Metformin 500mg, 30 comprimate filmate, Aurobindo

Indicatii
Tratamentul diabetului zaharat de tip 2, in special la pacientii supraponderali, atunci cand numai regimul alimentar si exercitiile fizice nu realizeaza un control adecvat al glicemiei.

La adulti, comprimatele filmate Meformin Aurobindo pot fi utilizate in monoterapie sau in asociere cu alte antidiabetice orale sau cu insulina.

La copii cu varste peste 10 ani si adolescenti, comprimatele filmate Meformin Aurobindo pot fi utilizate in

monoterapie sau in asociere cu insulina.

La pacientii adulti supraponderali cu diabet zaharat de tip 2 carora li se administreaza clorhidrat de metformina ca tratament de prima linie dupa ce regimul alimentar a esuat, s-a demonstrat o reducere a complicatiilor diabetului zaharat (vezi pct. 5.1).

Dozaj
Doze

Adulti cu functie renala normala (GFR≥ 90 mL/min)

Monoterapie si in asociere cu alte antidiabetice orale:

Doza initiala uzuala este 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformina de 2 sau 3 ori pe zi, administrata in timpul meselor sau dupa masa.

Dupa 10 - 15 zile, doza trebuie ajustata in functie de valorile glicemiei. Cresterea lenta a dozei poate imbunatati tolerabilitatea gastro-intestinala.

Doza maxima recomandata este de 3 g clorhidrat de metformina zilnic, administrata fractionat in 3 prize pe zi. Daca se intentioneaza trecerea de la tratamentul cu alt antidiabetic oral: se va intrerupe administrarea acestuia si se va institui tratamentul cu clorhidrat de metformina in doza indicata mai sus.

Asocierea cu insulina:

Pentru a obtine un control mai bun al glicemiei se poate utiliza asocierea clorhidratului de metformina cu insulina. Clorhidratul de metformina se administreaza in doza uzuala initiala de 500 mg sau 850 mg de 2 sau 3 ori pe zi, in timp ce doza de insulina va fi ajustata in functie de valorile glicemiei.

Varstnici:

Din cauza posibilitatii existentei unei functii renale scazute la pacientii varstnici, doza de clorhidrat de metformina trebuie ajustata dupa evaluarea functiei renale. Este necesara evaluarea periodica a functiei renale (vezi pct. 4.4).

Pacienti cu insuficienta renala

RFG trebuie evaluata inainte de initierea tratamentului cu medicamente care contin metformina si cel putin anual dupa aceea. La pacientii cu risc crescut de evolutie ulterioara a insuficientei renale si la varstnici, functia renala trebuie evaluata mai frecvent, de exemplu o data la 3-6 luni.

Populatie pediatrica:

Monoterapia si asocierea cu insulina

Comprimatele filmate Metformin Aurobindo pot fi utilizate la copii cu varste peste 10 ani si la adolescenti.

Doza initiala uzuala este de 500 mg sau 850 mg de clorhidrat de metformina administrata o data pe zi, in timpul sau dupa masa.

Dupa 10 - 15 zile, doza trebuie ajustata in functie de valorile glicemiei. Cresterea lenta a dozei poate imbunatati tolerabilitatea gastro-intestinala. Doza maxima recomandata de clorhidrat de metformina este de 2 g zilnic, administrata fractionat in 2-3 prize.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la clorhidratul de metformina sau la oricare dintre excipienti enumerati la pct.6.

Orice tip de acidoza metabolica acuta (de exemplu acidoza lactica, cetoacidoza diabetica)

Pre-coma diabetica

Insuficienta renala severa (RFG sub 30 ml/min)

Afectiuni acute care pot afecta functia renala cum sunt: deshidratare, infectii severe, soc,

Boli care pot determina hipoxie tisulara (mai ales boli acute sau inrautatirea bolilor cronice) cum sunt: insuficienta cardiaca decompensata, insuficienta respiratorie, infarct miocardic recent, soc

Insuficienta hepatica, intoxicatie acuta cu alcool etilic, alcoolism

Atentionari
Acidoza lactica:

Acidoza lactica, o complicatie metabolica foarte rara, dar grava, survine cel mai adesea in caz de deteriorare acuta a functiei renale, de boala cardiorespiratorie sau sepsis. Acumularea de metformina survine la deteriorarea acuta a functiei renale si creste riscul de acidoza lactica.

In caz de deshidratare (diaree severa sau varsaturi, febra sau aport redus de lichide), administrarea metforminei trebuie intrerupta temporar si se recomanda contactarea unui profesionist din domeniul sanatatii.

Administrarea medicamentelor care pot afecta in mod acut functia renala (de exemplu antihipertensivele, diureticele si AINS) trebuie initiata cu prudenta la pacientii tratati cu metformina. Alti factori de risc pentru acidoza lactica sunt consumul de alcool etilic in exces, insuficienta hepatica, diabetul zaharat insuficient controlat, cetoza, repausul alimentar prelungit si orice afectiuni asociate cu hipoxie, precum si utilizarea concomitenta de medicamente care pot cauza acidoza lactica (vezi pct. 4.3 si 4.5).

Pacientii si/sau ingrijitorii acestora trebuie informati in privinta riscului de acidoza lactica. Acidoza lactica se caracterizeaza prin dispnee acidotica, dureri abdominale, crampe musculare, astenie si hipotermie, urmate de coma. In caz de simptome suspectate, pacientul trebuie sa opreasca administrarea metforminei si sa solicite imediat un consult medical. Rezultatele investigatiilor diagnostice de laborator indica o scadere a pH-ului sanguin (sub 7,35), crestere a concentratiilor plasmatice de lactat (peste 5 mmol/l) si o crestere a deficitului anionic si a raportului lactat/piruvat.

Functia renala

RFG trebuie evaluata inainte de initierea tratamentului si periodic dupa aceea, vezi pct. 4.2. Metformina este contraindicata la pacientii cu RFG sub 30 ml/min si administrarea acesteia trebuie intrerupta temporar in prezenta afectiunilor care influenteaza functia renala, vezi pct. 4.3.

Functia cardiaca

Pacientii cu insuficienta cardiaca prezinta un risc mai mare de hipoxie si insuficienta renala. La pacientii cu insuficienta cardiaca cronica stabila, metformina poate fi utilizata cu o monitorizare regulata a functiei cardiace si renale.

Pentru pacientii cu insuficienta cardiaca acuta si instabila, metformina este contraindicata (vezi pct. 4.3).

Administrarea de substante de contrast iodate.

Administrarea intravasculara de substante de contrast iodate poate duce la nefropatie indusa de substanta de contrast, ceea ce determina acumularea de metformina si cresterea riscului de acidoza lactica. Administrarea metforminei trebuie intrerupta inainte de procedura de imagistica sau la momentul acesteia si nu trebuie reluata decat la cel putin 48 ore dupa procedura, cu conditia ca functia renala sa fi fost reevaluata si sa se fi constatat ca este stabila, vezi pct. 4.2 si 4.5.

Interventie chirurgicala

Administrarea metforminei trebuie intrerupta la momentul interventiei chirurgicale, sub anestezie generala, spinala sau epidurala. Tratamentul poate fi reluat dupa cel putin 48 ore de la interventia chirurgicala sau la reinceperea hranirii pe cale orala si cu conditia ca functia renala sa fi fost reevaluata si sa se fi constatat ca este stabila.

Populatie pediatrica:

Diagnosticul de diabet zaharat de tip 2 trebuie confirmat inainte de inceperea tratamentului cu clorhidrat de metformina.

Pe parcursul studiilor clinice controlate cu durata de 1 an, nu au fost evidentiate reactii adverse ale tratamentului cu clorhidrat de metformina asupra cresterii si dezvoltarii pubertare, insa nu sunt disponibile informatii pe termen lung in aceasta privinta.

De aceea, se recomanda o urmarire atenta a efectului tratamentului cu clorhidrat de metformina asupra acestor parametrii la copii, in special la copii in perioada prepubertara.

Copii cu varste cuprinse intre 10 si 12 ani:

In studiile clinice controlate efectuate la copii si adolescenti au fost inclusi doar 15 subiecti cu varsta cuprinsa intre 10 si 12 ani. Desi eficacitatea si siguranta tratamentului cu clorhidrat de metformina

la acesti copii nu au fost diferite de eficacitatea si siguranta tratamentului cu metformina la adolescenti, se recomanda o prudenta deosebita in prescrierea medicamentului la copii cu varste cuprinse intre 10 si 12 ani.

Alte precautii:

Toti pacientii trebuie sa continue regimul alimentar cu o distribuire adecvata a consumului de carbohidrati pe tot parcursul zilei. Pacientii supraponderali trebuie sa isi continue regimul alimentar hipocaloric.

Testele de laborator uzuale pentru monitorizarea diabetului zaharat trebuie efectuate periodic.

In monoterapie, clorhidratul de metfomina nu determina niciodata hipoglicemie, totusi este necesara precautie in cazurile in care clorhidratul de metfomina se asociaza cu insulina sau cu alte antidiabetice orale (de exemplu sulfoniluree sau meglitinide).

Interactiuni
Utilizare concomitenta nerecomandata

Alcool etilic:

Intoxicatia cu alcool etilic se asociaza cu un risc crescut de acidoza lactica, mai ales in caz de repaus alimentar, malnutritie sau insuficienta hepatica.

Substantele de contrast iodate:

Administrarea metforminei trebuie intrerupta inainte de procedura de imagistica sau la momentul acesteia si nu trebuie reluata decat la cel putin 48 ore dupa procedura, cu conditia ca functia renala sa fi fost reevaluata si sa se fi constatat ca este stabila, vezi pct. 4.2 si 4.4.

Asocieri care necesita precautii de utilizare:

Unele medicamente pot avea efecte adverse asupra functiei renale, ceea ce poate creste riscul de acidoza lactica, de exemplu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenaza (COX) II, inhibitori ECA, antagonisti ai receptorilor de angiotensina II si diuretice, in special diuretice de ansa. La initierea administrarii sau la utilizarea acestor medicamente concomitent cu metformina, este necesara monitorizarea atenta a functiei renale.

Medicamente cu activitate hiperglicemianta intrinseca (de exemplu glucocorticoizii (administrati sistemic sau local), si simpatomimeticele)

Poate fi necesara o monitorizare mai frecventa a glicemiei, in special la initierea tratamentului. Daca este cazul, se va ajusta doza de metformina in timpul tratamentului cu medicamentul respectiv si in timpul intreruperii.

Transportoare organice de cationi (OCT)

Metformina este un substrat al transportatorilor OCT1 si OCT2. Administrarea concomitenta de metformina cu

Inhibitorii OCT1 (cum ar fi verapamilul) pot reduce eficacitatea metforminei.

Inductorii OCT1 (cum ar fi rifampicina) pot creste absorbtia gastrointestinala si eficacitatea metforminei.

Inhibitorii OCT2 (cum ar fi cimetidina, dolutegravir, ranolazina, trimetoprime, vandetanib, isavuconazol) pot scadea eliminarea renala a metforminei si pot duce astfel la o crestere a concentratiei plasmatice de metformina.

Inhibitorii atat ai OCT1 cat si ai OCT2 (cum ar fi crizotinib, olaparib) pot modifica eficacitatea si eliminarea renala a metforminei.

Prin urmare, se recomanda prudenta, in special la pacientii cu insuficienta renala, cand aceste medicamente sunt administrate concomitent cu metformina, deoarece concentratia plasmatica a metforminei poate creste. Daca este necesar, ajustarea dozei de metformina poate fi considerata ca inhibitori / inductori ai OCT pot modifica eficacitatea metforminei.

Sarcina
Sarcina

Diabetul necontrolat in timpul sarcinii (gestational sau permanent) este asociat cu un risc crescut de anomalii congenitale si mortalitate perinatala.

Date limitate referitoare la utilizarea metforminei la femei insarcinate nu indica un risc crescut de anomalii congenitale. Studiile la animale nu au evidentiat efecte daunatoare asupra sarcinii, dezvoltarii embrionare sau fetale, nasterii sau dezvoltarii postnatale (vezi pct. 5.3).

Daca pacienta intentioneaza sa ramana gravida si pe parcursul sarcinii, se recomanda ca diabetul sa nu trebuie tratat cu metformina, ci cu insulina, pentru a mentine nivelul glicemiei la valori cat mai apropiate de normal, in vederea reducerii riscului de aparitie al malformatiilor la fat.

Alaptare

Metformina este eliminata in laptele matern. Nu au putut fi observate reactii adverse la nou- nascuti/copii alaptati. Deoarece sunt disponibile numai date limitate, alaptarea nu este recomandata in timpul tratamentului cu metformina.

Decizia intreruperii alaptarii sau a tratamentului cu metformina trebuie sa aiba in vedere beneficiul alaptarii si potentialul risc de aparitie a reactiilor adverse la copil.

Fertilitate

Nu s-a observat afectarea fertilitatii la sobolani masculi sau femele de sobolani, in cazul administrarii de metformina in doze de pana la 600 mg/kg/zi, care reprezinta de aproximativ trei ori doza maxima recomandata la om pe baza compararii ariilor de suprafata corporala.

Condus auto
Monoterapia cu clorhidrat de metformina nu determina hipoglicemie si de aceea, nu are efecte asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Cu toate acestea, pacientii trebuie avertizati asupra riscului de hipoglicemie daca utilizeaza clorhidratul de metformina in asociere cu alte antidiabetice (de exemplu sulfoniluree, insulina sau meglitinide).

Reactii adverse
La inceperea tratamentului, cele mai frecvente reactii adverse sunt greata, voma, diaree, durere abdominala si pierderea apetitului, care dispar spontan in majoritatea cazurilor. Pentru prevenirea lor, se recomanda administrarea de metformin in 2 sau 3 prize zilnice si cresterea treptata a dozelor.

Urmatoarele reactii adverse pot aparea sub tratamentul cu metformina.

Frecventa de aparitie este definita dupa cum urmeaza: foarte frecvente ≥1/10; frecvente ≥1/100 si sub 1/10; mai putin frecvente ≥ 1/1000 si sub 1/100; rare ≥1/10000 si sub 1/1000; foarte rare sub 1/10000.

In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.

Tulburari metabolice si de nutritie

Foarte rare:

Acidoza lactica (vezi pct. 4.4.)

Scadere a absorbtiei intestinale de vitamina B12 insotita de scadere a concentratiei plasmatice de vitamina B12, in cazul utilizarii metforminei pe o perioada indelungata.Acest fapt trebuie luat in considerare daca pacientul prezinta anemie megaloblastica.

Tulburari ale sistemului nervos

Frecvente: tulburari ale gustului.

Tulburari gastro-intestinale

Foarte frecvente: tulburari gastro-intestinale cum sunt: greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale si pierdere a apetitului alimentar. Ele apar cel mai frecvent la inceputul tratamentului si in majoritatea cazurilor dispar spontan. Pentru a preveni aceste tulburari gastro-intestinale, se recomanda sa se administreze metformina in 2

– 3 prize pe zi, in timpul meselor sau dupa acestea. De asemenea, cresterea lenta a dozei poate ameliora tolerabilitatea gastro-intestinala.

Tulburari hepatobiliare

Foarte rare: cazuri izolate de valori anormale ale testelor functiei hepatice si de hepatita remise la intreruperea tratamentului cu metformina.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Foarte rare: reactii cutanate cum sunt eritem, prurit, urticarie.

Populatie pediatrica

Din datele publicate dupa punerea pe piata si din studiile clinice controlate, la o populatie pediatrica limitata, cu varsta cuprinsa intre 10 si 16 ani, aflata sub tratament pe o perioada de un an, reactiile adverse raportate au fost similare ca natura si severitate cu cele raportate la adulti.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
La administrarea de doze de clorhidrat de metformina de pana la 85 g, nu s-a observat aparitia hipoglicemiei, desi in asemenea circumstante au aparut cazuri de acidoza lactica. Supradozajul sau prezenta unor factori de risc concomitenti pot determina acidoza lactica. Acidoza lactica constituie o urgenta medicala si necesita internarea pacientului. Cea mai eficace metoda de eliminare a lactatului si a clorhidratului de metformina o constituie hemodializa.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antidiabetice orale, biguanide, codul ATC: A10BA02 Mecanism de actiune

Clorhidratul de metformina este o biguanida cu efecte de scadere a glicemiei, scazand concentratia plasmatica bazala si postprandiala a glucozei. Nu stimuleaza secretia insulinica si, prin urmare, nu produce hipoglicemie.

Clorhidratul de metformina poate actiona prin 3 mecanisme:

reducerea sintezei hepatice de glucoza prin inhibarea gluconeogenezei si glicogenolizei

la nivel muscular, prin cresterea sensibilitatii la insulina, imbunatatind captarea si utilizarea glucozei la nivel periferic

intarzierea absorbtiei intestinale a glucozei .

Clorhidratul de metformina stimuleaza sinteza intracelulara a glicogenului prin actiune asupra glicogen sintetazei.

Clorhidratul de metformina creste capacitatea de transport a tuturor tipurilor de transportori ai glucozei la nivelul membranei (GLUT) cunoscuti in prezent.

Efecte farmacodinamice

In studii clinice, utilizarea metforminei a fost asociata fie cu stabilizarea greutatii corporale, fie cu o scadere modesta in greutate.

La om, independent de actiunea pe care o are asupra glicemiei, clorhidratul de metformina are efecte favorabile asupra metabolismului lipidelor. Acest lucru a fost dovedit prin studii clinice controlate pe termen mediu sau lung dupa administrarea de doze terapeutice: clorhidratul de metformina reduce valoarea colesterolului total, LDL-colesterolului si trigliceridelor plasmatice.

Eficacitate clinica:

Studiul prospectiv randomizat (UKPDS) a demonstrat beneficiile pe termen lung asupra controlului glicemiei la pacientii adulti cu diabet zaharat de tip 2. Analiza rezultatelor la pacientii supraponderali tratati cu clorhidrat de metformina, dupa esecul controlului glicemiei doar prin regim alimentar, a aratat urmatoarele:

-o reducere semnificativa a riscului absolut de aparitie a complicatiilor legate de diabetul zaharat in grupul tratat cu clorhidrat de metformina (29,8 evenimente / 1000 pacienti-ani), comparativ cu grupul tratat numai cu regim alimentar (43,3 evenimente / 1000 pacienti-ani), p = 0,0023 si comparative cu tratamentul asociat cu sulfoniluree si grupurile de monoterapie cu insulina (40,1 evenimente / pacienti-ani), p = 0,0034.

-o reducere semnificativa a riscului absolut de mortalitate legata de diabet: clorhidratul de metformina 7,5 evenimente / 1000 pacienti-ani, numai cu regim alimentar 12,7 evenimente /1000 pacienti-ani, p = 0,017.

-o reducere semnificativa a riscului absolut de mortalitate generala: clorhidratul de metformina 13,5 evenimente / 1000 pacienti-ani, comparativ cu grupul tratat numai cu regim alimentar 20,6 evenimente / 1000 pacienti-ani (p = 0,011) si comparativ cu tratamentul asociat cu sulfoniluree si grupurile de monoterapie cu insulina 18,9 evenimente /1000 pacienti-ani, (p = 0,021).

-o reducere semnificativa a riscului absolut de infarct miocardic: clorhidratul de metformina 11 evenimente / 1000 pacienti-ani, numai cu regim alimentar 18 evenimente / 1000 pacienti-ani (p = 0,01).

Pentru cazurile utilizarii clorhidratului de metformina ca a doua linie de tratament in asociere cu o sulfoniluree, nu s-a stabilit beneficiul clinic.

In diabetul zaharat de tip 1, s-a utilizat asocierea clorhidrat de metformina – insulina la pacienti selectionati, dar beneficiul clinic al acestei asocieri nu a fost stabilit.

Copii si adolescenti:

Studii clinice controlate la o populatie limitata de copii si adolescenti cu varste cuprinse intre 10 si 16 ani, tratati timp de 1 an cu clorhidratul de metformina au aratat un raspuns privind controlul glicemiei similar cu cel al adultilor.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie:

Dupa administrarea orala a unei doze de clorhidrat de metformina comprimate, concentratia plasmatica maxima (Cmax) este atinsa in aproximativ 2 ore si 30 minute (tmax). Biodisponibilitatea absoluta a comprimatelor de 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformina este de aproximativ 50 – 60% la subiecti sanatosi.

Dupa administrarea orala, fractiunea neabsorbita care se regaseste in materiile fecale este de 20 – 30%. Dupa administrarea orala, absorbtia clorhidratului de metformina este saturabila si incompleta. Se considera ca farmacocinetica absorbtiei clorhidratului de metformina este neliniara.

In conditiile administrarii dozelor recomandate in schema terapeutica, concentratia plasmatica in platou este atinsa intre 24 si 48 ore si este, in general, sub 1 µg/ml. In cadrul studiilor clinice controlate, concentratia plasmatica maxima (Cmax) nu a depasit 4 micrograme/ml, chiar si dupa administrarea de doze maxime.

Aportul alimentar scade gradul absorbtiei si incetineste usor absorbtia clorhidratului de metformina. Astfel, dupa administrarea unei doze de 850 mg comprimate, s-a constatat o concentratie plasmatica maxima mai mica de 40%, o scadere a ASC cu 25% si o prelungire cu 35 minute a timpului de atingere a concentratiei plasmatice maxime. Relevanta clinica a acestor observatii nu este cunoscuta.

Distributie:

Legarea de proteinele plasmatice este neglijabila. O parte se distribuie in eritrocite. Concentratia maxima in sange este mai mica decat cea plasmatica, dar apare aproximativ in acelasi timp. Globulele rosii reprezinta cel mai probabil un compartiment secundar de distributie. Volumul mediu de distributie (Vd) este cuprins intre 63

– 276 l.

Metabolizare:

Clorhidratul de metformina este excretat ca atare in urina. La om, nu s-au identificat metaboliti.

Eliminare:

Clearance-ul renal al clorhidratului de metformina este peste 400 ml/min, ceea ce arata ca este eliminat prin filtrare glomerulara si secretie tubulara. Dupa administrarea unei doze orale, timpul aparent de injumatatire plasmatica prin eliminare este de aproximativ 6,5 ore.

Cand functia renala este afectata, clearance-ul renal este diminuat in aceeasi proportie cu cel al creatininei si astfel timpul de injumatatire prin eliminare este prelungit, determinand cresterea concentratiei plasmatice de clorhidratului de metformina.

Caracteristici in grupuri specifice de pacienti

Insuficienta renala

Datele disponibile la subiectii cu insuficienta renala moderata sunt rare si nu se poate face nicio estimare fiabila a expunerii sistemice la metformina in acest subgrup comparativ cu subiectii cu functie renala normala. Prin urmare, adaptarea dozei trebuie sa se faca pe baza consideratiilor clinice privind eficacitatea / tolerabilitatea (vezi pct. 4.2).

Populatie pediatrica:

Studiu in doza unica: un studiu efectuat dupa administrarea de doze unice de 500 mg clorhidrat de metformina a aratat ca profilul farmacocinetic la copii este similar cu cel de la adultii sanatosi.

Studiu in doze repetate: rezultatele provin doar dintr-un singur studiu. Studiu cu administrarea de doze repetate: de 500 mg de doua ori pe zi timp de 7 zile la copii si adolescenti, concentratia plasmatica maxima (Cmax) si expunerea sistemica (ASC0-t) au fost reduse cu aproximativ 33%, respectiv 40% in comparatie cu adultii diabetici carora li s-au administrat doze repetate de 500 mg de doua ori pe zi timp de 14 zile. Deoarece doza se stabileste individual pe baza controlului glicemic, aceste date au o relevanta clinica limitata.

Date preclinice de siguranta

Datele nonclinice nu au evidentiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea si, toxicitatea asupra functiei de reproducere.