Prestarium 5mg, 30 comprimate, Les Laboratoires Servier

Indicatii

Prestarium 5 mg, 10 mg este indicat la adulti.

Hipertensiune arteriala:
- Tratamentul hipertensiunii arteriale.

Insuficienta cardiaca:
- Tratamentul insuficientei cardiace simptomatice.

Preventia recurentei accidentului vascular cerebral:
- Preventia recurentei accidentului vascular cerebral in asociere cu indapamida la pacientii cu un istoric de boala cerebrovasculara.

Boala coronariana stabila:
- Reducerea riscului de evenimente cardiace la pacientii cu un istoric de infarct miocardic si/sau revascularizare.

Dozaj

Doze

Doza trebuie individualizata conform profilului pacientului (vezi pct 4.4) si raspunsului tensiunii arteriale.

Hipertensiune arteriala

Prestarium poate fi utilizat in monoterapie sau in asociere cu medicamente antihipertensive din alte clase terapeutice (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 si 5.1).

Doza initiala recomandata este de 5 mg perindoprilarginina administrata o singura data pe zi, dimineata.

Pacientii cu un sistem renina – angiotensina – aldosteron puternic activat (in special, hipertensiunea renovasculara, depletia de sare si/sau volum, decompensarea cardiaca sau hipertensiunea arteriala severa) pot prezenta o scadere excesiva a tensiunii arteriale ca urmare a dozei initiale. La acesti pacienti este recomandata o doza initiala de 2,5 mg si inceperea tratamentului trebuie sa se desfasoare sub supraveghere medicala.

Doza poate fi crescuta la 10 mg perindoprilarginina, o data pe zi, dupa o luna de tratament.

Hipotensiunea arteriala simptomatica poate sa apara la inceperea tratamentului cu Prestarium, mai ales la pacienti tratati concomitent cu diuretice. De aceea, este recomandata precautie, deoarece acesti pacienti pot prezenta depletie de volum si/sau sare.

Daca este posibil, diureticul trebuie intrerupt cu 2–3 zile inainte de inceperea tratamentului cu Prestarium (vezi pct. 4.4).

La pacientii hipertensivi la care diureticul nu poate fi intrerupt, tratamentul cu Prestarium trebuie inceput cu o doza de 2,5 mg. Functia renala si potasemia trebuie monitorizate. Dozele ulterioare de Prestarium trebuie ajustate corespunzator raspunsului tensiunii arteriale. Daca este necesar, tratamentul diuretic poate fi reluat.

La pacientii varstnici tratamentul trebuie inceput cu o doza de 2,5 mg care poate fi crescuta progresiv la 5 mg dupa o luna de tratament, iar apoi la 10 mg daca este necesar, depinzand de functia renala (vezi tabelul de mai jos).

Insuficienta cardiaca simptomatica

Se recomanda ca tratamentul cu Prestarium, in general asociat cu un diuretic care nu economiseste potasiu si/sau digoxin si/sau beta-blocant, sa fie inceput sub stricta supraveghere medicala cu o doza initiala recomandata de 2,5 mg, administrata dimineata. Aceasta doza poate fi crescuta dupa 2 saptamani la 5 mg o singura data pe zi, in functie de toleranta pacientului. Ajustarea dozei trebuie sa se bazeze pe raspunsul clinic al fiecarui pacient.

In insuficienta cardiaca severa si la alti pacienti considerati a fi cu risc crescut (pacienti cu afectarea functiei renale si cu o tendinta de tulburari electrolitice, pacienti care primesc concomitent tratament cu diuretice si/sau medicamente vasodilatatoare), tratamentul trebuie inceput sub supraveghere atenta (vezi pct 4.4).

La pacientii cu risc crescut de hipotensiune arteriala simptomatica, de exemplu pacienti cu depletie de sare cu sau fara hiponatriemie, pacienti cu hipovolemie sau pacienti care primesc un tratament diuretic sustinut, aceste conditii trebuie corectate, daca este posibil, inaintea initierii terapiei cu Prestarium. Tensiunea arteriala, functia renala si potasemia trebuie strict monitorizate, atat inaintea, cat si in cursul tratamentului cu Prestarium (vezi pct 4.4).

Prevenirea recurentei accidentului vascular cerebral

La pacienti cu un istoric de boala cerebrovasculara, tratamentul cu Prestarium trebuie inceput cu o doza de 2,5 mg pe zi timp de 2 saptamani, apoi crescuta la 5 mg pe zi timp de alte 2 saptamani, inainte de introducerea indapamidei.

Tratamentul poate fi inceput in orice moment, de la 2 saptamani pana la citiva ani de la episodul de accident vascular cerebral initial.

Boala coronariana stabila

Prestarium trebuie introdus cu o doza de 5 mg o data pe zi, timp de 2 saptamani, iar apoi crescut la 10 mg o data pe zi, corespunzator functiei renale si cu conditia ca doza de 5 mg sa fie bine tolerata.

Pacientii varstnici trebuie sa primeasca 2,5 mg o data pe zi timp de o saptamana, apoi 5 mg pe zi inca o saptamana, inaintea cresterii dozei pana la 10 mg pe zi, corespunzator functiei renale (vezi Tabelul 1 – „Ajustarea dozei in insuficienta renala”). Doza poate fi crescuta doar daca doza scazuta precedenta este bine tolerata.

Grupe speciale de pacienti Pacienti cu insuficienta renala:
La pacientii cu insuficienta renala, dozele trebuie ajustate in functie de clearance–ul creatininei, asa cum este prezentat in tabelul 1 de mai jos:

Tabelul 1 – Ajustarea dozei in insuficienta renala

* Clearance-ul prin dializa al peridoprilatului este de 70 ml/min. Pentru pacientii hemodializati, doza trebuie administrata dupa dializa.

Pacienti cu insuficienta hepatica:

Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta hepatica (vezi pct 4.4 si 5.2).

Copii si adolescenti:

Siguranta si eficacitatea perindoprilului la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Datele disponibile in prezent sunt descrise la pct. 5.1, dar nu se pot face recomandari in privinta dozelor.

Mod de administrare Administrare orala.
Se recomanda ca administrarea Prestarium sa se faca o singura data pe zi, dimineata, inaintea mesei.

Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activa, la oricare dintre inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1;

Antecedente de edem angioneurotic asociat cu terapie anterioara cu inhibitor de ECA;

Angioedem ereditar sau idiopatic;

Al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct 4.4 si 4.6);

Administrarea concomitenta a Prestarium cu medicamente care contin aliskiren este contraindicata la pacientii cu diabet zaharat sau cu insuficienta renala (RFG mai mic de 60 ml/min/1,73 m2 (vezi pct. 4.5 si 5.1).

Tratamente extracorporale ce duc la contactul sangelui cu suprafete incarcate negativ (vezi pct 4.5),

Stenoza semnificativa de artera renala bilaterala sau stenoza de artera renala pe rinichi unic functional (vezi pct 4.4).

Atentionari

Boala coronariana stabila:

Daca un episod de angina pectorala instabila (major sau nu) apare in cursul primei luni de tratament cu perindopril, trebuie facuta o atenta evaluare a raportului risc/beneficiu inainte de continuarea tratamentului.

Hipotensiune arteriala:

IECA pot determina scaderea brusca a tensiunii arteriale. Hipotensiunea arteriala simptomatica este rara la pacientii cu hipertensiune arteriala necomplicata si apare mai ales la pacientii cu depletie volemica, de exemplu in urma tratamentului diuretic, dietei hiposodate, dializei, diareei sau varsaturilor sau la pacientii cu

hipertensiune arteriala severa renin – dependenta (vezi pct 4.5 si 4.8). Hipotensiunea arteriala simptomatica a fost raportata in special la pacientii cu insuficienta cardiaca severa cu sau fara insuficienta renala. Aceasta este posibil sa apara la pacientii tratati cu diuretice de ansa in doze mari sau la cei cu hiponatremie sau insuficienta renala functionala. La pacientii cu risc crescut de hipotensiune arteriala simptomatica, inceperea tratamentului si ajustarea dozelor trebuie monitorizate atent (vezi pct 4.2 si 4.8). Aceste recomandari sunt valabile si pentru pacientii cu angina pectorala sau cu boala cerebrovasculara, la care hipotensiunea arteriala excesiva poate determina infarct miocardic sau accident cerebral vascular.

Daca apare hipotensiune arteriala, pacientul trebuie asezat in clinostatism si, daca este necesar, va primi perfuzie intravenoasa cu solutie salina 9 mg/ml (0,9%). Un raspuns hipotensiv tranzitor nu reprezinta o contraindicatie pentru dozele urmatoare, care pot fi administrate fara dificultate de indata ce valorile tensionale au crescut dupa expansiunea volemica.

La unii pacienti cu insuficienta cardiaca congestiva care au tensiune arteriala normala sau scazuta, o scadere suplimentara a tensiunii arteriale sistemice poate sa apara in cazul tratamentului cu Prestarium. Acest efect este anticipat si, de obicei, nu este un motiv pentru intreruperea tratamentului. Daca hipotensiunea arteriala devine simptomatica, poate fi necesara o scadere a dozei sau intreruperea tratamentului cu Prestarium.

Stenoza aortica si mitrala/cardiomiopatie hipertrofica:

Similar altor IECA, Prestarium trebuie administrat cu precautie la pacientii cu stenoza de valva mitrala si obstructie la nivelul tractului de ejectie al ventriculului stang, cum ar fi stenoza aortica sau cardiomiopatie hipertrofica.

Insuficienta renala:

In cazurile de insuficienta renala (clearance-ul creatininei mai mic de 60 ml/min), doza initiala de perindopril trebuie ajustata in functie de clearance-ul creatininei (vezi pct 4.2) si apoi in functie de raspunsul pacientului la tratament. Monitorizarea de rutina a potasiului si creatininei reprezinta o parte a practicii medicale normale pentru acesti pacienti (vezi pct 4.8).

La pacientii cu insuficienta cardiaca simptomatica, hipotensiunea arteriala ce poate sa apara dupa initierea tratamentului cu IECA poate duce la anumite alte afectari ale functiei renale. Insuficienta renala acuta, de obicei reversibila, a fost raportata in aceasta situatie.

La unii pacienti cu stenoza de artera renala bilaterala sau stenoza de artera renala pe rinichi unic, care au fost tratati cu IECA, s-a observat o crestere a uremiei si creatininemiei, de obicei reversibila dupa intreruperea tratamentului. Aceasta este, in special, probabila la pacienti cu insuficienta renala. Daca hipertensiunea renovasculara este, de asemenea, prezenta, exista un risc crescut de hipotensiune arteriala severa si insuficienta renala. La acesti pacienti, tratamentul trebuie inceput sub stricta supraveghere medicala, cu doze mici si cu ajustarea atenta a dozelor. Deoarece tratamentul cu diuretice poate fi un factor ce contribuie la situatiile descrise mai sus, acesta trebuie intrerupt, iar functia renala monitorizata in timpul primelor saptamani de tratament cu Prestarium.

Unii pacienti hipertensivi fara boala renovasculara pre-existenta aparenta au dezvoltat o crestere a uremiei si creatininemiei, de obicei minora si tranzitorie, in special cand Prestarium a fost administrat concomitent cu un diuretic. Aceasta situatie este mai posibil sa apara la pacienti cu insuficienta renala pre-existenta. Reducerea dozei si/sau intreruperea diureticului si/sau a administrarii de Prestarium poate fi necesara.

Pacienti hemodializati:

Reactii anafilactoide au fost raportate la pacienti dializati cand se utilizeaza membrane cu flux crescut si tratati concomitent cu un IECA. La acesti pacienti trebuie luata in considerare utilizarea unui alt tip de membrana de dializa sau a unei alte clase de medicamente antihipertensive.

Transplant renal:

Nu exista experienta in ceea ce priveste administrarea de Prestarium la pacienti cu transplant renal recent.

Hipertensiune renovasculara:

Exista un risc crescut de aparitie a hipotensiunii arteriale si a insuficientei renale atunci cand pacientii cu stenoza de artera renala bilaterala sau cu stenoza de artera renala pe rinichi unic functional sunt tratati cu inhibitori ai ECA (vezi pct 4.3). Tratamentul cu diuretice poate fi un factor favorizant. Pierderea functiei renale poate aparea doar cu modificari minore ale creatininei serice, chiar la pacientii cu stenoza de artera renala unilaterala.

Hipersensibilitate/ Edem angioneurotic:

Edemul angioneurotic al fetei, extremitatilor, buzelor, mucoaselor, limbii, glotei si/sau laringelui a fost raportat rar la pacientii tratati cu IECA, inclusiv Prestarium (vezi pct 4.8). Acesta poate aparea in orice moment in timpul tratamentului. In astfel de cazuri, Prestarium trebuie intrerupt imediat si trebuie initiata monitorizare adecvata pana la disparitia completa a simptomelor. In acele situatii cand edemul a fost limitat la fata si buze, acesta s-a rezolvat, in general, fara tratament, desi antihistaminicele s-au dovedit a fi utile in ameliorarea simptomelor.

Edemul angioneurotic asociat cu edem laringian poate fi letal. Cand exista o implicare a limbii, glotei sau laringelui, ce poate determina obstructia cailor aeriene, terapia de urgenta trebuie administrata imediat. Aceasta poate include administrarea de adrenalina si/sau intubatie traheala. Pacientul trebuie atent supravegheat medical pana cand se obtine regresia completa si sustinuta a simptomelor.

Pacientii cu istoric de angioedem fara legatura cu terapia cu IECA pot prezenta un risc crescut de angioedem in conditiile introducerii unui tratament cu IECA (vezi pct 4.3).

Angioedemul intestinal a fost raportat in cazuri rare la pacientii tratati cu IECA. Acesti pacienti au acuzat dureri abdominale, cu sau fara greata sau varsaturi; in unele cazuri nu a existat angioedem facial anterior iar valorile esterazei C-1 erau normale. Angioedemul a fost diagnosticat prin proceduri ce au inclus tomografia abdominala, ecografia sau proceduri chirurgicale, iar simptomele au disparut dupa intreruperea IECA. Angioedemul intestinal trebuie inclus in diagnosticul diferential al pacientilor tratati cu IECA care acuza dureri abdominale.

Administrarea concomitenta a inhibitorilor mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus): Pacientii care utilizeaza concomitent inhibitori ai mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus) pot avea un risc crescut de aparitie a angioedemului (de exemplu, inflamare a cailor respiratorii sau a limbii, cu sau fara insuficienta respiratorie) (vezi pct. 4.5).

Reactii anafilactoide in cursul aferezei lipoproteinelor cu densitate mica (LDL):

Rar, pacientii care primesc tratament cu IECA in cursul aferezei lipoproteinelor cu densitate mica (LDL) cu dextran sulfat au prezentat reactii anafilactoide care pun viata in pericol. Aceste reactii au fost evitate prin intreruperea temporara a tratamentului cu inhibitor ECA inaintea fiecarei afereze.

Reactii anafilactice in timpul desensibilizarii:

Pacientii care primesc tratament cu IECA in cursul tratamentului de desensibilizare (de exemplu, hymenoptera venom) au prezentat reactii anafilactoide. La acesti pacienti, aceste reactii au fost evitate cand tratamentul cu IECA a fost temporar intrerupt, dar au reaparut la reluarea inadecvata a tratamentului.

Insuficienta hepatica:

Rareori, IECA au fost asociati cu un sindrom care debuteaza cu icter colestatic si progreseaza spre necroza hepatica fulminanta si (uneori) deces. Mecanismul de producere al acestui sindrom nu este cunoscut. Pacientii care primesc tratament cu IECA si care dezvolta icter sau cresteri marcate ale enzimelor hepatice trebuie sa intrerupa IECA si sa fie supusi unei monitorizari corespunzatoare (vezi pct 4.8).

Neutropenie/Agranulocitoza/Trombocitopenie/Anemie:

Au fost raportate neutropenie/agranulocitoza, trombocitopenie si anemie la pacienti sub tratament cu IECA. La pacientii cu functie renala normala si fara alti factori de risc, neutropenia apare rareori. Perindoprilul trebuie utilizat cu extrema prudenta la pacienti cu boala vasculara de colagen, tratament imunosupresor, tratament cu alopurinol si procainamida, sau o combinatie a acestor factori de risc, in special daca exista si o functie renala afectata. Unii dintre acesti pacienti dezvolta infectii grave, care in unele cazuri nu raspund la tratament antibiotic intensiv. Daca perindoprilul este utilizat la astfel de pacienti, este recomandata

monitorizarea periodica a numarului leucocitelor si pacientii trebuie instruiti sa raporteze orice semn de infectie (de exemplu dureri in gat, febra).

Rasa:

IECA determina o frecventa mai mare a angioedemului la pacientii din rasa neagra decat la cei din celelalte rase.

Similar altor IECA, perindoprilul poate fi mai putin eficace in scaderea tensiunii arteriale la populatia din rasa neagra decat la populatia din celelalte rase, posibil din cauza unei prevalente mai mari a hiporeninemiei la populatia hipertensiva de rasa neagra.

Tusea:

Tusea a fost raportata la utilizarea IECA. Caracteristic, tusea este neproductiva, persistenta si dispare la intreruperea tratamentului. Tusea indusa de terapia cu IECA poate fi considerata ca parte a diagnosticului diferential al tusei.

Chirurgie/Anestezie:

La pacientii ce urmeaza a fi supusi unei interventii chirurgicale importante sau in cursul anesteziei cu medicamente ce pot produce hipotensiune arteriala, Prestarium poate bloca formarea angiotensinei II, secundar eliberarii compensatorii de renina. Tratamentul trebuie intrerupt cu o zi inaintea interventiei chirurgicale. Daca apare hipotensiune arteriala si se considera ca se datoreaza acestui mecanism, aceasta poate fi corectata prin expansiune volemica.

Hiperkaliemie:

La unii pacienti tratati cu IECA, inclusiv perindopril, s-au observat cresteri ale kaliemiei. Factorii de risc pentru aparitia hiperkaliemiei includ insuficienta renala, alterarea functiei renale, varsta (mai mare de 70 ani), diabetul zaharat, evenimente intercurente, in special deshidratarea, decompensarea cardiaca acuta, acidoza metabolica si utilizarea concomitenta a diureticelor care economisesc potasiul (spironolactona, eplerenona, triamteren sau amilorid), a suplimentelor de potasiu sau a substituentilor de sare ce contin potasiu; sau pacienti care utilizeaza alte medicamente asociate cu cresterea kaliemiei (de exemplu heparina, co-trimoxazolul, cunoscut ca trimetoprim/sulfametoxazol).). Utilizarea suplimentelor de potasiu, a diureticelor care economisesc potasiu sau a substituentilor de sare ce contin potasiu, in special la pacientii cu insuficienta renala, poate duce la o crestere semnificativa a kaliemiei. Hiperkaliemia poate produce aritmii grave, uneori letale. Daca utilizarea concomitenta a produselor de mai sus este considerata justificata, aceasta trebuie facuta cu precautie si cu monitorizarea frecventa a kaliemiei (vezi pct.4.5).

Pacienti diabetici:

La pacientii diabetici tratati cu antidiabetice orale sau insulina, controlul glicemic trebuie monitorizat cu atentie in cursul primei luni de tratament cu un IECA (vezi pct. 4.5).

Litiu:

Asocierea intre litiu si perindopril nu este in general recomandata (vezi pct. 4.5).

Medicamente care economisesc potasiu, suplimente de potasiu sau substituenti de sare cu continut de potasiu:

Asocierea dintre perindopril si medicamentele care economisesc potasiu, suplimentele de potasiu sau substituentii de sare cu continut de potasiu nu este in general recomandata (vezi pct 4.5).

Blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA):

Exista dovezi ca administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului creste riscul de aparitie a hipotensiunii arteriale, hiperkalemiei si de diminuare a functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta). Prin urmare, nu este recomandata blocarea dubla a SRAA prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau aliskirenului (vezi pct. 4.5 si 5.1).

Daca terapia de blocare dubla este considerata necesara, aceasta trebuie administrata numai sub supravegherea unui medic specialist si cu monitorizarea atenta si frecventa a functiei renale, valorilor electrolitilor si tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA si blocantii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizati concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.

Aldosteronism primar:

In general, pacientii cu hiperaldosteronism primar nu vor raspunde la tratamentul cu medicamente antihipertensive care actioneaza prin inhibarea sistemului renina-angiotensina. Prin urmare, nu se recomanda administrarea acestui medicament.

Sarcina:

Tratamentul cu IECA nu trebuie initiat in timpul sarcinii. Cu exceptia cazurilor cand terapia cu IECA este considerata esentiala, pacientele care planifica o sarcina trebuie trecute pe un tratament antihipertensiv alternativ, cu un profil de siguranta stabilit pentru utilizarea in timpul sarcinii. Cand sarcina este confirmata, tratamentul cu IECA trebuie intrerupt imediat si, daca este necesar, se initiaza o terapie alternativa (vezi pct. 4.3 si 4.6).

Excipienti:

Prestarium contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Interactiuni

Datele provenite din studii clinice au evidentiat faptul ca blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina- aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, blocantilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociata cu o frecventa mai mare a reactiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arteriala, hiperkalemia si diminuarea functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta), comparativ cu administrarea unui singur medicament care actioneaza asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.1).

Medicamente care produc hiperkaliemie

Unele medicamente sau clase terapeutice pot creste riscul de aparitie a hiperkaliemiei: aliskiren, saruri de potasiu, diuretice care economisesc potasiu, inhibitori ai ECA, antagonisti ai receptorilor de angiotensina II, AINS, heparine, medicamente imunosupresoare cum sunt ciclosporina sau tacrolimus, trimetoprim.

Asocierea acestor medicamente creste riscul de hiperkaliemie.

Asocieri contraindicate (vezi pct. 4.3)

Aliskiren:

La pacientii cu diabet zaharat sau insuficienta renala, din cauza riscului de hiperkaliemie, agravare a functiei renale si crestere a morbiditatii si mortalitatii cardiovasculare.

Tratamente extracorporale:

Tratamentele extracorporale care duc la contactul sangelui cu suprafete incarcate negativ, cum ar fi dializa sau hemofiltrarea cu anumite membrane cu flux inalt (de exemplu membrane din poliacrilonitril) si afereza lipoproteinelor cu densitate mica cu sulfat de dextran, din cauza riscului crescut de reactii anafilactice severe (vezi pct 4.3). In cazul in care este necesar un astfel de tratament, trebuie luata in considerare utilizarea unui alt tip de membrana de dializa sau a unei clase diferite de medicamente antihipertensive.

Asocieri nerecomandate (vezi pct. 4.4)

Aliskiren:

La alti pacienti decat cei cu diabet zaharat sau insuficienta renala, din cauza riscului de hiperkaliemie, agravare a functiei renale si crestere a morbiditatii si mortalitatii cardiovasculare.

Tratament concomitent cu inhibitor al ECA si blocant al receptorilor de angiotensina:

In literatura s-a raportat ca, in cazul pacientilor cu boala aterosclerotica dovedita, insuficienta cardiaca sau diabet zaharat cu afectare de organ in stadiu terminal, tratamentul concomitent cu inbitor al ECA si blocant al receptorilor de angiotensina este asociat cu o frecventa mai mare a hipotensiunii arteriale, sincopelor,

hiperkaliemiei si agravarii functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta), comparativ cu utilizarea unui singur medicament pentru sistemul renina-angiotensina-aldosteron. Blocarea dubla (de exemplu, prin asocierea unui inhibitor al ECA cu un antagonist al receptorilor de angiotensina II) trebuie limitata la cazurile individuale bine definite si cu monitorizarea atenta a functiei renale, kaliemiei si tensiunii arteriale.

Estramustina:

Risc de crestere a reactiilor adverse cum este edemul angioneurotic (angioedemul).

Co-trimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol):

Pacientii la care se administreaza concomitent cotrimoxazol (trimetoprim/sulfametoxazol) pot prezenta un risc crescut de hiperkaliemie (vezi pct 4.4).

Diuretice care econonomisesc potasiu (cum sunt triamteren, amilorid,...), saruri de potasiu:

Hiperkaliemie (cu potential letal), in special corelata cu insuficienta renala (efect aditiv de crestere a kaliemiei:

Hiperkaliemie (cu potential letal), in special corelata cu insuficienta renala (efect aditiv de crestere a kaliemiei). Asocierea perindoprilului cu medicamentele mai sus mentionate nu este recomandata (vezi pct 4.4). Daca totusi administrarea concomitenta este recomandata, aceste medicamente trebuie utilizate cu prudenta si cu monitorizarea kaliemiei. A se vedea mai jos informatiile privind utilizarea spironolactonei in insuficienta cardiaca.

Litiu:

Cresteri reversibile ale concentratiilor plasmatice de litiu si toxicitate au fost observate in timpul administrarii concomitente de litiu si IECA. Administrarea concomitenta a IECA si litiu nu este recomandata, dar daca aceasta asociere se dovedeste a fi necesara, trebuie efectuata monitorizarea atenta a concentratiilor plasmatice de litiu (vezi pct. 4.4).

Asocieri care necesita prudenta deosebita

Medicamente antidiabetice (insuline, antidiabetice orale):

Studiile epidemiologice au sugerat ca administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA si a medicamentelor antidiabetice (insulina, antidiabetice orale) poate sa determine un efect mai puternic de scadere a glicemiei, cu risc de hipoglicemie. Acest fenomen este mai probabil sa apara in primele saptamani de tratament asociat si in special la pacienti cu insuficienta renala.

Baclofen:

Efect antihipertensiv crescut. Se recomanda monitorizarea tensiunii arteriale si ajustarea dozei de antihipertensiv, daca este necesar.

Diuretice care nu economisesc potasiu:

Pacientii care urmeaza tratament cu diuretice, in special cei cu depletie de volum si/sau sare, pot prezenta o scadere excesiva a tensiunii arteriale dupa initierea tratamentului cu un inhibitor al ECA. Posibilitatea de aparitie a efectelor hipotensive poate fi redusa prin intreruperea diureticului, prin cresterea volemiei sau aportului de sare anterior inceperii tratamentului cu doze mici de perindopril, crescute progresiv.

In caz de hipertensiune arteriala, atunci cand tratamentul anterior cu diuretic a produs depletie de volum/sare, fie diureticul trebuie intrerupt inainte de inceperea tratamentului cu inhibitor al ECA, situatie in care tratamentul cu un diuretic ce nu economiseste potasiu poate fi reluat ulterior, fie tratamentul cu inhibitor al ECA trebuie inceput cu doze mici, crescute progresiv.

In caz de insuficienta cardiaca congestiva tratata cu diuretic, tratamentul cu inhibitor al ECA trebuie initiat cu cea mai mica doza, eventual dupa scaderea dozei de diuretic care nu economiseste potasiu administrat concomitent.

In toate cazurile, functia renala (creatininemia) trebuie monitorizata in timpul primelor saptamani de tratament cu inhibitor al ECA.

Diuretice care economisesc potasiu (eplerenona, spironolactona):

Eplerenona sau spironolactona la doze cuprinse intre 12,5 mg si 50 mg pe zi, in asociere cu doze mici de inhibitor al ECA:

In tratamentul insuficientei cardiace clasa III sau IV NYHA, cu fractie de ejectie mai mic de 35%, tratata anterior cu inhibitori ai ECA si diuretice de ansa, risc de hiperkaliemie, potential letala, mai ales in caz de nerespectare a recomandarilor de prescriere a acestei combinatii.

Inaintea inceperii tratamentului asociat, verificati absenta hiperkaliemiei si a insuficientei renale.

Se recomanda monitorizarea atenta a kaliemiei si creatininemiei o data pe saptamana in prima luna de tratament, si apoi, lunar.

Antiinflamatoare nesteroidiene (A.I.N.S.), inclusiv acid acetilsalicilic ≥ 3 g/zi:

Cand IECA se administreaza concomitent cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu acid acetilsalicilic in doze antiinflamatoare, inhibitori de COX-2 si AINS neselective), poate sa apara o scadere a efectului antihipertensiv. Utilizarea simultana a IECA si AINS poate duce la cresterea riscului de agravare a functiei renale, inclusiv de insuficienta renala acuta si crestere a potasemiei, mai ales la pacientii cu afectare renala pre-existenta. Combinatia trebuie administrata cu prudenta, in special la varstnici. Pacientii trebuie hidratati corespunzator si trebuie avuta in vedere monitorizarea functiei renale dupa initierea terapiei asociate si periodic dupa aceea.

Racecadotril:

Se cunoaste faptul ca inhibitorii ECA (de exemplu, perindopril) provoaca angioedem. Acest risc poate fi crescut atunci cand sunt administrati concomitent cu racecadotril (un medicament utilizat impotriva diareei acute).

Inhibitorii mTOR (de exemplu, sirolimus, everolimus, temsirolimus):

Pacientii carora li se administreaza concomitent tratament cu inhibitori ai mTOR pot prezenta un risc crescut de aparitie a angioedemului (vezi pct. 4.4).

Asocieri care necesita oarecare prudenta

Medicamente antihipertensive si vasodilatatoare:

Utilizarea concomitenta a acestor medicamente poate creste efectele hipotensoare ale IECA. Utilizarea concomitenta cu nitroglicerina si alti nitrati sau alte vasodilatatoare poate reduce si mai mult valorile tensionale.

Gliptine (linagliptina, saxagliptina, sitagliptina, vildagliptina):

Risc crescut de angioedem, din cauza scaderii activitatii dipeptidil-peptidazei IV (DPP-IV) de catre gliptine, la pacientii tratati concomitent cu un inhibitor al ECA.

Antidepresive tricilice/Antipsihotice/Anestezice:

Utilizarea concomitenta a unor anumite anestezice, antidepresive tricilice si antipsihotice cu IECA poate determina o scadere mai accentuata a valorilor tensionale (vezi pct. 4.4).

Simpatomimetice:

Simpatomimeticele pot sa scada efectul antihipertensiv al IECA.

Aur:

Reactiile de tip nitric (cu simptome incluzand inrosirea fetei, greata, varsaturi si hipotensiune arteriala) au fost raportate rar la pacientii tratati simultan cu aur injectabil (aurotiomalat de sodiu) si IECA, inclusiv perindopril.

Sarcina
Sarcina

Utilizarea IECA nu este recomandata in timpul primului trimestru de sarcina (vezi pct. 4.4) si este contraindicata in timpul celui de al doilea si al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.3 si 4.4).

Datele epidemiologice privind riscul de teratogenitate ca urmare a expunerii la IECA in timpul primului trimestru de sarcina nu sunt concludente; totusi, o usoara crestere a riscului nu poate fi exclusa. Cu exceptia cazurilor cand continuarea tratamentului cu IECA este considerata esentiala, pacientele care planifica o sarcina trebuie trecute pe un tratament antihipertensiv alternativ, cu un profil de siguranta dovedit pentru utilizarea in timpul sarcinii. Cand sarcina este confirmata, tratamentul cu IECA trebuie intrerupt imediat si, daca este necesar, se initiaza terapia alternativa.

Este cunoscut faptul ca tratamentul cu IECA in cursul celui de al doilea si al treilea trimestru de sarcina produce fetotoxicitate la om (scaderea functiei renale, oligohidramnios, intarzierea osificarii craniului) si toxicitate neonatala (insuficienta renala, hipotensiune arteriala, hiperkaliemie) (vezi pct. 5.3). Daca expunerea la IECA intervine din al doilea trimestru de sarcina, se recomanda control ecografic al functiei renale si al osificarii craniului. Nou-nascutii ai caror mame au utilizat IECA trebuie monitorizati atent pentru hipotensiune arteriala (vezi si pct. 4.3 si 4.4).

Alaptarea

Deoarece nu sunt disponibile date privind utilizarea Prestarium in timpul alaptarii, administrarea Prestarium nu este recomandata si sunt de preferat tratamente alternative, cu profile de siguranta mai bine stabilite pentru utilizare in timpul alaptarii, in special in cazul alaptarii unui nou-nascut sau a unui sugar nascut prematur.

Fertilitatea

Nu au existat efecte asupra performantei de reproducere sau a fertilitatii.

Condus auto

Prestarium nu influenteaza direct capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje, dar la unii pacienti pot sa apara reactii individuale datorate scaderii tensiunii arteriale, in special la inceputul tratamentului sau in asociere cu alte tratamente antihipertensive.

Ca urmare, capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje poate fi afectata.

Reactii adverse

Rezumatul profilului de siguranta

Profilul de siguranta al perindoprilului este comparabil cu profilul de siguranta al IECA.

Cele mai frecvente evenimente adverse observate pentru perindopril si raportate in studiile clinice sunt: ameteli, cefalee, parestezii, vertij, tulburari de vedere, tinitus, hipotensiune arteriala, tuse, dispnee, dureri abdominale, constipatie, diaree, disgeuzie, dispepsie, greata, varsaturi, prurit, eruptie cutanata tranzitorie, crampe musculare si astenie.

Rezumatul tabelar al reactiilor adverse

Urmatoarele reactii adverse au fost observate in timpul studiilor clinice si/sau in timpul utilizarii perindopril dupa punerea pe piata si clasificate dupa frecventa astfel:

Foarte frecvente (mai mare de 1/10); frecvente (mai mare de 1/100, mai putin de 1/10); mai putin frecvente(mai mare de 1/1000, mai putin de 1/100); rare (mai mare sau egal cu 1/10000, mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

*Frecventa calculata din studiile clinice pentru evenimentele adverse detectate in urma raportarilor spontane

Studii clinice:

In timpul perioadei de randomizare a studiului EUROPA au fost colectate numai evenimentele adverse grave. Cativa pacienti au prezentat evenimente adverse grave: 16 (0,3%) dintre cei 6122 pacienti tratati cu perindopril si 12 (0,2%) dintre cei 6107 pacienti cu placebo. La pacientii tratati cu perindopril, hipotensiunea arteriala a fost observata la 6 pacienti, angioedemul la 3 pacienti si stop cardiac subit la 1 pacient. Mai multi pacienti au intrerupt tratamentul din cauza tusei, hipotensiunii arteriale sau altor intolerante la perindopril comparativ cu placebo, respectiv 6,0% (n=366) comparativ cu 2,1% (n=129).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj

Sunt disponibile date limitate privind supradozajul la om. Simptomele asociate cu supradozajul IECA pot fi hipotensiune arteriala, soc circulator, tulburari electrolitice, insuficienta renala, hiperventilatie, tahicardie, palpitatii, bradicardie, ameteala, anxietate si tuse.

Tratamentul recomandat in caz de supradozaj consta in administrarea perfuzabila intravenoasa de ser fiziologic. Daca apare hipotensiune arteriala, pacientul trebuie asezat in pozitie de soc. Daca este disponibil, poate fi luat in considerare tratamentul cu angiotensina II in perfuzie si/sau administrare intravenoasa de catecolamine. Perindoprilul poate fi indepartat din circulatia sistemica prin hemodializa (vezi pct. 4.4). Utilizarea unui stimulator cardiac extern este indicata pentru bradicardia rezistenta la tratament. Semnele vitale, nivelul electrolitilor plasmatici si concentratia de creatinina trebuie monitorizate continuu.

Proprietati farmacologice

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: medicamente active pe sistemul renina angiotensina; inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, codul ATC: C09AA04.

Mecanism de actiune

Perindoprilul este un inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) care transforma angiotensina I in angiotensina II. Enzima de conversie sau kinaza este o exopeptidaza care permite conversia angiotensinei I in angiotensina vasoconstrictoare II dar produce si degradarea bradikininei, o substanta vasodilatatoare, in heptapeptida inactiva. Inhibarea ECA determina o reducere a angiotensinei II din plasma, care conduce la cresterea activitatii reninei plasmatice (prin inhibarea feedback-ului negativ al eliberarii de renina) si scade secretia de aldosteron. Deoarece ECA inactiveaza bradikinina, inhibarea ECA determina, de asemenea, cresterea activitatii sistemului kinina-kalikreina circulant si local (si astfel activarea sistemului prostaglandinelor). Este posibil ca acest mecanism sa contribuie la actiunea IECA de scadere a tensiunii arteriale si este responsabil partial pentru anumite reactii adverse (de exemplu, tuse).

Perindoprilul actioneaza prin metabolitul sau activ, perindoprilat. In vitro, ceilalti metaboliti nu prezinta inhibarea activitatii ECA.

Eficacitate si siguranta clinica Hipertensiune arteriala

Perindoprilul este activ in toate stadiile hipertensiunii arteriale: usoara, moderata sau severa; se observa o scadere a tensiunii arteriale sistolice si diastolice atat in clinostatism cat si in ortostatism.

Perindoprilul scade rezistenta vasculara periferica, determinand scaderea tensiunii arteriale. In consecinta, creste fluxul sanguin periferic dar nu are efect asupra frecventei cardiace.

De regula, fluxul sanguin renal creste, in timp ce rata de filtrare glomerulara (RFG) este de obicei neschimbata.

Efectul antihipertensiv este maxim dupa 4-6 ore de la administrarea unei doze unice si este sustinut pe o perioada de cel putin 24 ore: efectul antihipertensiv inainte de doza urmatoare este de 87-100% din efectul maxim.

Scaderea tensiunii arteriale este rapida. La pacientii care raspund la tratament, normalizarea tensiunii arteriale este atinsa intr-o luna si este mentinuta fara risc de tahifilaxie.

Intreruperea tratamentului nu determina efect de rebound.

Perindopril scade hipertrofia ventriculara stanga.

S-a demonstrat ca, la om, perindoprilul are efect vasodilatator. Amelioreaza elasticitatea arterelor mari si scade raportul medie:lumen din arterele mici.

Terapia adjuvanta cu un diuretic tiazidic determina un efect sinergic aditiv. Asocierea dintre un IECA si o tiazida scade, de asemenea, riscul de hipokaliemie indus de tratamentul diuretic.

Insuficienta cardiaca:

Perindoprilul reduce travaliul cardiac prin reducerea presarcinii si postsarcinii.

Studiile la pacienti cu insuficienta cardiaca au demonstrat:

scaderea presiunii de umplere a ventriculului stang si drept;

scaderea rezistentei vasculare periferice totale;

cresterea debitului cardiac si imbunatatirea indexului cardiac.

In studii comparative, prima administrare a 2,5 mg de perindopril arginina la pacienti cu insuficienta cardiaca usoara pana la moderata nu a fost asociata cu o scadere semnificativa a tensiunii arteriale in comparatie cu placebo.

Pacienti cu istoric de boala cerebrovasculara:

Un studiu multicentric, international, dublu-orb, randomizat, placebo controlat (PROGRESS) a evaluat beneficiile dupa 4 ani de terapie cu un tratament activ (perindopril, atat in monoterapie, cat si in asociere cu indapamida) asupra riscului de accident vascular cerebral recurent la pacientii cu un istoric de boala cerebrovasculara.

Obiectivul primar final al studiului a fost accidentul vascular cerebral.

Dupa o perioada de inceput de tratament cu perindopril - sare de tert-butilamina 2 mg (echivalent cu perindopril arginina 2,5 mg), o data pe zi timp de 2 saptamani, iar apoi de perindopril - sare de tert- butilamina 4 mg (echivalent cu perindopril arginina 5 mg), o data pe zi timp de alte 2 saptamani, 6105 pacienti au fost randomizati cu placebo (n = 3054) sau perindopril 4 mg (echivalent cu perindopril arginina 5 mg) atat in monoterapie, cat si in asociere cu indapamida (n = 3051). S-a administrat tratament asociat cu indapamida, cu exceptia pacientilor care aveau alte indicatii clare sau contraindicatie pentru un diuretic.

Aceste medicamente au fost prescrise in asocierea tratamentelor conventionale pentru accidentul vascular cerebral si/sau hipertensiune arteriala sau orice alta patologie.

Toti pacientii randomizati au avut un istoric de boala cerebrovasculara (accident vascular cerebral sau atac ischemic tranzitor) in ultimii 5 ani. Nu au existat criterii de includere legate de valorile tensiunii arteriale: 2916 pacienti au fost hipertensivi si 3189 pacienti au fost normotensivi.

Dupa o perioada de urmarire medie de 3,9 ani, s-a observat ca valorile tensionale (sistolice/diastolice) s-au redus cu o medie de 9,0/4,0 mmHg, iar riscul de recurenta a accidentului vascular cerebral (atat ischemic, cat si hemoragic) s-a redus semnificativ, cu 28% (95% IC [17;38], p mai mic de 0,0001) la pacientii tratati comparativ cu cei care au primit placebo (10,1% versus 13,8%).

In plus, s-au observat reduceri semnificative, in general, ale riscului de:

accident vascular cerebral letal sau invalidant (4,0% versus 5,9% corespunzand unei reduceri cu 33% a riscului)

evenimente totale cardiovasculare principale constand din decese de cauza cardiovasculara, infarct miocardic non-letal si accident vascular cerebral non-letal (15,0% versus 19,8% corespunzand unei reduceri cu 26% a riscului)

dementa secundara accidentului vascular cerebral (1,4% versus 2,1% corespunzand unei reduceri cu 34% a riscului) si tulburari cognitive severe secundare accidentului vascular cerebral (1,6% versus 2,8% corespunzand unei reduceri cu 45% a riscului)

afectiuni ale arterelor coronare mari, incluzand infarctul miocardic non-letal sau decesul determinat de afectiuni ale arterelor coronare (3,8% vs 5,0% corespunzand unei reduceri cu 26% a riscului).

Aceste beneficii terapeutice au fost observate indiferent daca pacientii erau hipertensivi sau normotensivi, si indiferent de varsta, sex, tip de accident vascular cerebral sau prezenta diabetului zaharat.

Rezultatele studiului PROGRESS au aratat ca tratamentul pentru o perioada de 5 ani determina evitarea unui accident vascular cerebral la fiecare 23 de pacienti si a unui eveniment cardiovascular major la fiecare 18 pacienti.

Pacienti cu boala coronariana stabila:

Studiul EUROPA a fost un studiu clinic multicentric, international, randomizat, dublu-orb, placebo-controlat pe o durata de 4 ani.

In studiu au fost inclusi 12218 pacienti cu varsta peste 18 ani, randomizati, tratati cu perindopril tert- butilamina 8 mg (echivalent cu perindopril arginina 10 mg) ( n=6110) sau cu placebo (n=6108).

Studiul populational a evidentiat boala coronariana fara nici un simptom clinic de insuficienta cardiaca. In general, 90% dintre pacienti au avut in antecedente un infarct miocardic si/sau revascularizare coronariana. Majoritatea pacientilor au primit medicatia de studiu alaturi de terapia conventionala incluzand antiagregante plachetare, hipolipemiante si beta-blocante.

Principalele criterii de evaluare a eficacitatii au fost mortalitatea cardiovasculara, infarctul miocardic non- fatal si/sau stop cardiac resuscitat cu succes. Tratamentul cu perindopril tert-butilamina 8 mg (echivalent cu perindopril arginina 10 mg) o data pe zi a determinat o reducere absoluta semnificativa a evenimentelor cu 1,9% ( reducere relativa a riscului cu 20%, (95% II [ 9,4; 28,6] - p mai mic de 0,001).

La pacientii cu istoric de infarct miocardic si/sau revascularizare s-a observat o reducere absoluta de 2,2% corespunzatoare unei reduceri relative a riscului (RRR) de 22,4% (95%II [12,0; 31,6] – p mai mic de 0,001) in aparitia evenimentelor in comparatie cu placebo.

Date provenite din studii clinice privind blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA)

Doua studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (Ongoing Telmisartan Alone and in combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat cu telmisartan administrat in monoterapie sau in ascociere cu ramipril) si VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat, efectuata de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitenta a unui inhibitor al ECA si a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.

ONTARGET este un studiu efectual al pacientii cu antecedente de afectiune cardiovasculara sau cerebrovasculara sau cu diabet zaharat de tip 2, insotite de dovezi ale afectarii de organ. VA NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacientii cu diabet zaharat de tip 2 si nefropatie diabetica. Aceste studii nu au evidentiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale si/sau cardiovasculare sau asupra mortalitatii, in timp de s-a observat un risc crescut de hiperkalemie, afectare renala acuta si/sau hipotensiune arteriala, comprativ cu monoterapia. Date fiind proprietatile lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alti inhibitori ai ECA si blocanti ai receptorilor angiotensinei II.

Prin urmare, inhibitorii ECA si blocantii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administrati concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.

ALTITUDE ( Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienti cu diabet zaharat de tip 2, care au utilizat criterii finale de evaluare in boala cardiovasculara sau renala) este un studiu conceput sa testeze beneficiul adaugarii aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de angiotensina II la pacientii cu diabet zaharat de tip 2 si afectiune renala cronica, afectiune cardiovasculara sau ambele. Studiul a fost incheiat prematur din cauza unui risc crescut de aparitie a evenimentelor adverse. Decesul si accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai frecvente numeric in cadrul grupului in care s-a administrat aliksiren, decat in cadrul grupului in care s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse si evenimentele adverse grave de interes (hiperkaliemie, hipotensiune arteriala si afectarea functiei renale) au fost raportate mai frecvent in cadrul grupului in care s-a administrat aliskiren decat in cadrul grupului in care s-a administrat placebo.

Utilizarea la copii si adolescenti:

Siguranta si eficacitatea perindoprilului la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani nu au fost stabilite.

Intr-un studiu clinic non-comparativ, deschis, efectuat la 62 copii cu varste intre 2 si 15 ani, cu hipertensiune arteriala si rata de filtrare glomerulara mai mult de 30 ml/min/1,73 m2, pacientilor li s-a administrat perindopril in doza medie de 0,07 mg/kg. Doza a fost individualizata in functie de profilul pacientului si de raspunsul tensiunii arteriale, pana la o doza maxima de 0,135 mg/kg/zi.

59 pacienti au incheiat perioada de trei luni, iar 36 pacienti au incheiat perioada de prelungire a studiului, adica au fost urmariti cel putin 24 luni (durata medie a studiului: 44 luni).

Tensiunea arteriala sistolica si cea diastolica au ramas stabile de la includere pana la ultima evaluare, la pacientii tratati anterior cu alte tratamente antihipertensive, si au scazut la pacientii fara tratament anterior. Mai mult de 75% dintre copii au avut tensiunea arteriala sistolica si cea diastolica sub a 95-a percentila la ultima evaluare.

Siguranta a fost in concordanta cu profilul de siguranta cunoscut al perindoprilului.

Proprietati farmacocinetice

Absorbtie

Dupa administrare orala, perindoprilul este absorbit rapid iar concent