Erizipel: Cauze, manifestari si optiuni de tratament

Pielea este cel mai mare organ al corpului nostru si indeplineste mai multe functii, inclusiv aceea de bariera in fata infectiilor. Uneori insa pot aparea diverse tipuri de infectii, cauzate de bacterii, virusuri, fungi sau paraziti, chiar la nivelul acesteia.[4] In continuare iti vom spune tot ce trebuie sa stii despre una dintre cele mai comune infectii cutanate bacteriene - erizipelul. 

Ce este erizipelul?

Erizipelul este o forma de celulita. Deosebirea dintre cele doua consta in faptul ca celulita afecteaza atat pielea, cat si tesuturile localizate sub aceasta, in timp ce erizipelul afecteaza doar straturile superioare ale pielii si vasele limfatice. Apare atunci cand bacteriile intra in piele printr-o fisura, taietura sau alt tip de rana si tinde sa reapara in acelasi loc. Netratata, aceasta infectie poate duce la complicatii destul de grave, inclusiv: 

• Bacteriemie (prezenta in sange a bacteriilor); 
• Soc septic; 
• Endocardita infectioasa;
• Glomerulonefrita poststreptococica (o afectiune ce se dezvolta de obicei la copii); 
• Cangrena; 
• Tromboflebita; 
• Scarlatina; 
• Pneumonie; 
• Meningita; 
• Purpura hemoragica.[7][3]

Tipuri de erizipel

In prezent, principalul tip clinic de erizipel este cel al piciorului. Aproximativ 80% dintre cazuri sunt localizate la nivelul picioarelor. Aceasta infectie mai poate aparea la nivelul fetei, bratului si a partii superioare a coasei.[2][1]

Cauze

Principala cauza a erizipelului este infectia cu streptococi beta-hemolitici de grup A (Streptococcus pyogenes). In cazuri rare, poate fi cauzatat de o infectie cu un stafilococ.[2] Lista factorilor de risc include: 

• Edemul limfatic; 
• Fistula arteriovenoasa; 
• Starea postoperatorie; 
• Sindromul nefrotic; 
• Sistemul imunitar compromis; 
• Diabetul;
• Sarcina;
• Obezitatea;
• Alcoolismul;
• Piciorul de atlet; 
• Ulcerul de picior; 
• Eczemele; 
• Abuzul de droguri intravenoase;
• Bolile hepatice.[3][7]

Multe persoane care descopera ca au aceasta infectie se intreaba daca erizipelul este contagios. Se poate transmite prin contact direct cu o persoana infectata sau cu obiecte contaminate, dar si pe cale aeriana.[6] Contagiozitatea este insa foarte redusa. Sunt sanse mai mari sa suferi de o infectie bacteriana cutanata daca pielea este deteriorata in vreun fel. Leziunile pielii care cresc sansele de a dezvolta erizipel includ: taieturile, escarele, muscaturile de insecte sau animale si ranile aparute in urma unei interventii chirugicale. Erizipelul nu este ereditar si poate afecta orice grup de varsta. Apare insa mai des la sugari, copii mici si varstnici, inclusiv adulti de ambele sexe cu varsta cuprinsa intre 60 si 80 de ani.[4][2]

Simptome

Simptomele erizipelului apar destul de repede, la cateva ore sau zile de la contractarea infectiei. Zona afectata va deveni inflamata, umflata si rosie, calda si sensibila la atingere. Leziunea este bine delimitata, cu marginile ridicate, si poate deveni purpurie sau neagra in cazuri mai grave. Cu timpul, pot aparea bule. Pe langa aceasta eruptie cutanata, mai pot aparea simptome precum: 

• Febra; 
• Frisoane; 
• Dureri de cap; 
• Varsaturi; 
• Oboseala; 
• Stare generala alterata.[7][3]

Diagnostic

De obicei, diagnosticul de erizipel se va pune pe baza aspectului leziunii si a simptomelor prezente, iar istoricul medical al persoanei afectate este suficient pentru a stabili cauza posibila.[4] Stabilirea diagnosticului presupune si eliminarea altor afectiuni cu simptome similare cu cele ale erizipelului. Exemple in acest sens sunt: 

• Celulita orbitala - o infectie bacteriana caracterizata prin inflamarea tesutului din jurul ochiului; printre simptomele sale se numara durerea, proeminenta anormala a globului ocular, miscarea afectata a ochiului, umflarea pleoapei si febra. 
• Herpes zoster - cunoscut si sub numele de zona zoster, este o infectie virala ce afecteaza sistemul nervos central; se caracterizeaza prin eruptie sub forma de vezicule, dureri nervoase si mancarimi severe ale pielii, care devine foarte sensibila si dureroasa. 
• Dermatita de contact - o inflamatie acuta sau cronica a pielii declansata de contactul pielii cu o substanta la care persoana respectiva este alergica; se caracterizeaza prin inrosirea pielii, mancarime, formarea unor basici sau cruste, durere si descuamarea pielii.[2]

Alte afectiuni cu simptome asemanatoare sunt: 

• Bursita septica;
• Artrita septica; 
• Fasceita necrozanta; 
• Tromboza venoasa profunda;
• Tenosinovita flexorilor; 
• Sindromul de soc toxic; 
• Celulita; 
• Guta; 
• Abcesul; 
• Panaritiul sau paronichia.[3]

In general, nu sunt necesare analize suplimentare, dar, daca medicul identifica semne ale unei infectii sistemice, se pot efectua teste de sange. Aceste teste mai sunt folosite pentru a determina  nivelul globulelor albe din sange sau al leucocitelor (nivelurile crescute pot fi cauzate de leziuni tisulare si infectii bacteriene) si al proteinei C reactive (este produsa de ficat in cantitati crescute atunci cand apare inflamatia). De asemenea, pentru detectarea bacteriilor din sange se mai poate efectua o hemocultura. In unele cazuri, pot fi necesare un examen RMN sau o tomografie computerizata.[4]

Optiuni de tratament

Tratamentul erizipelului consta in administrarea de antibiotice. Daca infectia nu este severa, se vor prescrie antibiotice orale; durata de administrare poate fi cuprinsa intre 7 si 14 zile. In cazurile mai severe, ingrijirea pacientului cu erizipel presupune administrarea de antibiotice pe cale intravenoasa. Pentru a creste eficacitatea tratamentului, se mai pot prescrie medicamente antialergice si suplimente cu vitamine si minerale.

Sunt  necesare precautii suplimentare pentru anumite categorii de pacienti, cum ar fi, de exemplu, cei imunocompromisi sau cei care nu respecta indicatiile medicului; in cazurile severe, acestia, ca si copiii sau persoanele in varsta, vor trebui sa fie spitalizati in vederea administrarii tratamentului.

Tratamentul este acelasi, indiferent de zona afectata. In cazurile severe, pot fi luate masuri suplimentare. De exemplu, tratamentul erizipelului la picior include ridicarea membrului afectat mai sus decat restul corpului.[7][2] Pentru ameliorarea durerii si a disconfortului si accelerarea procesului de vindecare se mai poate recurge si la remedii naturale cum ar fi, de exemplu, aplicarea de comprese reci sau purtarea ciorapilor compresivi. De asemenea, se mai recomanda ingrijirea pielii cu lotiuni care impiedica uscarea si craparea acesteia. Nu folosi nicio crema, lotiune sau unguent fara a cere sfatul unui medic inainte. Chiar daca sunt produse naturiste, acestea pot face mai mult rau decat bine daca sunt aplicate gresit. 

Cat timp dureaza recuperarea dupa erizipel depinde de mai multi factori, inclusiv de severitatea infectiei, varsta si starea ta generala de sanatate. De cele mai multe ori, simptomele asociate cu aceasta afectiune vor disparea la cateva zile de la inceperea tratamentului cu antibiotice, desi pielea ta va avea nevoie de cateva saptamani pentru a reveni la normal. Nu trebuie insa sa-ti faci griji ca vor ramane cicatrici.[4][3]

Cum se poate preveni erizipelul

Exista cateva lucruri pe care le poti face pentru a preveni contractarea acestei infectii bacteriene: 

• Ai grija de sanatatea pielii tale; mentine-o hidratata si evita zgarieturile si taieturile care cresc riscul de infectie; 
• Spala-te pe maini cat mai des; 
• Evita sa te scarpini; 
• Foloseste dezinfectanti pe baza de alcool. 

Pentru a preveni reaparitia infectiei, ti s-ar putea prescrie tratament cu antibiotice pe termen lung. Respecta intotdeauna indicatiile medicului privind dozele si durata de administrare a medicamentelor.[7]

Erizipelul se poate trata, insa este important ca tratamentul sa se inceapa cat mai repede cu putinta, pentru a se evita aparitia unor eventuale complicatii. Daca observi simptome precum cele descrise mai sus, consulta de urgenta un specialist. Ai grija de sanatatea pielii tale si evita leziunile de orice fel. Chiar si cea mai mica taietura sau zgarietura poate reprezenta o poarta de intrare pentru bacterii. Daca totusi nu pot fi evitate, asigura-te ca le dezinfectezi si le bandajezi corespunzator. 

Surse de referinta: 

1. Bonnetblanc, Jean-Marie, and Christophe Bedane. Erysipelas. American Journal of Clinical Dermatology, vol. 4, no. 3, 2003, pp. 157163, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/12627991/. Accessed 15 June 2022.
2. Erysipelas - NORD (National Organization for Rare Disorders). NORD (National Organization for Rare Disorders), NORD, 2019. Accessed 15 June 2022.
3. Michael, Youstina, and Nadia M Shaukat. Erysipelas. Nih.gov, StatPearls Publishing, 11 Aug. 2021, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK532247/. Accessed 15 June 2022.
4. Seymour, Tom. Everything You Need to Know about Erysipelas. Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 18 June 2017, www.medicalnewstoday.com/articles/317973. Accessed 15 June 2022.
5. Skin Infections. Medlineplus.gov, National Library of Medicine, 2019, medlineplus.gov/skininfections.html. Accessed 15 June 2022.
6. Bush, Larry M. Streptococcal Infections. MSD Manual Consumer Version, MSD Manuals, 4 Mar. 2021, www.msdmanuals.com/home/infections/bacterial-infections-gram-positive-bacteria/streptococcal-infections. Accessed 15 June 2022.
7. Weishaupt, Jeffrey. What Is Erysipelas? WebMD, WebMD, 6 Dec. 2021, www.webmd.com/skin-problems-and-treatments/what-is-erysipelas. Accessed 15 June 2022.