Hipermobilitate: cauze, simptome, tratament

Cauzele hipermobilitatii

Hipermobilitatea, cunoscuta si sub denumirea de „sindromul articulatiilor hipermobile”, este o conditie in care articulatiile unei persoane sunt mai flexibile decat in mod normal. Cauzele hipermobilitatii sunt diverse si complexe, incluzand factori genetici, hormonali, de antrenament si medicali [1]: 

• structura genetica a persoanei. In multe cazuri, hipermobilitatea este mostenita, fiind prezenta in randul membrilor familiei. Uneori, aceasta afectiune este asociata cu alte probleme medicale, cum ar fi sindromul Ehlers-Danlos sau sindromul Marfan, care afecteaza tesutul conjunctiv [1]; 
• colagenul, o proteina esentiala care confera rezistenta si elasticitate tesuturilor conjunctive, poate prezenta anomalii genetice care contribuie la aparitia hipermobilitatii. Aceste anomalii pot face colagenul mai lax, ceea ce duce la articulatii mai flexibile si, in unele cazuri, la instabilitate articulara. Persoanele cu hipermobilitate au adesea o piele mai elastica si fragila, precum si o predispozitie la formarea de vanatai [1];
• factorii hormonali. De exemplu, nivelurile ridicate de hormoni, cum ar fi estrogenul, pot creste flexibilitatea tesuturilor conjunctive. Acesta este unul dintre motivele pentru care femeile sunt mai predispuse la hipermobilitate decat barbatii. Nivelurile hormonale pot varia in functie de ciclul menstrual, sarcina sau menopauza, ceea ce poate accentua simptomele hipermobilitatii [1];
• antrenamentul intens si repetitiv, in special in cazul sporturilor care solicita mult articulatiile, cum ar fi gimnastica sau baletul. Aceste activitati pot duce la relaxarea ligamentelor si a altor structuri articulare, crescand astfel flexibilitatea. Insa, hipermobilitatea indusa de antrenament poate predispune la leziuni si la alte probleme musculo-scheletice daca nu este gestionata corect [1].

Simptomele hipermobilitatii

Simptomele hipermobilitatii pot varia de la o persoana la alta, in functie de severitatea si localizarea hipermobilitatii:

• in cazul in care este vorba despre hipermobilitate articulare, unul dintre cele mai comune simptome este durerea articulara, care poate aparea in timpul sau dupa activitati fizice. Aceasta durere poate fi resimtita in orice articulatie, dar cel mai frecvent afecteaza genunchii, coatele, incheieturile si degetele [1];
• pe langa durerea articulara, hipermobilitatea poate provoca si instabilitate articulara. Persoanele cu hipermobilitate pot simti ca articulatiile lor sunt „slabe” sau „instabile”, avand tendinta sa se deplaseze prea mult. Acest lucru poate duce la entorse, luxatii si alte leziuni musculo-scheletice. In unele cazuri, instabilitatea articulara poate face dificila mentinerea echilibrului si poate afecta capacitatea de a desfasura activitati zilnice normale [2]-[3];
• un alt simptom comun al hipermobilitatii este slabiciunea musculara. Persoanele afectate pot avea muschi care obosesc usor sau care sunt mai slabi decat normal. Aceasta slabiciune musculara poate contribui la instabilitatea articulara si poate face dificila realizarea activitatilor fizice de rutina. Slabiciunea musculara poate duce la o postura incorecta si la alte probleme de aliniere a corpului [2];
• pe langa simptomele fizice, hipermobilitatea poate afecta si sanatatea emotionala si mentala a unei persoane. Durerile cronice si incapacitatea de a participa la activitati fizice normale pot duce la sentimente de frustrare, anxietate si depresie. Este important ca persoanele afectate sa primeasca sprijin emotional si sa aiba acces la resurse care sa ii ajute sa faca fata acestei conditii [2]; 
• un alt simptom al hipermobilitatii este aparitia frecventa a contuziilor si a echimozelor (vanatailor). Persoanele cu hipermobilitate au adesea o piele mai subtire si mai fragila, care se poate rani usor. Acest lucru poate fi cauzat de structura colagenului si a altor proteine din tesuturile conjunctive. Contuziile frecvente pot fi un indicator al hipermobilitatii si trebuie evaluate de un medic pentru a determina cauza lor [2].

Diagnosticarea hipermobilitatii

Diagnosticarea hipermobilitatii implica o evaluare amanuntita a istoricului medical al pacientului, precum si o examinare fizica detaliata. Medicul va analiza simptomele raportate, cum ar fi durerea articulara, instabilitatea si slabiciunea musculara. Istoricul familial de hipermobilitate sau alte afectiuni ale tesutului conjunctiv poate furniza indicii importante [1].

Medicul va evalua flexibilitatea articulatiilor pacientului folosind criterii specifice, cum ar fi scorul Beighton. Acest scor cuprinde mai multe teste care masoara mobilitatea diferitelor articulatii, cum ar fi genunchii, coatele, degetele si coloana vertebrala. Un scor ridicat indica o probabilitate mai mare de hipermobilitate [1].

In unele cazuri, pot fi necesare investigatii suplimentare, cum ar fi radiografii, RMN-uri sau teste de sange, pentru a exclude alte conditii medicale care ar putea avea simptome similare. Aceste teste pot ajuta la identificarea oricaror anomalii structurale sau ale tesutului conjunctiv care ar putea contribui la hipermobilitate.

Tratamente pentru hipermobilitate

Tratamentul pentru hipermobilitate se concentreaza pe gestionarea simptomelor si imbunatatirea calitatii vietii pacientilor:

• unul dintre cele mai frecvente tratamente este fizioterapia, care implica exercitii de intarire musculara si de stabilizare a articulatiilor. Aceste exercitii sunt concepute pentru a intari muschii care sustin articulatiile hipermobile, reducand astfel instabilitatea si durerea. Fizioterapia poate include si tehnici de intindere si de imbunatatire a posturii, care ajuta la prevenirea leziunilor si la mentinerea functionalitatii normale a articulatiilor;
• pacientii cu hipermobilitate pot beneficia de utilizarea dispozitivelor ortopedice, cum ar fi ortezele si bandajele de sustinere. Aceste dispozitive sunt concepute pentru a oferi sprijin suplimentar articulatiilor afectate si pentru a preveni miscarile excesive care pot duce la leziuni. In unele cazuri, medicii pot recomanda si medicamente antiinflamatorii sau analgezice pentru a reduce durerea si inflamatia asociata hipermobilitatii.

Impactul hipermobilitatii asupra calitatii vietii

Hipermobilitatea poate avea un impact semnificativ asupra calitatii vietii persoanelor afectate:

• durerea articulara si instabilitatea articulatiilor pot face dificila desfasurarea activitatilor zilnice, cum ar fi mersul pe jos, urcatul scarilor sau ridicarea obiectelor. Acest disconfort constant poate duce la o scadere a nivelului de activitate fizica, afectand astfel sanatatea generala si bunastarea emotionala a individului;
• persoanele cu hipermobilitate pot avea dificultati in gasirea unor activitati recreative care sa nu exacerbeze simptomele, limitand astfel oportunitatile de relaxare si distractie;
• durerile cronice si limitarile fizice pot duce la sentimente de frustrare, anxietate si depresie. Persoanele cu hipermobilitate pot experimenta un sentiment de izolare, deoarece nu pot participa la aceleasi activitati ca prietenii si familia lor. Sprijinul emotional si consilierea sunt esentiale pentru a ajuta persoanele afectate sa faca fata acestor provocari si sa isi mentina o stare de spirit pozitiva. 

Prevenirea complicatiilor hipermobilitatii

Prevenirea complicatiilor hipermobilitatii este esentiala pentru a asigura o calitate a vietii optima si pentru a evita problemele pe termen lung:

Mentinerea unei greutati corporale adecvate

Greutatea in exces poate pune presiune suplimentara pe articulatiile deja instabile, crescand riscul de leziuni si durere. Adoptarea unei dieteechilibrate si sanatoase, alaturi de exercitii fizice regulate, poate contribui la mentinerea unei greutati corespunzatoare si la reducerea stresului asupra articulatiilor.

Exercitiile fizice adaptate

Programul de exercitii trebuie sa includa activitati de intarire musculara, flexibilitate si echilibru. Acestea ajuta la intarirea muschilor care sustin articulatiile, reducand instabilitatea si riscul de luxatii sau entorse. Este important sa se evite activitatile care pun presiune excesiva pe articulatii sau care implica miscari repetitive, deoarece acestea pot agrava simptomele hipermobilitatii.

Educatia pacientilor

Educatia pacientilor joaca un rol vital in prevenirea complicatiilor hipermobilitatii. Informarea acestora cu privire la tehnicile corecte de miscare si postura, precum si la importanta unui stil de viata sanatos, poate contribui la gestionarea eficienta a simptomelor si la reducerea riscului de leziuni. 

Hipermobilitatea, desi provocatoare, poate fi gestionata cu succes printr-o combinatie de diagnosticare corecta, tratament adecvat si adaptarea stilului de viata. Constientizarea cauzelor si a simptomelor permite adoptarea unor masuri preventive si terapeutice eficiente. Prin colaborarea cu specialistii, persoanele afectate pot trai confortabil si in siguranta. 

Disclaimer: Continutul acestui articol are doar scopuri educative si nu trebuie sa fie interpretat ca substitut pentru consilierea medicala. Daca ai intrebari sau simptome legate de hipermobilitate, consulta un medic reumatolog sau ortoped.

Bibliografie:

1. cleveland clinic. “Joint Hypermobility Syndrome: Symptoms, Causes, Diagnosis & Treatments.” Cleveland Clinic, 1 Sept. 2021, my.clevelandclinic.org/health/diseases/21763-joint-hypermobility-syndrome. Accesat la 12 feb. 2025;
2. NHS Choices. “Joint Hypermobility Syndrome.” Nhs, 30 Aug. 2023, www.nhs.uk/conditions/joint-hypermobility-syndrome/. Accesat la 12 feb. 2025;
3. Amber Erickson Gabbey. “Hypermobile Joints.” Healthline, Healthline Media, 2017, www.healthline.com/health/hypermobile-joints. Accesat la 12 feb. 2025.