Diphereline 3.75mg, 1 flacon + 1 fiola, Ipsen

Indicatii

Tratamentul carcinomului de prostata localizat cu risc ridicat sau local avansat, in combinatie cu radioterapia. Vezi pct. 5.1.

Tratamentul carcinomului de prostata metastazat.

Un efect optim al tratamentului este cu atat mai marcat si apare mai frecvent in cazul pacientilor carora nu li s-a administrat anterior niciun alt tratament hormonal.

Pubertate precoce de origine centrala (inainte de 8 ani la fete si inainte de 10 ani la baieti) Endometrioza genitala si extragenitala (stadiul I pana la IV)

Tratamentul nu trebuie administrat mai mult de 6 luni (vezi pct. 4.8). Nu se recomanda efectuarea unei o a doua cure de tratament cu triptorelina sau cu alti analogi de GnRH.

Infertilitate la femei

Tratament complementar, in asociere cu gonadotropine (hMG, FSH, hCG) in cursul inducerii ovulatiei, in vederea fertilizarii in vitro urmata de transfer embrionar (FIVETE).

Tratament preoperator al fibromului uterin

cand este asociat cu anemie (hemoglobinemie sub 8g/dl);

cand este necesara o reducere a marimii fibromului pentru a facilita sau modifica tehnica chirurgicala: chirurgie endoscopica, chirurgie transvaginala.

Durata tratamentului se reduce la 3 luni.

Cancer de san

Tratament adjuvant, in asociere cu tamoxifen sau un inhibitor de aromataza, al cancerului de san hormono-receptiv, in stadiu incipient, la femeile cu risc crescut de recidiva, aflate in pre menopauza, dupa terminarea chimioterapiei (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.8 si 5.1).

Dozaj

Carcinom de prostata

Pot fi utilizate 2 scheme terapeutice:

• fie se incepe tratamentul cu o doza de 0,1 mg triptorelina (Diphereline 0,1 mg, forma cu eliberare imediata), administrata subcutanat, zilnic timp de 7 zile, urmata de 3,75 mg triptorelina (Diphereline 3,75 mg, forma cu eliberare prelungita, intramuscular) in ziua a 8-a, repetata la fiecare 4 saptamani sau

-tratamentul se incepe direct cu Diphereline 3,75 mg intramuscular, o injectare la fiecare 4 saptamani. Pentru aceasta indicatie tratamentul este in general de lunga durata.

La pacientii cu neoplasm de prostata metastatic rezistent la castrare, care nu sunt castrati chirurgical, carora li se administreaza triptorelina si pot urma tratament cu inhibitori ai biosintezei androgenilor, tratamentul cu triptorelina trebuie continuat.

Durata tratamentului: vezi pct. 5.1

Pubertate precoce (inainte de 8 ani la fete si 10 ani la baieti)
Triptorelina trebuie administrata la copii sub supravegherea generala a unui endocrinolog pediatru sau a unui pediatru sau endocrinolog cu experienta in tratamentul pubertatii precoce centrale.

Copii cu greutate peste 30 kg

• doza recomandata este de 3,75 mg triptorelina (un flacon Diphereline 3,75 mg), intramuscular, la fiecare 4 saptamani (28 zile).

Copii cu greutate intre 20-30 kg

• doza recomandata este de 2,5 mg triptorelina (2/3 flacon Diphereline 3,75 mg), intramuscular, la fiecare 4 saptamani (28 zile).

Copii cu greutate sub 20 kg

doza recomandata este de 1,875 mg triptorelina (1/2 flacon Diphereline 3,75 mg), intramuscular, la fiecare 4 saptamani (28 zile).

Tratamentul trebuie intrerupt cand se atinge o maturizare la nivel osos corespunzatoare varstei de 12 ani pentru fete si respectiv 13 ani pentru baieti.

Endometrioza

• se administreaza 3,75 mg triptorelina (un flacon Diphereline 3,75 mg), sub forma unei injectari intramusculare la fiecare 4 saptamani.

Tratamentul trebuie initiat in primele 5 zile ale ciclului menstrual.

Durata tratamentului depinde de gradul initial de severitate al endometriozei si de evolutia in timpul tratamentului a manifestarilor clinice (functional si anatomic).

In general, durata tratamentului endometriozei trebuie sa fie de cel putin 4 luni si sa nu depaseasca 6 luni.

Nu se recomanda efectuarea unei a doua cure de tratament cu triptorelina sau cu alti analogi de GnRH.

Infertilitatea la femei

• doza recomandata este de 3,75 mg triptorelina (un flacon Diphereline 3,75 mg) administrata intramuscular in a 2-a zi a ciclului menstrual. Asocierea cu gonadotropine trebuie efectuata dupa desensibilizarea glandei hipofize (concentratii plasmatice de estrogeni mai mici de 50 pg/ml), in general, la 15 zile dupa injectare.

Fibrom uterin (preoperator)

• doza recomandata este de 3,75 mg triptorelina (un flacon Diphereline 3,75 mg) administrata intramuscular la fiecare 4 saptamani.

Tratamentul trebuie inceput in primele 5 zile ale ciclului menstrual. Durata tratamentului nu trebuie sa depaseasca 3 luni.

Medicamentul trebuie injectat strict intramuscular dupa reconstituire conform instructiunilor de la pct. 6.6.

Cancer de san

O injectie intramusculara la fiecare 4 saptamani, in asociere cu tamoxifen sau un inhibitor de aromataza.

Tratamentul cu triptorelina trebuie inceput dupa terminarea chimioterapiei, odata ce starea de pre- menopauza a fost confirmata (vezi pct 4.4).

Tratamentul cu triptorelina trebuie sa fie initiat cu cel putin 6-8 saptamani inainte de a incepe tratamentul cu un inhibitor de aromataza. Trebuie administrate minim doua injectii cu triptorelina (cu un interval de 4 saptamani intre injectii), inainte de inceperea tratamentului cu un inhibitor de aromataza.

In timpul tratamentului cu un inhibitor de aromataza, nu trebuie intrerupt tratamentul cu triptorelina, pentru a evita cresteri de tip rebound in estrogenii circulanti la femeile aflate in pre-menopauza.

Durata tratamentului recomandat pentru tratamentul adjuvant, in asociere cu alta terapie hormonala, este de pana la 5 ani.

Deoarece Diphereline 3,75 mg este o suspensie de microparticule, injectarea intravasculara accidentala trebuie strict evitata.

Contraindicatii

Hipersensibilitate la triptorelina, la alti analogi de GnRH sau la oricare dintre excipienti. Sarcina si alaptarea.

In cazul cancerului de san din pre-menopauza: a fost initiat tratamentul cu inhibitor de aromataza inainte ca suprimarea ovariana adecvata cu triptorelina sa fie obtinuta (vezi pct 4.2 si 4.4).

Atentionari

Utilizarea de agonisti GnRH poate cauza o reducere a densitatii minerale osoase. La barbati, datele preliminare sugereaza ca utilizarea unui bifosfonat in asociere cu un agonist GnRH poate reduce pierderea minerala osoasa. Se recomanda prudenta deosebita in cazul pacientilor cu factori suplimentari de risc pentru osteoporoza (de exemplu, abuzul cronic de alcool, fumatorii, terapie pe termen lung cu medicamente care reduc densitatea minerala osoasa, de exemplu, anticonvulsivante sau corticoizi, antecedentele familiale de osteoporoza, malnutritie).

In cazuri rare, tratamentul cu agonisti GnRH poate evidentia prezenta unui adenom pituitar al celulelor gonadotrope necunoscut anterior. Acesti pacienti pot prezenta o apoplexie hipofizara caracterizata prin cefalee brusca, varsaturi, tulburari vizuale si oftalmoplegie.

Exista un risc crescut de depresie (care poate fi severa) la pacientii care urmeaza tratament cu agonisti GnRH, cum este triptorelina. Pacientii trebuie sa fie informati in consecinta si tratati, dupa caz, daca apar simptome. Pacientii cu depresie cunoscuta trebuie monitorizati indeaproape pe perioada tratamentului.

Cancerul de prostata.

Initial, triptorelina, ca si alti agonisti GnRH, determina o crestere tranzitorie a concentratiilor plasmatice de testosteron. Ca o consecinta, in primele saptamani de tratament, pot aparea ocazional cazuri izolate de agravare tranzitorie a semnelor si simptomelor cancerului de prostata. In timpul fazei

initiale de tratament, trebuie luata in considerare administrarea suplimentara a unui anti-androgen adecvat pentru a contracara cresterea initiala a concentratiilor plasmatice de testosteron si agravarea simptomelor clinice.

Un numar mic de pacienti pot prezenta o agravare temporara a semnelor si simptomelor cancerului de prostata (exacerbarea tumorii) si o crestere temporara a durerii provocate de cancer (durere metastatica), care pot fi tratate simptomatic.

Ca si in cazul altor agonisti GnRH, au fost observate cazuri izolate de compresie medulara sau obstructie uretrala. In cazul in care se produce compresie medulara sau insuficienta renala, trebuie instituit tratamentul standard al acestor complicatii, si, in cazuri extreme, trebuie luata in considerare o orhiectomie imediata (castrare chirurgicala). Se recomanda monitorizarea atenta in timpul primelor saptamani de tratament, in special la pacientii care sufera de metastaze vertebrale, si care prezinta riscul de compresie medulara, si la pacientii cu obstructie de tract urinar.

Terapia de privare de androgeni pe termen lung, fie prin orhiectomie bilaterala sau prin administrarea de analogi GnRH este asociata cu un risc crescut de pierdere de masa osoasa si poate conduce la osteoporoza si la un risc crescut de fracturi osoase.

Terapia de privare androgenica poate prelungi intervalul QT.

La pacientii care au in istoric factori de risc ce duc la prelungirea intervalului QT, precum si la pacientii care primesc concomitent medicamente ce ar putea prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.5) medicul ar trebui ca, inainte de a initia tratamentul cu Diphereline 3.75 mg, sa evalueze profilul beneficiu-risc, inclusiv potentialul de aparitie a torsadelor varfurilor.

In plus, din datele epidemiologice, s-a observat ca pacientii pot experimenta modificari metabolice (de exemplu, intoleranta la glucoza), sau un risc crescut de boli cardiovasculare in timpul terapiei cu privare de androgeni. Cu toate acestea, datele prospective nu au confirmat legatura dintre tratamentul cu analogi GnRH si o crestere a mortalitatii cardiovasculare. Pacientii cu risc ridicat pentru bolile cardiovasculare sau metabolice trebuie evaluati cu atentie inainte de initierea tratamentului si trebuie monitorizati in mod adecvat pe perioada terapiei cu privare de androgeni.

Administrarea de triptorelina in doze terapeutice are ca rezultat supresia sistemului gonadal pituitar. Dupa castrarea chirurgicala, triptorelina nu induce nicio scadere suplimentara a concentratiilor plasmatice de testosteron.

Functia normala este de obicei, reluata dupa intreruperea tratamentului. Testele de diagnostic pentru functia gonadala pituitara efectuate in timpul tratamentului si dupa intreruperea tratamentului cu analogi GnRH pot fi, prin urmare, inselatoare.

Femei

Trebuie sa se confirme absenta sarcinii inainte de prescrierea triptorelinei.

Utilizarea agonistilor GnRH este de natura sa provoace reducerea densitatii minerale osoase in medie cu 1% pe luna pe parcursul unei perioade de sase luni de tratament. Fiecare reducere cu 10% a densitatii minerale osoase este corelata cu un risc mai crescut de aproximativ doua-trei ori de producere a fracturilor.

Datele disponibile in prezent sugereaza ca la majoritatea femeilor, recuperarea pierderii osoase se produce dupa incetarea tratamentului.

Nu sunt disponibile date specifice pentru pacientele cu osteoporoza stabilita sau cu factori de risc pentru osteoporoza (de exemplu, abuzul cronic de alcool, fumatorii, terapia pe termen lung cu medicamente care reduc densitatea minerala osoasa, de exemplu, anticonvulsivante sau corticoizi, antecedentele familiale de osteoporoza, malnutritie, de exemplu, anorexia nervosa). Deoarece este mai probabil ca reducerea densitatii minerale osoase sa afecteze cu precadere aceste paciente, tratamentul cu triptorelina trebuie luat in considerare in mod individual si trebuie initiat numai daca in urma unei

evaluari foarte atente se stabileste ca beneficiile tratamentului depasesc riscurile. Trebuie luate in considerare masuri suplimentare pentru a contracara pierderea densitatii minerale osoase.

Fibrom uterin si endometrioza

Folosita in doza recomandata, triptorelina determina constant amenoree hipogonadotropa. Daca hemoragia genitala apare dupa prima luna, trebuie masurat nivelul plasmatic de estradiol si in cazul in care acesta este sub 50 pg / ml, trebuie investigate posibile leziuni organice.

Dupa retragerea tratamentului, functia ovariana este restabilita iar ovulatia apare la aproximativ doua luni dupa ultima injectare. Pe parcursul tratamentului, precum si timp de 1 luna dupa ultima injectare, trebuie utilizata o metoda contraceptiva non-hormonala.

Deoarece menstruatia trebuie sa se opreasca in timpul tratamentului cu triptorelina, pacienta trebuie instruita sa anunte medicul daca menstruatia ei persista.

Se recomanda ca in timpul tratamentului pentru fibrom uterin, sa se monitorizeze periodic dimensiunea fibromului. Au fost raportate cateva cazuri de sangerare la pacientele cu fibrom submucos dupa terapia cu analogi GnRH. De obicei sangerarea s-a produs intre 6-10 saptamani dupa initierea tratamentului.

Cancer de san

Pentru a asigura o supresie ovariana adecvata la femeile aflate in pre-menopauza, tratamentul cu triptorelina trebuie administrat timp de cel putin 6-8 saptamani inainte de inceperea tratamentului cu un inhibitor de aromataza, iar injectiile lunare cu triptorelina trebuie administrate la timp si fara intrerupere pe toata durata tratamentului cu un inhibitor de aromataza.

Femeile care sunt in perioada de pre-menopauza la momentul punerii diagnosticului de cancer de san si care devin amenoreice in timpul chimioterapiei, pot sau nu sa continue producerea de estrogen din ovare. Indiferent de prezenta sau absenta menstruatiei, este necesara confirmarea statusului de post- menopauza in timpul chimioterapiei si inaintea inceperii unui tratament cu triptorelina, prin determinarea nivelelor serice ale estradiolului si hormonului foliculo-stimulant (FSH) in intervalele de referinta pentru femei in pre-menopauza, pentru a se evita un tratament inutil cu triptorelina in cazul unei menopauze induse de chimioterapie. Dupa inceperea tratamentului cu triptolina, este importanta confirmarea adecvata a suprimarii ovariene (menopauza indusa de analogii de gonadotropina) prin evaluarea in serie a FSH si estradiolulului circulant, in cazul in care acest subgrup de femei este luat in considerare pentru terapia cu un inhibitor de aromataza, in conformitate cu recomandarile din practica clinica curenta. In consecinta, suprimarea ovariana trebuie confirmata prin concentratii scazute in sange de FSH si estradiol inainte de initierea tratamentului cu inhibitor de aromataza, evaluarea trebuind repetata la fiecare trei luni in cursul tratamentului combinat cu triptorelina si un inhibitor de aromataza. Aceasta confirmare se face pentru a evita cresterea de tip rebound a estrogenului circulant indusa de inhibitorul de aromataza, crestere care are implicatii pentru cancerul de san. De notat, concentratiile de FSH circulant sunt reduse ca raspuns la suprimarea ovariana indusa de analogii de gonadotrofina (menopauza indusa), spre deosebire de o menopauza naturala in care nivelurile de FSH sunt crescute.

Triptorelina, atunci cand este utilizata ca terapie adjuvanta in combinatie cu tamoxifen sau cu un inhibitor de aromataza, este asociata cu un risc crescut de osteoporoza. Osteoporoza a fost raportata cu o frecventa mai mare in urma utilizarii triptorelinei in asociere cu un inhibitor de aromataza decat in combinatie cu tamoxifen (39% fata de 25%).

Densitatea minerala osoasa trebuie evaluata inainte de inceperea tratamentului cu triptorelina, mai ales la femeile care au multipli factori de risc pentru osteoporoza. Acesti pacienti trebuie monitorizati indeaproape si tratamentul sau profilaxia osteoporozei trebuie initiate atunci cand este cazul.

Tratamentul cu triptorelina in asociere cu tamoxifen sau un inhibitor de aromataza, la femei aflate in premenopauza si care au cancer de san hormono-receptiv in stadiu incipient trebuie sa urmeze o evaluare individuala atenta a riscurilor si beneficiilor.

Pacientii care au intrerupt tratamentul cu triptorelina trebuie sa intrerupa, de asemenea, tratamentul cu inhibitori de aromataza in termen de 1 luna de la ultima administrare de triptorelina 3.75 mg (concentratia ce se administreaza lunar).

Riscul afectiunilor musculo-scheletale (inclusiv dureri articulare sau musculo-scheletale), atunci cand triptorelina este utilizata in asociere fie cu un inhibitor de aromataza, fie cu tamoxifen, este de aproximativ 89% in cazul asocierii cu inhibitorul de aromataza si de aproximativ 76%, la asocierea cu tamoxifen.

Hipertensiunea arteriala a fost raportata ca reactie adversa foarte frecventa la administrarea triptorelinei in combinatie fie cu exemestan, fie cu tamoxifen (vezi pct 4.8). Femeile cu cancer de san aflate in premenopauza si care primesc triptorelina in asociere fie cu exemestan, fie cu tamoxifen trebuie sa fie monitorizate regulat pentru factorii de risc cardiovascular si tensiunea arteriala.

Hiperglicemia si diabetul au fost raportate ca reactii adverse frecvente la administrarea triptorelinei in combinatie fie cu exemestan, fie cu tamoxifen (vezi pct 4.8). Femeile cu cancer de san aflate in premenopauza si care primesc triptorelina in asociere fie cu exemestan, fie cu tamoxifen trebuie sa fie monitorizate pentru factorii de risc pentru diabet zaharat, cu monitorizarea glicemiei din sange in mod regulat si tratament antidiabetic adecvat initiat, daca este cazul, in conformitate cu ghidurile nationale.

Depresia a aparut la aproximativ 50% dintre pacientii tratati cu triptorelina in asociere fie cu tamoxifen, fie cu exemestan la toate grupurile de tratament in studiile TEXT si SOFT, dar mai putin de 5% dintre pacienti au avut depresie severa (grad 3-4). Pacientii trebuie sa fie informati in mod corespunzator si tratati, dupa caz, in cazul in care apar simptome. Pacientii cu depresie sau cu depresie in antecedente trebuie sa fie atent monitorizati in timpul tratamentului.

O atentie deosebita trebuie acordata informatiilor de prescriere a exemestan si tamoxifen, atunci cand sunt administrate in asociere cu triptorelina, pentru cunoasterea informatiilor relevante privind siguranta.

Chimioterapia poate induce amenoreea temporara sau o pierdere permanenta a functiei ovariene din cauza deteriorarii citotoxice a tesutului gonadal. Mentinerea starii de premenopauza dupa finalizarea chimioterapiei ar trebui sa fie confirmata, conform recomandarilor din ghidurile clinice prin concentratiile sanguine ale estradiolului si FSH in intervalele de referinta pentru femei in pre- menopauza.

Infertilitate feminina

La un numar mic de paciente predispuse, este posibil ca recrutarea foliculara, indusa de utilizarea analogilor GnRH si gonadotropine, sa creasca semnificativ, in special in cazul sindromului ovarelor polichistice.

Ca si in cazul altor analogi GnRH, au existat raportari privind sindromul de hiperstimulare ovariana (SHSO) asociat cu utilizarea de triptorelina in combinatie cu gonadotropine.

La pacientele cu insuficienta renala sau hepatica, timpul mediu de injumatatire plasmatica terminal al triptorelinei este intre 7-8 ore, in comparatie cu 3-5 ore la subiectii sanatosi. In ciuda acestei expuneri prelungite, este putin probabil ca triptorelina sa fie prezenta in circulatia sanguina in momentul embriotransferului.

Pubertate precoce

Tratamentul copiilor cu tumori cerebrale progresive trebuie initiat numai in urma unei evaluari individuale atente a riscurilor si beneficiilor.

La fete, stimularea ovariana initiala, la inceputul tratamentului, urmata de retragerea de estrogen indusa de tratament, poate conduce, in prima luna, la sangerare vaginala de intensitate usoara sau moderata.

Dupa intreruperea tratamentului, se va produce dezvoltarea caracteristicilor specifice pubertatii.

Informatiile cu privire la fertilitatea viitoare sunt inca limitate. La majoritatea fetelor, menstruatia lunara va apare, in medie, la un an dupa terminarea tratamentului.

Trebuie sa se excluda pseudopubertatea precoce (tumori gonadale sau adrenale sau hiperplazia) si pubertatea precoce gonadotropin-independenta (toxicoza testiculara, hiperplazie a celulelor Leydig familiala).

Este posibil ca densitatea minerala osoasa (DMO) sa scada in timpul tratamentului cu GnRH pentru pubertate precoce centrala. Cu toate acestea, dupa oprirea tratamentului, se pastreaza acumularea ulterioara de masa osoasa, si este putin probabil ca masa osoasa maxima din adolescenta tarzie sa fie afectata de tratament.

Se poate remarca alunecarea epifizei superioare femurale dupa retragerea tratamentului cu GnRH. Teoria sugereaza ca datorita concentratiilor scazute de estrogen din timpul tratamentului cu agonisti GnRH, platoul epifizal se slabeste. Intensificarea vitezei de crestere dupa oprirea tratamentului conduce ulterior la o reducere a fortei de forfecare necesare pentru deplasarea epifizei.

Interactiuni
Nu se cunosc interactiuni ale Diphereline cu alte medicamente. Cand triptorelina este administrata concomitent cu alte medicamente care influenteaza secretia hipofizara de gonadotrofine trebuie manifestata prudenta si evaluat statusul hormonal al pacientului.

Nu trebuie administrat concomitent cu medicamente care contin estrogeni.

Deoarece tratamentul de privare androgenica poate prelungi intervalul QT, utilizarea concomitenta a Diphereline 3.75 mg cu medicamente despre care se cunoaste ca prelungesc intervalul QT sau care sunt capabile a induce torsade varfurilor, cum ar fi medicamentele antiaritmice de clasa IA (de exemplu chinidina, disopiramide ) sau de clasa III (de exemplu amiodarona, sotalol, dofetilida, ibutilida), metadona, moxifloxacina, antipsihoticele, etc., trebuie sa fie evaluata cu atentie (vezi pct. 4.4).

Sarcina

Triptorelina nu trebuie utilizata in timpul sarcinii, deoarece utilizarea concomitenta a agonistilor GnRH este asociata cu un risc teoretic de avort sau anomalii fetale. Inainte de tratament, femeile cu potential fertil trebuie sa fie examinate cu atentie pentru a exclude sarcina. Pe perioada tratamentului si pana la reluarea menstruatiilor trebuie utilizate metode contraceptive non-hormonale.

Sarcina trebuie exclusa inainte ca triptorelina sa fie utilizata ca parte a tratamentului de fertilizare.

Nu exista dovezi clinice care sa sugereze existenta unei legaturi de cauzalitate intre triptorelina si orice anomalii de dezvoltare ulterioara a sarcinii in cazurile in care triptorelina este utilizata in acest context.

Alaptarea

Triptorelina nu trebuie utilizata pe perioada alaptarii.

Condus auto

Nu exista studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacientul poate prezenta ameteli, somnolenta si tulburari vizuale, ca posibile efecte nedorite ale tratamentului, sau care rezulta din boala de fond.

Reactii adverse

Experienta din studiile clinice

Toleranta generala la barbati
La fel ca in cazul altor terapii cu agonisti GnRH sau dupa castrarea chirurgicala, cele mai frecvent observate reactii adverse asociate tratamentului cu triptorelina s-au datorat efectelor farmacologice anticipate: cresterea initiala a nivelurilor de testosteron, urmata de suprimarea aproape completa a testosteronului. Aceste efecte au inclus bufeuri (50%), disfunctie erectila (4%) si scaderea libidoului (3%).

Au fost raportate urmatoarele reactii adverse, considerate ca fiind cel putin posibil asociate tratamentului cu triptorelina. Cele mai multe dintre acestea sunt cunoscute a fi legate de castrarea biochimica sau chirurgicala.

Frecventa reactiilor adverse se clasifica dupa cum urmeaza: foarte frecvente (mai mare sau egal cu 1 / 10); frecvente (mai mare sau egal cu 1 / 100 si mai mic decat 1 / 10); mai putin frecvente (mai mare sau egal cu 1 / 1, 000 si mai mic decat 1 / 100); rare (mai mic decat 1/10000).

Triptorelina determina o crestere tranzitorie a nivelului de testosteron circulant in prima saptamana dupa injectarea initiala a formularii cu eliberare prelungita. Odata cu aceasta crestere initiala a nivelurilor de testosteron circulant, un procent mic de pacienti (mai mic sau egal cu 5%) pot experimenta o agravare temporara a semnelor si simptomelor cancerului de prostata (exacerbare tumorala), de obicei, manifestata printr-o crestere a simptomelor urinare (mai mic decat 2%) si a durerii metastatice (5%), care pot fi tratate simptomatic. Aceste simptome sunt tranzitorii si dispar de obicei in decurs de una pana la doua saptamani.

Au existat cazuri izolate de exacerbare a simptomelor bolii, fie obstructie uretrala sau compresie medulara datorata metastazelor. Prin urmare, pacientii cu leziuni metastatice vertebrale si / sau cu obstructii ale tractului urinar superior sau inferior trebuie monitorizati cu atentie in timpul primelor cateva saptamani de tratament (vezi pct. 4.4).

Utilizarea de agonisti GnRH, in tratamentul cancerului de prostata poate fi asociata cu pierdere de masa osoasa crescuta si poate conduce la osteoporoza si creste riscul de fracturi osoase.

Pacientii care primesc tratament pe termen lung cu analogi GnRH in asociere cu radioterapia pot avea mai multe efecte secundare, in principal gastrointestinale si legate de radioterapie.

Toleranta generala la femei (vezi pct. 4.4)

Ca o consecinta a nivelului scazut de estrogen, reactiile adverse cel mai frecvent raportate (anticipate la 10% din femei sau mai multe) au fost: cefalee, scaderea libidoului, tulburari ale somnului, starea de spirit alterata, dispareunie, dismenoree, hemoragie genitala, sindrom de hiperstimulare ovariana, hipertrofie ovariana, dureri pelvine, dureri abdominale, uscaciune vulvovaginala, hiperhidroza, bufeuri si astenie.

Au fost raportate urmatoarele reactii adverse, considerate ca fiind cel putin posibil asociate tratamentului cu triptorelina. Cele mai multe dintre acestea sunt cunoscute a fi asociate castrarii biochimice sau chirurgicale.

Frecventa reactiilor adverse se clasifica dupa cum urmeaza: foarte frecvente (mai mare sau egal cu 1 / 10); frecvente (mai mare sau egal cu 1 / 100 la mai mic decat 1 / 10) , mai putin frecvente (mai mare sau egal cu 1/1000 si mai mic decat 1/100).

**tratament pe termen lung

La inceputul tratamentului, simptomele endometriozei, care includ dureri pelvine, dismenoree pot fi exacerbate in mod frecvent (≥ 10%), in timpul cresterii tranzitorii initiale a concentratiilor plasmatice de estradiol. Aceste simptome sunt tranzitorii si dispar de obicei in decurs de una sau doua saptamani. In luna urmatoare primei injectari este posibil sa apara hemoragii genitale inclusiv menoragie si metroragie.

Atunci cand este utilizata pentru a trata infertilitatea, asocierea cu gonadotropine poate conduce la sindromul de hiperstimulare ovariana. Este posibil sa apara hipertrofie ovariana, dureri pelvine si / sau abdominale.

Cancer de san

Cele mai frecvent observate reactii adverse asociate tratamentului cu triptorelina pe o durata de pana la 5 ani, in combinatie fie cu tamoxifen, fie cu un inhibitor de aromataza in studiile TEXT si SOFT au fost bufeuri, tulburari musculo-scheletice, oboseala, insomnie, hiperhidroza, uscaciune vulvo-vaginala si depresie.

Frecventele reactiilor adverse raportate asociate cu triptorelina in asociere cu tamoxifen (N = 2325) sau exemestan (N = 2318) sunt prezentate in tabelul de mai jos. Frecventa reactiilor adverse se clasifica dupa cum urmeaza: foarte frecvente (≥ 1 / 10); frecvente (mai mare sau egala cu 1 / 100 si mai mica decat 1 / 10) , mai putin frecvente (mai mare sau egala cu 1/1000 si mai mica decat 1/100), rare (mai mica decat 1/10000).