Dorzopt picaturi oftalmice 20mg/ml, 5ml, Rompharm

Indicatii
Dorzopt este indicat:

• ca adjuvant la tratamentul cu beta-blocante
• ca monoterapie, la pacientii care nu raspund la tratamentul cu beta-blocante sau in cazul in care beta-blocantele sunt contraindicate
• in tratamentul presiunii intraoculare crescute la pacientii cu:

• hipertensiune oculara,
• glaucom cu unghi deschis,
• glaucom pseudoexfoliativ.

Dozaj
Doze

Cand este utilizat in monoterapie, doza este de o picatura de 3 ori pe zi, in sacul conjunctival al ochiului/ochilor afectati.

Cand este utilizat ca adjuvant la tratamentul cu un beta-blocant oftalmic, doza este o picatura de 2 ori pe zi, in sacul conjunctival al ochiului/ochilor afectati.

Cand se decide inlocuirea unui alt antiglaucomatos topic cu dorzolamida, se administreaza inclusiv in ultima zi doza zilnica corespunzatoare din medicamentul utilizat anterior, iar din ziua urmatoare se administreaza dorzolamida.

In cazul administrarii concomitente a mai multor topice oftalmice, se va pastra un interval de cel putin 10 minute intre administrari.

Pacientii trebuie, de asemenea, instruiti ca solutiile oculare, in cazul manuirii necorespunzatoare, se pot contamina cu bacterii cunoscute a determina in mod frecvent infectii oculare. Leziunile oculare grave si pierderea consecutiva a vederii pot fi rezultatul utilizarii de solutii contaminate.

Copii si adolescenti

Siguranta si eficacitatea Dorzopt la copii si adolescenti nu au fost inca stabilite. Nu sunt disponibile date.

Mod de administrare

Pacientii trebuie instruiti sa-si spele mainile inainte de utilizare si sa nu permita varfului picuratorului flaconului sa atinga ochiul sau zonele din jurul acestuia.

Pentru a nu contamina varfului picuratorului si picaturile oftalmice, solutie, se va evita atingerea acestuia de pleoape, suprafete invecinate sau alte suprafete.

Dupa administrare, se recomanda inchiderea usoara a pleoapelor si ocluzia nazo-lacrimala timp de 2 minute. Aceasta poate reduce absorbtia sistemica a medicamentelor administrate oftalmic, avand ca rezultat scaderea reactiilor adverse sistemice.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta(ele) activa(e) sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Dorzolamida nu a fost studiata la pacienti cu insuficienta renala (clearance al creatininei mai mic de 30 ml/min) sau cu acidoza hipercloremica. Deoarece dorzolamida si metabolitii sai se excreta predominant pe cale renala, dorzolamida este contraindicata la acesti pacienti.

Atentionari
Nu a fost studiata administrarea dorzolamidei la pacientii cu insuficienta hepatica; de aceea, se recomanda prudenta la acesti pacienti.

Tratamentul pacientilor cu glaucom acut cu unghi inchis necesita si alte interventii terapeutice alaturi de medicamente care scad tensiunea intraoculara.

Dorzolamida este o sulfonamida si in ciuda administrarii oftalmice este absorbita sistemic. De aceea in cazul administrarii topice pot sa apara reactii adverse sistemice specifice sulfonamidelor incluzand reactii severe ca sindromul Stevens Johnson si necroliza toxica epidermala. In cazul aparitiei unor reactii grave de hipersensibilitate, tratamentul trebuie intrerupt.

Tratamentul cu inhibitori de anhidraza carbonica administrati pe cale orala a fost asociat cu urolitiaza ca rezultat al tulburarilor acido-bazice, in special la pacienti cu antecedente de litiaza renala. Desi in cazul tratamentului cu dorzolamida nu au fost observate tulburari ale echilibrului acido-bazic, a fost raportata frecvent urolitiaza. Deoarece dorzolamida este un inhibitor de anhidraza carbonica cu administrare topica care se absoarbe sistemic, pacientii cu antecedente de litiaza renala pot prezenta risc crescut de urolitiaza in timpul utilizarii dorzolamidei.

Daca se observa reactii alergice (de exemplu, conjunctivita si reactii palpebrale), trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului.

Exista posibilitatea unui efect aditiv privind efectele sistemice cunoscute in cazul administrarii concomitente cu inhibitori de anhidraza carbonica administrati pe cale orala. Nu se recomanda administrarea concomitenta de dorzolamida si inhibitori ai anhidrazei carbonice pe cale orala.

La pacientii cu anomalii cronice preexistente ale corneei si/sau antecedente de chirurgie intraoculara exista riscul aparitiei unor edeme corneene sau a decompensarii corneene ireversibile. Se recomanda administrarea cu prudenta a dorzolamidei topice.

A fost raportata dezlipirea coroidei cu hipotonie oculara dupa proceduri chirurgicale de filtrare cu administrarea de inhibitori ai secretiei umorii apoase.

Medicamentul contine clorura de benzalconiu. Poate provoca iritatie oculara. A se evita contactul cu lentilele de contact moi. A se indeparta lentilele de contact inainte de administrare si a se asteapta cel putin 15 minute inainte de a le pune la loc. Se cunoaste faptul ca poate produce decolorarea lentilelor de contact moi.

Interactiuni
Nu exista studii specifice privind interactiunile medicamentoase pentru dorzolamida.

In studiile clinice, dorzolamida a fost utilizata fara reactii adverse concomitent cu solutii oftalmice cu timolol, betaxolol si medicamente cu utilizare sistemica cum sunt inhibitori ai ECA, blocante ale canalelor de calciu, diuretice, antiinflamatoare nesteroidiene (inclusiv acid acetilsalicilic) si hormoni (estrogeni, insulina, tiroxina).

Asocierea dintre dorzolamida si agonisti miotici si adrenergici nu a fost pe deplin evaluata in timpul terapiei pentru glaucom.

Sarcina
Sarcina

Dorzolamida nu trebuie utilizata in timpul sarcinii. Nu sunt disponibile date clinice adecvate privind utilizarea dorzolamidei la femeile gravide. La iepure, dorzolamida produce efecte teratogene la doze toxice la mama (vezi pct. 5.3).

Alaptarea

Nu se cunoaste daca dorzolamida se excreta in laptele uman. In cazul femelelor de sobolani carora li s- a administrat dorzolamida in perioada de alaptare, s-a constatat o scadere a masei corporale a puilor.

Daca tratamentul cu dorzolamida este necesar, atunci alaptarea nu este recomandata.

Condus auto
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Posibilele reactii adverse cum sunt vederea incetosata sau ametelile pot afecta capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.

Reactii adverse
Dorzolamida sub forma de picaturi oftalmice a fost evaluata la mai mult de 1400 persoane in studii clinice controlate si necontrolate. In studiile pe termen lung efectuate la 1108 pacienti tratati cu dorzolamida, fie in monoterapie, fie ca adjuvant al tratamentului cu un beta-blocant oftalmic, cauza cea mai frecventa a intreruperii tratamentului (aproximativ 3%) a fost aparitia de reactii adverse oculare, in special conjunctivite sau reactii palpebrale.

Urmatoarele reactii adverse au fost raportate in timpul studiilor clinice sau dupa punerea pe piata:

[Foarte frecvente:(mai mare de 1/10), frecvente: (≥1/100 si mai mic de 1/10),), mai putin frecvente: (≥1/1000 si mai mic de 1/100), rare: (≥1/10000 si mai mic de 1/1000), foarte rare: (mai mic de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile)]

Tulburari ale sistemului nervos

Frecvente: cefalee

Rare: ameteli, parestezie

Tulburari oculare

Foarte frecvente: senzatie de arsura si intepaturi

Frecvente: keratita punctata superficiala, lacrimare, conjunctivita, inflamatia pleoapelor, mancarime a ochiului, iritatia pleoapei, vedere neclara

Mai putin frecvente: iridociclita

Rare: iritatie, incluzand inrosirea ochiului, durere, formare de cruste palpebrale, miopie tranzitorie (care dispare la intreruperea tratamentului), edeme corneene, hipotonie oculara, dezlipire de coroida dupa proceduri chirurgicale de filtrare

Cu frecventa necunoscuta: senzatie de corp strain in ochi

Tulburari cardiace

Cu frecventa necunoscuta: palpitatii

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale

Rare: epistaxis

Cu frecventa necunoscuta: dispnee

Tulburari gastro-intestinale

Frecvente: greata, gust amar

Rare: iritatia faringiana, uscaciunea gurii

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Rare: dermatita de contact, sindromul Stevens Johnson, necroliza toxica epidermala

Tulburari renale si ale cailor urinare

Rare: urolitiaza

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare

Frecvente: astenie/oboseala

Rare: Hipersensibilitate: semne si simptome de reactii locale (palpebrale) si reactii alergice sistemice, incluzand edem angioneurotic, urticarie, prurit, eruptii cutanate tranzitorii, dispnee, bronhospasm

Investigatii diagnostice

Dorzolamida nu a fost asociata cu tulburari electrolitice semnificative clinic.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la:

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
Nu exista suficiente date disponibile in ceea ce priveste supradozajul accidental sau prin ingestie la om.

Simptome:

Dupa ingestie au fost raportate urmatoarele: somnolenta.

Dupa aplicare topica: ameteala, greata, cefalee, oboseala, vise neobisnuite, disfagie.

Tratament:

Tratamentul trebuie sa fie simptomatic si de sustinere a functiilor vitale. Pot sa apara dezechilibre electrolitice, acidoza metabolica, efecte la nivelul sistemului nervos central. Se vor monitoriza concentratiile plasmatice de electroliti (in special potasiu) si pH-ul sanguin.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antiglaucomatoase si miotice, inhibitori ai anhidrazei carbonice, codul ATC: S01EC03

Mecanism de actiune

Anhidraza carbonica (AC) este o enzima care se gaseste in numeroase tesuturi ale organismului inclusiv in ochi. La om, anhidraza carbonica exista sub forma mai multor izoenzime, cea mai activa fiind anhidraza carbonica II (AC-II) localizata mai ales in hematii, dar si in alte tesuturi. Inhibarea anhidrazei carbonice din procesele ciliare ale ochiului scade secretia umorii apoase. Rezultatul il constituie scaderea presiunii intraoculare (PIO).

Dorzopt contine clorhidrat de dorzolamida, un inhibitor puternic al anhidrazei carbonice II umane. Dupa administrare oftalmica, dorzolamida reduce presiunea intraoculara crescuta, indiferent daca aceasta este sau nu insotita de glaucom.

Presiunea intraoculara crescuta este un factor de risc major in patogenia afectarii nervului optic si a pierderii campului vizual. Dorzolamida nu determina constrictie pupilara si reduce presiunea intraoculara, fara a determina reactii adverse cum sunt cecitate nocturna sau spasm de acomodare. Dorzolamida afecteaza minim sau nu afecteaza frecventa cardiaca sau tensiunea arteriala.

Beta-blocantele cu administrare topica reduc, de asemenea, presiunea intraoculara prin scaderea secretiei umorii apoase, dar printr-un mecanism de actiune diferit. Studiile au demonstrat ca atunci cand dorzolamida este asociata unui beta-blocant topic, se observa un efect suplimentar de scadere a PIO; aceasta constatare este in concordanta cu efectele aditive raportate dupa administrarea orala a beta-blocantelor si a inhibitorilor de anhidraza carbonica.

Efecte farmacodinamice

Efecte clinice:

Adulti

La pacienti cu glaucom sau presiune intraoculara crescuta, eficacitatea dorzolamidei administrata in monoterapie de 3 ori pe zi (PIO initiala ≥23 mmHg) sau in terapie adjuvanta la beta-blocante de uz oftalmic, de 2 ori pe zi (PIO initiala ≥22 mmHg) a fost demonstrata in studii clinice extinse cu durata de pana la un an.

Efectul de scadere al PIO a dorzolamidei administrata in monoterapie sau ca terapie adjuvanta a fost demonstrat pe toata durata zilei si s-a mentinut si in administrarile de lunga durata. Eficacitatea pe parcursul monoterapiei de lunga durata a fost similara betaxololului si usor scazuta comparativ cu timololul. Cand a fost administrata ca terapie adjuvanta beta-blocantelor de uz oftalmic, dorzolamida a demonstrat o scadere suplimentara a PIO similara pilocarpinei 2% administrata de 4 ori pe zi.

Intr-un studiu clinic, aproximativ 20% din pacientii tratati cu dorzolamida in monoterapie au prezentat reactii adverse legate de medicament, majoritatea dintre acestea fiind reactii adverse oculare non- grave, cum sunt senzatie de arsura, intepatura si durere locala.

Proprietati farmacocinetice
Comparativ cu inhibitorii de anhidraza carbonica cu administrare orala, administrarea topica a clorhidratului de dorzolamida permite actiunea directa la nivelul ochiului la doze substantial mai mici si implicit cu expunere sistemica mai mica. In studiile clinice, aceasta a rezultat intr-o scadere a

tensiunii intraoculare fara tulburari acido-bazice secundare si fara tulburari ale echilibrului electrolitic caracteristice inhibitorilor de anhidraza carbonica cu administrare orala.

Dupa aplicarea topica, dorzolamida ajunge in circulatia sistemica. Pentru a evalua potentialul inhibarii sistemice a anhidrazei carbonice dupa administrare topica au fost masurate concentratiile de medicament si metabolit in eritrocite si plasma si s-a masurat gradul de inhibare a anhidrazei carbonice in eritrocite. Dorzolamida se acumuleaza in eritrocite in timpul administrarii cronice, ca rezultat al legarii selective de AC-II, in timp ce sunt mentinute concentratii plasmatice foarte mici de medicament liber. Metabolizarea conduce la formarea unui singur metabolit N-dezetilat care inhiba AC-II mai putin decat medicamentul nemodificat, dar care inhiba si izoenzima AC-I. Metabolitul se acumuleaza, de asemenea, in eritrocite unde se leaga predominant de izoenzima I. Dorzolamida se leaga moderat de proteinele plasmatice (aproximativ 33%). Dorzolamida se excreta in mare parte nemetabolizata, pe cale urinara. Dupa intreruperea administrarii, eliminarea urmeaza o cinetica neliniara, cu o scadere rapida a concentratiei din eritrocite, urmata de o faza lenta, cu timp de injumatatire de aproximativ 4 luni.

Cand dorzolamida a fost administrata oral pentru a simula expunerea sistemica maxima dupa expunerea topica pe termen lung, starea de echilibru a fost atinsa in 13 saptamani. La starea de echilibru, nu exista practic deloc substanta libera sau metabolit in plasma; inhibarea AC la nivel eritrocitar a fost mai mica decat cea anticipata ca fiind necesara pentru aparitia unui efect farmacologic asupra functiei renale sau respiratorii. Rezultate farmacocinetice similare au fost obtinute dupa administrare cronica topica.

La unii pacienti varstnici cu insuficienta renala (clearance-ul creatininei estimat la 30-60 ml/min) s-au observat concentratii eritrocitare mai mari de metabolit, dar nicio diferenta semnificativa in inhibarea AC si niciun efect secundar semnificativ clinic nu a putut fi direct atribuit acestor observatii.

Date preclinice de siguranta
Principalele observatii in studiile preclinice cu clorhidrat de dorzolamida sunt legate de efectele farmacologice ale inhibarii AC. Unele dintre acestea sunt specifice pentru specia studiata si/sau aparute ca rezultat al acidozei metabolice.

In studiile clinice, pacientii nu au dezvoltat semne de acidoza metabolica sau modificari electrolitice care sa indice inhibarea sistemica a AC. De aceea, nu este de asteptat ca efectele observate la animale sa apara la pacientii tratati cu doze terapeutice de dorzolamida.