Indicatii
FOREXO pulbere pentru suspensie orala este indicat pentru tratamentul urmatoarelor infectii, cand acestea sunt cauzate de microorganisme sensibile.
- Infectii ale cailor respiratorii superioare cauzate de microorganisme sensibile la cefpodoxima, incluzand sinuzita.
- In amigdalita si faringita, cefpodoxima trebuie rezervata pentru tratamentul infectiilor recurente sau cronice, sau al infectiilor in care se cunoaste sau se suspecteaza faptul ca microorganismul care le declanseaza este rezistent la antibioticele utilizate in mod obisnuit.
- Infectii ale cailor respiratorii inferioare cauzate de microorganisme sensibile la cefpodoxima, incluzand pneumonie, bronsita acuta si bronsiolita, in cazurile in care aceasta este complicata de o suprainfectie bacteriana.
- Infectii ale cailor urinare superioare si inferioare provocate de microorganisme sensibile la cefpodoxima, incluzand cistita si pielonefrita acuta.
- Infectii cutanate si ale tesuturilor moi cauzate de microorganisme sensibile la cefpodoxima, cum sunt abcesele, celulita, plagile infectate, furuncule, foliculita, paronichia, carbuncule si ulcerele trofice.
Trebuie luate in considerare ghidurile oficiale cu privire la utilizarea adecvata a medicamentelor antibacteriene.
Dozaj
Doze
Adulti si varstnici
Nu este cazul pentru acest medicament.
Copii si adolescenti
Doza medie recomandata la copii este de 8 mg/kg si zi, administrata divizat in doua prize, la intervale de 12 ore.
A se observa ca:
5 ml suspensie contin echivalentul a 40 mg cefpodoxima.
1 ml suspensie contine echivalentul a 8 mg cefpodoxima.
Seringa pentru administrare orala este gradata in kg (intre 5 si 25 kg), facand posibila masurarea directa a dozei de medicament pentru fiecare caz in parte (o doza de administrare a medicamentului) in functie de greutatea corporala a copilului. Doza pentru fiecare caz in parte este citita direct.
Este necesara administrarea a doua doze separate pe zi.
De exemplu: eticheta nr.12 corespunde dozei individuale care trebuie administrata unui copil cu greutatea corporala de 12 kg, de doua ori pe zi.
Cefpodoxima sub forma de pulbere pentru suspensie orala nu trebuie administrata la sugari cu varsta sub 15 zile, deoarece nu exista inca experienta la acest grup de varsta.
La copiii cu greutatea corporala peste 25 kg, carora li se administreaza o doza de 200 mg/zi, se poate utiliza comprimatul de 100 mg.
Durata
Durata tratamentului depinde de pacient, de indicatii si de microorganismul(mele) patogen(e) cauzator(toare).
Insuficienta hepatica:
Nu este necesara modificarea dozei in cazurile de insuficienta hepatica.
Insuficienta renala:
Doza de cefpodoxima nu necesita modificari in cazul in care clearance-ul creatininei depaseste 40 ml/min si 1,73 m2.
La valori mai mici, studiile farmacocinetice indica o crestere a timpului de injumatatire plasmatica prin eliminare si a concentratiilor plasmatice maxime si, prin urmare, doza trebuie ajustata corespunzator.
| Clearance-ul creatininei (ml/min si 1,73m2) | |
| 39-10 | Trebuie administrată o doza de 4 mg/kg greutate corporala la intervale de 24 ore |
| mai mic de 10 | Trebuie administrata o doza de 4 mg/kg greutate corporala la intervale de 48 ore |
| Pacienti carora li se efectueaza hemodializa | Trebuie administrata o doza de 4 mg/kg greutate corporala dupa fiecare sedinta de dializa. |
Mod de administrare
Pentru o absorbtie optima, medicamentul trebuie administrat in timpul meselor.
Pentru instructiuni privind reconstituirea medicamentului inaintea administrarii, vezi pct. 6.6.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipienti enumerati la pct. 6.1. Hipersensibilitate la orice alt antibiotic din clasa cefalosporinelor.
Hipersensibilitate severa (de exemplu reactie anafilactica, reactii cutanate severe) la orice alt tip de antibiotic beta-lactamic (de exemplu peniciline si carbapeneme).
Atentionari
Inaintea inceperii tratamentului cu cefpodoxima proxetil, trebuie efectuate investigatii atente pentru a stabili daca pacientul a avut anterior reactii de hipersensibilitate la cefpodoxima, cefalosporine, peniciline sau alte medicamente. Acest medicament trebuie administrat cu prudenta la pacienti cu sensibilitate la penicilina (pentru contraindicatii din cauza reactiilor de hipersensibilitate, vezi pct. 4.3).
Antibioticele trebuie administrate cu prudenta la orice pacient care a prezentat unele forme de alergie, in special alergie la medicamente. Administrarea medicamentului trebuie intrerupta daca apare o reactie alergica la cefpodoxima proxetil.
Reactiile grave de hipersensibilitate pot sa necesite administrarea de adrenalina si alte masuri urgente.
Cefpodoxima proxetil nu trebuie prescrisa in absenta unei infectii bacteriene diagnosticate sau puternic suspectate.
Diareea asociata cu utilizarea antibioticelor, colita si colita pseudomembranoasa asociata cu Clostridium difficile pot fi toate asociate cu administrarea cefpodoximei proxetil. Aceste diagnostice trebuie avute in vedere la orice pacient care prezinta diaree in timpul tratamentului sau la scurt timp dupa tratament. Daca in timpul tratamentului apare diaree severa si/sau hemoragica, administrarea de cefpodoxima trebuie intrerupta si se vor aplica masurile terapeutice necesare. Antiperistalticele sunt contraindicate.
Similar altor cefalosporine, administrarea prelungita a cefpodoximei poate determina proliferarea excesiva a microorganismelor rezistente (de exemplu candidoza perianala, orala sau vaginala, colita pseudomembranoasa, suprainfectie). In aceste cazuri, trebuie inceput tratamentul specific.
Pe parcursul tratamentului prelungit (mai mare de 7 zile) cu cefpodoxima in doza mare, hemoleucograma si functia hepatica/renala trebuie monitorizate.
Cefalosporinele pot fi absorbite pe suprafata membranara a hematiilor si pot reactiona cu anticorpii indreptati impotriva medicamentului. Acest lucru poate determina pozitivarea testului Coombs si, in foarte rare cazuri, la anemie hemolitica. Pentru aceasta reactie este posibil sa apara reactivitate incrucisata cu penicilinele.
De asemenea, in cazul in care sunt administrate concomitent aminoglicozide sau diuretice puternice cum este furosemidul, se recomanda monitorizarea periodica a functiei renale. Atunci cand cefpodoxima s-a administrat in monoterapie nu s-au observat nefrotoxicitate sau ototoxicitate.
Cefpodoxima proxetil trebuie administrata cu precautie la pacientii cu insuficienta renala iar doza zilnica trebuie ajustata in functie de clearance-ul creatininei (vezi pct. 4.2).
Medicamentul nu trebuie utilizat la sugari cu varsta sub 15 zile, deoarece nu exista inca date provenite din studiile clinice cu privire la acest grup de varsta.
Pacientii cu fenilcetonurie nu trebuie sa utilizeze acest medicament, deoarece contine aspartam.
FOREXO contine 2,5 g zahar in 5 ml suspensie orala. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza, sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza sau deficit de zaharaza- izomaltaza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
FOREXO contine 4 mg aspartam (E951) in 1 ml suspensie orala
Aspartamul este o sursa de fenilalanina. In cazul administrarii orale, aspartamul este hidrolizat la nivelul tractului gastrointestinal. Unul dintre cei mai importanti produsi ai hidrolizei este fenilalanina. Poate fi daunator la persoanele cu fenilcetonurie.
Nu exista date non-clinice sau clinice privind administrarea aspartamului la sugari cu varsta sub 12 saptamani.
FOREXO contine 2 mg benzoat de sodiu (E211) per 1 ml de solutie orala.
Benzoatul de sodiu poate creste riscul de producere a icterului (ingalbenire a pielii si a albului ochilor) la nou-nascuti (cu varsta pana la 4 saptamani).
Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) in 12,5 ml solutie orala (doza unica maxima), adica practic „nu contine sodiu”.
Interactiuni
In cadrul studiilor clinice nu s-au raportat interactiuni medicamentoase semnificative clinic.
Antagonistii histaminergici H2 reduc biodisponibilitatea cefpodoximei. Probenecidul scade eliminarea cefalosporinelor. Cefalosporinele pot creste efectul anticoagulant al cumarinicelor.
Similar altor cefalosporine, s-au raportat cazuri izolate de pozitivare a testului Coombs (vezi pct. 4.4).
Studiile au aratat ca biodisponibilitatea a scazut cu aproximativ 30% cand cefpodoxima a fost administrata cu medicamente care neutralizeaza pH-ul gastric sau inhiba secretiile acide. Prin urmare, astfel de medicamente, cum sunt antiacidele de tip mineral si blocantele H2 cum este ranitidina, care provoaca o crestere a pH-ului gastric, trebuie administrate dupa 2 - 3 ore de la administrarea cefpodoximei.
Din contra, medicamentele care scad pH-ul gastric, cum este pentagastrina, vor determina cresterea biodisponibilitatii. Consecintele clinice raman a fi stabilite.
Biodisponibilitatea creste daca medicamentul este administrat in timpul meselor.
O reactie fals pozitiva pentru prezenta glucozei in urina poate aparea cu solutiile Benedict sau Fehling sau cu comprimatele de test pe baza de sulfat de cupru, dar nu cu teste bazate pe reactiile enzimatice ale glucozoxidazei.
Sarcina
Sarcina
Studiile efectuate la speciile animale nu au aratat efecte teratogene sau fetotoxice. Cu toate acestea, siguranta administrarii cefpodoximei proxetil in sarcina nu a fost stabilita si, similar altor medicamente, trebuie administrata cu prudenta in timpul primelor luni de sarcina.
Alaptarea
Cefpodoxima se excreta in laptele uman. Trebuie intrerupte fie alaptarea, fie tratamentul mamei.
Fertilitatea
Nu s-au observat efecte nedorite asupra fertilitatii sau reproducerii cand s-au administrat doze de 100 mg/kg si zi sau mai putin (de 2 ori doza la om, exprimata in mg/m2 suprafata corporala) pe cale orala la sobolani.
Condus auto
Trebuie acordata atentie riscului aparitiei senzatiilor de ameteala.
Reactii adverse
Mai jos sunt prezentate reactiile adverse aparute atat in cadrul studiilor clinice, cat si al celor raportate in mod spontan. Frecventa acestora este definita utilizand urmatoarele conventii: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si mai putin de 1/100), rare (≥1/10000 si mai putin de 1/1000), foarte rare (1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse la medicament sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
| Frecventa/ Clasificarea pe aparate, sisteme si organe | Frecvente | Mai putin frecvente | Rare | Foarte rare |
| Infectii si infestari | aproliferare a bacteriilor rezistente | |||
| Tulburari hematologice si limfatice | Tulburari hematologice, cum sunt scaderea valorii hemoglobinei, trombocitoza, trombocitopenie, leucopenie si eozinofilie | Anemie hemolitica bNeutropenie si agranulocitoza | ||
| Tulburari ale sistemului imunitar | cReactii alergice, cum sunt reactiile mucocutanate, eruptii cutanate tranzitorii, urticarie si prurit. | Reactii dermice cu aparitia de vezicule (eritem polimorf, sindrom Stevens- Johnson, necroliza epidermica toxica) Tratamentul trebuie oprit daca apar astfel de simptome. Similar altor cefalosporine, au existat raportari foarte rare de reactii anafilactice, bronhospasm, purpura si angioedem, reactii de tipul bolii serului cu eruptii cutanate,febra si artralgie. | ||
| Tulburari ale sistemului nervos | Cefalee, parestezie, ameteli | |||
| Tulburari acustice si vestibulare | Tinitus | |||
| Tulburari gastrointestinale | greata, varsaturi, durere abdominala, diaree. Diareea hemoragica poate aparea ca simptom de enterocolita | denterocolita pseudomembranoasa | ||
| Tulburari hepatobiliare | eCresteri moderate tranzitorii ale concentratiilor serice ale ASAT, ALAT si fosfatazei alcaline si/ sau ale bilirubinemiei. | leziune hepatica | ||
| Tulburari renale si ale cailor urinare | fCresteri usoare ale uremiei si creatininemiei |
a Similar
a Similar altor antibiotice, administrarea cefpodoximei poate provoca proliferarea bacteriilor rezistente, in special in cazul tratamentului pe termen lung. (vezi pct. 4.4).
b Similaraltor antibiotice beta-lactamice, neutropenia si, mai rar, agranulocitoza pot aparea in timpul tratamentului cu cefpodoxima, in special daca se administreaza pe perioade lungi.
c S-au observat reactii de hipersensibilitate de toate gradele de severitate (vezi pct. 4.3).
d Trebuie avuta in vedere posibilitatea aparitiei enterocolitei pseudomembranoase daca apare diaree severa sau persistenta pe parcursul sau dupa terminarea tratamentului (vezi pct. 4.4).
e Aceste rezultate ale analizelor de laborator, care pot fi explicate prin prezenta infectiei, pot rareori depasi dublul limitei superioare a intervalului de referinta pentru fiecare analit si corespund profilului de leziune hepatica, de obicei de tip colestatic si cel mai frecvent asimptomatic.
f S-au observat modificari ale functiei renale in cazul utilizarii antibioticelor din aceeasi grupacu cefpodoxima, in special cand se administreaza concomitent cu aminoglicozide si/sau diuretice puternice.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
Supradozaj
In cazul supradozajului cu FOREXO pulbere pentru suspensie orala este indicat tratamentul de sustinere si simptomatic.
In cazul supradozajului poate sa apara encefalopatie, in special la pacientii cu insuficienta renala. De obicei,encefalopatia este reversibila dupa scaderea concentratiilor plasmatice ale cefpodoximei.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: cefalosporine de generatia a treia, codul ATC: J01DD13.
Cefpodoxima proxetil este un antibiotic beta-lactamic, o cefalosporina orala de generatia a III-a. Aceasta este un promedicament al cefpodoximei.
Mecanism de actiune
Similar altor medicamente beta-lactamice, cefpodoxima exercita actiune antibacteriana prin legarea de si inhibarea actiunii anumitor enzime de sinteza a peretelui celulei bacteriene, numite proteine de legare a penicilinei. Acest lucru determina intreruperea biosintezei peretelui celular (peptidoglicanic), ceea ce duce la liza celulei bacteriene si moartea acesteia.
Mecanism de rezistenta
Rezistenta bacteriilor la cefpodoxima poate fi indusa de unul sau mai multe dintre urmatoarele mecanisme:
- hidroliza prin intermediul beta-lactamazelor. Cefpodoxima poate fi hidrolizata in mod eficient de anumite beta-lactamaze cu spectru larg (BLSL) si de catre enzima codificata cromozomial (AmpC) care poate fi in stare de inductie sau derepresie stabila la anumite specii bacteriene aerobe, Gram- negativ
- afinitatea redusa a proteinelor care leaga penicilina pentru cefpodoxima
- impermeabilitatea membranei externe a peretelui celular al bacteriilor Gram-negativ la cefpodoxima, restrictionand astfel accesul cefpodoximei la proteinele care leaga penicilina
- prezenta pompelor de eflux al medicamentului care expulzeaza cefpodoxima din bacterie.
Valori critice:
Conform valorilor critice EUCAST pentru CMI clinice, pentru cefpodoxima s-au definit urmatoarele:
| Microorganism patogen | Sensibil mg/l | Rezistent mg/l |
| Enterobacteriaceae | ≤ 1 | mai mare 1 |
| S. pneumonia | ≤ 0,25 | mai mare 0,5 |
| H. influenzae | ≤ 0,25 | mai mare 0,5 |
| M. catarrhalis | ≤ 0,25 | mai mare 0,5 |
Sensibilitate
Prevalenta rezistentei dobandite poate varia geografic si in timp pentru speciile selectate, fiind necesare informatii locale despre rezistenta, in special pentru tratamentul infectiilor severe. Daca este necesar, trebuie cerut sfatul unui specialist, cand prevalenta locala a rezistentei este de asemenea natura incat utilitatea antibioticului este discutabila, cel putin in anumite tipuri de infectii.
Specii sensibile in mod frecvent Aerobi Gram-pozitiv Streptococcus pneumoniae
Streptococi de grup A (S. pyogenes), B (S. agalactiae), C, F si G Alti streptococi (S. mitis, S. sanguis si S. salivarius) Corynebacterium diphtheriae
Stafilococi (sensibili la meticilina)
Staphylococcus aureus si Staphylococcus epidermidis (tulpini producatoare sau nu de penicilinaza)
Aerobi Gram-negativ
Haemophilus influenzae (tulpini producatoare sau nu de beta-lactamaza) Haemophilus para-influenzae (tulpini producatoare sau nu de beta-lactamaza) Moraxella catarrhalis (tulpini producatoare sau nu de beta-lactamaza) Neisseria meningitidis
Neisseria gonorrhoeae Escherichia coli
Specii de Klebsiella (K. pneumoniae; K. oxytoca) Proteus mirabilis
Specii pentru care rezistenta poate fi o problema
Specii de Acinetobacter Specii de Citrobacter Specii de Enterobacter Morganella morganii
Rezistente
Enterococi
Stafilococi rezistenti la meticilina (S. aureus si S. epidermidis), Staphylococcus saprophyticus
Pseudomonas aeruginosa si Pseudomonas Spp.
Clostridium difficile
Bacteroides fragilis si specii inrudite
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Cefpodoxima proxetil este absorbita in intestin si hidrolizata pana la metabolitul activ, cefpodoxima. Cand cefpodoxima proxetil se administreaza oral la subiecti in conditii de repaus alimentar sub forma de comprimat ce corespunde la 100 mg cefpodoxima, 51,1% se absoarbe iar absorbtia este marita prin consumul de alimente.
Distributie
Volumul de distributie este de 32,3 l iar concentratiile maxime ale cefpodoximei apar dupa 2 – 3 ore de la administrarea dozei. Concentratia plasmatica maxima este de 1,2 mg/l si 2,5 mg/l dupa administrarea unei doze de 100 mg si, respectiv, de 200 mg. In urma administrarii unor doze de 100 mg si 200 mg de doua ori pe zi, timp de 14,5 zile, parametrii farmacocinetici plasmatici ai cefpodoximei raman nemodificati.
Legarea cefpodoximei de proteinele plasmatice, in principal de albumina, este de 40%. Legarea este de tip nesaturabil.
Concentratii ale cefpodoximei care depasesc concentratiile minime inhibitorii (CMI) pentru microorganismele patogene obisnuite pot fi atinse in parenchimul pulmonar, mucoasa bronsica, lichidul pleural, amigdale, lichidul interstitial si tesutul prostatic.
Deoarece cea mai mare parte a cefpodoximei se elimina in urina, concentratia este mare. (Concentratiile la intervale de 0 - 4 ore, 4 - 8 ore, 8 – 12 ore dupa administrarea unei doze unice au depasit CMI90 pentru microorganismele patogene urinare obisnuite). S-a observat o buna difuziune a cefpodoximei in tesutul renal, cu concentratii superioare CMI90 pentru microorganismele patogene urinare obisnuite, la 3 – 12 ore de la administrarea unei doze unice de 200 mg (1,6 - 3,1 μg/g).
Concentratiile cefpodoximei in tesutul medular si cortical sunt similare.
Studiile la voluntari sanatosi au aratat ca valorile mediane ale concentratiilor cefpodoximei in cantitatea totala de lichid seminal ejaculat, la 6 - 12 ore de la administrarea unei doze unice de 200 mg, au depasit CMI90 pentru N. gonorrhoeae.
Metabolizare
Cefpodoxima proxetil este un promedicament al cefpodoximei. In general, intregul medicament absorbit este de-esterificat presistemic la nivelul intestinului subtire in forma sa activa. Cefpodoxima nu sufera o metabolizare semnificativa si este excretata nemodificata, in principal in urina.
Eliminare
Calea principala de eliminare este renala, 80% din doza administrata este excretata nemodificata in urina, cu un timp de injumatatire plasmatica prin eliminare de aproximativ 2,4 ore.
Copii si adolescenti
La copii, studiile au evidentiat concentratii plasmatice maxime care apar la aproximativ 2 - 4 ore dupa dozare. Administrarea unei doze unice de 5 mg/kg la copii cu varsta cuprinsa intre 4 – 12 ani a determinat o concentratie plasmatica maxima similara celei obtinute la adultii carora li se administreaza o doza de 200 mg.
La pacientii cu varsta sub 2 ani carora li se administreaza doze repetate de 5 mg/kg la intervale de 12 ore, concentratiile plasmatice medii dupa 2 ore de la administrarea dozei sunt cuprinse intre 2,7 mg/l (intre 1 - 6 luni) si 2,0 mg/l (intre 7 luni – 2 ani).
La pacientii cu varsta cuprinsa intre 1 luna si 12 ani carora li se administreaza doze repetate de 5 mg/kg la intervale de 12 ore, concentratiile plasmatice reziduale la starea de echilibru sunt cuprinse intre 0,2-0,3 mg/l (intre 1 luna - 2 ani) si 0,1 mg/l (intre 2 – 12 ani).
Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice nu au evidentiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind siguranta, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea, potential carcinogen, toxicitatea asupra functiei de reproducere si dezvoltarii.