Indicatii
Aceclofen supozitoare este indicat ca tratament simptomatic in:
-boli reumatismale inflamatorii sau degenerative: artrita reumatoida, artrita reumatoida juvenila, spondilita anchilopoetica, osteoartrita, spondilartrita, sindroame dureroase ale coloanei vertebrale, reumatism abarticular, reumatism psoriazic, atacuri acute de guta;
-afectiuni dureroase si/sau inflamatorii in patologia ginecologica, de exemplu, dismenoree primara sau anexita.
Dozaj
Adulti
Doza zilnica recomandata este de 1-2 supozitoare Aceclofen dupa cum urmeaza:
In afectiuni reumatismale acute, se recomanda o doza initiala de 100- 150 mg diclofenac sodic, in 2- 3 prize:
1 supozitor Aceclofen de 2 ori pe zi (dimineata si seara) asociat cu 50 mg diclofenac sodic administrat oral;
la pacientii cu sensibilitate a mucoasei rectale, in antecedente, pentru a se evita iritatiile locale, se recomanda un supozitor Aceclofen seara, asociat cu 50-100 mg diclofenac sodic, administrat oral.
In tratamentul de intretinere in afectiunile reumatismale se administreaza o doza zilnica de 100 mg diclofenac sodic in 2 prize ( un supozitor Aceclofen seara la culcare, pentru calmarea durerii nocturne si diminuarea redorii matinale, asociat cu 50 mg diclofenac sodic administrat oral, dimineata).
In dismenorea primara, doza initiala recomandata este de 50-100 mg diclofenac sodic ( 1- 2 supozitoare sau un supozitor de Aceclofen si 50 mg diclofenac sodic administrat oral, dimineata) si poate fi crescuta treptat pana la maxim 200 mg diclofenac sodic pe zi (1- 2 supozitoare Aceclofen la care se adauga diclofenac sodic administrat oral pana la doza totala). Tratamentul trebuie inceput inaintea aparitiei primelor manifestari si in functie de simptomatologie trebuie continuat cateva zile.
Copii
Nu se recomanda utilizarea de Aceclofen supozitoare la copii sub 12 ani; se vor utiliza forme farmaceutice cu concentratii adecvate varstei.
Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.4. Atentionari si precautii speciale pentru utilizare).
Contraindicatii
Hipersensibilitate la paracetamol, la diclofenac sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Insuficienta hepato-celulara
Deficit de glucozo-6 fosfatdehidrogenaza.
Hipersensibilitate la alte AINS (inclusiv criza de astm, urticarie, rinita acuta).
Ulcer gastro- duodenal.
Insuficienta renala severa.
Insuficienta cardiaca cronica sau necontrolata terapeutic.
Insuficienta cardiaca congestiva (NYHA II-IV), boala cardiaca ischemica, boala arteriala periferica si/sau boala cerebro-vasculara.
Antecedente recente de rectita sau rectoragii.
Ultimul trimestru de sarcina.
Atentionari
Se administreaza cu prudenta si sub supraveghere la pacientii cu afectiuni gastro- duodenale sau intestinale in antecedente si la cei cu antecedente de tulburari hematologice sau de coagulare.
La pacientii cu insuficienta cardiaca, ciroza sau nefropatie cronica, la pacientii tratati cu diuretice, dupa o interventie chirurgicala majora care antreneaza o hipovolemie, trebuie monitorizata diureza si functia renala.
La pacientii varstnici si subponderali se recomanda utilizarea celei mai mici doze eficace. Diclofenacul poate determina cresterea concentratiei uneia sau mai multor enzime hepatice, ceea ce impune monitorizarea atenta a functiei hepatice. Daca testele hepatice se mentin modificate sau apar alte complicatii (eozinofilie sau eritem), tratamentul trebuie intrerupt.
Pentru evitarea riscului de supradozaj trebuie verificata absenta paracetamolului din compozitia altor medicamente utilizate concomitent.
Utilizarea supozitoarelor nu este adecvata in caz de diaree.
Utilizarea supozitoarelor prezinta un risc de iritatie locala, in special in cazul utilizarii timp indelungat si in doze mari.
Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.2. Doze si mod de administrare si riscurile gastro-intestinale si cardiovasculare prezentate mai jos).
Efecte cardiovascualre si cerebrovasculare
La pacientii cu antecedente de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca congestiva usoara pana la moderata, sunt necesare monitorizare si recomandari adecvate deoarece raportarile au aratat ca tratamentul cu AINS se asociaza cu retentie lichidiana si edem.
Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea diclofenacului, in special in doze mari (150 mg zilnic) si in tratament de lunga durata, se poate asocia cu un risc usor crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic si accident vascular cerebral).
Pacientii cu hipertensiune arteriala necontrolata, insuficienta cardiaca congestiva, boala cardiaca ischemica diagnosticata, arteriopatie periferica si/sau boala cerebrovasculara trebuie tratati cu diclofenac numai dupa evaluare atenta.
Pacientii care prezinta factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie tratati cu diclofenac doar dupa evaluare atenta.
Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociati cu administrarea diclofenacului se pot accentua in functie de doza si durata expunerii, trebuie utilizata cea mai mica doza eficace pentru cea mai scurta perioada de timp. Trebuie sa se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor si raspunsul acestuia la tratament.
Interactiuni
Diclofenac
Asocieri nerecomandate:
-alte AINS incluzand salicilati: la doze mari, cresc riscul ulcerogen si hemoragic digestiv prin sinergie aditiva;
-anticoagulante orale, heparina si ticlopidina: cresc riscul hemoragic prin inhibarea functiei plachetare si agresiune asupra mucoasei gastro-duodenale. Daca asocierea nu poate fi evitata, se recomanda supravegherea clinica si biologica (urmarirea timpilor de sangerare si de protrombina);
-dispozitive intrauterine: posibilitatea diminuarii eficacitatii dispozitivelor intrauterine;
-litiu: cresterea litemiei poate atinge valori toxice prin diminuarea excretiei renale a litiului. Daca, totusi, asocierea este necesara se urmareste litemia si se adapteaza doza de litiu, in timpul tratamentului si dupa intreruperea administrarii diclofenacului;
-metotrexatul: creste toxicitatea hematologica cand se administreaza in doze mari si la mai putin de 24 ore inainte sau dupa diclofenac, prin deplasarea legarii de proteinele plasmatice si/sau diminuarea clearance-ului renal.
Asocieri care necesita precautii la utilizare:
-diuretice: risc de insuficienta renala acuta la bolnavi deshidratati, prin diminuarea filtrarii glomerulare. Este necesara hidratarea bolnavului si urmarirea functiei renale la debutul tratamentului. Asocieri de care se tine cont:
-antihipertensive (β-blocante, captopril, lisinopril, diuretice): scad efectul antihipertensiv prin inhibitia prostaglandinelor vasodilatatoare;
-interferon α: risc de inhibitie a actiunii sale.
-mifepriston: AINS se administreaza la 8- 12 ore dupa administrarea de mifepriston, deoarece AINS reduce efectul acestuia.
-glicozide: administrarea concomitenta poate agrava insuficienta cardiaca, reducand rata filtratului glomerular si crescand nivelul glicozidului in plasma.
-antidiabetice orale: au fost raportate izolat efecte hipo- si hiper- glicemice; se recomanda ajustarea dozelor antidiabeticului.
-ciclosporina: cazuri de nefrotoxicitate au fost raportate dupa administrarea concomitenta de ciclosporina si AINS.
Paracetamol
Poate modifica valorile uricemiei determinate prin metoda acidului fosfotungstic si valorile glicemiei determinate prin metoda glucozoxidazei-peroxidazei.
Sarcina
Sarcina
Se recomanda a se tine cont de atentionarile generale privind utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene in timpul sarcinii. Acest medicament este contraindicat din luna a 6-a de sarcina datorita riscului de toxicitate cardio-pulmonara (hipertensiune pulmonara cu inchiderea prematura a canalului arterial) si renala la fat si de prelungire a timpului de sangerare la mama si copil, la sfarsitul sarcinii.
Alaptarea
Diclofenacul se excreta in cantitati foarte mici in lapte; nu se recomanda administrarea de Aceclofen supozitoare in timpul alaptarii.
Condus auto
Aceclofen supozitoare influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Pacientii trebuie avertizati despre o posibila aparitie a unor senzatii usoare de ameteala sau alte tulburari la nivelul SNC, cazuri in care nu se recomanda conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.
Reactii adverse
Frecventele reactiilor adverse sunt clasificate astfel:
Foarte frecvente (1/10) Frecvente (1/100 si mai putin de 1/10)
Mai putin frecvente (1/1000 si mai putin de 1/100) Rare (1/10000 si mai putin de 1/1000)
Foarte rare (mai putin de 1/10000)
Cu frecventa necunoscuta: care nu poate fi estimata din datele disponibile
Tulburari hematologice si limfatice: cu frecventa necunoscuta: leucopenie, trombocitopenie (in general asimptomatica, rar sangerari sau hematoame, scaune negre si moi, sange in urina si fecale, pete rosii pe tegumente), agranulocitoza, anemie hemolitica sau aplastica.
Tulburari ale sistemului imunitar: rar pot sa apara reactii alergice (eruptie cutanata tranzitorie, parestezii sau prurit, dermatita), manifestari respiratorii (bronhospasm si foarte rar reactii anafilactice) Tulburari ale sistemului nervos: foarte rar: cefalee, ameteala, somnolenta sau insomnie, rar- parestezii, tulburari de memorie, dezorientare, anxietate, iritabilitate, depresie, tremuraturi, meningita aseptica.
Tulburari cardio-vasculare: reactiile adverse raportate in asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arteriala si insuficienta cardiaca.
Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza un risc crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic si accident vascular cerebral) asociate cu utilizarea diclofenacului, in special in doze mari (150 mg zilnic) si in tratamentul de lunga durata (vezi pct.4.3. 4.4. Contraindicatii si Atentionari si precautii speciale pentru utilizare.)
Tulburari gastro-intestinale: rare cazuri de ulcer gastro-duodenal, hemoragie digestiva sau perforatie, exacerbarea colitei ulcero-hemoragice, iritatii locale sau agravarea bolii hemoroidale; cu frecventa necunoscuta: dureri epigastrice, greata, varsaturi, diaree, crampe abdominale, dispepsie, flatulenta, anorexie;
Tulburari hepato-biliare: cu frecventa necunoscuta: hepatita (icter conjunctival sau tegumentar), cresterea nivelului transaminazelor
Tulburari renale si ale cailor urinare: rar: colica renala (algie lombara aparuta brusc), insuficienta renala (oligo-anurie), piurie sterila, hematurie, nefrita, proteinurie si necroza papilara. La doze mari si tratament prelungit paracetamolul poate produce afectarea functiei renale pana la insuficienta renala cronica (nefropatie caracteristica analgezicelor), in special la persoanele cu afectarea preexistenta a rinichiului.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare:cu frecventa necunoscuta: iritatii rectale si anale.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Cazurile de supradozaj au fost semnalate numai pentru formele orale de paracetamol. Intoxicatia acuta se manifesta prin tulburari gastro-intestinale (diaree, pierderea apetitului, greata, varsaturi, crampe sau dureri abdominale), transpiratii profuze. Simptomatologia poate sa apara la 6-14 ore dupa ingestia supradozei si poate sa dureze aproximativ 24 ore.
Dozele mai mari de 10 g la adulti si 150 mg/ kg corp la copii pot provoca citoliza hepatica cu necroza hepatica ireversibila. Simptomatologia apare dupa 24-48 ore de la ingestia medicamentului, devenind mai grava dupa 2-7 zile, odata cu instalarea insuficientei hepatice.
In timp se dezvolta encefalopatia hepatica (cu tulburari mintale, stare de confuzie, agitatie, stupoare), convulsii, deprimare respiratorie, coma, edem cerebral, tulburari de coagulare, hemoragie digestiva, coagulare intravasculara diseminata, hipoglicemie, acidoza metabolica si colaps cardio-vascular. Odata cu leziunile toxice hepatice, paracetamolul poate produce necroza tubulara renala sau chiar insuficienta renala (oligo- anurie cu hematurie sau urini tulburi).
Supradozajul cu diclofenac nu prezinta un tablou clinic caracteristic; simptomele care pot sa apara sunt: cefalee, agitatie motorie, iritabilitate, ameteli, convulsii, dureri epigastrice, greata, varsaturi, diaree, hematemeza, tulburari ale functiei renale si hepatice.
Tratamentul supradozajului se instituie urgent, chiar daca manifestarile sunt minore.
Pentru reducerea absorbtiei se va evacua continutul gastric prin provocarea de varsaturi si lavaj gastric, folosindu-se solutii cu carbune activat; se administreaza per os si i. v. acetilcisteina.
Pentru accelerarea eliminarii se foloseste la nevoie hemodializa, hemoperfuzia sau dializa peritoneala. Se monitorizeaza functiile hepatice (transaminazele), timpul de protrombina si bilirubina; functiile renale si cardiace.
Tratamentul de sustinere trebuie sa mentina echilibrul hidro-electrolitic si glicemia si la nevoie se administreaza fitomenadiona, plasma si factori ai coagularii.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antiinflamatoare si antireumatice; derivati ai acidului acetic si substante inrudite; diclofenac, combinatii.
Cod ATC: M01A B55
Aceclofen supozitoare contine diclofenac, un compus nesteroidian cu efecte antiinflamatorii, analgezice si antipiretice, determinand ameliorarea marcata a simptomatologiei si paracetamol, care contribuie prin efectul analgezic la diminuarea durerii pe timpul noptii. Diclofenacul este un derivat al acidului fenilpropionic si este un puternic antiinflamator, antialgic si antipiretic, inhiband sinteza prostaglandinelor.
Paracetamolul, metabolit al fenacetinei este un derivat de paraaminofenol si are un puternic efect analgezic de tip central.
Diclofenacul face parte din grupa medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene, actionand ca antireumatismal, analgezic si antipiretic.
Actiunea antiinflamatoare intereseaza predominant componenta congestiv-exudativa a procesului inflamator. La actiunea inflamatorie contribuie inhibarea migrarii leucocitelor, deprimarea activitatii hidrolazelor acide eliberate de lizozomi, ca si impiedicarea sintezei, eliberarii si actiunii unor factori chimici locali, importanti pentru generarea sau intretinerea inflamatiei: histamina, serotonina, prostaglandine, bradikinina. Actiunea analgezica este de intensitate moderata, avand un mecanism dublu: central, prin interferarea procesului de integrare talamica si hipotalamica a senzatiei dureroase si periferic, prin inhibarea inflamatiei care genereaza sau intretine durerea.
Paracetamolul prezinta actiune analgezica si antipiretica. Efectul analgezic este asemanator cu al fenacetinei si influenteaza numai durerile de intensitate medie. Actiunea antipiretica este apropiata de cea a salicilatilor, intervenind asupra centrilor termoreglatori ai SNC, determinand o pierdere mai accentuata de caldura prin vasodilatatie cutanata.
Eficienta tratamentului cu Aceclofen supozitoare se apreciaza pe baza urmatoarelor date clinice: ameliorarea durerii din afectiunile inflamatorii si anume, dureri reumatismale, nevralgice, dureri dentare si anumite forme de cefalee.
Proprietati farmacocinetice
Paracetamolul
Absorbtia:
Se face rapid si aproape complet prin mucoasa rectala. Concentratia plasmatica maxima se atinge dupa 2-3 ore de la administrare. Biodisponibilitatea pe cale rectala este comparabila cu cea orala.
Distributia :
Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de aproximativ 25%.
Substanta se distribuie larg in organism, trece bariera feto- placentara, se excreta in laptele matern. Metabolizarea:
Metabolizarea are loc in celula hepatica, 90- 95% prin glucurono- si sulfo-conjugare.
Un metabolit intermediar, care se poate acumula in caz de supradozaj este hepatotoxic si posibil nefrotoxic.
Timpul de injumatatire plasmatica este de aproximativ 2- 3 ore. Nu se modifica in caz de insuficienta renala, dar poate fi prelungit in caz de supradozaj, in unele afectiuni hepatice, la varstnici si la nou- nascuti; la copii poate fi mai scazut.
Durata actiunii este de 3- 4 ore. Eliminarea:
Epurarea se face prin metabolizare hepatica; prin urina se elimina sub forma de metaboliti si 3% neschimbata.
Se poate elimina prin: hemodializa, hemoperfuzie, dializa peritoneala.
Diclofenacul :
Absorbtia:
Concentratia plasmatica maxima este atinsa dupa 30 min si este de 2 mg/ml; Distributia:
Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 99,7%. Patrunde in lichidul sinovial, unde concentratii maxime sunt masurate dupa 2- 4 ore de la atingerea concentratiei plasmatice maxime. T1/2 este de 3- 6 ore.
Metabolizarea:
Se metabolizeaza prin glicoconjugare. Eliminarea:
In jur de 60% este eliminata prin urina sub forma de metaboliti si mai putin de 1% sub forma nemodificata. Restul dozei se elimina sub forma de metaboliti prin bila. Dozele repetate de diclofenac nu determina acumulare plasmatica.
Populatii speciale:
In caz de insuficienta renala severa, cu clearance- ul de creatinina mai mic de 10 ml/min, eliminarea paracetomolului si ai metabolitilor sai este intarziata.
In cazul afectarii hepatice, cinetica si metabolizarea diclofenacului sunt aceleasi ca la persoanele sanatoase.
Date preclinice de siguranta
Nu sunt disponibile.