Indicatii
Tratamentul simptomatic al durerilor si inflamatiilor din boala artrozica, poliartrita reumatoida si spondilita anchilozanta, ca si a altor sindroame dureroase ale aparatului locomotor (de exemplu, periartrita scapulo-humerala si reumatism extraarticular). Analgezic in episoade dureroase (inclusiv dureri lombare sau dentare si dismenoree primara).
Dozaj
Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare).
Administrare orala. Continutul unui plic trebuie dizolvat in circa 40-60 ml de apa si luat imediat. Aflamil poate fi luat cu alimente.
Adulti
Doza zilnica recomandata este de 200 mg aceclofenac, administrata in doua prize separate de 100 mg, un plic dimineata si unul seara.
Copii si adolescenti
Siguranta si eficacitatea Aflamil la copii si adolescenti nu au fost complet stabilite.
Varstnici
In general, nu este necesara reducerea dozei; totusi, se impune prudenta in administrare (vezi pct. 4.4).
Insuficienta hepatica
Se recomanda reducerea dozei de aceclofenac la pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata. Doza initiala recomandata este de 100 mg aceclofenac pe zi.
Insuficienta renala
Nu sunt dovezi ca pacientii cu insuficienta renala usoara ar necesita modificarea dozei; totusi, se recomanda prudenta in administrare in cazul acestora.
Contraindicatii
Aceclofenacul este contraindicat in urmatoarele situatii:
- Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1;
- La pacientii la care administrarea substantelor cu actiune similara (de exemplu, acid acetilsalicilic sau alte AINS) precipita crizele de astm bronsic, bronhospasmul, rinita acuta sau urticaria sau hipersensibilitate la aceste substante;
- Pacienti cu antecedente de sangerare sau perforatie gastrointestinala legate de tratamentul anterior cu AINS. Ulcer peptic/hemoragie active sau recidivante in antecedente (doua sau mai multe episoade distincte de ulceratie sau sangerare dovedita);
- Pacienti cu sangerare activa sau tulburari de sangerare (hemofilie sau tulburari de coagulare);
- Pacienti cu insuficienta cardiaca congestiva diagnosticata (clasa II-IV NYHA), boala cardiaca ischemica, arteriopatie periferica si/sau boala cerebrovasculara;
- Pacienti cu deteriorare severa a functiei hepatice sau renale;
- Sarcina, in special in timpul ultimelor trei luni de sarcina, doar daca sunt motive care sa impuna acest lucru. In acest caz, trebuie utilizata cea mai mica doza eficace (vezi pct. 4.6).
Atentionari
Utilizarea Aflamil concomitent cu alte AINS, inclusiv inhibitorii selectivi de ciclooxigenaza-2, trebuie evitata.
Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.2 si riscurile gastrointestinale si cardiovasculare, prezentate mai jos).
Efecte gastro-intestinale
Sangerare GI fatala sau ulceratie sau perforatie, au fost raportate la toate AINS in orice moment in timpul tratamentului, cu sau fara simptome de atentionare, cu sau fara antecedente de evenimente gastrointestinale severe.
Riscul de sangerare gastro-intestinala, ulceratie sau perforatie este mai mare la cresterea dozelor de AINS la pacientii cu antecedente de ulcer, in special cel complicat cu hemoragie sau perforatie (vezi pct. 4.3) si la varstnici. Acesti pacienti trebuie sa inceapa tratamentul cu cea mai mica doza disponibila. Tratamentul asociat cu medicamente protectoare gastrice (de exemplu: misoprosol sau inhibitorii pompei de protoni) trebuie avut in vedere la acesti pacienti, si, de asemenea, la pacientii care necesita tratament concomitent cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creste riscul gastro-intestinal (vezi pct. 4.5).
Pacientii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinala, in special varstnicii, trebuie sa raporteze orice simptom abdominal neobisnuit (mai ales sangerare gastro-intestinala), mai ales in stadiul incipient al tratamentului. Se recomanda precautie la pacientii in tratament concomitent cu medicamente care pot creste riscul de sangerare sau ulceratie, cum sunt: corticosteroizii sistemici, anticoagulantele (cum este warfarina), inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei sau medicamente antiplachetare (cum este acidul acetilsalicilic), (vezi pct. 4.5).
Tratamentul trebuie intrerupt daca apar sangerare GI sau ulceratie la pacientii la care se administreaza Aflamil.
Efecte cardiovasculare si cerebrovasculare
La pacientii cu antecedente de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca congestiva usoara pana la moderata, sunt necesare monitorizare si recomandari adecvate, deoarece au fost raportate retentie lichidiana si edem in legatura cu tratamentul cu AINS.
Pacientii cu insuficienta cardiaca congestiva (clasa I NYHA) si pacientii cu factori de risc majori pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arteriala, dislipidemie, diabet zaharat, fumat), trebuie tratati cu aceclofenac numai dupa o evaluare atenta. Deoarece riscul cardiovascular pentru aceclofenac poate creste cu doza si durata administrarii, trebuie utilizata cea mai mica doza zilnica eficace pentru cea mai scurta perioada. Pacientul trebuie reevaluat periodic privind ameliorarea simptomelor si raspunsul la tratament.
Aceclofenacul trebuie administrat cu prudenta si sub stricta supraveghere medicala la pacientii cu antecedente de sangerare cerebrovasculara.
Aceclofenacul trebuie administrat cu precautie si sub stricta supraveghere medicala la pacientii cu urmatoarele afectiuni, deoarece acestea pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8):
Simptome indicand tulburari gastrointestinale care implica fie tractul gastrointestinal superior, fie cel inferior
Antecedente de ulceratie gastrointestinala, sangerare sau perforatie
Colita ulcerativa
Boala Crohn
Anomalii hematologice, lupus eritematos sistemic, porfirie si tulburari ale hematopoiezei.
Efecte hepatice si renale
Administrarea unui AINS poate cauza o reducere a formarii de prostaglandine dependenta de doza si poate precipita insuficienta renala. Importanta prostaglandinelor in mentinerea fluxului sanguin renal trebuie luata in considerare la pacientii cu functie cardiaca sau renala afectata, disfunctie hepatica, cei care sunt tratati cu diuretice sau in recuperare dupa o interventie chirurgicala majora si la varstnici.
Se recomanda precautie la pacientii cu insuficienta hepatica sau renala usoara pana la moderata si la pacientii cu predispozitie la retentie lichidiana. La acesti pacienti, administrarea AINS poate determina afectarea functiei renale si retentie lichidiana. De asemenea, se recomanda prudenta in cazul pacientilor tratati cu diuretice sau cu alt risc de hipovolemie. Trebuie administrata doza minima eficace si trebuie monitorizata periodic functia renala. Efectele asupra functiei renale sunt de obicei reversibile la intreruperea aceclofenacului.
Aceclofenacul trebuie intrerupt daca rezultatele anormale ale testelor hepatice persista sau se agraveaza, daca apar semne sau simptome clinice concordante cu boala hepatica sau apar alte manifestari (eozinofilie, eruptii cutanate tranzitorii).
Hepatita poate aparea fara simptome prodromale.
Administrarea AINS la pacientii cu porfirie hepatica poate declansa un atac.
Lupus eritematos sistemic si boala mixta de tesut conjunctiv
La pacientii cu lupus eritematos sistemic si boala mixta de tesut conjunctiv exista un risc crescut de aparitie a meningitei aseptice.
Hipersensibilitate si reactii cutanate
Similar altor AINS, pot aparea reactii alergice, inclusiv reactii anafilactice/anafilactoide, fara o expunere prealabila la medicament. Reactii cutanate severe, unele dintre ele cu potential letal, inclusiv dermatita exfoliativa, sindrom Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica au fost raportate foarte rar in legatura cu administrarea de AINS (vezi pct. 4.8). Se pare ca cel mai mare risc de aparitie a acestor reactii este la inceputul tratamentului, declansarea reactiilor aparand in majoritatea cazurilor in cadrul primei luni de tratament. Aceclofenacul trebuie intrerupt la prima aparitie a eruptiei cutanate, leziunilor mucoasei sau a oricaror alte semne de hipersensibilitate.
In mod exceptional, varicela poate declansa complicatii cutanate severe si infectii ale tesuturilor moi. Pana in prezent, rolul de contributie a AINS la agravarea acestor infectii nu poate fi exclus. De aceea, se recomanda evitarea administrarii Aflamil in caz de varicela.
Efecte hematologice
Aceclofenac poate inhiba reversibil agregarea plachetara (vezi pct. 4.5).
Tulburari respiratorii
Este necesara prudenta in cazul administrarii la pacienti suferind de sau cu antecedente de astm bronsic, deoarece s-a raportat ca AINS precipita bronhospasmul la astfel de pacienti.
Varstnici
Varstnicii au o frecventa crescuta de reactii adverse la AINS mai ales sangerare gastrointestinala si perforatie, ce pot fi fatale (vezi pct. 4.2). Pacientii varstnici par a suferi mai frecvent de insuficienta renala, cardiaca si hepatica.
Tratamentul pe termen lung
Toti pacientii aflati sub tratament cu AINS pe termen lung trebuie monitorizati, ca masura de precautie (de exemplu: hemoleucograme, monitorizarea functiilor hepatica si renala).
Afectarea fertilitatii la femei
Utilizarea Aflamil, ca si a altor inhibitori ai ciclooxigenazei/sintezei prostagladinelor poate afecta fertilitatea si nu este recomandat femeilor care doresc sa ramana gravide. In cazul femeilor cu dificultati in a ramane gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie avuta in vedere intreruperea tratamentului cu Aflamil.
Aflamil contine sorbitol (E 420) care poate cauza dureri de stomac si diaree. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza nu trebuie sǎ utilizeze acest medicament.
Aflamil contine aspartam (E 951). Este sursa de fenilalanina. Poate fi daunator pentru persoanele cu fenilcetonurie.
Interactiuni
Nu s-au efectuat alte studii privind interactiunile medicamentoase, cu exceptia studiilor referitoare la interactiunea cu warfarina.
Aceclofenacul este metabolizat prin intermediul citocromului P450 (izoenzima CYP 2C9) si studiile in vitro indica faptul ca aceclofenacul poate inhiba aceasta enzima.
Exista un risc de interactiuni farmacocinetice cu fenitoina, cimetidina, tolbutamida, fenilbutazona, amiodarona, miconazolul sau sulfenazolul.
Similar altor AINS, exista un risc de interactiuni farmacocinetice cu medicamente eliminate prin excretie renala, cum sunt: metotrexatul si litiul. Aceclofenacul este aproape complet legat de albumina plasmatica si in consecinta, trebuie avuta in vedere posibilitatea de interactiune cu alte medicamente care se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice.
In absenta studiilor de interactiune farmacocinetica, recomandarile urmatoare sunt bazate pe informatiile culese de la alte AINS.
Urmatoarele asocieri trebuie evitate:
Metotrexat
Trebuie avuta in vedere posibila interactiune intre AINS si metotrexat, chiar si in cazul utilizarii metotrexatului in doze reduse, in special la pacientii cu functie renala redusa. Daca sunt administrate concomitent, trebuie monitorizata cu atentie functia renala. Se recomanda prudenta daca AINS si metotrexatul sunt administrate in interval de 24 de ore, deoarece nivelele plasmatice de metotrexat pot creste, atingand valori toxice.
Litiu si digoxina
Mai multe AINS inhiba clearance-ul renal al litiului si digoxinei, determinand concentratii plasmatice crescute ale ambelor. Asocierea trebuie evitata, cu exceptia cazului in care poate fi efectuata o monitorizare frecventa a nivelelor plasmatice ale litiului si digoxinei.
Anticoagulante
AINS inhiba agregarea plachetara si lezeaza mucoasa tractului gastro-intestinal, care poate cauza activitate anticoagulanta crescuta si risc de hemoragii gastrointestinale la pacientii tratati cu anticoagulante.
Agentii antiplachetari si inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS)
Risc crescut de sangerare gastro-intestinala (vezi pct. 4.4).
Se recomanda evitarea asocierii aceclofenacului cu anticoagulante orale apartinand grupului cumarinicelor, ticlopidinei, tromboliticelor sau heparinei daca nu se poate asigura monitorizare atenta.
Urmatoarele asocieri pot necesita ajustarea dozelor si precautie in administrare:
Ciclosporina si tacrolimus
Riscul de nefrotoxicitate poate fi crescut din cauza efectului AINS de scadere a sintezei prostaglandinelor renale.
De aceea, in timpul tratamentului asociat este importanta monitorizarea atenta a functiei renale.
Alte AINS
Administrarea concomitenta de acid acetilsalicilic si alte medicamente antiinflamatorii nesteroidiene poate creste frecventa de aparitie a reactiilor adverse si, de aceea, se recomanda precautie la administrare.
Diuretice
Ca si alte AINS, aceclofenacul poate inhiba activitatea diureticelor, poate reduce actiunea diuretica a furosemidei, bumetadinei si efectul andihipertensiv al diureticelor tiazidice. Tratamentul concomitent cu diuretice care economisesc potasiu poate fi asociat cu nivele crescute ale potasemiei si, de aceea, se recomanda monitorizarea potasemiei.
Antihipertensive
AINS pot reduce, de asemenea, efectele anumitor medicamente antihipertensive.
Administrarea inhibitorilor ECA sau antagonistilor receptorilor angiotensinei II in asociere cu AINS pot determina o deteriorare a functiei renale. Riscul de insuficienta renala acuta, de regula reversibila, poate fi crescut la pacientii care au decompensare a functiei renale (de exemplu: pacientii deshidratati sau pacientii varstnici). De aceea, se recomanda precautie in cazul asocierii aceclofenacului cu aceste medicamente, in special la varstnici. Pacientii trebuie sa fie hidratati adecvat si trebuie avuta in vedere monitorizarea functiei renale.
Nu s-a demonstrat ca aceclofenacul ar modifica tensiunea arteriala daca este administrat concomitent cu bendrofluazida, dar o interactiune cu medicamentele antihipertensive, ca de exemplu, betablocantele nu poate fi exclusa.
Anticoagulante
Ca si alte AINS, aceclofenacul poate intensifica efectul anticoagulantelor. In tratamentul asociat al anticoagulantelor cu aceclofenacul trebuie efectuata monitorizarea atenta.
Corticosteroizi
Risc crescut de ulceratie gastro-intestinala sau sangerare (vezi pct. 4.4).
Antidiabetice orale
Studii clinice au aratat ca diclofenacul poate fi administrat in asociere cu antidiabetice orale fara a influenta efectul lor clinic. Totusi, s-au raportat cazuri izolate de efecte hipoglicemiante si hiperglicemiante datorate aceclofenacului. Dozele medicamentelor ce pot determina hipoglicemie trebuie ajustate in cazul asocierii cu aceclofenacul.
Zidovudina
Exista un risc crescut de toxicitate hematologica cand AINS sunt administrate in asociere cu zidovudina. Exista dovada unui risc crescut de hemartroze si hematoame la pacientii cu hemofilie cu HIV (+) carora li se administreaza concomitent zidovudina si ibuprofen.
Sarcina
Sarcina
Nu s-au efectuat studii clinice privind administrarea aceclofenacului la gravide.
Inhibarea sintezei prostaglandinelor poate afecta negativ sarcina si/sau dezvoltarea embrionara/fetala.
Datele din studiile epidemiologice sugereaza un risc crescut de avort spontan si de malformatii cardiace si gastroschizis dupa utilizarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor la inceputul sarcinii. Riscul absolut al malformatiilor cardiace a crescut de la mai putin de 1% pana la aproximativ 1,5%. Riscul pare sa creasca cu doza si durata tratamentului.
S-a demonstrat ca administrarea inhibitorilor sintezei prostaglandinelor la animale determina o crestere a pierderilor pre- si post-nidare si a letalitatii embriofetale. In plus, s-au raportat cresteri ale incidentei diferitelor malformatii, inclusiv cardiovasculare, la animalele care au fost tratate cu inhibitori ai sintezei prostaglandinelor in timpul organogenezei.
In timpul primului si al celui de al doilea trimestru de sarcina, aceclofenacul nu trebuie administrat, decat daca este absolut necesar. In cazul in care aceclofenacul se administreaza femeii care incearca sa ramana gravida sau in timpul primului sau celui de al doilea trimestru de sarcina, doza trebuie sa fie cat mai mica si durata administrarii cat mai scurta posibil.
Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcina, administrarea tuturor inhibitorilor sintezei de prostaglandine poate expune fatul la:
- toxicitate cardiopulmonara (cu inchiderea prematura a canalului arterial si hipertensiune pulmonara);
- disfunctie renala, care poate evolua la insuficienta renala cu oligo-hidramnios;
- mama si nou-nascutul, la sfarsitul sarcinii, la:
- o posibila prelungire a timpului de sangerare, un efect anti-agregant care poate sa apara chiar la doze foarte mici;
- inhibare a contractiilor uterine ale mamei, ce poate conduce la intarzierea sau prelungirea travaliului.
In consecinta, aceclofenacul este contraindicat in timpul trimestrului al treilea de sarcina (vezi pct.4.3 si 4.4).
Alaptarea
Nu exista date privind secretia aceclofenacului in laptele matern. Totusi, nu a fost niciun transfer notabil al aceclofenacului radio-marcat (C14) in laptele sobolanilor care alapteaza.
De aceea, utilizarea aceclofenacului trebuie evitata pe perioada sarcinii si alaptarii, cu exceptia cazului in care beneficiile potentiale pentru mama depasesc riscurile posibile la fat.
Fertilitatea
Utilizarea Aflamil ca si in cazul oricarui medicament cunoscut ca inhiba ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor, poate afecta fertilitatea si nu este recomandat la femei care intentioneaza sa ramana gravide. La femeile care prezinta dificultati in a ramane gravide sau care la care se efectueaza o investigare a infertilitatii, trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului cu Aflamil.
Condus auto
Pacientii care, in timpul tratamentului cu AINS, prezinta ameteli, vertij sau alte tulburari ale SNC, trebuie sa evite sa conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje.
Reactii adverse
Tulburari gastro-intestinale: reactiile adverse cel mai frecvent observate sunt cele de natura gastro- intestinala. Ulcere peptice, perforatie sau sangerare GI uneori fatala, mai ales la varstnici, pot aparea in utilizarea AINS (vezi pct. 4.4). Pe parcursul administrarii de AINS au fost raportate greata, varsaturi, diaree, flatulenta, constipatie, dispepsie, durere abdominala, melena, hematemeza, stomatita ulcerativa, exacerbare a colitei si boala Crohn (vezi pct. 4.4). A fost observata mai putin frecvent gastrita.
Reactiile adverse raportate in asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arteriala si insuficienta cardiaca.
Aceclofenacul este inrudit structural cu diclofenacul si este metabolizat la diclofenac, pentru care exista studiile clinice si datele epidemiologice care sugereaza un risc crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (infarct miocardic sau accident vascular cerebral), in special in tratamentul de lunga durata cu doze mari. De asemenea, date epidemiologice au demonstrat un risc crescut de aparitie a sindromului coronarian acut si infarctului miocardic asociat cu utilizarea aceclofenacului (vezi pct. 4.3 Contraindicatii si pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare).
Urmatorul tabel cuprinde reactiile adverse raportate in timpul studiilor clinice si la utilizarea aceclofenacului dupa autorizare, clasificate pe organe, aparate si sisteme si frecvente estimate: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 pana la mai putin de 1/10), mai putin frecvente (≥1/1.000 pana la mai putin de 1/100), rare (≥1/10.000 pana la mai putin de 1/1.000), foarte rare (mai putin de 1/10.000).
| Conventia MedDRA | Frecvente (≥1/100pana la<1/10) | Mai putin frecvente (≥1/1.000 pana la<1/100) | Rare(≥1/10.000 pana la<1/1.000) | Foarte rare (<1/10.000) |
| Tulburari hematologice si limfatice | Anemie | Depresie a maduvei osoase Granulocitopenie Trombocitopenie Neutropenie Anemie hemolitica | ||
| Tulburari ale sistemului imunitar | Reactii anafilactice (inclusiv socul)Reactii de hipersensibilitate | |||
| Tulburari metabolice si de nutritie | Hiperpotasemie | |||
| Tulburari psihice | DepresieVise anormale Insomnii | |||
| Tulburari ale sistemului nervos | Ameteli | Parestezii Tremuraturi Somnolenta Cefalee Disgeuzie (alterare a gustului) | ||
| Tulburari oculare | Tulburari vizuale | |||
| Tulburari acustice si vestibulare | Vertij Tinitus | |||
| Tulburari cardiace | Insuficienta cardiaca | Palpitatii | ||
| Tulburari vasculare | Hipertensiune arteriala Hipertensiunearteriala agravata | Inrosirea tranzitorie a fetei si gatului BufeuriVasculita | ||
| Tulburari respiratorii, toracice simediastinale | Dispnee | Bronhospasm | ||
| Tulburari gastro- intestinale | Dispepsie Dureri abdominale Greturi Diaree | Flatulenta Gastrita Constipatie Varsaturi Ulceratii bucale | Melena Ulcer gastro- intestinal Diaree hemoragica Hemoragie gastro-intestinala | Stomatite Hematemeza Perforatie intestinala Exacerbare a bolii Crohnsi colitei ulcerative Pancreatita |
| Tulburari hepatobiliare | Enzime hepatice crescute | Leziune hepatica (inclusiv hepatita) Fosfataza alcalinacrescuta In sange | ||
| Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat | Prurit Eruptie cutanata tranzitorie Dermatita Urticarie | Angioedem | Purpura Eczema Reactii cutaneo-mucoase severe (inclusiv sindrom Stevens-Johnson si necroliza epidermicatoxica) | |
| Tulburari renale si ale cailorurinare | Uremie crescuta Creatininemiecrescuta | Sindrom nefrotic Insuficienta renala | ||
| Tulburari generale si la nivelul locului de administrare | Edem FatigabilitateSpasme musculare (la nivelul membrelor inferioare) | |||
| Investigatii diagnostice | Crestere ponderala |
Alte reactii adverse raportate legate de administrarea AINS sunt:
Foarte rare (mai putin de 1/10.000):
Tulburari renale si ale cailor urinare: nefrita interstitiala.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat: reactii buloase, inclusiv sindromul Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica (foarte rare).
In mod exceptional, in cazul varicelei a fost raportata aparitia unor complicatii infectioase grave la nivelul pielii si tesuturilor moi in legatura cu tratamentul cu AINS.
Vezi si pct. 4.4 si 4.5.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania.
Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Supradozaj
Nu exista studii disponibile la om privind consecintele supradozarii cu aceclofenac. Simptomele pot fi: greata, varsaturi, dureri abdominale, ameteli, somnolenta si cefalee.
Tratamentul intoxicatiei acute cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene consta, in principal, din antiacide la nevoie si alt tratament de sustinere si simptomatic al complicatiilor cum sunt: hipotensiune arteriala, insuficienta renala, convulsii, iritatie gastrointestinala si depresie respiratorie.
Conduita terapeutica in cazul intoxicatiei acute cu aceclofenac pe cale orala consta in prevenirea absorbtiei cat mai curand posibil dupa supradozaj prin lavaj gastric si tratament cu carbune activat in doze repetate. Datorita legarii in proportie mare de proteinele plasmatice si metabolizarii extensive, este posibil ca diureza fortata, dializa sau hemoperfuzia sa nu poata elimina AINS.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente antiinflamatoare si antireumatice, nesteroidiene; derivati ai acidului acetic si substante inrudite, codul ATC: M01AB16.
Aceclofenacul este un medicament nesteroidian cu proprietati antiinflamatoare si analgezice. Mecanismul de actiune se datoreaza inhibarii sintezei prostaglandinelor.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Dupa administrarea orala, aceclofenacul este absorbit rapid si are o biodisponibilitate de aproximativ 100%. Concentratiile plasmatice maxime sunt atinse in aproximativ 1,25 pana la 3 ore de la ingestie. Tmax este intarziat daca se administreaza concomitent cu alimente, dar gradul absorbtiei nu este influentat.
Distributie
Aceclofenacul se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice (mai mult de 99,97%). Aceclofenacul patrunde in lichidul sinovial, unde atinge aproximativ 60% din concentratia plasmatica. Volumul de distributie este de aproximativ 30 de litri.
Eliminare
Timpul mediu de injumatatire plasmatica prin eliminare este de 4-4,3 ore. Clearance-ul este estimat la 5 litri/h. Aproximativ 2/3 din doza este eliminata prin urina sub forma de metaboliti hidroxilati. Dupa administrarea orala a unei doze unice, numai 1% se elimina sub forma nemodificata.
Aceclofenacul este metabolizat probabil prin intermediul citocromului CYP2C9, in principalul sau metabolit activ, 4-OH-aceclofenac, a carui activitate clinica este probabil neglijabila. Printre multi alti metaboliti, au fost detectati diclofenac si 4-OH-diclofenac.
Proprietati farmacocinetice la anumiti pacienti
Varstnici
Nu a fost observata nicio modificare a proprietatilor farmacocinetice ale aceclofenacului la varstnici.
Insuficienta hepatica
La pacientii cu afectarea functiei hepatice s-a observat o scadere a ratei de eliminare a aceclofenacului dupa administrarea in doza unica. Intr-un studiu cu doze multiple de 100 mg aceclofenac pe zi, nu s-au observat diferente ale parametrilor farmacocinetici intre pacientii cu ciroza usoara pana la moderata si subiectii sanatosi.
Insuficienta renala
Nu au fost observate diferente semnificative ale parametrilor farmacocinetici in cazul pacientilor cu insuficienta renala usoara pana la moderata, dupa administrarea aceclofenacului in doza unica.
Date preclinice de siguranta
Aceclofenacul nu a demonstrat efect mutagen nici in studiile in vitro, nici in cele in vivo. Nu a fost demonstrat vreun efect cancerigen al aceclofenacului la soarece sau sobolan.
Similar altor AINS, aceclofenacul a fost putin tolerat la animalele de laborator.
In plus, diferentele dintre parametrii farmacocinetici la om si animale fac dificila evaluarea potentialului toxic al aceclofenacului. Principalul organ tinta a fost tractul gastro-intestinal. Totusi, studiile de toxicitate cu doze maxime tolerate la sobolani – o specie care metabolizeaza aceclofenacul in diclofenac – si la maimute (prezinta o oarecare expunere la forma nemodificata de aceclofenac) nu au evidentiat alte efecte toxice decat cele frecvent observate in cazul AINS.
Studiile la animale au aratat ca nu a existat nicio dovada a teratogenezei la sobolani. Desi expunerea sistemica a fost redusa la iepuri, tratamentul cu aceclofenac (10 mg/Kg si zi), a avut ca rezultat o serie de modificari morfologice la anumiti fetusi.
Studiile de carcinogenitate la soareci (cu expunere sistemica la aceclofenac necunoscuta) si la sobolani (metabolizare in diclofenac) nu au evidentiat efecte carcinogene, iar aceclofenacul a fost gasit negativ in testele de genotoxicitate.