Indicatii
AGARTHA Duo este indicata in tratamentul diabetului zaharat de tip 2:
AGARTHA Duo este indicat in tratamentul pacientilor adulti care nu pot obtine un control glicemic adecvat la doza maxima tolerata de metformina administrata oral in monoterapie sau care sunt tratati deja cu o asociere de vildagliptina si metformina sub forma de comprimate separate.
AGARTHA Duo este indicat in combinatie cu o sulfoniluree (adica terapie in combinatie tripla) ca terapie adjuvanta la regimul alimentar si exercitiile fizice la pacientii adulti, controlati necorespunzator cu metformina si o sulfoniluree.
AGARTHA Duo este indicat in terapie in combinatie tripla cu insulina ca terapie adjuvanta la regimul alimentar si exercitiile fizice pentru a imbunatati controlul glicemic la pacienti adulti atunci cand utilizarea insulinei in doza stabila si metformina administrata in monoterapie nu asigura un control glicemic adecvat.
Dozaj
Doze
Adulti cu functie renala normala (RFG ≥90 ml/min)
Pentru tratamentul hiperglicemiei doza de AGARTHA Duo trebuie individualizata luand in considerare schema de tratament a pacientului, eficacitatea si tolerabilitatea, fara a depasi doza zilnica maxima recomandata de vildagliptina 100 mg. Tratamentul cu AGARTHA Duo poate fi initiat fie cu un comprimat de 850 mg/50 mg, fie 1000 mg/50 mg de doua ori pe zi, un comprimat administrat dimineata si celalalt seara.
Pentru pacientii controlati necorespunzator sub tratament cu doza maxima tolerata de metformina in monoterapie:
Doza initiala de AGARTHA Duo trebuie sa asigure vildagliptina 50 mg de doua ori pe zi (100 mg doza zilnica totala) plus doza de metformina deja administrata.
Pentru pacientii care trec de la administrarea concomitenta de vildagliptina si metformina sub forma de comprimate separate:
Administrarea AGARTHA Duo trebuie initiata cu doza de vildagliptina si metformina deja administrata.
Pentru pacientii controlati necorespunzator cu combinatia dintre metformina si o sulfoniluree: Dozele de AGARTHA Duo trebuie sa asigure vildagliptina 50 mg de doua ori pe zi (100 mg doza zilnica totala) si o doza de metformina similara dozei deja administrate. Atunci cand AGARTHA Duo se utilizeaza in asociere cu o sulfoniluree, poate fi avuta in vedere o doza mai mica de sulfoniluree pentru a reduce riscul aparitiei hipoglicemiei.
Pentru pacientii controlati necorespunzator cu combinatia dintre insulina si doza maxima tolerata de metformina:
Doza de AGARTHA Duo trebuie sa asigure vildagliptina 50 mg de doua ori pe zi (100 mg doza zilnica totala) plus doza de metformina similara dozei deja administrate.
Nu au fost stabilite siguranta si eficacitatea vildagliptinei si metforminei ca tratament oral triplu in asociere cu o tiazolidindiona.
Grupe speciale de pacienti Varstnici (≥65 ani)
Deoarece metformina se excreta pe cale renala, iar pacientii in varsta au tendinta de a avea functia renala diminuata, pacientilor in varsta care utilizeaza AGARTHA Duo trebuie sa li se monitorizeze periodic functia renala (vezi pct. 4.4 si 5.2).
Insuficienta renala
RFG trebuie evaluata inainte de initierea tratamentului cu medicamente care contin metformina si cel putin anual dupa aceea. La pacientii cu risc crescut de evolutie ulterioara a insuficientei renale si la varstnici, functia renala trebuie evaluata mai frecvent, de exemplu o data la 3-6 luni.
Este de preferat ca doza zilnica maxima de metformina sa fie impartita in 2-3 doze pe zi. inainte de a lua in considerare initierea tratamentului cu metformina la pacientii cu RFG mai putin de 60 ml/min, trebuie evaluati factorii care pot creste riscul de acidoza lactica (vezi pct. 4.4).
Daca nu este disponibila o concentratie adecvata de AGARTHA Duo, in locul combinatiei in doza fixa trebuie utilizate monocomponentele individuale.
RFG mL/min | Metformina | Vildagliptina |
60-89 | Doza maxima zilnica este de 3000 mg. Poate fi avuta in vedere reducerea dozei in asociere cu diminuarea functieirenale. | Fara ajustarea dozei. |
45-59 | Doza maxima zilnica este de 2000 mg. Doza initiala este de cel mult jumatate din dozamaxima. | Doza zilnica maxima este de 50 mg. |
30-44 | Doza maxima zilnica este de 1000 mg. Doza initiala este decel mult jumatate din doza maxima. | |
mai putin de 30 | Metformina este contraindicata. |
Insuficienta hepatica
AGARTHA Duo nu trebuie utilizat la pacienti cu insuficienta hepatica, inclusiv la pacientii cu valori pre-tratament ale alanin aminotransferazei (ALT) sau aspartat aminotransferazei (AST) mai mare de 3x limita superioara a valorii normale (LSVN), (vezi pct. 4.3, 4.4 si 4.8).
Copii si adolescenti
AGARTHA Duo nu este recomandat pentru utilizare la copii si adolescenti (mai putin de 18 ani). Siguranta si eficacitatea AGARTHA Duo la copii si adolescenti (mai putin de 18 ani) nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare
Administrare orala.
Administrarea AGARTHA Duo impreuna cu sau imediat dupa consumul de alimente poate reduce simptomele gastrointestinale asociate metforminuei (vezi si pct. 5.2).
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Orice tip de acidoza metabolica acuta (de exemplu acidoza lactica, cetoacidoza diabetica).
Precoma diabetica.
Insuficienta renala severa (RFG mai putin de 30 ml/min), (vezi pct. 4.4).
Conditii acute cu potential de alterare a functiei renale, cum sunt:
deshidratare,
infectie severa,
soc,
administrare intravasculara de substante de contrast iodate (vezi pct. 4.4).
Boala acuta sau cronica care poate provoca hipoxie tisulara, cum sunt:
insuficienta cardiaca sau respiratorie,
infarct miocardic recent,
soc.
Insuficienta hepatica (vezi pct. 4.2, 4.4 si 4.8).
Intoxicatie alcoolica acuta, alcoolism.
Alaptare (vezi pct. 4.6).
Atentionari
Generalitati
AGARTHA Duo nu este un substitut al insulinei la pacientii dependenti de insulina si nu trebuie utilizat la pacientii cu diabet zaharat de tip 1.
Acidoza lactica
Acidoza lactica, o complicatie metabolica foarte rara, dar grava, survine cel mai adesea in caz de deteriorare acuta a functiei renale, de boala cardiorespiratorie sau sepsis. Acumularea de metformina survine la deteriorarea acuta a functiei renale si creste riscul de acidoza lactica.
in caz de deshidratare (diaree severa sau varsaturi, febra sau aport redus de lichide), administrarea metforminei trebuie intrerupta temporar si se recomanda contactarea unui profesionist din domeniul sanatatii.
Administrarea medicamentelor care pot afecta in mod acut functia renala (de exemplu antihipertensivele, diureticele si AINS) trebuie initiata cu prudenta la pacientii tratati cu metformina. Alti factori de risc pentru acidoza lactica sunt: consumul de alcool etilic in exces, insuficienta hepatica, diabetul zaharat insuficient controlat, cetoza, repausul alimentar prelungit si orice afectiuni asociate cu hipoxie, precum si utilizarea concomitenta de medicamente care pot cauza acidoza lactica (vezi pct. 4.3 si 4.5).
Pacientii si/sau ingrijitorii acestora trebuie informati in privinta riscului de acidoza lactica. Acidoza lactica se caracterizeaza prin dispnee acidotica, dureri abdominale, crampe musculare, astenie si hipotermie urmata de coma. in caz de simptome suspectate, pacientul trebuie sa intrerupa administrarea metforminei si sa solicite imediat un consult medical. Rezultatele investigatiilor diagnostice de laborator indica o scadere a pH-ului sanguin (mai putin de 7,35), crestere a concentratiilor plasmatice de lactat (mai mare de 5 mmol/l) si o crestere a deficitului anionic si a raportului lactat/piruvat.
Administrarea de substante de contrast iodate
Administrarea intravasculara de substante de contrast iodate poate duce la nefropatie indusa de substanta de contrast, ceea ce determina acumularea de metformina si cresterea riscului de acidoza lactica. Administrarea metforminei trebuie intrerupta inainte de procedura imagistica sau la momentul acesteia si nu trebuie reluata decat la cel putin 48 ore dupa procedura, cu conditia ca functia renala sa fi fost reevaluata si sa se fi constatat ca este stabila (vezi pct. 4.2 si 4.5).
Functia renala
RFG trebuie evaluata inainte de initierea tratamentului si periodic dupa aceea, vezi pct. 4.2. Metformina este contraindicata la pacientii cu RFG mai putin de 30 ml/min si administrarea acesteia trebuie intrerupta temporar in prezenta afectiunilor care influenteaza functia renala (vezi pct. 4.3).
Insuficienta hepatica
Pacientii cu insuficienta hepatica, inclusiv cei cu valori pre-tratament ale ALT sau AST mai mare de 3x LSVN nu trebuie tratati cu AGARTHA Duo (vezi pct. 4.2, 4.3 si 4.8).,
Monitorizarea enzimelor hepatice
Au fost raportate cazuri rare de disfunctie hepatica (inclusiv hepatita) la administrarea de vildagliptina. in aceste cazuri, pacientii au fost, in general, asimptomatici, fara sechele clinice si valorile testelor functiei hepatice (TFH) au revenit la normal dupa intreruperea tratamentului. TFH trebuie efectuate inainte de initierea tratamentului cu AGARTHA Duo pentru a cunoaste valorile initiale ale pacientilor. in timpul tratamentului cu AGARTHA Duo functia hepatica trebuie monitorizata la intervale de trei
luni in primul an si periodic dupa aceea. Pacientii la care apar valori crescute ale transaminazelor trebuie monitorizati printr-o a doua evaluare a functiei hepatice pentru a confirma rezultatul si trebuie urmariti ulterior prin TFH frecvente pana la revenirea la normal a valorii(lor) crescute. in cazul in care persista o crestere a valorilor AST sau ALT de 3x LSVN sau mai mare, se recomanda intreruperea tratamentului cu AGARTHA Duo. Pacientii care dezvolta icter sau alte semne sugestive de disfunctie hepatica trebuie sa intrerupa administrarea AGARTHA Duo.
Dupa intreruperea tratamentului cu AGARTHA Duo si normalizarea valorilor TFH, tratamentul cu AGARTHA Duo nu trebuie reinitiat.
Afectiuni cutanate
in cadrul studiilor non-clinice toxicologice, in urma administrarii de vildagliptina la maimute s-a raportat aparitia de leziuni cutanate la nivelul extremitatilor, incluzand pustule si ulceratii (vezi pct. 5.3). Cu toate ca nu a fost observata o incidenta crescuta a leziunilor cutanate in studiile clinice, exista experienta limitata la pacientii cu complicatii cutanate diabetice. in plus, au existat raportari dupa punerea pe piata privind aparitia leziunilor cutanate buloase si exfoliative. Prin urmare, in conduita de ingrijire a pacientului cu diabet zaharat, se recomanda monitorizarea afectiunilor cutanate, cum sunt pustule sau ulceratii.
Pancreatita acuta
Administrarea vildagliptinei a fost asociata cu riscul aparitiei pancreatitei acute. Pacientii trebuie informati cu privire la simptomul caracteristic al pancreatitei acute.
Daca se suspecteaza pancreatita, tratamentul cu vildagliptina trebuie intrerupt; daca se confirma diagnosticul de pancreatita acuta, tratamentul cu vildagliptina nu trebuie reluat. Trebuie manifestata prudenta la pacientii cu antecedente de pancreatita acuta.
Hipoglicemie
Se cunoaste ca administrarea de sulfoniluree cauzeaza hipoglicemie. La pacientii carora li se administreaza vildagliptina in asociere cu o sulfoniluree poate exista riscul aparitiei hipoglicemiei. Prin urmare, poate fi avuta in vedere o doza mai mica de sulfoniluree pentru a reduce riscul aparitiei hipoglicemiei.
Interventii chirurgicale
Administrarea metforminei trebuie intrerupta la momentul interventiei chirurgicale, sub anestezie generala, spinala sau epidurala. Tratamentul poate fi reluat dupa cel putin 48 ore de la interventia chirurgicala sau la reinceperea hranirii pe cale orala si cu conditia ca functia renala sa fi fost reevaluata si sa se fi constatat ca este stabila.
Interactiuni
Nu au fost efectuate studii de interactiune pentru AGARTHA Duo. Urmatoarele informatii reflecta datele disponibile referitoare la substantele active individuale.
Vildagliptina
Vildagliptina are un potential mic de interactiuni cu medicamentele administrate concomitent. Deoarece vildagliptina nu este un substrat enzimatic al citocromului P (CYP) 450 si nu inhiba sau induce enzimele CYP450, nu este probabila interactiunea acestuia cu substante active care sunt substraturi, inhibitori sau inductori ai acestor enzime.
Rezultatele studiilor clinice efectuate cu antidiabeticele orale pioglitazona, metformina si gliburida in asociere cu vildagliptinla nu au indicat interactiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic la populatia tinta.
Studiile de interactiune medicamentoasa cu digoxina (substrat P-glicoproteic) si warfarina (substrat CYP2C9) efectuate la subiecti sanatosi nu au indicat interactiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic dupa administrarea concomitenta de vildagliptina.
La subiectii sanatosi, au fost efectuate studii privind interactiunile cu amlodipina, ramipril, valsartan si simvastatina. in aceste studii, nu s-au observat interactiuni farmacocinetice relevante din punct de vedere clinic dupa administrarea concomitenta de vildagliptina. Totusi, acest lucru nu s-a observat la populatia tinta.
Administrarea concomitenta cu inhibitori ai ECA
Poate exista un risc crescut de aparitie a angioedemului la pacientii care utilizeaza concomitent inhibitori ai ECA (vezi pct. 4.8).
Similar altor medicamente antidiabetice cu administrare orala, efectul vidagliptinei de reducere a glicemiei poate fi redus de anumite substante active, incluzand tiazide, corticosteroizi, produsi tiroidieni si simpatomimetice.
Metformina
Asocieri nerecomandate Alcool etilic
Intoxicatia cu alcool etilic se asociaza cu un risc crescut de acidoza lactica, mai ales in caz de repaus alimentar, malnutritie sau insuficienta hepatica.
Substante de contrast iodate
Administrarea metforminei trebuie intrerupta inainte de procedura de imagistica sau la momentul acesteia si nu trebuie reluata decat la cel putin 48 ore dupa procedura, cu conditia ca functia renala sa fi fost reevaluata si sa se fi constatat ca este stabila, vezi pct. 4.2 si 4.4.
Substante active cationice
Substantele active cationice care sunt eliminate prin secretie tubulara renala (de exemplu, cimetidina) pot interactiona cu metformina prin competitie pentru sistemele obisnuite de transport tubular renal, determinand intarzieri in eliminarea metforminei, ceea ce poate creste riscul acidozei lactice. Un studiu efectuat la voluntari sanatosi a aratat ca cimetidina, administrata in doze de 400 mg de doua ori pe zi, a crescut expunerea sistemica de metformina (ASC) cu 50%. Prin urmare, trebuie avute in vedere monitorizarea atenta a controlului glicemic, ajustarea dozei in cadrul schemei de tratament recomandate si modificari ale tratamentului diabetic atunci cand se administreaza concomitent medicamente cationice care se elimina prin secretie tubulara renala (vezi pct. 4.4).
Asocieri care necesita precautii la utilizare
Unele medicamente pot avea efecte adverse asupra functiei renale, ceea ce poate creste riscul de acidoza lactica, de exemplu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenaza (COX) II, inhibitori ECA, antagonisti ai receptorilor de angiotensina II si diuretice, in special diuretice de ansa. La initierea administrarii sau la utilizarea acestor medicamente concomitent cu metformina, este necesara monitorizarea atenta a functiei renale.
Glucocorticoizii, beta-2-agonistii si diureticele au o activitate hiperglicemica intrinseca. Pacientul trebuie informat si trebuie efectuata o monitorizare mai frecventa a glicemiei, in special la inceputul tratamentului. Daca este necesar, este posibil ca doza de AGARTHA Duo sa trebuiasca sa fie modificata in timpul tratamentului concomitent si la intreruperea acestuia.
Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) pot scadea glicemia. Daca este necesar, doza medicamentului antihiperglicemic trebuie modificata in timpul tratamentului cu celalalt medicament si la intreruperea acestuia.
Sarcina
Sarcina
Nu exista date adecvate privind utilizarea AGARTHA DUo la femeile gravide. in cazul vildagliptinei, studiile efectuate la animale au evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere la doze mari. in cazul metforminei, studiile efectuate la animale nu au evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere. Studiile la animale efectuate cu vildagliptina si metformina nu au indicat semne de teratogenitate, ci efecte fetotoxice la doze toxice pentru mama (vezi pct. 5.3). Riscul potential pentru om este necunoscut. AGARTHA Duo nu trebuie utilizat in timpul sarcinii.
Alaptarea
Studiile efectuate la animale au evidentiat excretia in lapte atat a metforminei, cat si a vildagliptinei. Nu se cunoaste daca vildagliptina se excreta in laptele uman, dar metformina se excreta in laptele matern la om in cantitati mici. Atat din cauza potentialului risc de hipoglicemie la nou-nascut asociat metforminei, cat si lipsei datelor la om referitoare la actiunea vildagliptinei, AGARTHA Duo este contraindicat in timpul alaptarii (vezi pct. 4.3).
Fertilitatea
Nu au fost efectuate studii pentru AGARTHA Duo privind efectul asupra fertilitatii la om (vezi pct. 5.3).
Condus auto
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacientii care pot prezenta ameteala, ca reactie adversa, trebuie sa evite conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje.
Reactii adverse
Nu au existat studii clinice terapeutice efectuate cu combinatia fixa a dozelor de clorhidrat de metformina/vildagliptina. Cu toate acestea, a fost demonstrata bioechivalenta medicamentului combinat cu vildagliptina si metformina administrate concomitent (vezi pct. 5.2). Datele prezentate aici se refera la administrarea concomitenta de vildagliptina si metformina, in care s-a adaugat vildagliptina la metformina. Nu au existat studii in care s-a adaugat metformina la vildagliptina.
Rezumatul profilului de siguranta
Majoritatea reactiilor adverse au fost usoare si trecatoare si nu au necesitat intreruperea tratamentului. Nu s-a constatat nicio asociere intre reactiile adverse si varsta, etnie, durata de expunere sau doza zilnica.
S-au raportat rare cazuri de disfuctie hepatica (inclusiv hepatita) la vildagliptina. in aceste cazuri, pacientii au fost, in general, asimptomatici, fara sechele clinice si functia hepatica a revenit la normal dupa intreruperea tratamentului. in datele din studiile de monoterapie controlata si terapie adaugata cu durata de pana la 24 saptamani, incidenta cresterii valorii ALT sau AST ≥3x LSVN (clasificata ca prezenta la cel putin 2 masuratori succesive sau la vizita finala din timpul tratamentului) a fost 0,2%, 0,3% si 0,2% pentru vidagliptina 50 mg o data pe zi, vildagliptina 50 mg de doua ori pe zi, respectiv toti comparatorii. Aceste cresteri ale valorilor transaminazelor au fost, in general, asimptomatice, nonprogresive ca natura si neasociate cu colestaza sau icter.
S-au raportat cazuri rare de angioedem pentru vildagliptina, intr-un procent similar cu medicamentele de control. S-a raportat un procent mai mare de cazuri atunci cand vildagliptina s-a administrat in asociere cu un inhibitor ECA. Majoritatea evenimentelor au fost usoare in severitate si au disparut pe parcursul continuarii tratamentului cu vildagliptina.
Lista reactiilor adverse sub forma de tabel
Reactiile adverse raportate la pacienti carora li s-a administrat vildagliptina in cadrul studiilor in dublu-orb in monoterapie si ca tratamente adjuvante sunt enumerate mai jos, pe clase de aparate, sisteme si organe si dupa frecventa absoluta. Reactiile adverse prezentate in Tabelul 5 se bazeaza pe informatiile disponibile din Rezumatul caracteristicilor produsului pentru metformina existent in UE. Frecventele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si mai putin de 1/100), rare (≥1/10000 si mai putin de 1/1000), foarte rare (mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (frecventa nu poate fi estimata din datele disponibile). in cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
Tabelul 1 Reactii adverse raportate la pacienti carora li s-a administrat vildagliptina 100 mg zilnic ca tratament adjuvant la metformina, in comparatie cu placebo plus metformina, in cadrul studiilor in dublu-orb (N=208)
Tulburari metabolice si de nutritie | |
Frecvente | Hipoglicemie |
Tulburari ale sistemului nervos | |
Frecvente | Tremor |
Frecvente | Cefalee |
Frecvente | Ameteli |
Mai putin frecvente | Fatigabilitate |
Tulburari gastro-intestinale | |
Frecvente | Greata |
Descrierea reactiilor adverse selectate
in cadrul studiilor clinice controlate efectuate cu terapia asociata vildagliptina 100 mg
zilnic + metformina, nu s-a raportat intreruperea tratamentului din cauza reactiilor adverse nici in grupul de tratament cu vildagliptina 100 mg zilnic + metformina, nici in grupul de tratament cu placebo + metformina.
in cadrul studiilor clinice, incidenta hipoglicemiei a fost frecventa la pacientii tratati cu vildagliptina 100 mg zilnic administrata in asociere cu metformina (1%) si mai putin frecventa la pacientii carora li s-a administrat placebo + metformina (0,4%). Nu s-au raportat evenimente hipoglicemice severe in grupurile tratate cu vildagliptina.
in cadrul studiilor clinice, nu s-a modificat greutatea fata de valoarea initiala atunci cand s-a adaugat vildagliptina 100 mg zilnic la metformina (+0,2 kg si -1,0 kg pentru vildagliptina si, respectiv, placebo).
Studiile clinice cu durata de peste 2 ani nu au evidentiat semnale suplimentare privind siguranta sau riscuri neprevazute cand administrarea de vildagliptina s-a adaugat administrarii de metformina.
Asocierea cu o sulfoniluree
Tabelul 2 Reactii adverse raportate la pacienti carora li s-a administrat vildagliptina 50 mg de doua ori pe zi in asociere cu metformina si o sulfoniluree (N=157)
Tulburari metabolice si de nutritie | |
Frecvente | Hipoglicemie |
Tulburari ale sistemului nervos | |
Frecvente | Ameteli, Tremor |
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat | |
Frecvente | Hiperhidroza |
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare | |
Frecvente | Astenie |
Descrierea reactiilor adverse selectate
Nu au existat pacienti care sa se fi retras din cadrul studiului din cauza reactiilor adverse raportate in cadrul grupului in care s-a administrat tratament cu vildagliptina + metformina + glimepirida comparativ cu 0,6% in cadrul grupului in care s-a utilizat tratament cu placebo + metformina + glimepirida.
Incidenta hipoglicemiei a fost frecventa in ambele grupuri de tratament (5,1% pentru grupul in care s-a administrat vildagliptina + metformina + glimepirida comparativ cu 1,9% pentru grupul in care s-a utilizat placebo + metformina + glimepirida). A fost raportat un eveniment hipoglicemic sever in grupul in cadrul caruia s-a administrat vildagliptina.
La finalul studiului, efectul asupra greutatii corporale medii a fost neutru (+0,6 kg in cadrul grupului in care s-a administrat vildagliptina si -0,1 kg in grupul in care s-a utilizat placebo).
Asocierea cu insulina
Tabelul 3 Reactii adverse raportate la pacienti carora li s-a administrat vildagliptina 100 mg zilnic in asociere cu insulina (cu sau fara metformina) in cadrul unor studii in dublu-orb (N=371)
Tulburari metabolice si de nutritie | |
Frecvente | Concentratie scazuta de glucoza in sange |
Tulburari ale sistemului nervos | |
Frecvente | Cefalee, frisoane |
Tulburari gastro-intestinale | |
Frecvente | Greata, boala de reflux gastro-esofagian |
Mai putin frecvente | Diaree, flatulenta |
Descrierea reactiilor adverse selectate
in cadrul studiilor clinice controlate in care s-a utilizat vildagliptina 50 mg de doua ori pe zi in asociere cu insulina, cu sau fara administrarea concomitenta de metformina, incidenta totala a retragerilor din studii din cauza reactiilor adverse a fost de 0,3% in cadrul grupului la care s-a administrat tratament cu vildagliptina si nu au existat retrageri in cadrul grupului la care s-a utilizat placebo.
Incidenta hipoglicemiei a fost similara in ambele grupuri de tratament (14,0% pentru grupul la care s-a administrat vildagliptina comparativ cu 16,4% pentru grupul la care s-a utilizat placebo). Doi pacienti au raportat evenimente hipoglicemice severe in in cadrul grupului la care s-a administrat vildagliptina si 6 pacienti in grupul la care s-a utilizat placebo.
La finalul studiului, efectul asupra greutatii corporale medii a fost neutru (+0,6 kg modificare fata de valoarea initiala in cadrul grupului la care s-a administrat vildagliptina si fara modificare a greutatii corporale in cadrul grupului la care s-a utilizat placebo).
Informatii suplimentare privind substantele active individuale din combinatia fixa
Vildagliptina
Tabelul 4 Reactii adverse raportate la pacienti carora li s-a administrat vildagliptina 100 mg zilnic in monoterapie in cadrul studiilor in dublu-orb (N=1855)
Infectii si infestari | |
Foarte rare | Infectie a cailor respiratorii superioare |
Foarte rare | Nazofaringita |
Tulburari metabolice si de nutritie | |
Mai putin frecvente | Hipoglicemie |
Tulburari ale sistemului nervos | |
Frecvente | Ameteli |
Mai putin frecvente | Cefalee |
Tulburari vasculare | |
Mai putin frecvente | Edem periferic |
Tulburari gastro-intestinale | |
Mai putin frecvente | Constipatie |
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv | |
Mai putin frecvente | Artralgie |
Descrierea reactiilor adverse selectate
in cadrul studiilor controlate efectuate cu vildagliptina in monoterapie, incidenta totala a retragerilor din studii din cauza reactiilor adverse nu a fost mai mare la pacientii tratati cu vildagliptina in doze de 100 mg zilnic (0,3%), comparativ cu cei carora li s-a administrat placebo (0,6%) sau comparatori (0,5%).
in cadrul studiilor controlate comparative efectuate cu tratament in monoterapie, hipoglicemia a fost mai putin frecventa, raportata la 0,4% (7 din 1855) din pacientii tratati cu vildagliptina 100 mg zilnic, fata de 0,2% (2 din 1082) din pacientii aflati in grupurile tratate cu un comparator activ sau placebo, fara a se raporta evenimente grave sau severe.
in cadrul studiilor clinice, greutatea corporala nu s-a modificat fata de valoarea initiala atunci cand s-a administrat vildagliptina 100 mg zilnic in monoterapie (-0,3 kg si -1,3 kg pentru vildagliptina si, respectiv, placebo).
Studiile clinice cu durata de pana la 2 ani nu au evidentiat semnale suplimentare privind siguranta sau riscuri neprevazute la administrarea de vildagliptina in monoterapie.
Metformina
Tabelul 5 Reactii adverse pentru componenta metformina
Tulburari metabolice si de nutritie | |
Foarte rare | Diminuare a absorbtiei vitaminei B12 si acidoza lactica* |
Tulburari ale sistemului nervos | |
Frecvente | Gust metalic |
Tulburari gastro-intestinale | |
Foarte frecvente | Greata, varsaturi, diaree, dureri abdominale si lipsa apetitului alimentar |
Tulburari hepatobiliare | |
Foarte rare | Valori anormale ale testului functiei hepatice sau hepatita** |
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat | |
Foarte rare | Reactii cutanate cum sunt eritem, prurit si urticarie |
*O diminuare a absorbtiei vitaminei B12 cu o scadere a concentratiilor plasmatice a fost observata foarte rar la pacienti tratati cu metformina pe termen lung. Se recomanda sa se tina seama de aceasta etiologie daca un pacient prezinta anemie megaloblastica.**S-au raportat cazuri izolate de valori anormale ale testelor functiei hepatice sau de hepatita, careau disparut la intreruperea tratamentului cu metformina. |
Reactiile adverse gastro-intestinale apar mai frecvent in timpul initierii tratamentului si se amelioreaza spontan in cele mai multe cazuri. Pentru a le preveni se recomanda ca metformina sa fie luata in doua doze zilnice in timpul sau dupa mese. De asemenea, o crestere lenta a dozei poate imbunatati toleranta gastro-intestinala.
Experienta dupa punerea pe piata
Tabelul 6 Reactii adverse de dupa punerea pe piata a medicamentului
Tulburari gastro-intestinale | |
Cu frecventa necunoscuta | Pancreatita |
Tulburari hepatobiliare | |
Cu frecventa necunoscuta | Hepatita (reversibila la oprirea administrarii medicamentului)Rezultate anormale ale valorilor functiei hepatice(reversibile la oprirea administrarii medicamentului) |
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv | |
Cu frecventa necunoscuta | Mialgie |
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat | |
Cu frecventa necunoscuta | UrticarieLeziuni cutanate exfoliative si buloase, inclusiv pemfigoid bulos |
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania: Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
Supradozaj
Nu sunt disponibile date referitoare la supradozajul cu AGARTHA Duo. Vildagliptina
Informatiile privind supradozajul cu vildagliptina sunt limitate.
Simptomatologie
Informatiile privind simptomele probabile ale supradozajului cu vildagliptina au fost preluate dintr-un studiu privind tolerabilitatea la cresterea dozelor, efectuat la subiecti sanatosi carora li s-a administrat vildagliptina timp de 10 zile. La doze de 400 mg, au existat trei cazuri de dureri musculare si cazuri individuale de parestezie usoara si trecatoare, febra, edem si o crestere temporara a valorilor lipazei. La doze de 600 mg, un subiect a prezentat edem la nivelul membrelor inferioare si mainilor si cresteri ale valorilor creatin-fosfokinazei (CPK), aspartat-aminotransferazei (AST), proteinei C-reactive (PCR) si ale valorilor mioglobinei. Alti trei subiecti au prezentat edem la nivelul membrelor inferioare, cu parestezie in doua cazuri. Toate simptomele si valorile anormale ale analizelor de laborator au disparut fara tratament dupa intreruperea medicamentului din cadrul studiului.
Metformina
Un supradozaj mare cu metformina (sau in cazul unui risc coexistent de acidoza lactica) poate produce acidoza lactica, care reprezinta o urgenta medicala si trebuie tratata in spital.
Abordare terapeutica
Cea mai eficace metoda de eliminare a metforminei este hemodializa. Cu toate acestea, vildagliptina nu poate fi eliminata prin hemodializa, cu toate ca principalul metabolit rezultat prin hidroliza (LAY 151) poate fi eliminat astfel. Se recomanda tratament de sustinere.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: Terapia antidiabetica, asocieri de antidiabetice orale inhibitori ai dipeptidil- peptidazei 4 (DPP-4), codul ATC: A10BD08
Mecanism de actiune
AGARTHA Duo asociaza doua medicamente antihiperglicemice cu mecanisme de actiune complementare pentru ameliorarea controlului glicemic la pacientii cu diabet zaharat de tip 2: vildagliptina, membru al clasei potentatori insulari, si clorhidrat de metformina, membru al clasei biguanide.
Vildagliptina, un membru al clasei de potentatori ai celulelor insulare, este un inhibitor puternic si selectiv al dipeptidil-peptidazei-4 (DPP-4). Metformina actioneaza in principal prin scaderea productiei hepatice endogene de glucoza.
Efecte farmacodinamice
Vildagliptina
Vildagliptina actioneaza, in principal, prin inhibarea DPP-4, enzima responsabila pentru degradarea hormonilor de tip incretin GLP-1 („glucagon-like peptide-1”, peptida de tipul glucagonului-1) si GIP („glucose-dependent insulinotropic polypeptide”, polipeptida insulinotropa dependenta de glucoza).
Administrarea de vildagliptina conduce la o inhibare rapida si completa a activitatii DPP-4, determinand valori endogene crescute à jeun si postprandiale ale hormonilor de tip incretin GLP-1 si GIP.
Prin cresterea valorilor endogene ale acestor hormoni de tip incretin, vildagliptin creste sensibilitatea celulelor beta la glucoza, conducand la o secretie imbunatatita de insulina dependenta de glucoza.
Tratamentul cu vildagliptin 50-100 mg zilnic la pacientii cu diabet zaharat de tip 2 a imbunatatit semnificativ markerii functiei celulelor beta, incluzand HOMA-β („Homeostasis Model Assessment-β”, Modelul β de evaluare a homeostaziei), raportul dintre proinsulina si insulina si
determinarile responsivitatii celulelor beta in urma efectuarii testului de toleranta orala cu determinari frecvente. La persoanele non-diabetice (cu valori glicemice normale), vildagliptina nu stimuleaza secretia de insulina si nu reduce valorile glucozei.
Prin cresterea valorilor endogene de GLP-1, vildagliptin creste, de asemenea, sensibilitatea celulelor alfa la glucoza, determinand o secretie mai mare de glucagon adecvata glucozei.
imbunatatirea cresterii raportului insulina/glucagon in timpul hiperglicemiei datorita valorilor crescute ale hormonilor de tip incretin determina o scadere a producerii de glucoza hepatica à jeun si postprandiale, conducand la o valoare redusa a glicemiei.
in timpul tratamentului cu vildagliptina nu se observa efectul cunoscut de intarziere a golirii continutului gastric determinat de valorile crescute de GLP-1.
Metformina
Metformina este o biguanida cu efecte antihiperglicemice, reducand valorile glucozei plasmatice bazale si postprandiale. Acesta nu stimuleaza secretia de insulina si, prin urmare, nu produce hipoglicemie sau cresterea greutatii corporale.
Metformina poate exercita efectul sau de reducere a glicemiei prin trei mecanisme:
prin reducerea productiei de glucoza hepatica prin inhibarea gluconeogenezei si glicogenolizei;
in muschi, prin cresterea moderata a sensibilitatii la insulina, ameliorand captarea si utilizarea periferica a glucozei;
prin intarzierea absorbtiei intestinale a glucozei.
Metformina stimuleaza sinteza intracelulara de glicogen actionand asupra glicogen-sintetazei si mareste capacitatea de transport a anumitor tipuri de transportori membranari ai glucozei (GLUT-1 si GLUT-4).
La om, independent de actiunea sa asupra glicemiei, metformina are efecte favorabile asupra metabolismului lipidelor. Acest efect a fost observat la doze terapeutice in studii clinice controlate pe termen mediu sau lung: metformina scade valorile serice ale colesterolului total, LDL colesterolului si al trigliceridelor.
Studiul prospectiv UKPDS randomizat (UK Prospective Diabetes Study - Studiu prospectiv al diabetului realizat in Marea Britanie) a stabilit beneficiile pe termen lung ale controlului intensiv al glucozei sanguine in diabetul zaharat de tip 2. Analiza rezultatelor pentru pacientii supraponderali tratati cu metformina, dupa esecul regimului alimentar ca tratament exclusiv, a indicat:
o scadere semnificativa a riscului absolut pentru orice complicatie asociata diabetului in grupul tratat cu metformina (29,8 evenimente/1000 pacienti-ani), fata de tratamentul exclusiv prin regim alimentar (43,3 evenimente/1000 pacienti-ani), p=0,0023, si fata de grupurile combinate tratate cu sulfoniluree si insulina in monoterapie (40,1 evenimente/1000 pacienti-ani), p=0,0034;
o scadere semnificativa a riscului absolut de mortalitate asociata diabetului: metformina
7,5 evenimente/1000 pacienti-ani, regim alimentar exclusiv 12,7 evenimente/1000 pacienti-ani, p=0,017;
o scadere semnificativa a riscului absolut de mortalitate generala: metformina
13,5 evenimente/1000 pacienti-ani, fata de tratamentul exclusiv prin regim alimentar 20,6 evenimente/1000 pacienti-ani (p=0,011) si fata de grupurile combinate tratate cu sulfoniluree si insulina in monoterapie 18,9 evenimente/1000 pacienti-ani (p=0,021);
o scadere semnificativa a riscului absolut de infarct miocardic: metformina
11 evenimente/1000 pacienti-ani, regim alimentar exclusiv 18 evenimente/1000 pacienti-ani (p=0,01).
Eficacitate si siguranta clinica
Vildagliptina adaugata la pacientii al caror control glicemic nu a fost satisfacator in pofida tratamentului cu metformina in monoterapie a condus, dupa un tratament de 6 luni, la reduceri medii suplimentare statistic semnificative ale HbA1c in comparatie cu placebo (diferente intre grupuri de - 0,7% pana la -1,1% pentru vildagliptin 50 mg, respectiv, 100 mg). Proportia pacientilor care au obtinut o scadere a valorii HbA1c ≥0,7% fata de valoarea initiala a fost semnificativ mai mare din punct de vedere statistic in ambele grupuri tratate cu vildagliptin plus metformina (46%, respectiv, 60%), fata de grupul tratat cu metformina plus placebo (20%).
intr-un studiu de 24 saptamani, vildagliptina (50 mg de doua ori pe zi) a fost comparata cu pioglitazona (30 mg o data pe zi) la pacienti insuficient controlati cu tratamentul cu metformina (doza zilnica medie: 2020 mg). La pacientii cu valoarea initiala a HbA1c de 8,4%, reducerile medii ale HbA1c au fost de -0,9% cu vildagliptina adaugata la metformina si de -1,0% cu pioglitazona adaugata la metformina. S-a observat o crestere medie a greutatii corporale de +1,9 kg la pacientii care au primit pioglitazona adaugata la metformina comparativ cu +0,3 kg la pacientii care au primit vildagliptina adaugaat la metformina.
intr-un studiu clinic cu durata de 2 ani, vildagliptina (50 mg de doua ori pe zi) a fost comparata cu glimepirida (pana la 6 mg/zi - doza medie la 2 ani: 4,6 mg) la pacienti tratati cu metformina (doza zilnica medie: 1894 mg). Dupa 1 an, reducerile medii ale HbA1c au fost de -0,4% cu vildagliptina administrata suplimentar metforminei si de -0,5% cu glimepirida administrata suplimentar metforminei, fata de o valoare de baza de HbA1c 7,3%. Modificarile greutatii corporale au fost
de -0,2 kg la administrarea de vildagliptina, comparativ cu +1,6 kg la administrarea de glimepirida. Incidenta hipoglicemiei a fost semnificativ mai mica in grupul tratat cu vildagliptina (1,7%) comparativ cu grupul tratat cu glimepirida (16,2%). La sfarsitul studiului (2 ani), valoarea HbA1c a fost similara valorilor initiale in ambele grupuri de tratament, dar modificarile greutatii corporale si hipoglicemia au fost mentinute.
in cadrul unui studiu clinic cu durata de 52 saptamani, vildagliptina (50 mg de doua ori pe zi) a fost comparata cu gliclazida (doza medie zilnica: 229,5 mg) la pacienti controlati neadecvat cu metformina (doza initiala de metformina 1928 mg/zi). Dupa 1 an, reducerile medii ale HbA1c au fost de -0,81% in cazul vildagliptinei adaugate tratamentului cu metformina (valoarea HbA1c la inceputul tratamentului 8,4%) si de -0,85% in cazul gliclazidei adaugata tratamentului cu metformina (valoarea HbA1c la inceputul tratamentului 8,5%); s-a obtinut non-inferioritate statistica (Ii 95%:-0,11 – 0,20).
Modificarile greutatii corporale au fost de +0,1 kg in cazul administrarii de vildagliptina, comparativ cu modificarile greutatii corporale de +1,4 kg in cazul administrarii de gliclazida.
in cadrul unui studiu clinic cu durata de 24 saptamani, a fost evaluata eficacitatea administrarii in combinatie de doze fixe de metformina si vildagliptina (doze crescute treptat la 500 mg/50 mg de doua ori pe zi sau 1000 mg/50 mg de doua ori pe zi) ca tratament initial la pacientii neexpusi la medicament. Combinatia metformina/vildagliptina 1000 mg/50 mg de doua ori pe zi a scazut valoarea HbA1c cu -1,82%, combinatia metformina/vildagliptina 500 mg/50 mg de doua ori pe zi a scazut-o cu
-1,61%, metformina 1000 mg de doua ori pe zi cu -1,36% si vildagliptina 50 mg de doua ori pe zi a scazut-o cu -1,09% fata de valoarea medie a HbA1c de la inceputul studiului de 8,6%. Scaderea HbA1c observata la pacienti cu o valoare initiala ≥10,0% a fost mai mare.
A fost efectuat un studiu randomizat, in dublu-orb, controlat cu placebo, cu durata de 24 saptamani, la 318 pacienti pentru a evalua eficacitatea si siguranta utilizarii vildagliptinei (50 mg de doua ori pe zi) in asociere cu metformina (≥1500 mg zilnic) si glimepirida (≥4 mg zilnic). Vildagliptina administrata in asociere cu metformina si glimepirida a redus semnificativ HbA1c, comparativ cu placebo.
Scaderea medie ajustata de placebo de la valoarea initiala medie a HbA1c de 8,8% a fost de -0,76%.
A fost efectuat un studiu randomizat, in dublu-orb, controlat cu placebo, cu durata de 24 saptamani, la 449 pacienti pentru a evalua eficacitatea si siguranta utilizarii vildagliptinei (50 mg de doua ori pe zi) in asociere cu o doza stabila de insulina bazala sau premixata (doza zilnica medie 41 unitati), cu administrarea concomitenta de metformina (N=276) sau fara administrarea concomitenta de metformina (N=173). Vildagliptina administrata in asociere cu insulina a redus semnificativ HbA1c comparativ cu placebo. in cadrul populatiei generale, scaderea medie ajustata de placebo de la valoarea initiala medie a HbA1c de 8,8% a fost de -0,72%. in cadrul subgrupelor tratate cu insulina, cu sau fara administrarea concomitenta de metformina, scaderea medie ajustata de placebo de la valoareav initiala medie a HbA1c a fost de -0,63%, respectiv -0,84%. Incidenta hipoglicemiei la populatia generala a fost de 8,4% si 7,2% in grupele in care s-a administrat vildagliptina, respectiv placebo. Pacientii carora li s-a administrat vildagliptina nu au prezentat crestere ponderala (+0,2 kg) in timp ce pacientii la care s-a utilizat placebo au prezentat scadere in greutate (-0,7 kg).
in cadrul unui alt studiu cu durata de 24 saptamani, efectuat la pacienti cu diabet zaharat de tip 2 mai avansat, necontrolat in mod corespunzator cu insulina (cu actiune de scurta si lunga durata, doza medie zilnica de insulina 80 UI/zi), scaderea medie a HbA1c cand s-a adaugat vildagliptina (50 mg de doua ori pe zi) la insulina a fost statistic semnificativ mai mare decat la administrarea de placebo plus insulina (0,5% comparativ cu 0,2%). Incidenta hipoglicemiei a fost mai redusa in grupul in care s-a administrat vildagliptin decat in cea in care s-a utilizat placebo (22,9% comparativ cu 29,6%).
Risc cardiovascular
A fost efectuata o meta-analiza a evenimentelor cardiovasculare stabilite independent si prospectiv, care a cuprins 37 studii clinice de faza III si IV in care medicamentul s-a administrat in monoterapie si in terapie combinata, cu durata de pana la peste 2 ani (expunere medie 50 saptamani pentru vildagliptina si 49 saptamani pentru comparatori). Meta-analiza a evidentiat faptul ca tratamentul cu vildagliptina nu a fost asociat cu o crestere a riscului cardiovascular comparativ cu comparatorii.
Criteriul final compozit al evenimentelor cardiovasculare adverse majore (ECAM) stabilite, inclusiv infarct miocardic acut, accident vascular cerebral sau deces din cauze cardiovasculare, a fost similar pentru vildagliptina comparativ cu comparatorii combinati activi si placebo [raport de risc Mantel– Haenszel (M-H RR) 0,82 (Ii 95%, 0,61-1,11)]. Un ECAM a aparut la 83 din 9599 (0,86%) pacienti tratati cu vildagliptina si la 85 din 7102 (1,20%) pacientii tratati cu comparator. Evaluarea fiecarui component individual ECAM nu a evidentiat niciun risc crescut (M-H RR similar). Evenimente confirmate de insuficienta cardiaca (IC), definite ca IC care necesita spitalizare sau nou debut al IC au fost raportate la 41 (0,43%) pacienti tratati cu vildagliptina si la 32 (0,45%) pacienti tratati cu comparator, cu M-H RR 1,08 (Ii 95%, 0,68-1,70).
Copii si adolescenti
Agentia Europeana pentru Medicamente a acordat o derogare de la obligatia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu vildagliptina in combinatie cu metformina la toate subgrupele de copii si adolescenti in diabet zaharat de tip 2 (vezi pct. 4.2 pentru informatii privind utilizarea la copii si adolescenti).
Proprietati farmacocinetice
AGARTHA Duo
Absorbtie
S-a demonstrat bioechivalenta intre combinatia dozelor fixe de clorhidrat de metformina si vildagliptina in trei concentratii (500 mg/50 mg, 850 mg/50 mg si 1000 mg/50 mg) si asocierea libera de vildagliptina si clorhidrat de metformina comprimate in doze corespunzatoare.
Alimentele nu afecteaza procentul si viteza de absorbtie a vildagliptinei din AGARTHA Duo. Viteza si procentul de absorbtie a metforminei din AGARTHA Duo 1000 mg/50 mg au fost scazute la administrarea impreuna cu alimente, dupa cum se reflecta prin scaderea Cmax cu 26%, a ASC cu 7% si Tmax intarziat (2,0 pana la 4,0 ore).
Urmatoarele afirmatii reflecta proprietatile farmacocinetice ale substantelor active individuale din AGARTHA Duo.
Vildagliptina
Absorbtie
in urma administrarii orale in conditii de repaus alimentar, vildagliptina se absoarbe rapid, cu concentratii plasmatice maxime observate dupa 1,7 ore. Alimentele intarzie putin timpul pana la atingerea concentratiei plasmatice maxime, pana la 2,5 ore, dar nu modifica expunerea totala (ASC). Administrarea vildagliptinei impreuna cu alimente a condus la o scadere a Cmax (19%), comparativ cu administrarea à jeun. Cu toate acestea, amploarea modificarii nu este semnificativa din punct de vedere clinic, astfel incat vildagliptina se poate administra cu sau fara alimente. Biodisponibilitatea absoluta este de 85%.
Distributie
Proportia de legare de proteinele plasmatice a vildagliptinei este mica (9,3%) si vildagliptina se distribuie in mod egal intre plasma si eritrocite. in urma administrarii intravenoase, la starea de echilibru, volumul mediu de distributie al vildagliptinei (Vss) este de 71 litri, ceea ce sugereaza o distributie extravasculara.
Metabolizare
La om, metabolizarea este principala cale de eliminare pentru vildagliptina, reprezentand 69% din doza. Principalul metabolit (LAY 151) este inactiv farmacologic si este produsul de hidroliza al portiunii ciano, reprezentand 57% din doza, urmat de produsul de hidroliza al amidei (4% din doza). DPP-4 contribuie partial la hidroliza vildagliptinei, dupa cum rezulta dintr-un studiu in vivo in care s- au utilizat sobolani cu deficit de DPP-4. Vildagliptina nu este metabolizata de enzimele CYP 450 intr- o masura cuantificabila si, in consecinta, clearance-ul metabolic al vildagliptinei nu se anticipeaza a fi afectat de administrarea concomitenta de medicamente care sunt inhibitori si/sau inductori ai CYP
450. Studiile in vitro au demonstrat ca vildagliptina nu inhiba/induce enzimele CYP 450. Prin urmare, este putin probabil ca vildagliptina sa afecteze clearance-ul metabolic al medicamentelor administrate concomitent metabolizate de CYP 1A2, CYP 2C8, CYP 2C9, CYP 2C19, CYP 2D6, CYP 2E1 sau CYP 3A4/5.
Eliminare
in urma administrarii orale de [14C] vildagliptina, aproximativ 85% din doza s-a excretat in urina si 15% din doza s-a regasit in materiile fecale. Excretia renala a vildagliptinei nemetabolizate a reprezentat 23% din doza in urma administrarii orale. in urma administrarii intravenoase la subiecti sanatosi, clearance-ul plasmatic si renal total al vildagliptinei este de 41, respectiv de 13 l/ora. Timpul mediu de injumatatire plasmatica prin eliminare in urma administrarii intravenoase este de aproximativ 2 ore. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare in urma administrarii orale este de aproximativ 3 ore.
Linearitate/Non-linearitate
Cmax a vildagliptinei si aria de sub curba concentratiilor plasmatice in functie de timp (ASC) au crescut intr-un mod aproximativ proportional cu doza in intervalul de doze terapeutice.
Caracteristici la pacienti
Sex: Nu au fost observate diferente relevante din punct de vedere clinic in farmacocinetica vildagliptinei intre subiectii sanatosi barbati si femei in cadrul unei mari varietati de grupe de varsta si de indici ai masei corporale (IMC). Inhibarea DPP-4 de catre vildagliptina nu este afectata de sex.
Varsta: La subiectii sanatosi varstnici (≥70 ani), expunerea totala la vildagliptina (100 mg o data pe zi) a crescut cu 32%, cu o crestere de 18% a concentratiei plasmatice maxime, comparativ cu subiectii sanatosi tineri (18-40 ani). insa, aceste modificari nu sunt considerente relevante din punct de vedere clinic. Inhibarea DPP-4 de catre vildagliptina nu este afectata de varsta.
Insuficienta hepatica: La pacientii cu insuficienta hepatica usoara, moderata sau severa (Child-Pugh A-C) nu au fost modificari semnificative clinic (maxim ~30%) in expunerea la vildagliptina.
Insuficienta renala: La subiectii cu insuficienta renala usoara, moderata sau severa, expunerea sistemica la vildagliptina a fost crescuta (Cmax 8-66%; ASC 32-134%) si clearance-ul corporal total a fost redus in comparatie cu subiectii cu functie renala normala.
Etnie: Date limitate sugereaza ca etnia nu are o influenta importanta asupra farmacocineticii vildagliptinei.
Metformina
Absorbtie
in urma administrarii orale a unei doze de metformina, concentratia plasmatica maxima (Cmax ) este atinsa dupa aproximativ 2,5 ore. Biodisponibilitatea absoluta a unui comprimat cu 500 mg metformina este de aproximativ 50-60% la subiectii sanatosi. in urma administrarii orale a unei doze, fractiunea neabsorbita regasita in fecale a fost de 20-30%.
in urma administrarii orale, absorbtia metforminei este saturabila si incompleta. Se presupune ca farmacocinetica absorbtiei metforminei este nonliniara. La dozele si graficele de administrare obisnuite ale metforminei, concentratiile plasmatice la starea de echilibru sunt atinse in decurs de
24-48 ore si sunt, in general, mai mici de 1 μg/ml. in studii clinice controlate, valorile plasmatice maxime ale metforminei (Cmax) nu au depasit 4 μg/ml, chiar si la doze maxime.
Alimentele intarzie si scad putin procentul de absorbtie al metforminei. in urma administrarii unei doze de 850 mg, concentratiile plasmatice maxime au fost cu 40% mai mici, ASC a scazut cu 25%, iar timpul pana la atingerea concentratiei plasmatice maxime a fost prelungit cu 35 minute. Nu se cunoaste relevanta clinica a acestei scaderi.
Distributie
Proportia de legare de proteinele plasmatice este neglijabila. Metformina se repartizeaza in eritrocite. Volumul mediu de distributie (Vd) s-a situat intre 63-276 litri.
Metabolizare
Metformina se excreta nemetabolizata in urina. Nu s-au identificat metaboliti la om.
Eliminare
Metformina este eliminata prin excretie renala. Clearance-ul renal al metforminei este mai mare de 400 ml/min, indicand faptul ca metformina se elimina prin filtrare glomerulara si secretie tubulara. in urma administrarii orale a unei doze, timpul terminal aparent de injumatatire plasmatica prin eliminare este de aproximativ 6,5 ore. Cand functia renala este redusa, clearance-ul renal scade proportional cu cel al creatininei si astfel timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este prelungit, conducand la concentratii crescute de metformina in plasma.
Date preclinice de siguranta
La animale, au fost realizate studii cu durata de pana la 13 saptamani cu substantele asociate in AGARTHA Duo. Nu s-au identificat alte toxicitati asociate acestei combinatii. Urmatoarele date reprezinta rezultate din studii efectuate separat cu vildagliptina sau metformina.
Vildagliptina
La caini, au fost observate intarzieri in conducerea impulsurilor intra-cardiace, cu o doza „fara efect toxic” de 15 mg/kg (de 7 ori expunerea la om, pe baza Cmax).
S-a observat acumularea de macrofage alveolare spongioase in plamani la sobolani si soareci. La sobolani, doza fara efect toxic a fost de 25 mg/kg (de 5 ori expunerea la om, pe baza ASC), iar la soareci de 750 mg/kg (de 142 ori expunerea la om).
La caini, s-au observat simptome gastro-intestinale, in special materii fecale moi, materii fecale mucoide, diaree si, la doze mai mari, sange in materii fecale. Nu a fost stabilita o doza fara efect toxic.
Vildagliptina nu s-a dovedit a fi mutagen in testele conventionale in vitro si in vivo privind genotoxicitatea.
Un studiu privind fertilitatea si dezvoltarea embrionara timpurie efectuat la sobolani nu a indicat semne de afectare a fertilitatii, a capacitatii reproductive sau a dezvoltarii embrionare timpurii, cauzata de vildagliptina. Toxicitatea embrio-fetala a fost evaluata la sobolani si iepuri. La sobolani, s-a observat o incidenta crescuta a coastelor ondulate, in asociere cu parametri redusi ai greutatii corporale materne, la o doza fara efect toxic de 75 mg/kg (de 10 ori expunerea la om). La iepur, s-au observat scaderea greutatii fetale si modificari scheletice care indica intarzieri de dezvoltare numai in prezenta toxicitatii materne severe, cu o doza fara efect toxic de 50 mg/kg (de 9 ori expunerea la om). Un studiu de dezvoltare pre- si postnatala a fost realizat la sobolani. Rezultatele au fost observate numai in asociere cu toxicitatea materna la doze ≥150 mg/kg si au inclus o scadere temporara a greutatii corporale si o activitate motorie redusa la generatia F1.
Un studiu cu durata de de doi ani privind carcinogenitatea a fost efectuat la sobolani, cu doze orale de pana la 900 mg/kg (de aproximativ 200 ori mai mari decat expunerea la om la doza maxima recomandata). Nu s-au observat cresteri ale incidentei tumorilor care sa poata fi atribuite vildagliptinei. Un alt studiu cu durata de doi ani privind carcinogenitatea a fost efectuat la soareci, cu doze orale de pana la 1000 mg/kg. S-a observat o incidenta crescuta a adenocarcinoamelor si
hemangiosarcoamelor mamare, la o doza fara efect toxic de 500 mg/kg (de 59 ori expunerea la om), respectiv, de 100 mg/kg (de 16 ori expunerea la om). Incidenta crescuta a acestor tumori la soareci nu se considera a reprezenta un risc semnificativ pentru om pe baza absentei genotoxicitatii vildagliptinei si a principalului sau metabolit, a aparitiei tumorilor numai la o singura specie si a valorilor mari de expunere sistemica la care a fost observata aparitia tumorilor.
in cadrul unui studiu toxicologic cu durata de 13 saptamani, efectuat la maimute cynomolgus, s-au inregistrat leziuni cutanate la doze ≥5 mg/kg si zi. Acestea au aparut in mod constant la nivelul extremitatilor (maini, picioare, urechi si coada). La doze de 5 mg/kg si zi (aproximativ echivalente cu expunerea ASC la om la doza de 100 mg), s-au observat numai pustule. Acestea au fost reversibile, in pofida continuarii tratamentului si nu au fost asociate cu anormalitati histopatologice. Exfolieri cutanate, descuamari, cruste si ulceratii la nivelul cozii, cu modificari histopatologice asociate, au fost observate la doze ≥20 mg/kg si zi (de aproximativ 3 ori mai mari decat expunerea ASC la om la doza de 100 mg). Leziuni necrotice la nivelul cozii au fost observate la doze ≥80 mg/kg si zi. Leziunile cutanate nu au fost reversibile la maimutele tratate cu doze de 160 mg/kg si zi in timpul unei perioade de recuperare de 4 saptamani.
Metformina
Datele non-clinice referitoare la metformina nu au evidentiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenicitatea si toxicitatea asupra functiei de reproducere.