Alendronat 70mg, 2 comprimate flmate, Sandoz

Indicatii
Alendronat Sandoz este indicat la adulti pentru tratamentul osteoporozei din post-menopauza. Alendronatul reduce riscul de fracturi vertebrale si de sold.

Dozaj
Doze

Doza recomandata este de un comprimat filmat de 70 mg pe saptamana.

Durata optima de administrare a tratamentului cu bifosfonati nu a fost stabilita. Necesitatea administrarii unui tratament continuu trebuie reevaluata periodic pe baza riscurilor si beneficiilor potentiale ale tratamentului cu alendronat la diferiti pacienti, in special dupa 5 sau mai multi ani de utilizare.

Pacientelor trebuie sa li se administreze suplimente de calciu si vitamina D, daca dieta este inadecvata (vezi pct. 4.4).

Varstnici

In studiile clinice nu au fost observate diferente legate de varsta, in legatura cu eficacitatea sau profilul de siguranta al alendronatului. In consecinta, nu este necesara nicio ajustare a dozei pentru pacientele varstnice.

Insuficienta renala

Nu este necesara ajustarea dozei la pacientele care au clearance al creatininei mai mare de 35 ml/min. Alendronatul nu este recomandat la pacientele cu insuficienta renala, daca clearance-ul creatininei este mai mic de 35 ml/min, deoarece nu exista experienta in aceste cazuri.

Insuficienta hepatica

Nu este necesara ajustarea dozei.

Copii si adolescenti

Alendronatul nu este recomandat pentru utilizare la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani din cauza datelor insuficiente cu privire la siguranta si eficacitate in conditii asociate cu osteoporoza (vezi si pct. 5.1).

Alendronat Sandoz nu a fost studiat in tratamentul osteoporozei induse de corticosteroizi. Mod de administrare

Pentru administrare orala.

Pentru a obtine o absorbtie satisfacatoare a alendronatului

Alendronat Sandoz trebuie administrat pe stomacul gol, imediat dupa trezire, dimineata, numai cu apa plata, cu cel putin 30 de minute inainte de prima masa a zilei, inainte de a bea lichide sau de a lua alte medicamente. Alte bauturi (incluzand apa minerala), alimente si unele medicamente reduc probabil absorbtia alendronatului (vezi pct. 4.5).

Pentru a facilita ajungerea medicamentului in stomac si in acest fel reducerea riscului de iritatii/reactii adverse locale si la nivelul esofagului (vezi pct. 4.4).

• Alendronat Sandoz trebuie administrat numai prin inghitire, dimineata, cu un pahar plin cu apa (nu mai putin de 200 ml).
• Comprimatele filmate de Alendronat Sandoz trebuie inghitite intregi. Comprimatele nu trebuie sa fie mestecate, supte sau lasate sa se dizolve in cavitatea bucala, tinand cont de riscul de ulceratii orofaringiene.
• Pacientele nu vor sta in pozitie culcat pana vor lua prima masa a zilei, care va trebui sa fie la cel putin o jumatate de ora de la administrarea comprimatului.
• Pacientele nu vor sta in pozitie culcat cel putin 30 de minute dupa administrarea Alendronat Sandoz.
• Alendronat Sandoz nu trebuie administrat inainte de culcare sau inainte de a se ridica din pat dimineata.

Contraindicatii

• Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
• Anomalii ale esofagului si alti factori care intarzie evacuarea esofagului, cum sunt stricturile sau acalazia.
• Incapacitatea de a sta in picioare sau asezat pe scaun pentru cel putin 30 de minute.
• Hipocalcemie.

Atentionari
Reactii adverse gastro-intestinale superioare

Alendronatul poate determina iritatia locala a mucoasei tractului gastro-intestinal superior.

Din cauza riscului de agravare a unor boli preexistente, alendronatul va fi administrat cu prudenta la pacientele cu afectiuni active ale tractului gastro-intestinal superior cum sunt disfagie, afectiuni ale esofagului, gastrita, duodenita, ulcere sau in cazul celor cu afectiuni gastro-intestinale severe, recente (in timpul ultimului an) cum sunt ulcer gastric, hemoragii gastro-intestinale active sau interventii chirurgicale la nivelul tractului gastro-intestinal superior, altele decat piloroplastia (vezi pct. 4.3). La pacientele diagnosticate cu esofag Barrett, medicii trebuie sa evalueze beneficiile si potentialele riscuri ale alendronatului pentru fiecare pacienta in parte.

La pacientele tratate cu alendronat au fost raportate reactii adverse la nivelul esofagului (in unele cazuri severe si care au necesitat spitalizare), cum sunt esofagita, ulcer esofagian sau eroziuni esofagiene, care, in cazuri rare, au fost urmate de stricturi esofagiene. In consecinta, medicul trebuie informat despre orice semne sau simptome care indica o posibila reactie esofagiana. Pacientele trebuie instruite sa intrerupa tratamentul cu alendronat si sa solicite consult medical, in cazul in care prezinta simptome de iritatie esofagiana, cum sunt disfagie, durere la deglutitie, durere retrosternala sau arsuri retrosternale nou aparute/agravate.

Riscul reactiilor adverse severe esofagiene este mult mai mare la pacientele care nu urmeaza corect indicatiile de administrare a alendronatului si/sau continua administrarea alendronatului chiar si dupa aparitia simptomelor care indica iritatie esofagiana. Este foarte important ca pacientelor sa li se ofere informatiile complete despre modul de administrare, iar aceste informatii sa fie intelese (vezi pct. 4.2). Pacientele trebuie informate ca nerespectarea acestor instructiuni poate creste riscul aparitiei afectiunilor esofagiene.

Desi in studiile clinice extinse nu a fost observat un risc crescut, dupa punerea pe piata au fost raportate cazuri rare de ulcer gastric si ulcer duodenal, unele dintre ele severe si cu complicatii.

Osteonecroza maxilarului

Osteonecroza maxilarului, in general asociata cu o extractie dentara si/sau cu infectie locala (incluzand osteomielita) a fost raportata la pacientii cu cancer, tratati cu o schema terapeutica incluzand, in principal, administrarea intravenoasa de bifosfonati. Multi dintre acesti pacienti au fost tratati concomitent cu chimioterapice si corticosteroizi. Osteonecroza maxilarului a fost raportata, de asemenea, la pacienti cu osteoporoza tratati cu bifosfonati cu administrare orala.

Trebuie luati in considerare urmatorii factori de risc atunci cand se evalueaza riscul individual de a dezolta osteonecroza a maxilarului:

• potenta bifosfonatului (mai mare pentru acidul zoledronic), calea de administrare (a se vedea mai sus) si doza cumulativa
• cancer, chimioterapie, radioterapie, corticosteroizi, inihibitori ai angiogenezei, fumat
• antecedente de boli dentare, igiena dentara precara, boala periodontala, proceduri dentare invazive si protezele dentare ajustate incorect

La pacientii cu status dentar deficitar trebuie avuta in vedere o examinare a danturii, asociata cu masuri de preventie stomatologica, inainte de initierea tratamentului cu bifosfonati cu administrare orala.

Daca este posibil, acesti pacienti trebuie sa evite procedurile dentare invazive in timpul tratamentului. La pacientii la care osteonecroza maxilarului apare in timpul tratamentului cu bifosfonati, o interventie chirurgicala dentara poate exacerba aceasta situatie. Pentru pacientii care necesita proceduri stomatologice, nu sunt disponibile informatii care sa sugereze ca intreruperea tratamentului cu bifosfonati reduce riscul de osteonecroza a maxilarului.

Evaluarea clinica a medicului curant trebuie sa ghideze planul terapeutic pentru fiecare pacient, in functie de raportul individual beneficiu/risc.

In timpul tratamentului cu bifosfonati toti pacientii trebuie incurajati sa mentina o igiena dentara buna, sa efectueze verificari dentare de rutina si sa raporteze orice simptom la nivelul cavitatii bucale, precum mobilitate dentara, durere sau umflare.

Osteonecroza canalului auditiv extern

Osteonecroza canalului auditiv extern a fost raportata in cazul bifosfonatilor in special in cazul tratamentului pe termen lung. Factorii de risc posibili pentru osteonecroza canalului auditiv extern sunt utilizarea steroizilor si chimioterapia si/sau factorii de risc locali cum sunt infectiile si traumatismele. Posibilitatea osteonecrozei canalului auditiv extern trebuie avuta in vedere la pacientii care primesc bifosfonati care prezinta simptome auditive precum infectie auriculara cronica.

Durere musculo-scheletala

La pacientii tratati cu bifosfonati au fost raportate durere osoasa, articulara si/sau musculara. In cadrul experientei dupa punerea pe piata aceste simptome au fost rareori severe si/sau incapacitante (vezi pct. 4.8). Debutul acestor simptome a variat de la o zi la cateva luni de la initierea tratamentului. La majoritatea pacientilor simptomele s-au ameliorat dupa oprirea tratamentului. O reaparitie a simptomelor s-a produs cand pacientii au fost expusi la acelasi medicament sau la alt bifosfonat.

Fracturi femurale atipice

In timpul tratamentului cu bifosfonati au fost raportate fracturi atipice subtrohanteriene si de diafiza femurala, in special la pacientii care urmeaza un tratament pe termen lung pentru osteoporoza. Aceste fracturi transversale sau oblice scurte pot aparea oriunde de-a lungul femurului, imediat de sub trohanterul mic pana imediat deasupra platoului supracondilian. Aceste fracturi apar in urma unui traumatism minor sau in absenta unui traumatism, iar unii pacienti prezinta durere la nivelul coapsei sau la nivel inghinal, asociata adesea cu aspecte imagistice de fracturi de stres, prezente cu saptamani pana la luni de zile inainte de aparitia unei fracturi femurale complete. Fracturile sunt adesea bilaterale; de aceea, la pacientii tratati cu bifosfonati la care s-a confirmat aparitia unei fracturi de diafiza femurala, trebuie examinat femurul contralateral. A fost raportata, de asemenea, vindecarea insuficienta a acestor fracturi. La pacientii la care se suspicioneaza o fractura femurala atipica, pana la finalizarea evaluarii trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului cu bifosfonati, pe baza aprecierii raportului risc-beneficiu individual.

In timpul tratamentului cu bifosfonati, pacientii trebuie sfatuiti sa raporteze orice durere la nivelul coapsei, soldului sau la nivel inghinal, iar orice pacient care prezinta astfel de simptome trebuie evaluat pentru o fractura femurala incompleta.

Reactii cutanate

Rar, in perioada de dupa punerea pe piata au fost raportate reactii adverse cutanate severe care includ sindrom Stevens Johnson si necroliza epidermica toxica.

Doza uitata

Daca pacientele uita sa utilizeze o doza de Alendronat Sandoz trebuie instruite sa isi administreze comprimatul in dimineata zilei urmatoare. Pacientele nu trebuie sa utilizeze doua comprimate in aceeasi zi, dar trebuie sa revina la administrarea unui comprimat pe saptamana, conform schemei terapeutice originale, in ziua stabilita initial.

Insuficienta renala

Alendronatul nu este recomandat la pacientii cu insuficienta renala, daca clearance-ul creatininei este mai mic de 35 ml/min (vezi pct. 4.2).

Metabolismul mineral si osos

Trebuie luate in considerare si cauzele de osteoporoza, altele decat deficitul de estrogeni si imbatranirea.

Hipocalcemia trebuie corectata inaintea initierii terapiei cu alendronat (vezi pct. 4.3.). Alte tulburari ale metabolismului mineralelor (cum sunt deficitul de vitamina D si hipoparatiroidismul) trebuie, de asemenea, obligatoriu tratate inaintea initierii terapiei cu alendronat. La pacientele aflate in aceste conditii, calcemia si simptomele de hipocalcemie trebuie monitorizate in timpul tratamentului cu alendronat.

Datorita efectului pozitiv al alendronatului de crestere a mineralizarii osoase, pot sa apara scaderi ale calcemiei si fosfatemiei, an special lapacientii care iau glucocorticoizi la care absorbtia de calciu poate fi scazuta. Acestea sunt, de obicei, usoare si asimptomatice. Totusi, in cazuri rare, a fost raportata hipocalcemie simptomatica, ocazional severa si care apare mai ales la pacientele aflate in conditii predispozante (de exemplu, hipoparatiroidism, deficit de vitamina D si in caz de malabsorbtie a calciului).

In consecinta, asigurarea unui aport adecvat de calciu si vitamina D este importanta, in mod special, la pacientele tratate cu corticosteroizi.

Interactiuni
Ingerarea de alimente sau bauturi in acelasi timp (incluzand apa minerala) sau administrarea concomitenta de suplimente de calciu, antiacide sau alte medicamente cu administrare orala, poate modifica absorbtia alendronatului. Ca urmare, pacientele trebuie sa astepte cel putin 30 de minute de la administrarea alendronatului, inainte de a lua alte medicamente pe cale orala (vezi pct. 4.2).

Nu se anticipeaza interactiuni clinic semnificative cu alte medicamente. In studiile clinice, la un numar de paciente s-a administrat estrogen (intravaginal, transdermic sau oral) concomitent cu alendronat.

Niciun fel de reactii adverse nu au putut fi relationate cu acest tratament concomitent.

Deoarece utilizarea medicamentelor AINS se asociaza cu iritatie gastro-intestinala, se recomanda precautie in timpul administrarii concomitente cu alendronat.

Desi nu au fost realizate studii specifice privind interactiunile, in cadrul studiilor clinice alendronatul a fost administrat concomitent cu un numar de alte medicamente prescrise frecvent, fara nicio evidenta a unor interactiuni care sa induca reactii adverse, clinic semnificative.

Sarcina
Sarcina

Nu exista date sau exista date limitate privind utilizarea alendronatului la gravide. Studiile la animale au demonstrat toxicitate asupra functiei de reproducere. Alendronatul administrat la in timpul sarcinii la sobolan a determinat distocie, indusa de hipocalcemie (vezi pct. 5.3). Alendronatul nu trebuie utilizat in timpul sarcinii.

Alaptarea

Nu se cunoaste daca alendronatul/metabolitii sai sunt excretati in laptele uman. Nu poate fi exclus un risc pentru nou nascuti/sugari. Alendronatul nu trebuie utilizat in timpul alaptarii.

Fertilitatea

Bifosfonatii sunt incorporati in matricea osoasa, din care se elibereaza treptat pe parcursul mai multor ani. Cantitatea de bifosfonati incorporati la nivel osos la un adult si cantitatea eliberata in circulatia sistemica depende de doza si durata utilizarii acestora (vezi pct. 5.2). Nu exista date referitoare la riscul asupra fatului la om. Prin urmare exista un risc teoretic de afectare fetala, in special la nivelul scheletului, in cazul in care o femeie ramane gravida dupa completarea unei cure de tratament cu bifosfonati. Impactul factorilor variabili precum perioada de timp intre tratamentul cu bifosfonati si conceptie, utilizarea individuala a bifosfonatilor si calea de administrare (administrare intravenoasa) asupra riscului nu a fost studiat.

Condus auto
Alendronatul nu are efecte sau are efecte neglijabile asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Cu toate acestea, unele reactii adverse care au fost raportate la utilizarea Alendronat Sandoz pot afecta capacitatea unor paciente de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Raspunsurile individuale la Alendronat Sandoz pot varia (vezi pct. 4.8).

Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta

Intr-un studiu cu durata de un an care a inclus femei cu osteoporoza aflate in perioada de postmenopauza, profilurile generale de siguranta pentru alendronatul de sodiu administrat in doza de 70 mg o data pe zi (n = 519) si pentru alendronatul de sodiu administrat in doza de 10 mg pe zi (n = 370) au fost similare.

In doua studii clinice cu durata de trei ani, cu un protocol aproape identic, efectuate la femei aflate in post-menopauza (alendronat 10 mg: n=196 ; placebo: n=397) profilurile de siguranta globale pentru alendronat 10 mg zilnic si placebo au fost similare.

In continuare, sunt prezentate reactiile adverse raportate de investigatori ca fiind posibile, probabil sau categoric determinate de catre medicament si care au aparut in procente mai mari de 1% in studiile cu durata de 1 an la oricare dintre grupurile tratate sau care au aparut la mai mult de 1% dintre pacientele tratate cu alendronat 10 mg pe zi si cu o incidenta mai mare decat la pacientele la care s-a administrat placebo, in studiile cu durata de trei ani:

Urmatoarele reactii adverse au fost raportate, de asemenea, in studiile clinice si/sau dupa punerea pe piata:

Frecventele sunt definite astfel: Foarte frecvente: (mai mult sau egal fata de 1/10) Frecvente: ( mai mult sau egal fata de 1/100 si mai putin de 1/10)

Mai putin frecvente: (mai mult sau egal fata de 1/1000 si mai putin de 1/100) Rare: (mai mult sau egal fata de 1/10000 si mai putin de 1/1000) 

Foarte rare: (mai putin de 1/10000)

§Vezi pct. 4.4.

In timpul studiilor clinice frecventa a fost similara la grupul la care s-a administrat medicamentul si la grupul care a utilizat placebo.

*Vezi pct. 4.2 si 4.4.

Aceasta reactie adversa a fost identificata in timpul supravegherii dupa punerea pe piata. Frecventa de reactii adverse rare a fost estimata pe baza studiilor clinice relevante JIdentificate dupa punerea pe piata.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
Simptome Simptome

Hipocalcemia, hipofosfatemia si evenimentele adverse la nivelul tractului gastrointestinal superior cum sunt dispepsie, pirozis, esofagita, gastrita sau ulcer, pot aparea ca urmare a supradozajului pe cale orala.

Tratament

Nu sunt disponibile informatii specifice cu privire la tratamentul supradozajului cu alendronat. Pentru a lega alendronatul trebuie administrat lapte sau antiacide. Din cauza riscului de iritatie esofagiana, nu trebuie indusa emeza, iar pacientul trebuie sa ramana in ortostatism.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: medicamente pentru tratamentul afectiunilor osoase, bifosfonati, codul ATC: M05BA04

Mecanism de actiune

Substanta activa din Alendronat Sandoz, alendronatul de sodiu trihidrat, este un bifosfonat ce inhiba resorbtia osoasa osteoclastica, fara efecte directe asupra formarii osoase. Studiile preclinice au demonstrat localizarea preferentiala a alendronatului la nivelul situs-urilor unde are loc resorbtia activa. Activitatea osteoclastica este inhibata, dar formarea si legarea osteoclastelor nu este afectata. Oasele formate in timpul tratamentului cu alendronat au structura normala.

Siguranta si eficacitatea clinica

Tratamentul osteoporozei post-menopauza

Osteoporoza este definita ca densitate minerala osoasa (DMO) a coloanei vertebrale sau a articulatiei soldului cu o deviatie standard de 2,5 sub valoarea medie a populatiei tinere sanatoase sau ca o fractura anterioara determinata de fragilitatea osoasa, fara legatura cu DMO.
Echivalenta terapeutica dintre alendronat un comprimat pe saptamana (n=519) si alendronat 10 mg pe zi (n=370) a fost demonstrata printr-un studiu multicentric cu durata de 1 an, efectuat la femei aflate in postmenopauza, diagnosticate cu osteoporoza. Cresterea medie a valorii initiale a DMO la nivelul coloanei vertebrale lombare, dupa un an, a fost de 5,1% (interval de incredere 95%: 4,8; 5,4%) la grupul tratat cu alendronat 70 mg o data pe saptamana si de 5,4% (interval de incredere 95%: 5,0; 5,8%) la grupul tratat cu alendronat 10 mg pe zi. Cresterea DMO la nivelul capului femural a fost de 2,3% la grupul tratat cu alendronat 70 mg o data pe saptamana, respectiv, 2,9% la grupul tratat cu alendronat 10 mg pe zi, iar la nivelul soldului de 2,9%, respectiv de 3,1%. Cresterea densitatii osoase la nivelul altor parti ale scheletului a fost similara, pentru ambele grupuri de tratament.

Efectele alendronatului asupra DMO si incidentei fracturilor la femeile aflate in postmenopauza au fost studiate in doua studii de eficacitate initiale, cu protocol identic (n=994) si intr-un studiu interventional privind fracturile (SIF: n= 6459).

In studiile initiale de eficacitate, la pacientele tratate cu alendronat 10 mg pe zi, comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo, cresterea DMO, dupa 3 ani, a fost de 8,8% la nivelul coloanei vertebrale, de 5,9% la nivelul capului femural si de 7,8%la nivelul trohanterului. Cresterea DMO la nivelul intregului corp a fost, de asemenea, semnificativa. S-a inregistrat o reducere cu 48% a cazurilor de fracturi vertebrale (3,2% la pacientele tratate cu alendronat fata de 6,2% la grupul la care s-a administrat placebo). In perioada de extensie, de doi ani, care a urmat acestor studii, s-a observat continuarea cresterii DMO la nivelul coloanei vertebrale si trohanterului. In plus, DMO la nivelul capului femural si a corpului ca intreg, s-a mentinut.

Studiile SIF au inclus doua studii placebo-controlate, in care s-a administat alendronat zilnic (5 mg pe zi, timp de 2 ani si 10 mg pe zi pentru inca unul sau doi ani).

• Studiul SIF 1: studiu cu durata de 3 ani, efectuat la 2027 pacienti care suferisera cel putin o fractura (compresie) vertebrala. In acest studiu, administrarea zilnica de alendronat a redus incidenta fracturilor noi de coloana vertebrala la mai mult sau egal fata de 1 cu 47% (alendronat 7,9% comparativ cu placebo 15%). In plus, s-a inregistrat o reducere statistic semnificativa a incidentei fracturilor de sold (1,1% comparativ cu 2,2%, o reducere de 51%).
• Studiul SIF 2: studiu cu durata de 4 ani, efectuat la 4432 pacienti cu masa osoasa redusa, dar fara fracturi vertebrale in antecedente. In acest studiu, in analiza subgrupului femeilor cu osteoporoza (37% din totalul populatiei care a indeplinit caracteristicele definitiei osteoporozei, detaliate mai sus) a fost observata o diferenta semnificativa referitoare la incidenta fracturilor de sold (alendronat 1%, comparativ cu placebo 2,2%, o reducere de 56%) si la incidenta fracturilor de coloana mai mult sau egal fata de 1 (2,9% comparativ cu 5,8%, o reducere de 50%).

Rezultatele testelor de laborator

In studiile clinice au fost observate scaderi usoare, asimptomatice, tranzitorii ale calciului si fosfatului seric la aporximativ 18% si respectiv 10 % dintre pacientii care au luat alendronat 10 mg/zi, fata de aproximativ 12 si 3% dintre cei care au luat placebo. Cu toate acestea, incidenta scaderii valorilor calciului seric la mai putin de 8,0 mg/dl (2,0 mmol/l) si ale fosfatului seric la mai putin sau egal fata de 2,0 mg/dl (0,65 mmol/l) a fost similar la ambele grupe de tratament.

Copii si adolescenti

Alendronatul sodic a fost studiat la un numar mic de pacienti cu osteogenesis imperfecta, cu varsta sub 18 ani. Rezultatele sunt insuficiente pentru a sustine utilizarea la pacienti copii si adolescenti cu osteogenesis imperfecta.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Comparativ cu doza de referinta administrata intravenos, biodisponibilitatea orala medie a alendronatului la femei a fost de 0,64%, pentru doze variind de la 5 la 70 mg, administrate dupa o noapte de repaus alimentar si cu 2 ore inainte de un mic dejun standardizat. Biodisponibilitatea a scazut cu un procent estimativ de 0,46% si 0,39%, atunci cand alendronatul a fost administrat cu o ora sau cu o jumatate de ora inainte de un mic dejun standard. In studiile efectuate pentru indicatia de osteoporoza alendronatul a fost eficace cand a fost administrat cu cel putin 30 de minute inainte de prima masa sau bautura din acea zi. Biodisponibilitatea a fost neglijabila, indiferent daca alendronatul a fost administrat impreuna cu alimente sau pana la doua ore dupa un mic dejun standardizat.

Administrarea concomitenta de alendronat cu cafea sau suc de portocale a redus biodisponibilitatea cu aproximativ 60%. La persoanele sanatoase, administrarea orala de prednisolon (20 mg de trei ori pe zi, timp de cinci zile) nu a determinat vreo modificare semnificativa clinic a biodisponibilitatii alendronatului administrat oral (o crestere medie variind de la 20% la 44%).

Distributie

Studiile la sobolani au aratat ca dupa administrarea intravenoasa a dozei de 1 mg/kg alendronatul este distribuit initial catre tesuturile moi, dar este apoi rapid redistribuit catre schelet sau excretat in urina. La om, volumul mediu de distributie, la starea de echilibru, exclusiv la nivel osos, este de cel putin 28 litri. Concentratiile plasmatice ale medicamentului, dupa administrarea orala de dozele terapeutice, sunt prea mici pentru detectarea analitica (mai putin de 5 ng/ml). La om, legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 78%.

Metabolizare

La animale sau la om, nu exista nicio evidenta ca alendronatul este metabolizat.

Eliminare

Dupa administrarea intravenoasa a unei doze unice de alendronat (14C), 50% din radioactivitate a fost excretata in urina, in decurs de 72 ore, si o cantitate mica de substanta marcata radioactiv sau chiar deloc a fost recuperata in materiile fecale. Dupa administrarea intravenoasa a unei doze unice de

10 mg, clearance-ul renal al alendronatului a fost de 71 ml/min si clearance-ul sistemic nu a depasit 200 ml/min. Concentratia plasmatica a scazut cu mai mult de 95%, in timpul urmatoarelor 6 ore de la administrarea intravenoasa. La om, timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este estimat sa depaseasca zece ani, reflectand eliberarea alendronatului de la nivelul scheletului.

La sobolan, alendronatul nu se excreta prin mecanismele de transport acide sau bazice de la nivel renal si, de aceea, se presupune ca, la om, nu interfera cu eliminarea altor medicamente prin aceste mecanisme.

Insuficienta renala

Studii preclinice au aratat medicamentul nu este depozitat in oase si este rapid excretat in urina. La animale, nu s-a evidentiat saturatia captarii la nivel osos, dupa administrarea intravenoasa cronica de doze cumulative, de pana la 35 mg/kg. Desi nu exista date clinice disponibile, se presupune ca, similar cu rezultatele obtinute la animale, eliminarea renala a alendronatului este redusa la pacientii cu insuficienta renala.

De aceea, la pacientii cu insuficienta renala, este posibila o acumulare mai mare a alendronatului in oase (vezi pct. 4.2).

Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice nu au evidentiat niciun risc special pentru om, pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea si potentialul carcinogen. Studiile efectuate la femelele de sobolan au aratat ca tratamentul cu alendronat in timpul gestatiei este asociat cu distocie in timpul parturitiei, in relatie cu hipocalcemia.

La fetusii femelelor de sobolan, carora li s-au administrat doze mari de alendronat in timpul gestatiei, s-a demonstrat o incidenta crescuta a osificarii incomplete. La om, relevanta acestor constatari nu este cunoscuta.