Algifen, 5 fiole x 5ml, Zentiva

Indicatii
Algifen este indicat in tratamentul simptomatic al sindroamelor algice intense insotite de spasme ale musculaturii netede: colica renala, colica biliara, pancreatita cronica, cistalgii, colite, dismenoree.

De asemenea, este recomandat in tratamentul durerilor postoperatorii si posttraumatice intense, in migrene.

Dozaj
Doze

Doza uzuala recomandata este de 1 fiola Algifen de 1-3 ori pe zi, in functie de intensitatea durerii. Se administreaza intramuscular profund sau intravenos.

Doza este determinata de intensitatea durerii si de sensibilitatea individuala in ceea ce priveste raspunsul la Algifen. Este esential sa se aleaga cea mai mica doza care controleaza durerea.

La copii si adolescenti cu varsta pana la 14 ani, se poate administra o doza de 8-16 mg metamizol per kg corp, sub forma unei doze unice. La adulti si adolescenti cu varsta peste 15 ani (mai mare 53 kg) se poate administra o doza de pana la 1000 mg metamizol (2 ml Algifen), sub forma unei doze unice.

In conformitate cu doza zilnica maxima, o doza unica poate fi administrata pana la de 4 ori pe zi, la intervale de 6-8 ore.

Un efect clar poate fi asteptat dupa 30 minute de la administrarea parenterala.

Pentru a reduce la minimum riscul de aparitie a unei reactii de hipotensiune arteriala, injectia intravenoasa trebuie administrata foarte lent.

Urmatorul tabel prezinta dozele unice recomandate si dozele maxime zilnice (specificate la cantitatea de metamizol din Algifen), in functie de greutate sau varsta:

* Daca este necesar, doza unica poate fi crescuta la 5 ml (ceea ce corespunde unei doze de 2500 mg metamizol / 1 fiola Algifen), iar doza zilnica poate fi crescuta la 10 ml (ceea ce corespunde unei doze de 5000 mg metamizol / 2 fiole Algifen).

Grupe speciale de pacienti

Varstnici, pacienti debilitati si pacienti cu un clearance scazut al creatininei

Doza trebuie scazuta la varstnici, la pacientii debilitati si la cei cu un clearance scazut al creatininei, deoarece eliminarea produsilor de metabolizare a metamizolului poate fi prelungita.

Insuficienta hepatica si renala

Deoarece viteza de eliminare este scazuta in caz de insuficienta renala sau hepatica, trebuie evitata administrarea unor doze mari, repetate. Nu este necesara scaderea dozei atunci cand este administrat numai pentru o perioada scurta de timp. Pana in prezent, nu exista suficienta experienta legata de utilizarea pe termen lung a metamizolului la pacientii cu insuficienta hepatica si renala severe.

Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.4).

Contraindicatii
Hipersensibilitate la oricare substantele active sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1;

Hipersensibilitate la alti derivati de pirazolona (de exemplu fenazona, propifenazona) sau la pirazolidine (de exemplu fenilbutazona, oxifenbutazona) inclusiv antecedente de agranulocitoza provocate de una dintre aceste substante;

Granulocitopenie (mai mic 1500/mm3), leucopenie sau antecedente de agranulocitoza de diverse cauze;

Insuficienta a maduvei hemato-formatoare (de exemplu, dupa administrarea de citostatice) sau tulburari ale sistemului hematopoietic;

Deficit congenital de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza (risc de hemoliza);

Antecedente de bronhospasm sau alte reactii anafilactoide (de exemplu urticarie, rinita, edem angioneurotic) la analgezice, cum sunt: salicilati (acid acetilsalicilic), paracetamol, diclofenac, ibuprofen, indometacin, naproxen;

Glaucom cu unghi inchis;

Afectiuni uretro-prostatice cu risc de retentie urinara;

Afectiuni hepatice;

Afectiuni renale;

Porfirie hepatica (risc de acutizare a porfiriei);

Insuficienta cardiaca severa;

In trimestrul trei de sarcina;

Algifen nu se administreaza parenteral la pacientii cu hipotensiune arteriala sau instabili hemodinamic.

Atentionari
Datorate metamizolului: Rar, in cursul administrarii pot sa apara reactii adverse cu potential letal, induse de metamizol: agranulocitoza si socul anafilactic, care pot evolua pana la deces.

Agranulocitoza: este un proces imunoalergic care dureaza cel putin o saptamana. Aceasta reactie este foarte rara, dar poate fi severa si poate avea potential letal. Nu este dependenta de doza si poate sa apara oricand in cursul tratamentului.

Pacientii trebuie sfatuiti sa intrerupa administrarea medicamentului si sa se adreseze imediat medicului daca apar oricare dintre urmatoarele semne sau simptome, posibil corelate cu neutropenia: febra, frisoane, dureri in gat, ulceratii la nivelul cavitatii bucale.

Daca apare neutropenia (mai mic 1500/mm3), tratamentul trebuie intrerupt imediat iar hemoleucograma completa trebuie controlata de urgenta si monitorizata pana la revenirea valorilor la normal.

Pancitopenia

In caz de pancitopenie, tratamentul trebuie intrerupt imediat si hemoleucograma completa trebuie monitorizata pana la revenirea valorilor la normal.

Toti pacientii trebuie sfatuiti sa solicite imediat consult medical daca apar semne si simptome care sugereaza tulburari hematologice in timpul administrarii de metamizol (de exemplu: stare generala de rau, infectie, febra persistenta, echimoze, sangerare, paloare).

Socul anafilactic: apare, in principal, la pacienti sensibili. De aceea, metamizolul trebuie prescris cu prudenta la pacienti astmatici si la cei atopici.

Anafilaxia/reactiile anafilactoide:

La alegerea caii de administrare trebuie luat in considerare faptul ca administrarea parenterala prezinta un risc mai mare de aparitie a reactiilor anafilactice/anafilactoide.

Prezinta risc de a dezvolta reactii anafilactice grave la metamizol in special, pacientii cu:

astm bronsic, in special in cazul unei polipoze rinosinusale concomitente.

urticarie cronica.

intoleranta la alcool etilic, de exemplu pacientii care reactioneaza chiar si la cantitati mici de bauturi alcoolice, cu simptome cum sunt stranut, lacrimare si inrosirea pronuntata a fetei. Intoleranta la alcool poate indica existenta unui sindrom de astm indus de analgezice nediagnosticat anterior.

intoleranta la coloranti (de exemplu tartrazina) sau conservanti (de exemplu benzoati).

Inainte de a se administra metamizol, pacientului trebuie sa i se faca o anamneza corespunzatoare. La pacientii la care s-a descoperit ca au un risc deosebit pentru reactii anafilactoide, metamizolul trebuie utilizat numai dupa evaluarea atenta a riscului posibil comparat cu beneficiul asteptat. Daca urmeaza sa se administreze metamizol in astfel de conditii, este necesara supraveghere medicala atenta si trebuie avute la dispozitie mijloacele necesare pentru un tratament de urgenta.

Reactii adverse cutanate severe

Au fost raportate reactii adverse cutanate care pot pune viata in pericol (sindromul Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica) la utilizarea de metamizol. Daca apar simptome sau semne de sindrom Stevens-Johnson sau de necroliza epidermica toxica (de exemplu: eruptie cutanata progresiva, de multe ori cu vezicule sau leziuni ale mucoasei), pacientii trebuie sa intrerupa imediat tratamentul cu metamizol si acesta nu mai trebuie reinceput in niciun moment.

Pacientii trebuie informati cu privire la semnele si simptomele reactiilor cutanate si monitorizati cu atentie, in special in primele saptamani de tratament.

Hipotensiunea arteriala

Administrarea metamizolului poate determina, in unele cazuri, hipotensiune arteriala izolata Aceste reactii sunt, probabil, dependente de doza.

Pentru a reduce riscul hipotensiunii arteriale, pot fi necesare anumite masuri preventive (de exemplu stabilizare hemodinamica):

Injectarea intravenoasa trebuie realizata lent.

Pentru a evita hipotensiunea arteriala severa, la pacientii cu hipotensiune arteriala cunoscuta, cu pierdere de lichide sau deshidratare, cu instabilitate circulatorie sau cu insuficienta circulatorie la debut, este necesara stabilizarea hemodinamica inainte de administrarea metamizolului.

La pacientii cu febra mare este necesara prudenta, pentru a evita hipotensiunea arteriala severa.

La astfel de pacienti, indicatia de administrare a metamizolului trebuie stabilita cu prudenta deosebita si, daca se va administra metamizol in aceste situatii, trebuie utilizat sub supraveghere medicala stricta.

La pacientii la care scaderea tensiunii arteriale trebuie evitata, cum sunt pacientii cu stenoza severa a arterelor coronare sau cerebrale, metamizolul trebuie administrat numai sub monitorizare hemodinamica atenta.

In timpul administrarii de metamizol, trebuie evitat consumul de bauturi alcoolice.

La pacientii cu afectare a functiei renale sau hepatice, trebuie evitata administrarea de doze mari de metamizol, deoarece este redusa viteza de eliminare a acestuia.

Injectarea intravenoasa trebuie realizata foarte lent (nu trebuie depasita valoare de 1 ml / minut) pentru a fi siguri ca administrarea poate fi intrerupta la primele semne de reactii anafilactice / anafilactoide (vezi pct. 4.8) si pentru a reduce riscul aparitiei hipotensiunii arteriale.

Datorate pitofenonei si fenpipramidei: se va utiliza cu prudenta in caz de hipertrofie de prostata, glaucom, insuficienta coronariana, tulburari de ritm, hipertiroidie, bronsita cronica (cresc vascozitatea secretiilor bronsice), ileus paralitic, atonie intestinala si la varstnici.

Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.2 si riscurile cardiovasculare si gastro- intestinale, prezentate mai jos).

Efecte cardiovasculare si cerebrovasculare

La pacientii cu antecedente de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca congestiva usoara pana la moderata, sunt necesare monitorizare si recomandari adecvate, deoarece raportarile au aratat ca tratamentul cu AINS se asociaza cu retentie lichidiana si edeme.

Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS (in special in doze mari si in tratament de lunga durata) se poate asocia cu un risc usor crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru metamizol.

Pacientii cu hipertensiune arteriala necontrolata, insuficienta cardiaca congestiva, boala cardiaca ischemica diagnosticata, arteriopatie periferica si/sau boala cerebrovasculara trebuie tratati cu metamizol numai dupa evaluare atenta. O evaluare similara trebuie efectuata inainte de initierea tratamentului de lunga durata la pacientii cu factori de risc in ceea ce priveste aparitia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Interactiuni
Metamizolul sodic poate sa scada nivelul plasmatic al ciclosporinei, de aceea trebuie controlata concentratia plasmatica a acesteia.

Utilizarea metamizolului impreuna cu metotrexat poate creste hematotoxicitatea metotrexatului, in special la pacientii varstnici. Astfel, aceasta asociere ar trebui evitata.

Metamizolul poate reduce efectul acidului acetilsalicilic asupra agregarii plachetare atunci cand sunt administrate concomitent. Astfel, aceasta asociere trebuie utilizata cu precautie la pacientii care iau doze mici de aspirina pentru protectie cardiaca.

Metamizolul poate cauza reducerea concentratiilor sanguine de bupropion. Astfel, este recomandata precautie la administrarea concomitenta de metamizol si bupropion.

Se recomanda prudenta la administrarea concomitenta de Algifen cu antiparkinsoniene anticolinergice, antidepresive imipraminice, neuroleptice fenotiazinice, antihistaminice H1 si disopiramida, alcool (poate potenta efectul alcoolului)

La pacientii care utilizeaza metamizol a fost raportata interferenta cu testele de laborator care utilizeaza reactia Trinder sau reactii asemanatoare (de exemplu teste pentru masurarea nivelelor serice ale creatininei, trigliceridelor, colesterolului HDL si acidului uric).

Sarcina
Sarcina

Sunt disponibile numai date limitate in ceea ce priveste utilizarea metamizolului la femeile gravide.

Pe baza datelor publicate, colectate de la femeile gravide expuse la metamizol in timpul primului trimestru de sarcina (n=568), nu au fost identificate dovezi ale efectelor teratogene sau embriotoxice. In anumite cazuri, administrarea unor doze unice de metamizol / Algifen in timpul primului si celui de-al doilea trimestru de sarcina poate fi acceptabila, atunci cand nu exista alte optiuni de tratament. Cu toate acestea, in general, nu este recomandata utilizarea de metamizol in timpul primului si celui de al doilea trimestru de sarcina.

Algifen nu trebuie administrat in ultimul trimestru de sarcina. Administrarea metamizolului in timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina este asociata cu fetotoxicitate (afectare renala si ingustare a canalului arterial) si, prin urmare, este contraindicata utilizarea de metamizol / Algifen in timpul celui de- al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.3). In cazul utilizarii accidentale de metamizol / Algifen in cel de-al treilea trimestru de sarcina, trebuie verificate lichidul amniotic si canalul arterial cu ajutorul ecografiei si ecocardiografiei.

Metamizolul traverseaza bariera placentara.

Metamizolul este doar un slab inhibitor al sintezei prostaglandinelor, dar nu poate fi exclus riscul aparitiei de complicatii perinatale, datorate afectarii agregarii plachetare, atat la mama cat si la nou-nascut. De asemenea, datorita componentei atropinice, administrarea se va face cu prudenta datorita riscului pentru nou nascut (ileus meconial).

La animale, metamizolul a determinat toxicitate asupra functiei de reproducere, dar nu si teratogenitate (vezi pct. 5.3).

Alaptarea

Deoarece atropina se excreta in laptele matern, exista risc de efecte atropinice la sugar. Produsii de metabolizare a metamizolului trec in laptele matern in cantitati considerabile si nu poate fi exclus un risc pentru copilul alaptat. Prin urmare, trebuie evitata, in special, administrarea repetata de Algifen in timpul alaptarii. In timpul administrarii metamizolului si timp de 48 ore dupa administrare, alaptarea trebuie evitata. In cazul administrarii unei doze unice de Algifen, mamele sunt sfatuite sa colecteze si sa arunce laptele matern timp de 48 ore de la administrarea dozei.

Condus auto
Administrat in dozele recomandate, Algifen nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La administrarea de Algifen in doze mari, trebuie luat in considerare faptul ca poate fi influentata capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje, ceea ce constituie un risc de accidente, mai ales daca se asociaza cu consumul de alcool etilic.

Reactii adverse
Cele mai importante reactii adverse, care au la baza hipersensibilitatea individuala posibila la Algifen, sunt: scaderea semnificativa a numarului de globule albe, reactiile alergice grave, care pot pune viata in pericol, leziunile la nivelul pielii si mucoaselor. Aceste reactii pot aparea chiar dupa cateva administrari lipsite de complicatii.

Rar, poate sa apara scaderea severa a numarului de globule albe, care se poate manifesta prin febra, frisoane, dureri in gat, dificultati la inghitire, inflamatii la nivelul mucoasei bucale si gatului, precum si la nivelul zonei genitale si perianale. La pacientii care urmeaza concomitent un tratament cu antibiotice, semnele si simptomele caracteristice pentru scaderea semnificativa a numarului de globule albe pot fi minime. Viteza de sedimentare a hematiilor este mult crescuta, in timp ce marirea ganglionilor limfatici, de obicei, este usoara sau absenta. Din punct de vedere al recuperarii, intreruperea imediata a tratamentului are o importanta decisiva, de aceea in cazul aparitiei semnelor si simptomelor enumerate, tratamentul trebuie imediat intrerupt.

Foarte rar, poate surveni scaderea severa a numarului de plachete din sange (trombocite), care se manifesta prin cresterea tendintei de sangerare si aparitie de hemoragii punctiforme la nivelul pielii si mucoaselor.

Deasemenea mai pot aparea:

anemia aplastica;

pancitopenie;

leucopenie;

Aceste reactii pot avea consecinte letale si sunt considerate a fi de natura imunologica. Ele pot aparea chiar si dupa ce Algifen a fost utilizat anterior in mai multe randuri, fara complicatii.

Rareori, Algifen poate determina reactii alergice severe, care, in cazuri foarte rare pot fi grave si pot pune viata in pericol. Aceste reactii pot sa apara si dupa administrari repetate, care nu au avut complicatii. Reactiile alergice la Algifen pot sa apara, in general, in prima ora dupa administrare, dar pot aparea si cu o intarziere de cateva ore.

Reactiile alergice usoare apar tipic sub forma semnelor si simptomelor la nivelul pielii si mucoaselor (cum sunt mancarime, senzatie de arsura, inrosire, urticarie, edeme), scurtarea respiratiei si, mai putin frecvent, ca tulburari gastro-intestinale.

Reactiile usoare pot evolua pana la forme grave, cu urticarie generalizata, umflarea severa a buzelor, a fetei, a gatului si a limbii, cu dificultati la respiratie si inghitire (care cuprinde si laringele), bronhospasm sever, aritmii cardiace, scaderea tensiunii arteriale (uneori precedata de cresterea tensiunii arteriale) si insuficienta circulatorie.

La pacientii astmatici cu hipersensibilitate la medicamente analgezice, aceste reactii se manifesta in general prin crize de astm.

Semnele si simptomele de atentionare ale unei stari determinata de o reactie alergica grava, care poate pune viata in pericol, sunt: transpiratii reci, scaderea tensiunii arteriale, tulburari de echilibru sau senzatie de invartire a obiectelor din jur, senzatie de slabiciune, greata, modificari de culoare a pielii si dificultati de respiratie. Acestea se pot asocia cu: edem al fetei, mancarime, durere de inima, batai ale inimii frecvente si senzatie de racire a extremitatilor.

A fost raportata aparitia sindromului Kounis - sindroame coronariene acute asociate cu reactii alergice grave.

Rar, datorita continutului de Algifen, poate aparea dupa administrare o scaderea tranzitorie a tensiunii arteriale (fara alte semne si simptome caracteristice pentru o reactie alergica grava); in cazuri rare, aceasta scadere poate evolua pana la hipotensiune arteriala critica.

Au fost raportate crize de astm, in special la pacientii cu hipersensibilitate la acidul acetilsalicilic. La administrarea de doze mari, respiratia poate deveni mai ampla si mai frecventa.

Pot sa apara greata, varsaturi, iritatie gastrica, posibil diaree. Au fost raportate cazuri de sangerari gastro- intestinale.

Ocazional, poate sa apara o eruptie la nivelul pielii. In cazuri izolate, pot sa apara reactii cutanate severe, denumite sindrom Stevens-Johnson sau sindrom Lyell.

In cazuri foarte rare, poate sa apara deteriorare acuta a functiei rinichilor (insuficienta renala acuta), in unele cazuri asociata cu scaderea volumului de urina, absenta urinei, aparitia de proteine in urina, in special cand exista in antecedente afectiuni ale rinichilor. In cazuri izolate, poate sa apara nefrita interstitiala acuta (inflamatie la nivelul rinichilor). Poate sa apara o coloratie rosie a urinei datorita prezentei in concentratie mica in urina a unuia dintre metabolitii medicamentului Algifen: acid rubazonic.

Poate aparea durere si reactii locale (uneori pot include si flebita) la locul injectarii.

Reactiile adverse raportate in asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arteriala si insuficienta cardiaca.

Medicamente precum Algifen se pot asocia cu un risc usor crescut de aparitie a atacului de cord („infarct miocardic”) sau a accidentului vascular cerebral.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Text aprobat…

Informatii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro .

Supradozaj
In caz de supradozaj semnele clinice sunt somnolenta si tulburarile atropinice (uscaciunea mucoaselor, tahicardie, midriaza, glob vezical). In cazul supradozajului acut cu metamizol au fost raportate greata, varsaturi, dureri abdominale, afectarea functiei renale/insuficienta renala acuta (de exemplu ca urmare a nefritei interstitiale) si, mai rar, simptome la nivelul sistemului nervos central (vertij, ameteli, coma, convulsii), scaderea tensiunii arteriale (care uneori se poate agrava pana la soc) si aritmie cardiaca (tahicardie).

La administrarea in doze foarte mari, excretia unui metabolit inofensiv (acid rubazonic) poate determina colorarea in rosu a urinei.

Tratament

Nu exista un antidot specific pentru metamizol.

Daca medicamentul a fost ingerat doar de putin timp, scaderea absorbtiei sistemice a substantelor active poate fi incercata prin masuri primare de detoxifiere (de exemplu, lavaj gastric) sau prin scaderea absorbtiei (de exemplu administrarea de carbune activat).

Metabolitul principal (4-N-metilaminoantipirina) poate fi eliminat prin hemodializa, hemofiltrare, hemoperfuzie sau filtrare plasmatica.

Tratamentul este simptomatic si de sustinere a functiilor vitale. Nu exista un antidot specific pentru metamizol.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: Anticholinergice sintetice in combinatii cu analgezice. Cod ATC: A03DA02

Mecanism de actiune. Datorita celor trei substante active (metamizol - derivat de pirazolona - analgezic puternic, antispastic si antiinflamator slab; pitofenona - antispastic musculotrop de tip papaverinic; fenpipramida - antispastic de tip atropinic) Algifen are proprietati antispastice si analgezice intense. Prin asocierea acestor substante se realizeaza un efect analgezic si antispastic puternic, fara efecte de tip atropinic evidente, cu toxicitate redusa si o buna toleranta clinica. Nu determina deprimare respiratorie, somnolenta si nici dependenta ca analgezicele de tip morfinic pe care le poate inlocui adesea, datorita actiunii sale analgezice intense.

Proprietati farmacocinetice
Nu a fost efectuate studii de farmacocinetica pentru Algifen.

Metamizolul se leaga in proportie mica de proteinele plasmatice si difuzeaza rapid in tesuturi. Timpul de injumatatire plasmatica este de 7-10 ore.

Eliminarea se face prin urina in proportie de 90% din doza administrata.

Date preclinice de siguranta

Nu sunt disponibile.