Algocalmin solutie injectabila 1g/2ml, 5 fiole, Zentiva

Metamizolul sodic are urmatoarele indicatii: durere acuta si severa dupa operatii si traumatisme, durerea din colica, durere asociata cu tumori si alte dureri severe, acute sau cronice, cand nu sunt indicate alte tratamente.

De asemenea, metamizolul este indicat impotriva febrei, cand aceasta este refractara la alte tratamente.

Dozaj
Doza este determinata de intensitatea durerii sau a febrei si de sensibilitatea individuala in ceea ce priveste raspunsul la ALGOCALMIN. Este esential sa se aleaga cea mai mica doza care controleaza durerea si febra.

Doze
La copii si adolescenti cu varsta pana la 14 ani, se poate administra o doza de 8-16 mg metamizol per kg corp, sub forma unei doze unice. In caz de febra, o doza de 10 mg metamizol per kilogram corp este, in general, suficienta la copii. La adulti si adolescenti cu varsta peste 15 ani (> 53 kg) se poate administra o doza de pana la 1000 mg metamizol (o fiola de ALGOCALMIN), sub forma unei doze unice.

In conformitate cu doza zilnica maxima, o doza unica poate fi administrata pana la de 4 ori pe zi, la intervale de 6-8 ore.

Un efect clar poate fi asteptat dupa 30 minute de la administrarea parenterala.

Pentru a reduce la minimum riscul de aparitie a unei reactii de hipotensiune arteriala, injectia intravenoasa trebuie administrata foarte lent.

Urmatorul tabel prezinta dozele unice recomandate si dozele maxime zilnice pentru ALGOCALMIN, in functie de greutate sau varsta:

* Daca este necesar, doza unica poate fi crescuta la 5 ml (ceea ce corespunde unei doze de 2500 mg metamizol), iar doza zilnica poate fi crescuta la 10 ml (ceea ce corespunde unei doze de 5000 mg metamizol / 5 fiole ALGOCALMIN).

Administrarea parenterala de ALGOCALMIN 1 g/2 ml trebuie efectuata cu pacientul culcat si sub monitorizare medicala.
Injectia intravenoasa trebuie efectuata foarte lent: 500 mg de metamizol sodic (½ fiola) pe minut, pentru scaderea riscului de hipotensiune arteriala si pentru a permite intreruperea administrarii in cazul aparitiei unei reactii anafilactice sau anafilactoide.

Grupe speciale de pacienti
Varstnici, pacienti debilitati si pacienti cu un clearance scazut al creatininei

Doza trebuie scazuta la varstnici, la pacientii debilitati si la cei cu un clearance scazut al creatininei, deoarece eliminarea produsilor de metabolizare a metamizolului poate fi prelungita. (vezi pct. 4.4).

Insuficienta hepatica si renala

Deoarece viteza de eliminare este scazuta in caz de insuficienta renala sau hepatica, trebuie evitata administrarea unor doze mari, repetate. Nu este necesara scaderea dozei atunci cand este administrat numai pentru o perioada scurta de timp. Pana in prezent, nu exista suficienta experienta legata de utilizarea pe termen lung a metamizolului la pacientii cu insuficienta hepatica si renala severe.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Hipersensibilitate la substanta activa.

Hipersensibilitate la alti derivati de pirazolona (de exemplu fenazona, propifenazona) sau la pirazolidine (de exemplu fenilbutazona, oxifenbutazona), inclusiv antecedente de agranulocitoza provocata de una dintre aceste substante.

Granulocitopenie (mai putin de 1500/mm3) sau antecedente de agranulocitoza de diverse cauze.

Insuficienta a maduvei hemato-formatoare (de exemplu, dupa administrarea de citostatice) sau tulburari ale sistemului hematopoietic.

Antecedente de bronhospasm sau alte reactii anafilactoide (de exemplu urticarie, rinita, angioedem) la analgezice, cum sunt: salicilati (acid acetilsalicilic), paracetamol, diclofenac, ibuprofen, indometacin, naproxen.

Porfirie hepatica (risc de acutizare a porfiriei).

Deficit congenital de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza (risc de hemoliza).

Insuficienta renala, hepatica sau cardiaca severe;

In trimestrul trei de sarcina (vezi pct. 4.6).

Copii cu varsta sub 3 luni sau greutate mai mica de 5 kg.

ALGOCALMIN solutie injectabila nu se administreaza parenteral la pacientii cu hipotensiune arteriala sau instabili hemodinamic.

Atentionari
Rar, in cursul administrarii, pot sa apara reactii adverse cu potential letal, induse de metamizol: agranulocitoza si socul anafilactic, care pot evolua pana la deces.

Agranulocitoza

Agranulocitoza indusa de metamizol este un proces imunoalergic care dureaza cel putin o saptamana. Aceasta reactie este foarte rara, poate fi severa, pune in pericol viata si poate fi letala. Nu este dependenta de doza si poate sa apara oricand in cursul tratamentului.

Toti pacientii trebuie sfatuiti sa opreasca administrarea medicamentului si sa se adreseze imediat medicului daca apar oricare dintre urmatoarele semne sau simptome, posibil corelate cu neutropenia: febra, frisoane, dureri in gat, ulceratii la nivelul cavitatii bucale.

Daca apare neutropenie (mai putin de 1500 neutrofile/mm3), tratamentul trebuie intrerupt imediat, iar hemoleucograma completa trebuie controlata de urgenta si monitorizata pana la revenirea valorilor la normal.

Pancitopenia

In caz de pancitopenie, trebuie intrerupt imediat tratamentul, iar hemoleucograma completa trebuie monitorizata pana la revenirea valorilor la normal.

Toti pacientii trebuie sfatuiti sa solicite imediat consult medical daca apar semne si simptome care sugereaza tulburari hematologice in timpul administrarii de metamizol (de exemplu stare generala de rau, infectie, febra persistenta, echimoze, sangerare, paloare).

Socul anafilactic: apare, in principal, la pacienti sensibili. De aceea, metamizolul trebuie prescris cu prudenta la pacienti astmatici sau cu teren atopic (vezi pct. 4.3).

Anafilaxia/reactiile anafilactoide

La alegerea caii de administrare, trebuie luat in considerare faptul ca administrarea parenterala este insotita de un risc mai mare de aparitie a reactiilor anafilactice/anafilactoide.

Prezinta risc deosebit de a dezvolta reactii anafilactoide potential severe la metamizol in special pacientii cu (vezi pct. 4.3):

astm bronsic, in special in cazul unei polipoze rinosinusale concomitente.

urticarie cronica.

intoleranta la alcool etilic, de exemplu pacientii care reactioneaza chiar si la cantitati mici de bauturi alcoolice, cu simptome cum sunt stranut, lacrimare si inrosirea pronuntata a fetei.

Intoleranta la alcool poate indica existenta unui sindrom de astm indus de analgezice nediagnosticat anterior.

intoleranta la coloranti (de exemplu tartrazina) sau conservanti (de exemplu benzoati).

Inainte de a se administra metamizol, pacientului trebuie sa i se faca o anamneza corespunzatoare. La pacientii la care s-a descoperit ca au un risc deosebit pentru reactii anafilactoide, metamizolul trebuie utilizat numai dupa evaluarea atenta a riscului posibil comparat cu beneficiul asteptat. Daca urmeaza sa se administreze metamizol in astfel de conditii, este necesara supraveghere medicala atenta si trebuie avute la dispozitie mijloacele necesare pentru un tratament de urgenta.

Reactii adverse cutanate severe

La utilizarea de metamizol, au fost raportate reactii adverse cutanate care pun in pericol viata (sindromul Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica). Daca apar simptome sau semne de sindrom Stevens-Johnson sau de necroliza epidermica toxica (cum sunt eruptie cutanata progresiva, de

multe ori cu vezicule sau leziuni ale mucoasei), trebuie intrerupt imediat tratamentul cu metamizol si acesta nu mai trebuie vreodata reinceput.

Pacientii trebuie informati cu privire la semnele si simptomele reactiilor cutanate si monitorizati cu atentie, in special in primele saptamani de tratament.

Hipotensiunea arteriala

Administrarea metamizolului poate determina, in unele cazuri, hipotensiune arteriala izolata (vezi si pct. 4.8).

Aceste reactii sunt, probabil, dependente de doza si pot aparea in special la administrarea parenterala. Pentru a evita aparitia hipotensiunii arteriale severe, pot fi necesare anumite masuri preventive (de exemplu stabilizare hemodinamica):

Injectarea intravenoasa a metamizolului trebuie realizata lent (a nu se depasi 1 ml/min).

La pacientii cu hipotensiune arteriala preexistenta, cu pierdere de lichide sau deshidratare, cu instabilitate circulatorie sau cu insuficienta circulatorie la debut, este necesara stabilizarea hemodinamica inainte de administrarea metamizolului.

La pacientii cu febra mare, trebuie luate masuri de precautie.

La astfel de pacienti, indicatia de administrare a metamizolului trebuie stabilita cu prudenta deosebita si, daca se va administra metamizol in aceste situatii, trebuie utilizat sub supraveghere medicala stricta. Pot fi necesare masuri preventive (stabilizare hemodinamica) pentru a diminua riscul de hipotensiune arteriala. In ceea ce priveste pacientii cu hipotensiune arteriala sau instabili hemodinamic, vezi pct. 4.3.

La pacientii la care scaderea tensiunii arteriale trebuie evitata, cum sunt pacientii cu stenoza severa a arterelor coronare sau cerebrale, metamizolul trebuie administrat numai sub monitorizare hemodinamica atenta.

In timpul administrarii de metamizol, trebuie evitat consumul de bauturi alcoolice.

La pacientii cu afectare a functiei renale sau hepatice, trebuie evitata administrarea de doze mari de metamizol, deoarece este redusa viteza de eliminare a acestuia.

Afectiuni hepatice induse medicamentos

La pacientii tratati cu metamizol, au fost raportate cazuri de hepatita acuta de tip predominant hepatocelular, cu debut la cateva zile pana la cateva luni de la initierea tratamentului. Semnele si simptomele includ concentratii plasmatice crescute ale enzimelor hepatice, asociate sau nu cu icter, frecvent in contextul altor reactii de hipersensibilitate la medicamente (de exemplu eruptii cutanate tranzitorii, discrazii sanguine, febra si eozinofilie) sau insotite de caracteristicile hepatitei autoimune. Majoritatea pacientilor s-au recuperat la intreruperea tratamentului cu metamizol; cu toate acestea, in cazuri izolate, a fost raportata evolutia catre insuficienta hepatica acuta, care a necesitat transplant hepatic.

Mecanismul afectiunilor hepatice induse de metamizol nu este elucidat in mod clar, insa datele indica un mecanism imunoalergic.

Pacientii trebuie instruiti sa se adreseze medicului in cazul aparitiei simptomelor sugestive de afectiuni hepatice. La acesti pacienti, administrarea de metamizol trebuie intrerupta, iar functia hepatica trebuie evaluata.

Administrarea de metamizol nu trebuie reluata la pacientii cu un episod de afectiune hepatica in timpul tratamentului cu metamizol, pentru care nu s-a determinat nicio alta cauza a afectiunii hepatice.

Injectarea intravenoasa trebuie realizata foarte lent (nu trebuie depasita valoare de 1 ml/minut) pentru a fi siguri ca administrarea poate fi intrerupta la primele semne de reactii anafilactice/anafilactoide (vezi pct. 4.8) si pentru a reduce la minim riscul de aparitie a hipotensiunii arteriale.

Interactiuni
Inducerea farmacocinetica a enzimelor metabolizante:

Metamizolul poate fi inductor pentru enzimele metabolizante, inclusiv CYP2B6 si CYP3A4. Administrarea concomitenta de metamizol si bupropiona, efavirenz, metadona, valproat, ciclosporina, tacrolimus sau sertralina poate determina o diminuare a concentratiilor plasmatice ale acestor medicamente, cu o potentiala scadere a eficacitatii clinice. Prin urmare, se recomanda prudenta atunci cand metamizolul este administrat concomitent; trebuie monitorizate raspunsul clinic si/sau concentratiile plasmatice ale medicamentelor, dupa cum se considera adecvat.

De asemenea, poate potenta efectul alcoolului etilic.

Utilizarea metamizolului impreuna cu metotrexat poate creste hematotoxicitatea metotrexatului, in special la pacientii varstnici. Prin urmare, aceasta asociere trebuie evitata.

Metamizolul poate reduce efectul acidului acetilsalicilic asupra agregarii plachetare atunci cand sunt administrate concomitent. Prin urmare, aceasta asociere trebuie utilizata cu precautie la pacientii care iau doze mici de acid acetilsalicilic pentru cardioprotectie.

Nu se recomanda administrarea concomitenta de metamizol si alte medicamente mielotoxice. Derivatii de pirazol pot interactiona cu captoprilul, litiul si triamterenul. Metamizolul poate modifica eficacitatea medicamentelor antihipertensive si diuretice (cu exceptia furosemidului).

La pacientii care utilizeaza metamizol a fost raportata interferenta cu testele de laborator care utilizeaza reactia Trinder sau reactii asemanatoare (de exemplu teste pentru masurarea nivelelor serice ale creatininei, trigliceridelor, colesterolului HDL si acidului uric).

Sarcina
Sarcina

Sunt disponibile numai date limitate in ceea ce priveste utilizarea metamizolului la femeile gravide.

Pe baza datelor publicate, colectate de la femeile gravide expuse la metamizol in timpul primului trimestru de sarcina (n=568), nu au fost identificate dovezi ale efectelor teratogene sau embriotoxice. In anumite cazuri, administrarea unor doze unice de metamizol in timpul primului si celui de-al doilea trimestru de sarcina poate fi acceptabila, atunci cand nu exista alte optiuni de tratament. Cu toate acestea, in general, nu este recomandata utilizarea de metamizol in timpul primului si celui de al doilea trimestru de sarcina.

Administrarea in timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina este asociata cu fetotoxicitate (afectare renala si ingustare a canalului arterial) si, prin urmare, este contraindicata utilizarea de metamizol in timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina (vezi pct. 4.3). In cazul utilizarii accidentale de metamizol in cel de-al treilea trimestru de sarcina, trebuie verificate lichidul amniotic si canalul arterial cu ajutorul ecografiei si ecocardiografiei.

Metamizolul traverseaza bariera placentara.

La animale, metamizolul a determinat toxicitate asupra functiei de reproducere, dar nu si teratogenitate (vezi pct. 5.3).

Alaptarea

Produsii de metabolizare a metamizolului trec in laptele matern in cantitati considerabile si nu poate fi exclus un risc pentru copilul alaptat. Prin urmare, trebuie evitata, in special, administrarea repetata a metamizolului in timpul alaptarii. In cazul administrarii unei doze unice de metamizol, mamele sunt sfatuite sa colecteze si sa arunce laptele matern timp de 48 ore de la administrarea dozei.

Condus auto
Administrat in dozele recomandate, ALGOCALMIN solutie injectabila nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. La administrarea de ALGOCALMIN solutie injectabila in doze mari, trebuie luat in considerare faptul ca poate afecta capacitatea de concentrare si de reactie, ceea ce constituie un risc de accidente, mai ales daca se asociaza cu consumul de alcool etilic.

Reactii adverse
Tulburari hematologice si limfatice

Anemie aplastica, agranulocitoza si pancitopenie (care pot avea evolutie letala), leucopenie si trombocitopenie.

Aceste reactii sunt considerate de natura imunologica. Ele pot aparea chiar si dupa ce ALGOCALMIN a fost utilizat anterior in mai multe randuri, fara complicatii.

Agranulocitoza: poate fi letala. Semnele agranulocitozei sunt: leziuni inflamatorii ale mucoaselor (oro- faringiana, perianala si genitala), dureri in gat, febra (chiar persistenta sau recurenta), frisoane. Cu toate acestea, in cazul unui pacient care urmeaza un tratament antibiotic, simptomele caracteristice agranulocitozei pot fi minime. Viteza de sedimentare a hematiilor este mult crescuta, in timp ce marirea ganglionilor limfatici, de obicei, este usoara sau absenta. Din punct de vedere al recuperarii, intreruperea imediata a tratamentului are o importanta decisiva; de aceea, in cazul aparitiei simptomelor enumerate, tratamentul trebuie imediat intrerupt.

Trombocitopenia: semnele includ cresterea tendintei de sangerare si aparitia de hemoragii punctiforme la nivelul pielii si mucoaselor (petesii).

Tulburari ale sistemului imunitar

Metamizolul poate determina soc anafilactic, reactii anafilactice/anafilactoide, care pot fi grave si pot pune viata in pericol, uneori fiind letale. Aceste reactii pot sa apara si dupa mai multe administrari care nu au avut complicatii. Astfel de reactii pot sa apara in timpul injectarii metamizolului sau cateva ore mai tarziu; totusi, de regula, apar in prima ora dupa administrare.

Reactiile anafilactice/anafilactoide usoare apar, de obicei, sub forma simptomelor cutanate si mucoase (cum sunt prurit, arsuri, eritem, urticarie, edeme), dispnee si, mai putin frecvent, ca tulburari gastro- intestinale.

Reactiile usoare se pot agrava pana la forme severe de urticarie generalizata, angioedem sever (care cuprinde si laringele), bronhospasm sever, aritmie cardiaca, scaderea tensiunii arteriale (uneori precedata de cresterea tensiunii arteriale) si soc circulator.

La pacientii cu sindrom de astm bronsic si intoleranta la analgezice, reactiile de intoleranta apar, de obicei, sub forma crizelor astmatice.

Soc anafilactic: simptomele premonitorii: transpiratii reci, scaderea tensiunii arteriale, vertij, senzatie de slabiciune, greata, pigmentare cutanata si asfixie. Acestea se pot asocia cu: edem al fetei, prurit, durere anginoasa, tahicardie si senzatie de racire a extremitatilor.

Tulburari cardiace Sindrom Kounis.

Tulburari vasculare

Reactii izolate de hipotensiune arteriala.

Dupa administrarea injectabila sau in timpul administrarii metamizolului poate sa apara, ocazional, hipotensiune arteriala tranzitorie (posibil mediata farmacologic si nu se asociaza cu alte simptome ale reactiei anafilactice/anafilactoide); in cazuri rare, aceasta reactie poate sa evolueze catre o hipotensiune arteriala critica. Injectarea rapida intravenoasa poate creste riscul aparitiei hipotensiunii arteriale.

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale

In timpul administrarii metamizolului au fost descrise crize astmatice, in special la pacientii cu intoleranta la acidul acetilsalicilic.

Tulburari gastro-intestinale Greata, varsaturi si iritatie gastrica.

Posibil diaree. . Au fost raportate cazuri de sangerari gastro-intestinale.

Tulburari hepatobiliare

Cu frecventa necunoscuta, afectiuni hepatice induse medicamentos, care includ hepatita acuta, icter, valori serice crescute ale enzimelor hepatice (vezi pct. 4.4).

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

In afara manifestarilor cutanate si mucoase din cadrul reactiilor anafilactice/anafilactoide mentionate mai sus, ocazional, poate sa apara eruptie medicamentoasa fixa si, rar, eruptie cutanata tranzitorie. In cazuri izolate, pot sa apara sindrom Stevens-Johnson sau sindrom Lyell (vezi pct. 4.4).

Tulburari renale si ale cailor urinare

In cazuri foarte rare, poate sa apara deteriorarea acuta a functiei renale (insuficienta renala acuta), in special daca exista in antecedente afectiuni renale, in unele cazuri fiind asociata cu oligurie, anurie sau proteinurie. In cazuri izolate, poate sa apara nefrita interstitiala acuta.

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare

Durere si reactii locale (uneori pot include si flebita) la locul injectarii.

Poate sa apara o coloratie rosie a urinei la un pH acid, datorita prezentei in concentratie mica in urina a unuia dintre metaboliti: acidul rubazonic.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
Simptomatologie

In cazul supradozajului acut cu metamizol au fost raportate greata, varsaturi, dureri abdominale, afectarea functiei renale/insuficienta renala acuta (de exemplu ca urmare a nefritei interstitiale) si, mai rar, simptome la nivelul sistemului nervos central (vertij, ameteli, somnolenta, coma, convulsii), scaderea tensiunii arteriale (care uneori se poate agrava pana la soc) si aritmie cardiaca (tahicardie).

La administrarea in doze foarte mari, excretia unui metabolit inofensiv asupra organismului (acidul rubazonic) poate determina colorarea in rosu a urinei.

Abordare terapeutica

Nu exista un antidot specific pentru metamizol.

Daca medicamentul a fost ingerat doar de putin timp, scaderea absorbtiei sistemice a substantelor active poate fi incercata prin masuri primare de detoxifiere (de exemplu, lavaj gastric) sau prin scaderea absorbtiei (de exemplu administrarea de carbune activat).

Metabolitul principal (4-N-metilaminoantipirina) poate fi eliminat prin hemodializa, hemofiltrare, hemoperfuzie sau filtrare plasmatica.

Tratamentul intoxicatiei si prevenirea complicatiilor trebuie facute intr-o unitate de terapie intensiva.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: analgezice si antipiretice, derivati de pirazolona, codul ATC: N02BB02

Metamizolul este un derivat de pirazol cu proprietati analgezice, antipiretice si slab antiinflamatorii. Mecanismul de actiune nu este pe deplin cunoscut. Rezultatele anumitor cercetari indica faptul ca atat metamizolul, cat si metabolitul sau principal (4-N-metil-amino-antipirina) au atat un mecanism central de actiune, cat si unul periferic.

Calmarea durerii, scaderea temperaturii crescute in sindromul febril si efectul antiinflamator sunt atribuite diminuarii sintezei prostaglandinelor prin inhibarea ciclooxigenazei.

Efectul se instaleaza in aproximativ 30 minute dupa administrare parenterala si dureaza aproximativ 4 ore.

Proprietati farmacocinetice
Dupa administrare, metamizolul este hidrolizat in totalitate in tubul digestiv, cu formarea unui metabolit farmacologic activ, 4-metil-amino-antipirina (4-MAA). 4-metil-amino-antipirina si metabolitii sai se leaga in proportie mica de proteinele plasmatice, difuzeaza rapid in tesuturi si se elimina in laptele matern.

4-MAA este metabolizat in continuare la nivel hepatic. Principala cale de metabolizare este acetilarea, realizata prin intermediul enzimelor citocromului P 450. Acestea actioneaza fie asupra 4-MAA, fie asupra metabolitului sau demetilat. 4-MAA acetilata si demetilata este transformata in continuare prin sulfo- sau glucuronoconjugare.

Excretia se realizeaza predominant pe cale urinara. La varsnici, eliminarea este intarziata.

In caz de insuficienta renala acuta, s-a observat o scadere a clearance-ului total al 4-MAA, existand risc de acumulare in cazul administrarii repetate.

Metabolizarea 4-MAA nu a fost afectata in caz de insuficienta hepatica moderata. La pacientii cu insuficienta hepatica grava, demetilarea si acetilarea pot fi diminuate semnificativ.

Date preclinice de siguranta

Studiile preclinice efectuate la animale cu doze mari de metamizol au pus in evidenta efecte teratogene.