Indicatii
- Hipertensiune arteriala.
- Angina pectorala cronica stabila
- Angina pectorala vasospastica (angina pectorala varianta sau Prinzmetal).
Dozaj
Doze
Adulti:
Atat pentru hipertensiunea arteriala, cat si pentru angina pectorala, doza uzuala initiala de amlodipina este de 5 mg o data pe zi, doza care poate fi crescuta la maximum 10 mg in functie de raspunsul terapeutic individual.
La pacientii hipertensivi, amlodipina a fost utilizata in asociere cu un diuretic tiazidic, un alfa-blocant, un beta-blocant sau un inhibitor al ECA. In angina pectorala, amlodipina poate fi utilizata in monoterapie sau in asociere cu alte medicamente antianginoase la pacientii cu angina pectorala refractara la tratamentul cu nitrati si/sau doze adecvate de beta-blocante.
Nu este necesara ajustarea dozei de amlodipina la administrarea concomitenta de diuretice tiazidice, beta-blocante si inhibitori de enzima de conversie.
Varstnici
Administrarea de doze similare de Almacor la pacientii varstnici sau tineri este la fel de bine tolerata. La varstnici se recomanda schema de administrare uzuala, dar cresterea dozei trebuie realizata cu precautie (vezi pct. 4.4 si 5.2).
Insuficienta hepatica
Nu au fost stabilite recomandari cu privire la doze pentru pacientii cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata, ca urmare stabilirea dozelor trebuie realizata cu prudenta si trebuie inceputa de la partea inferioara a intervalului de doze (vezi pct. 4.4 si 5.2). Farmacocinetica amlodipinei nu a fost studiata in insuficienta hepatica severa. La pacientii cu insuficienta hepatica severa, tratamentul cu amlodipina trebuie initiat cu cea mai mica doza, care ulterior poate fi crescuta lent.
Insuficienta renala
Modificarile concentratiei plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficientei renale, ca urmare, se recomanda dozele uzuale. Amlodipina nu este dializabila.
Copii si adolescenti
Copii si adolescenti cu hipertensiune arteriala cu varsta cuprinsa intre 6 si 17 ani
La copiii si adolescentii cu varsta cuprinsa intre 6 si 17 ani, pentru tratamentul hipertensiunii arteriale, se recomanda administrarea orala o data pe zi a unei doze initiale de 2,5 mg amlodipina, doza care poate fi crescuta pana la 5 mg o data pe zi, daca efectul antihipertensiv tinta nu este obtinut dupa 4 saptamani. Doze mai mari de 5 mg pe zi nu au fost studiate la copii si adolescenti (vezi pct. 5.1 si 5.2).
Copii cu varsta sub 6 ani
Nu sunt date disponibile.
Mod de administrare
Almacor se administreaza oral. Comprimatele se vor administra cu o cantitate suficienta de lichid, independent de orarul meselor.
Contraindicatii
- hipersensibilitate la derivatii de dihidropiridina, amlodipina sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1
- hipotensiune arteriala severa
- soc (incluzand soc cardiogen)
- obstructie a fluxului sanguin de la nivelul ventriculului stang (de exemplu, stenoza aortica severa)
- insuficienta cardiaca instabila hemodinamic, dupa un infarct miocardic acut (in primele 28 de zile).
Atentionari
Nu au fost evaluate siguranta si eficacitatea administrarii amlodipinei in criza hipertensiva. Utilizarea la pacientii cu insuficienta cardiaca
Pacientii cu insuficienta cardiaca trebuie tratati cu precautie. Intr-un studiu pe termen lung, placebo controlat, efectuat la pacienti cu insuficienta cardiaca severa (clasele NYHA III-IV), incidenta raportata a edemului pulmonar a fost mai mare in grupul tratat cu amlodipina, comparativ cu grupul la care s-a administrat placebo (vezi pct. 5.1). Blocantele canalelor de calciu, incluzand amlodipina, trebuie utilizate cu precautie la pacientii cu insuficienta cardiaca severa, deoarece acestea pot creste riscul aparitiei altor evenimente cardiovasculare si mortalitatea.
Utilizarea la pacientii cu insuficienta hepatica
Timpul de injumatatire plasmatica al amlodipinei este prelungit si valorile ASC sunt mai mari la pacientii cu insuficienta hepatica; nu au fost stabilite recomandari cu privire la doze. Ca urmare, tratamentul cu amlodipina trebuie initiat utilizand doze incepand de la partea inferioara a intervalului de doze si se recomanda prudenta, atat la initierea tratamentului, cat si la cresterea dozelor. La pacientii cu insuficienta hepatica severa poate fi necesara cresterea lenta a dozelor si monitorizarea atenta.
Utilizarea la varstnici
La varstnici se recomanda cresterea dozelor cu prudenta (vezi pct. 4.2 si 5.2).
Utilizarea la pacientii cu insuficienta renala
La pacientii cu insuficienta renala, amlodipina poate fi administrata in dozele uzuale. Modificarile concentratiei plasmatice ale amlodipinei nu sunt corelate cu gradul insuficientei renale. Amlodipina nu este dializabila.
Copii si adolescenti
Administrarea de amlodipina nu este recomandata la copii cu varsta sub 6 ani.
Interactiuni
Efecte ale altor medicamente asupra amlodipinei
Inhibitori ai CYP3A4: administrarea concomitenta a amlodipinei cu inhibitori CYP3A4 puternici sau moderati (inihibitori de proteaza, antifungice cu structura azolica, macrolide cum sunt eritromicina sau claritromicina, verapamil sau diltiazem) poate determina cresterea usoara pana la semnificativa a expunerii la amlodipina. Semnificatia clinica a acestor variatii ale farmacocineticii poate fi mai pronuntata la pacientii varstnici. Astfel, pot fi necesare monitorizarea clinica si ajustarea dozelor.
Inductori ai CYP3A4: nu sunt disponibile date cu privire la efectul inductorilor CYP3A4 asupra amlodipinei. Administrarea concomitenta a inductorilor CYP3A4 (de exemplu, rifampicina, preparate pe baza din plante medicinale care contin sunatoare - Hypericum perforatum) poate determina scaderea concentratiei plasmatice de amlodipina. Amlodipina trebuie utilizata cu precautie in cazul asocierii cu inductori CYP3A4.
Nu se recomanda administrarea amlodipinei cu grapefruit sau suc de grapefruit, deoarece la unii pacienti poate fi crescuta biodisponibilitatea, determinand cresterea efectelor de scadere a tensiunii arteriale.
Dantrolen (perfuzie): la animale, dupa administrarea de verapamil si administrarea intravenoasa de dantrolen, se observa cazuri de fibrilatie ventriculara letala si colaps cardiovascular in asociere cu hiperpotasemie. Din cauza riscului de hiperpotasemie, la pacienti cu predispozitie pentru hipertermia maligna si tratati pentru hipertermie maligna, se recomanda evitarea administrarii concomitente de blocante ale canalelor de calciu, cum este amlodipina.
Efectul amlodipinei asupra altor medicamente
Efectele de scadere a tensiunii arteriale ale amlodipinei se cumuleaza cu efectele de scadere a tensiunii arteriale ale altor medicamente cu proprietati antihipertensive.
In studiile clinice de interactiune, amlodipina nu a influentat farmacocinetica atorvastatinei, digoxinei, warfarinei sau ciclosporinei.
Simvastatina: co-administrarea unor doze multiple de 10 mg de amlodipina cu 80 mg simvastatina creste expunerea cu 77 % la simvastatina, comparativ cu administrarea simvastatinei in monoterapie. Doza limita de simvastatina la pacientii carora li se administreaza amlodipina este de 20 mg/zi.
Sarcina
Sarcina
Nu exista studii adecvate si bine controlate privind utilizarea amlodipinei in timpul sarcinii. In studiile de reproducere la animale s-a demonstrat o toxicitate asupra reproducerii la doze mari (vezi pct. 5.3). Amlodipina va fi administrata in timpul sarcinii doar cand nu exista alternativa terapeutica mai sigura si cand boala in sine reprezinta un risc major pentru mama si fat.
Alaptarea
Nu se cunoaste daca amlodipina se excreta in laptele matern. O decizie privind continuarea/intreruperea alaptarii sau a tratamentului trebuie luata tinand cont de beneficiile alaptarii sugarului si de beneficiile tratamentului pentru mama.
Fertilitatea
La unii pacienti tratati cu blocante ale canalelor de calciu au fost raportate modificari biochimice reversibile la nivelul capului spermatozoizilor. Datele clinice cu privire la efectul potential al amlodipinei asupra fertilitatii sunt insuficiente. Intr-un studiu efectuat la sobolani s-au inregistrat reactii adverse asupra fertilitatii la mascul. (vezi pct. 5.3).
Condus auto
Amlodipina poate avea o influenta mica sau moderata asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Daca pacientii tratati cu amlodipina prezinta ameteli, cefalee, fatigabilitate sau greata, capacitatea de reactie poate fi afectata. Se recomanda precautie, in special la inceputul tratamentului.
Reactii adverse
Reactiile adverse ale amlodipinei sunt enumerate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme si organe, si in functie de frecventa. Frecventele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (≥ 1/1.000 si mai putin de 1/100), rare (≥ 1/10.000 si mai putin de 1/1.000), foarte rare (mai putin de 1/10.000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tulburari hematologice si limfatice:
-foarte rare: leucocitopenie, trombocitopenie.
Tulburari ale sistemului imunitar:
-foarte rare: reactii alergice. Orice respiratie zgomotoasa, dificultati in respiratie, umflare a pleoapelor, fetei sau buzelor, eruptie cutanata sau senzatie de mancarime a pielii (mai ales pe toata suprafata corpului), aparute brusc, trebuie imediat raportate medicului.
Tulburari metabolice si de nutritie:
foarte rare: hiperglicemie.
Tulburari psihice
-mai putin frecvente: insomnie, tulburari ale dispozitiei (inclusiv anxietate), depresie,
-rare: confuzie.
Tulburari ale sistemului nervos:
-frecvente: cefalee, somnolenta, ameteli, (in special la inceputul tratamentului),
-mai putin frecvente: tremor, tulburari ale gustului, sincopa, hipoestezie, parestezie,
-foarte rare: hipertonie, neuropatie periferica,
-cu frecventa necunoscuta: sindrom extrapiramidal.
Tulburari oculare
-mai putin frecvente: tulburari de vedere (inclusiv diplopie).
Tulburari acustice si vestibulare
-mai putin frecvente: tinitus.
Tulburari cardiace:
-frecvente: palpitatii,
-foarte rare: infarct miocardic, tulburari de ritm (inclusiv bradicardie, tahicardie ventriculara si fibrilatie atriala).
Tulburari vasculare:
-frecvente: eritem facial tranzitoriu,
-mai putin frecvente: hipotensiune arteriala,
-foarte rare: vasculita.
Tulburari respiratorii:
-mai putin frecvente: dispnee, rinita,
-foarte rare: tuse.
Tulburari gastro-intestinale:
-frecvente: greata, dureri abdominale,
-mai putin frecvente: varsaturi, dispepsie, tulburari de tranzit intestinal (incluzand diaree si constipatie), xerostomie,
-foarte rare: gastrita, pancreatita, hiperplazie gingivala.
Tulburari hepatobiliare:
-foarte rare: crestere a valorilor serice ale enzimelor hepatice (in special cele asociate cu colestaza), hepatita, icter.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat:
-mai putin frecvente: alopecie, purpura, modificari de culoare ale pielii, hiperhidroza, prurit, eruptie cutanata tranzitorie, exantem,
foarte rare: angioedem, eritem polimorf, urticarie, dermatita exfoliativa, sindrom Stevens Johnson, edem Quincke, fotosensibilitate.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv:
-frecvente: tumefiere la nivel maleolar,
-mai putin frecvente: artralgie, mialgie, crampe musculare, dorsalgii.
Tulburari renale si ale cailor urinare:
-mai putin frecvente: tulburari ale mictiunii, nicturie, crestere a frecventei mictiunilor.
Tulburari ale aparatului genital si ale sanului:
-mai putin frecvente: ginecomastie, impotenta.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare:
-frecvente: edeme, fatigabilitate,
-mai putin frecvente: dureri toracice, astenie, stare generala de rau.
Investigatii diagnostice:
-mai putin frecvente: crestere in greutate, scadere in greutate.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Datele privind supradozajul intentionat la om sunt limitate.
Simptome
Supradozajul masiv poate determina vasodilatatie periferica marcata si, posibil, o tahicardie reflexa. A fost raportata hipotensiune arteriala sistemica marcata si posibil prelungita, cu evolutie pana la soc si deces.
Tratament
Hipotensiunea arteriala semnificativa clinic determinata de supradozajul cu amlodipina necesita masuri de sustinere activa cardiovasculara, incluzand monitorizarea frecventa a functiei cardiace si respiratorii, pozitionarea pacientului in decubit dorsal cu membrele inferioare ridicate si monitorizarea volumului circulator si a diurezei.
Poate fi utila administrarea unui vasoconstrictor pentru refacerea tonusului vascular si a tensiunii arteriale, daca nu exista nici o contradictie pentru utilizarea acestuia. Administrarea intravenoasa de gluconat de calciu poate fi benefica pentru antagonizarea efectelor determinate de blocarea canalelor de calciu.
Lavajul gastric poate fi util in unele cazuri. S-a demonstrat ca administrarea de carbune activat la voluntarii sanatosi in primele 2 ore de la ingestia unei doze de 10 mg amlodipina, determina scaderea vitezei de absorbtie a amlodipinei.
Deoarece amlodipina se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice, este putin probabil ca dializa sa fie eficace.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: blocante selective ale canalelor de calciu cu efect preponderent vascular; dihidropiridine, codul ATC: C08CA01
Mecanism de actiune
Amlodipina este un inhibitor al fluxului de ioni de calciu, din grupa dihidropiridinelor (blocant al canalelor lente de calciu sau antagonist al ionilor de calciu) care inhiba influxul transmembranar de ioni de calciu la nivelul musculaturii netede cardiace si vasculare.
Mecanismul actiunii antihipertensive al amlodipinei este determinat de efectul relaxant direct asupra musculaturii netede vasculare.
Mecanismul exact prin care amlodipina isi exercita efectul antianginos nu este in intregime elucidat, dar amlodipina reduce ischemia prin doua actiuni:
-Dilata arteriolele periferice si astfel scade rezistenta periferica sistemica (post-sarcina). Deoarece alura ventriculara ramane constanta, scaderea post-sarcinii determina scaderea consumului de energie si a necesarului de oxigen la nivelul miocardului.
-Mecanismul de actiune al amlodipinei implica probabil si dilatarea arterelor coronare principale si a arteriolelor coronare, atat in zonele miocardice indemne, cat si in zonele cu ischemie. Aceasta vasodilatatie creste aportul de oxigen la nivel miocardic la pacientii cu spasm coronarian (angina Prinzmetal sau angina pectorala vasospastica).
Eficacitate si siguranta clinica
La pacientii cu hipertensiune arteriala, administrarea amlodipinei in doza unica zilnica determina reducerea semnificativa clinic a tensiunii arteriale in clino - si ortostatism, pe parcursul a 24 de ore. Datorita instalarii lente a actiunii, administrarea de amlodipina nu determina hipotensiune arteriala acuta.
La pacientii cu angina pectorala, administrarea amlodipinei in doza unica zilnica creste durata totala a efortului fizic, durata de timp pana la aparitia episodului de durere anginoasa, timpul pana la aparitia unei subdenivelari de 1 mm a segmentului ST si scade atat frecventa episoadelor de durere anginoasa cat si necesarul de nitroglicerina.
Administrarea de amlodipina nu a fost asociata cu reactii adverse metabolice sau modificari ale valorilor concentratiilor plasmatice ale lipidelor; ca urmare, poate fi utilizata la pacienti cu astm bronsic, diabet zaharat si guta.
Utilizare la pacientii cu boala coronariana
Eficacitatea amlodipinei in prevenirea evenimentelor clinice la pacientii cu boala coronariana a fost evaluata intr-un studiu independent, multicentric, randomizat, dublu-orb, controlat placebo, care a inclus 1997 de pacienti numit “Compararea amlodipinei cu enalaprilul in limitarea aparitiei trombozelor” (Comparison of Amlodipine vs Enalapril to Limit Occurrences of Thrombosis – CAMELOT). 663 dintre acesti pacienti au fost tratati cu amlodipina 5-10 mg, 673 au fost tratati cu enalapril 10-20 mg, iar 655 de pacienti au fost inclusi in grupul la care s-a administrat placebo, toate acestea adaugate la tratamentul standard cu statine, beta-blocante, diuretice si acid acetilsalicilic, timp de 2 ani. Principalele rezultate privind eficacitatea sunt prezentate in Tabelul 1. Rezultatele indica faptul ca tratamentul cu amlodipina a fost asociat cu un numar mai mic de spitalizari pentru angina pectorala si de interventii pentru revascularizare la pacientii cu boala coronariana.