Amikozit solutie injectabila 500mg/2ml, 1 flacon, Zentiva

Indicatii
Amikozit este indicat in tratamentul de scurta durata al infectiilor severe cauzate de tulpini sensibile ale bacteriilor Gram-negativ, inclusiv specii de Pseudomonas, Escherichia coli, Proteus indol-pozitiv si indol-negativ, Providencia, Klebsiella-Enterobacter-Serratia si Acinetobacter.

Studiile clinice au aratat ca amikacina este eficace in bacteriemii si septicemii (inclusiv sepsisul neonatal); in infectiile severe ale tractului respirator, oaselor si articulatiilor, ale sistemului nervos central (inclusiv meningita) si ale pielii si tesuturilor moi; in infectiile intra-abdominale (inclusiv peritonita); in arsuri si infectii post-operatorii (inclusiv dupa chirurgia vasculara); in infectiile severe, complicate si recurente ale tractului urinar.

Studiile bacteriologice trebuie efectuate pentru identificarea microorganismelor etiologice si a sensibilitatii lor la amikacina. Amikacina poate fi utilizata ca terapie initiala in suspiciunea de infectii cu bacterii Gram-negativ, iar tratamentul poate fi instituit inainte de obtinerea rezultatelor testelor de sensibilitate. Studiile clinice au demonstrat ca amikacina a fost eficace in infectiile determinate de tulpini ale microorganismelor Gram-negativ rezistente la gentamicina si/sau tobramicina, in special in cele cu Proteus rettgeri, Providencia stuartii, Serratia marcescens si Pseudomonas aeruginosa. Decizia de a continua terapia cu amikacina trebuie bazata pe rezultatele antibiogramei, severitatea infectiei si raspunsul pacientului, precum si pe toleranta pacientului.

S-a demonstrat ca amikacina este eficace in infectiile stafilococice si poate fi utilizata ca terapie initiala in anumite afectiuni, in tratamentul bolilor stafilococice dovedite sau suspicionate cum sunt infectiile severe in care agentul etiologic este fie o bacterie Gram-negativ, fie un stafilococ, infectiile produse de tulpini de stafilococ la pacientii alergici la alte antibiotice si in infectiile mixte, stafilococice/Gram-negativ. In anumite infectii grave, cum sunt sepsisul neonatal, terapia concomitenta cu un medicament tip penicilina

poate fi indicata datorita probabilitatii unor infectii produse de germeni Gram-pozitiv, cum sunt streptococii sau pneumococii.

Dozaj
Pentru calcularea dozei adecvate trebuie cunoscuta greutatea pacientului inaintea tratamentului, doza fiind estimata pe baza greutatii corporale ideale. Doza este identica pentru administrarea intramusculara si intravenoasa.

La doza recomandata, infectiile necomplicate datorate germenilor sensibili trebuie sa raspunda la terapie intr-un interval de 24-48 ore. Daca raspunsul clinic nu apare in 2-3 zile, trebuie luata in considerare o alta terapie.

Doze

Adulti si copii: doza recomandata este de 15 mg amikacina/kg si zi, administrata in doua prize egale (echivalentul a 500 mg amikacina de doua ori pe zi, la adulti).

Nou-nascuti si prematuri: la nou-nascuti, se recomanda o doza initiala de incarcare de 10 mg amikacina/kg, urmata de 15 mg amikacina/kg si zi, administrata in doua prize egale. Pentru prematuri nu exista ghiduri clinice exacte pentru doza adecvata, fiind necesara individualizarea dozei in functie de context.

Varstnici: deoarece amikacina se excreta pe cale renala, se recomanda evaluarea functiei renale ori de cate ori este posibil si ajustarea dozei asa cum este prezentat pentru insuficienta renala.

Infectii cu risc letal si/sau infectii produse de specii de Pseudomonas: doza pentru adult poate fi crescuta la 500 mg amikacina la opt ore, fara a depasi 1,5 g amikacina pe zi, timp de maxim 10 zile. Nu trebuie depasita doza maxima totala pentru adult de 15 g amikacina.

Infectii urinare (exclusiv cele cu Pseudomonas): 7,5 mg amikacina/kg si zi, administrata in doua prize egale (echivalent cu 250 mg amikacina de doua ori pe zi, la adulti). Deoarece eficacitatea amikacinei este potentata la pH crescut, poate fi administrat concomitent un agent alcalinizant al urinei.

Insuficienta renala: La pacientii cu insuficienta renala, se recomanda scaderea dozei zilnice si/sau cresterea intervalului dintre doze, pentru a evita acumularea medicamentului. O metoda de estimare a dozei pentru pacientii cunoscuti sau suspectati a avea functie renala diminuata este de a inmulti cu 9 concentratia plasmatica a creatininei (in mg/100 ml), cifra rezultata fiind considerata a reprezenta intervalul (in ore) intre administrari.

Functia renala se poate altera apreciabil in timpul tratamentului, ceea ce impune determinarea frecventa a creatininei plasmatice si ajustarea corespunzatoare a dozei.

Mod de administrare

Pentru majoritatea infectiilor este preferata calea intramusculara, dar in infectiile cu risc letal sau la pacientii la care nu sunt posibile injectiile intramusculare, poate fi utilizata calea intravenoasa.

Utilizarea intravenoasa

Solutia pentru administrare intravenoasa se prepara prin adaugarea continutului flaconului in 100-200 ml solvent steril, cum sunt ser fiziologic 0,9%, glucoza 5% sau orice alta solutie compatibila (vezi pct. 6.6). Solutia este administrata adultilor pe parcursul a 30-60 minute. La copii, cantitatea de solvent utilizata se va stabili in functie de caz. Ea trebuie sa fie suficienta pentru o perfuzie de 30-60 minute. Sugarii vor primi perfuzie de 1-2 ore.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa, la alte aminoglicozide sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Atentionari
Pacientii trebuie bine hidratati in timpul tratamentului cu amikacina. La pacientii cu insuficienta renala sau cu filtrare glomerulara scazuta, amikacina trebuie utilizata cu prudenta. La acesti pacienti, functia renala trebuie evaluata, prin metodele uzuale, inaintea tratamentului si periodic, in timpul acestuia. Se recomanda scaderea dozelor zilnice si/sau cresterea intervalele dintre doze, in functie de concentratia plasmatica a creatininei, pentru a evita acumularea si a diminua riscul de ototoxicitate.

Ca si in cazul altor aminoglicozide, la utilizarea amikacinei pot sa apara ototoxicitate si/sau nefrotoxicitate; trebuie urmarite precautiile legate de doza si hidratarea adecvata a pacientului.

Daca apar semne de afectare renala (albuminurie, cilindri, hematii sau leucocite in sedimentul urinar), se impune intensificarea hidratarii si scaderea dozei. Aceste modificari dispar, de regula, la terminarea tratamentului. Cu toate acestea, daca apar retentie azotata sau o scadere progresiva a debitului urinar, tratamentul trebuie intrerupt.

Utilizarea amikacinei la pacientii care pot avea o afectare renala subclinica sau a nervului cranian VIII, indusa de o administrare anterioara de medicamente nefrotoxice si/sau ototoxice (streptomicina, dihidrostreptomicina, gentamicina, tobramicina, kanamicina, bekanamicina, neomicina, polimixina B, colistin, cefaloridina sau viomicina) trebuie facuta cu prudenta, deoarece toxicitatea poate fi cumulativa. La acesti pacienti, amikacina trebuie utilizata numai daca avantajele terapeutice depasesc riscurile potentiale.

Daca se considera ca terapia va dura timp de sapte zile sau mai mult la pacientii cu afectare renala sau 10 zile la alti pacienti, trebuie efectuata audiograma inainte de tratament si periodic in timpul terapiei. Amikacina trebuie intrerupta daca apare tinitus sau hipoacuzie subiectiva, sau daca audiograma in dinamica arata o diminuare semnificativa a audioperceptiei pentru frecvente inalte.

Riscul de ototoxicitate creste cand amikacina este utilizata in asociere cu diureticele cu actiune rapida (furosemid sau acid etacrinic), mai ales daca diureticul este administrat intravenos. Poate sa apara surditate ireversibila.

Posibilitatea aparitiei blocului neuromuscular si paraliziei respiratorii trebuie avuta in vedere dupa administrarea aminoglicozidelor, indiferent de calea de administrare, in special la pacientii ce primesc anestezice, curarizante cum sunt tubocurarina, succinilcolina, decametoniu sau la pacientii carora li se fac transfuzii importante cu sange cu anticoagulant din grupa citratilor. Daca apare blocul neuromuscular, sarurile de calciu pot determina reversia acestuia, dar asistarea respiratorie poate fi necesara.

Amikozit contine metabisulfit de sodiu (E 223). Poate provoca rar reactii de hipersensibilitate grave si bronhospasm.

Aminoglicozidele trebuie utilizate cu prudenta la prematuri si nou-nascuti datorita imaturitatii functiei renale a acestor pacienti si a prelungirii consecutive a timpului de injumatatire plasmatica a acestor medicamente.

La pacientii varstnici, se recomanda monitorizarea functiei renale in timpul tratamentului cu amikacina.

Ca si in cazul altor antibiotice, utilizarea amikacinei poate duce la selectionarea unor germeni rezistenti. Daca apare acest fenomen, trebuie instituit un tratament adecvat.

Interactiuni
Amikacina este potential nefrotoxica, ototoxica si neurotoxica. Utilizarea concomitenta sau alternanta a altor medicamente ototoxice sau nefrotoxice, in special bacitracina, cisplatina, amfotericina B, cefaloridina, paromomicina, viomicina, polimixina B, colistina, vancomicina sau alte aminoglicozide, administrate sistemic sau topic, trebuie evitata datorita posibilitatii cumularii efectelor (vezi pct. 4.3 Contraindicatii).

Aminoglicozidele pot potenta efectele medicamentelor curarizante si anestezice, inclusiv ale halotanului, d-tubocurarinei, succinilcolinei si decametoniului (vezi pct. 4.3 Contraindicatii).

Administrarea concomitenta de amikacina si diuretice potente (acid etacrinic, furosemid) trebuie evitata deoarece diureticele pot produce ototoxicitate chiar si in monoterapie. In plus, in administrare intravenoasa, diureticele pot creste toxicitatea aminoglicozidelor prin modificarea concentratiilor plasmatice si tisulare ale antibioticelor.

In vitro, amestecul aminoglicozidelor si antibioticelor beta-lactamice (peniciline sau cefalosporine) poate duce la o inactivare reciproca a celor doua substante.

O scadere a activitatii poate aparea, de asemenea, cand un aminoglicozid sau un alt antibiotic de tipul penicilinei este administrat in vivo, pe cai separate. Inactivarea aminoglicozidelor este semnificativa clinic doar la pacientii cu functie renala sever afectata. Inactivarea poate continua in probele din fluidele biologice recoltate pentru dozaj, ducand la erori de dozaj a aminoglicozidelor. Aceste probe trebuie manipulate corespunzator (dozate rapid, congelate sau tratate cu beta-lactamaza).

Sarcina
Sarcina

Pana in prezent, siguranta administrarii amikacinei in timpul sarcinii nu a fost stabilita.

Alaptarea

Nu se cunoaste daca amikacina se excreta in laptele matern. Ca regula generala, nu se recomanda alaptarea in timpul tratamentului, deoarece multe medicamente se excreta in laptele matern.

Condus auto
Amikozit 500 mg/2 ml poate influenta negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Toate aminoglicozidele au potential de a induce toxicitate auditiva, vestibulara si renala si bloc neuromuscular. Acestea apar mai frecvent la pacientii cu insuficienta renala sau istoric de insuficienta renala, in cazul tratamentului cu alte medicamente ototoxice sau nefrotoxice si la pacientii tratati perioade indelungate si/sau cu doze mai mari decat cele recomandate.

Ototoxicitatea: efectele toxice pe nervul cranian VIII pot duce la surditate, pierderea echilibrului sau ambele. Amikacina afecteaza in primul rand functia auditiva. Leziunile cohleare includ surditatea pentru frecvente inalte si apar, de obicei, inainte de depistarea clinica a hipoacuziei.

Blocul neuromuscular: paralizia musculara acuta si apneea pot sa apara ca urmare a tratamentului cu aminoglicozide.

Nefrotoxicitatea: au fost observate cresterea creatininei plasmatice, albuminurie, prezenta hematiilor si a leucocitelor in sedimentul urinar, azotemie si oligurie. Modificarile functiei renale sunt, de regula, reversibile la intreruperea tratamentului.

Alte reactii adverse: rar, au fost observate eruptii cutanate, febra medicamentoasa, cefalee, parestezii, tremor, greata si varsaturi, eozinofilie, artralgii, anemie si hipotensiune arteriala.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj
In cazul supradozajului sau a reactiilor toxice, dializa peritoneala sau hemodializa pot fi utile pentru indepartarea amikacinei din circulatia sanguina.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antiinfectioase de uz sistemic, antibiotice, aminoglicozide, alte aminoglicozide,codul ATC: J01GB06.

Amikacina este un antibiotic aminoglicozid semisintetic. Este activa impotriva unui spectru larg de bacterii Gram-negativ si a unor microorganisme Gram-pozitiv.

Antibioticele aminogloicozide au actiune bactericida. Aminoglicozidele inhiba sinteza proteinelor bacteriene prin legarea ireversibila de subunitatea ribozomala 30S.

Microbiologie

Germeni Gram-negativi: amikacina este activa in vitro pe Pseudomonas, Escherichia coli, Proteus (indol- pozitiv si indol-negativ), Providencia, Klebsiella-Enterobacter-Serratia, Acinetobacter si Citrobacter freundii.

Amikacina este rezistenta la degradarea pe care o exercita asupra majoritatii aminoglicozidelor enzimele inactivatoare, ca in cazul gentamicinei, tobramicinei si kanamicinei. Multe tulpini ale microorganismelor de mai sus, care s-au dovedit a fi rezistente la alte aminoglicozide, inclusiv la gentamicina, tobramicina si kanamicina, sunt sensibile la amikacina in vitro.

Germeni Gram-pozitivi: amikacina este activa in vitro pe speciile de Staphylococcus producatoare sau nu de penicilinaza, inclusiv pe tulpinile rezistente la meticilina. Aminoglicozidele au, in general, o activitate mai scazuta pe alti germeni Gram-pozitiv, Streptococcus pyogenes, enterococi si Streptococcus pneumoniae.

Proprietati farmacocinetice
Amikacina se absoarbe rapid dupa administrare intramusculara. Concentratiile plasmatice maxime de aproximativ 20 µg/ml sunt atinse la o ora de la administrarea intramusculara a 500 mg amikacina, scazand la aproximativ 2 µg/ml la 10 ore de la injectie.

Administrarea in perfuzie intravenoasa timp de 30 minute a unei doze unice de 500 mg amikacina, determina o concentratie plasmatica maxima de 38 µg/ml. La adultii cu functie renala normala, acumularea medicamentului nu apare dupa perfuzii repetate.

Amikacina difuzeaza rapid in spatiul extracelular. Dupa administrare intravenoasa, difuzeaza in lichidul pleural, lichidul amniotic si in cavitatea peritoneala.

In general, la adultii cu functie renala normala, timpul de injumatatire plasmatica al amikacinei este de 2- 3 ore. 94-98% dintr-o doza unica de amikacina administrata intramuscular se excreta neschimbat prin filtrare glomerulara in 24 ore.

Date preclinice de siguranta
Nu sunt disponibile date.