Indicatii
Infectii cu microorganisme sensibile la ampicilina, cu diferite localizari:
-infectii ale aparatului respirator: faringite, traheite, pneumonii bacteriene, bronsite cronice acutizate;
-infectii ORL: otite medii, sinuzite;
-infectii ale aparatului uro-genital: infectii urinare, uretrita gonococica; anexita, salpingita
-infectii ale aparatului digestiv: infectii biliare; ampicilina reprezinta o alternativa terapeutica in febra tifoida si paratifoida;
-alte infectii: meningita bacteriana, endocardita bacteriana, listerioza.
Trebuie avute in vedere recomandarile oficiale privind utilizarea adecvata a agentilor antibacterieni.
Dozaj
Doze
Adulti:
Doza uzuala este de 500 mg (2 capsule de 250 mg sau 1 capsula de 500 mg) la intervale de 6 ore. Doza poate fi crescuta in functie de natura si gravitatea infectiei, fara a depasi 4 g/zi.
Copii si adolescenti:
Doza uzuala este de 50 -100 mg/kg si zi, fractionat la intervale de 6-8 ore.
Insuficienta renala
In insuficienta renala doza se adapteaza in functie de clearance-ul creatininei.
Pentru valori cuprinse intre 30-60 ml/min doza maxima zilnica recomandata pentru adult este de 4 g/zi, pentru valori cuprinse intre 10-30 ml/min se administreaza o doza de atac de 1 g, apoi 500 mg la intervale de 12 ore. Cand clearence-ul creatininei este de 10 ml/min, se administreaza initial o doza de 1 g, apoi 500 mg la intervale de 24 ore.
Mod de administrare
Se recomanda ca ampicilina sa se administreze cu jumatate de ora inainte sau la 2 ore dupa mese. Capsulele se administreaza pe cale orala cu o cantitate suficienta de lichid.
Pentru copii sub 6 ani se recomanda administrarea de forme farmaceutice de ampicilina adecvate varstei.
Contraindicatii
-Hipersensibilitate la ampicilina sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
-Hipersensibilitate la antibiotice beta-lactamice, cum sunt peniciline, cefalosporine.
-Mononucleoza infectioasa
-Copii cu varsta sub 6 ani, din cauza formei farmaceutice.
Atentionari
Aparitia oricaror manifestari alergice impune intreruperea tratamentului si instituirea tratamentului specific. Se recomanda prudenta la pacientii cu teren atopic. Pacientii alergici la peniciline pot prezenta reactivitate imunologica incrucisata pentru cefalosporine.
La pacientii care se aflau sub tratament cu peniciline au aparut reactii de hipersensibilitate (reactii anafilactice) grave si care, ocazional, au dus la deces. Aceste reactii sunt mai des intalnite la pacientii cu antecedente patologice de hipersensibilitate.
Poate fi necesara efectuarea unui tratament adecvat pentru combaterea simptomelor reactiei anafilactice, cum ar fi administrarea urgenta de adrenalina, glucocorticoizi cu administrare intravenoasa si tratamentul insuficientei respiratorii.
Ampicilina nu se recomanda la pacientii cu mononucleoza infectioasa si nici la pacientii cu leucemie limfatica, deoarece multi pacienti care primesc ampicilina prezinta, ulterior administrarii, eruptii cutanate, pe durata tratamentului.
La pacientii cu diaree severa sau la cei cu varsaturi nu se recomanda administrarea ampicilinei pe cale orala, deoarece exista riscul absorbtiei antibioticului in proportie scazuta.
Infectiile severe (meningite, septicemii, artrite, pericardite) necesita tratament parenteral.
La bolnavii cu insuficienta renala, doza se adapteaza in functie de clearance-ul creatininei; la acesti pacienti se recomanda supravegherea functiei renale pe durata tratamentului.
La pacientii cu infectii biliare (colecistita, colangita) antibioterapia trebuie completata cu tratament specific, cu exceptia formelor usoare, fara colestaza majora; la acesti pacienti trebuie supravegheata functia hepatica, mai ales in conditiile tratamentului prelungit cu doze mari.
In timpul tratamentului indelungat exista riscul suprainfectiilor bacteriene sau fungice cu germeni rezistenti.
Daca in timpul tratamentului apare diaree severa si persistenta, trebuie suspectata aparitia colitei pseudomembranoase. In acest caz, administrarea antibioticului trebuie oprita si se instituie tratament specific; administrarea medicamentelor antiperistaltice este contraindicata.
Ampicilina Atb contine galben amurg, carmoizina; acesti excipienti pot provoca reactii alergice. Ampicilina Atb contine p-hidroxibenzoat de metil si p-hidroxibenzoat de propil; acesti excipienti pot provoca reactii alergice (chiar intarziate).
Interactiuni
Deoarece penicilinele au actiune bactericida, nu trebuie asociate cu antibiotice bacteriostatice. Nu se recomanda administrarea concomitenta cu alopurinol (creste riscul eruptiilor cutanate). Ampicilina poate reduce eficacitatea contraceptivelor orale care contin estrogeni.
Administrarea concomitenta de probenecid determina concentratii plasmatice crescute si prelungite de antibiotic, prin reducerea eliminarii renale.
Excretia metotrexatului poate fi redusa de catre ampicilina, putand rezulta concentratii plasmatice toxice de metrotrexat. Concentratiile plasmatice de metotrexat trebuie monitorizate cu atentie la pacientii care primesc concomitent ampicilina.
In unele cazuri medicamentul poate prelungi timpul de protrombina, de aceea administrarea concomitenta a anticoagulantelor orale cu ampicilina trebuie facuta cu precautie.
La doze mari, ampicilina poate modifica rezultatele dozarii glucozei in plasma si urina precum si a proteinelor serice totale, in cazul utilizarii metodelor colorimetrice. Metodele enzimatice de dozare a glucozei nu sunt influentate.
Sarcina
Sarcina
Ampicilina traverseaza bariera placentara. Studiile efectuate la animale nu au evidentiat efecte embriotoxice sau fetotoxice. Deoarece nu exista studii controlate la om care sa evidentieze eventualele efecte teratogene, ampicilina se va administra in perioada sarcinii numai daca este absolut necesar, dupa evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern-risc potential la fat.
Alaptarea
Deoarece ampicilina se excreta in laptele matern si poate produce reactii de hipersensibilizare la sugar, se va lua in considerare fie intreruperea alaptarii, fie intreruperea tratamentului.
Condus auto
Ampicilina nu are nici o influenta sau are influenta neglijabila asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.
Reactii adverse
In cadrul fiecarei grupe de frecventa reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a frecventei: foarte frecvente (mai putin sau egal 1/10), frecvente(mai putin sau egal 1/100, mai mult 1/10), mai putin frecvente (mai putin sau egal 1/1000, mai mult 1/100), rare (mai putin sau egal 1/10000, mai mult 1/1000), foarte rare(mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tulburari ale sistemului imunitar: urticarie, eruptii cutanate tranzitorii, eozinofilie, febra, edem Quincke, tulburari respiratorii cum ar fi stridor laringian, exceptional soc anafilactic.
La pacientii cu febra tifoida, leptospiroza sau sifilis poate sa apara reactia Jarish-Herxheimer, ca urmare a eliberarii endotoxinelor din bacteriile lizate.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat: eruptii maculopapuloase de natura alergica sau nealergica, rar dermatita exfoliativa si eritem polimorf.
Tulburari gastro-intestinale: greata, varsaturi, diaree, candidoza, glosita, stomatita, enterocolita, ocazional colita pseudomembranoasa.
Tulburari hepato-biliare: rar a fost semnalata cresterea valorilor concentratiilor plasmatice ale transaminazelor hepatice; foarte rar au fost raportate hepatita si icter colestatic.
Tulburari hematologice: rar au fost raportate anemie, leucopenie, trombocitopenie, eozinofilie, agranulocitoza, purpura trombocitopenica reversibila.
Tulburari ale aparatului renal si ale cailor urinare: nefrita interstitiala acuta.
Tulburari ale sistemului nervos: au fost raportate ameteli, cefalee, convulsii, hiperactivitate, halucinatii, anxietate, vertij, insomnie, confuzie, agresivitate. Aceste reactii apar mai ales la pacientii cu insuficienta renala sau in cazul administrarii de doze foarte mari de medicament. De regula aceste tulburari sunt reversibile.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
In caz de supradozaj se recomanda intreruperea administrarii de ampicilina, instituirea unui tratament simptomatic si de sustinere a functiilor vitale.
Hemodializa poate fi utila, dar nu si dializa peritoneala.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antibiotice beta-lactamice, peniciline cu spectru larg, codul ATC:J01CA01.
Ampicilina este o aminopenicilina semisintetica cu actiune bactericida.
Actiunile ampicilinei la nivelul microorganismelor sensibile sunt reprezentate de legarea de proteine membranare specifice (PBP-penicilin binding proteins), inactivarea transpeptidazelor cu inhibarea formarii peretelui microbian si activarea unor enzime autolitice (autolizine si mureinhidrolaze).
Ampicilina are un spectru de actiune largit fata de celelalte peniciline, care cuprinde microorganisme Gram-pozitiv si Gram-negativ: streptococi alfa- si beta-hemolitici, Streptococus pneumoniae, stafilococi nesecretori de penicilinaza, Bacillus anthracis, Clostridium sp., Listeria, unele tulpini de enterococi, Haemophilus influenzae, Neisseria gonorrhoeae, Neisseria meningitidis, Proteus mirabilis, unele tulpini de Salmonella, Shigella, Escherichia coli.
Parte din tulpinile de bacili din familia Enterobacteriaceae cum ar fi Escherichia coli, Salmonella, Shigella, Proteus mirabilis initial sensibile, au devenit actualmente rezistente.
Ampicilina este inactivata de penicilinaze si nu este activa fata de microorganisme secretoare de penicilinaze precum majoritatea tulpinilor de stafilococi, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella pneumoniae, Enterobacter, Serratia, Proteus vulgaris. Nu este activa fata de rickettsii si mycoplasme. Mecanism de aparitie a rezistentei:
Rezisitenta la ampicilina se instaleaza prin 3 mecanisme:
Alterarea permeabilitatii membranei externe a microorganismelor prin modificarea porilor membranari. Acest mecanism de instalare a rezistentei a fost detectat la specii de Pseudomonas aeruginosa, Citrobacter, Enterobacter, Serratia marcescens si Neisseria gonorrhoeae.
producerea de betalactamaza;
alterarea proteinelor de legare a penicilinelor.
Ampicilina este inactivata de penicilinaze si nu este activa fata de microorganismele secretoare de penicilinaze, precum majoritatea tulpinilor de stafilococi, Pseudomonas aeruginosa, Klebsiella pneumoniae, Enterobacter, Serratia, Proteus vulgaris. Nu este activa fata de rickettsii si micoplasme.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Ampicilina este stabila la actiunea acidului clorhidric. Se absoarbe in proportie de 40-65 %. Absorbtia este scazuta in prezenta alimentelor. Concentratia plasmatica maxima este atinsa dupa doua ore de la administrarea orala.
Distributie
Ampicilina se leaga in proportie de 18% de proteinele plasmatice. Se distribuie larg in lichidele organismului, realizand concentratii de peste 60% din cele plasmatice in lichidul pleural, peritoneal si sinovial. Trece putin in lichidul cefalorahidian, dar in prezenta inflamatiei meningelui realizeaza concentratii de 40–70% din cele plasmatice, la doze mari fiind eficace terapeutic in meningite.
Traverseaza bariera placentara si se excreta in laptele matern.
Metabolizare
Ampicilina nu se metabolizeaza in organism.
Eliminare
Ampicilina se elimina repede prin urina sub forma neschimbata, in proportie de 80% din doza administrata. Concentratiile urinare sunt foarte mari, depasind 1 mg/ml.
Cantitati relativ mari se elimina prin bila (atunci cand caile biliare nu sunt obstruate) si prin scaun; intra in circulatia enterohepatica.
Timpul mediu de injumatatire plasmatica prin eliminare este de 1,3-2 ore. Insuficienta renala si insuficienta hepatica favorizeaza acumularea antibioticului.
Date preclinice de siguranta
Nu au fost efectuate studii pe termen lung pentru evidentierea efectelor mutagenic si carcinogenic. Studii efectuate la animale cu doze mai mari decat cele terapeutice pentru om nu au evidentiat efecte fetotoxice.