Necroza: cauze, simptome, tratament

Ce este necroza

Necroza este un proces patologic prin care celulele unui tesut mor ca urmare a afectarii alimentarii cu sange a unei anumite zone. Este un proces ireversibil, ce poate afecta diferite organe si tesuturi ale organismului si poate avea consecinte grave asupra functionarii normale a acestuia.[3]

Atentie! Necroza nu trebuie confundata cu apoptoza. Cel din urma termen se refera tot la un tip de moarte celulara, dar una programata, esentiala pentru indepartarea celulelor bolnave sau nefunctionale si buna functionare a corpului uman. Pe de alta parte, dupa cum mentionam mai sus, impactul necrozei asupra organismului poate fi semnificativ deoarece celulele moarte nu pot fi inlocuite.[2][3]

Tipuri de necroza

Necroza poate fi clasificata in mai multe tipuri. In functie de cauza sa si de modul in care celulele sunt afectate, se pot distinge:

• necroza coagulativa - poate afecta orice organ al corpului, cu exceptia creierului, si apare atunci cand sangele nu poate ajunge la o anumita zona a corpului; acest tip de necroza se caracterizeaza prin moartea tesuturilor, dar mentinerea structurii de baza a acestora - tesutul necrozat pare ferm si palid.[3]
• necroza lichefianta (lichefactiva) - apare de obicei in organe precum creierul sau plamanii ori in tesuturi adiacente locului unei infectii; specific acestui tip de necroza este faptul ca celulele moarte se dizolva partial sau complet in cateva ore si se transforma intr-un lichid gros, lipicios;[2][3]
• necroza cazeoasa - este un tip de necroza asociat de obicei cu tuberculoza si care se caracterizeaza prin faptul ca tesutul necrozat are un aspect asemanator cu branza;[3]
• necroza adipoasa - este o forma de necroza ce afecteaza acele zone ale corpului ce contin mai mult tesut adipos (ex: pancreasul, tesutul mamar);[3]
• necroza gangrenoasa - este un termen clinic folosit pentru a descrie necroza ischemica, uscata sau umeda, a membrelor; de obicei, sunt afectate membrele inferioare, dar poate aparea si la nivelul bratelor sau al degetelor de la mana;[1][2] 
• necroza fibrinoida - este o forma speciala de necroza ce apare la nivelul vaselor de sange.[3]

In functie de zona corpului afectata, putem vorbi, de asemenea, despre mai multe tipuri de necroza[2], inclusiv:

• necroza avasculara - numita si osteonecroza, necroza aseptica sau necroza osoasa, apare atunci cand este blocata alimentarea cu sange a tesutului osos; cea mai frecvent intalnita forma de necroza avasculara este necroza aseptica de cap femural;
• osteonecroza maxilara - este tot un tip de necroza avasculara, care insa implica afectarea oaselor mandibulei sau a maxilarului; 
• necroza pancreatica - se dezvolta ca o complicatie grava a pancreatitei acute; 
• necroza tesutului adipos al sanului - este o afectiune care poate aparea ca urmare a deteriorarii tesutului mamar;
• necroza tubulara acuta - se caracterizeaza printr-o distrugere a tubulilor renali, care ajuta rinichii sa filtreze sangele; 
• necroza papilara renala - este un tip de necroza ce apare tot la nivelul rinichilor, afectand insa papilele renale; 
• necroza cutanata (necroza pielii sau gangrena) - afecteaza cel mai frecvent membrele inferioare si superioare, dar poate sa apara la nivelul oricarei zone a corpului; 
• necroza pulpara - numita si necroza dentara, implica moartea tesutului pulpar din interiorul dintelui.

Cauzele necrozei

Necroza este rezultatul afectarii alimentarii cu sange bogat in oxigen a tesuturilor. Exista numerosi factori care pot afecta alimentarea cu sange a unui tesut si duce la aparitia necrozei[3], inclusiv: 

• leziunile traumatice - un accident de masina sau o cadere de la inaltime sunt doar doua exemple de evenimente ce pot duce la deteriorarea vaselor de sange si la intreruperea fluxului sangvin catre oase si tesuturi, declansand astfel necroza; degeraturile, arsurile electrice sau chimice, fracturile, leziunile cerebrale si expunerea la radiatii sunt alte exemple de posibile cauze ale unor traumatisme ce pot duce la necroza;
• infarctul - reprezinta moartea tesuturilor ca urmare a intreruperii sau blocarii fluxului sangvin catre zona afectata si este adesea rezultatul dezvoltarii unui cheag de sange;
• infectiile - uneori, o taietura mica este suficienta pentru a duce la necroza, daca se infecteaza; necroza este mai frecvent asociata cu infectia cu streptococ de grup A, dar HIV, virusul herpes simplex tip 1 sau virusul West Nile pot reprezenta si ele posibile cauze ale necrozei;
• unele afectiuni - exista o serie de boli ce pot deteriora vasele de sange si duce la necroza, inclusiv lupusul eritematos sistemic, alcoolismul, siclemia, insuficienta renala cronica, sindromul Cushing sau boala Gaucher; 
• toxinele - otrava, veninul, unele droguri recreationale pot fi posibile cauze ale necrozei; de exemplu, expunerea la arsen sau cocaina sunt asociate cu necroza rinichilor. 

Trebuie, de asemenea, mentionat si faptul ca exista anumiti factori care cresc riscul de necroza. Unul dintre cei mai importanti este varsta inaintata, dar lista lor mai include si consumul excesiv de alcool, ranile deschise, leziunile traumatice, muscaturile de insecte, utilizarea pe termen lung a corticosteroizilor, diabetul zaharat sau bolile vasculare.[3]

Simptomele necrozei

Simptomele necrozei pot varia in functie de tipul si localizarea acesteia, dar si de cauza sa. De exemplu, daca necroza este localizata la nivelul rinichilor, simptomele ce vor aparea vor include: 

• durerile de spate; 
• urina cu sange; 
• urina tulbure sau inchisa la culoare; 
• urinari frecvente sau dureroase;
• urinari cu cantitati mari sau mai frecvente in timpul noptii. 

Daca necroza are drept cauza o leziune, se poate manifesta prin:

• durere severa; 
• febra sau frisoane; 
• accelerarea ritmului cardiac; 
• roseata locala care se extinde rapid; 
• senzatie de caldura locala;
• vezicule pe piele; 
• dificultati in a gandi clar; 
• transpiratie excesiva.[3]

Tratamentul necrozei

Tratamentul necrozei este un aspect esential in gestionarea acestei afectiuni si poate varia in functie de cauza care a generat-o si de gradul de afectare a tesutului. Pot fi necesare:

• interventii chirurgicale pentru a restabili fluxul sangvin catre tesutul afectat ori pentru indepartarea acestuia din urma;
• tratamente cu antibiotice pentru a preveni sau trata infectiile: 
• tratarea cauzei necrozei. 

In majoritatea cazurilor, in stabilirea planului de tratament se va porni de la identificarea cauzei mortii tesuturilor si restabilirea alimentarii cu sange a zonei afectate. Odata ce s-a reusit acest lucru, se va trece si la indepartarea tesutului afectat.[3]

Necroza poate aparea din diverse cauze si nu se manifesta intotdeauna prin aceleasi simptome. Daca ai motive de ingrijorare, este important sa soliciti ajutor de specialitate cat mai repede posibil.

Atentie! Acest articol are rol strict informativ si nu reprezinta o sursa de autodiagnosticare. Pentru un diagnostic clar si un plan de tratament corect, adreseaza-te intotdeauna unui medic. 

Bibliografie: