Indicatii
Tratamentul hipertensiunii arteriale usoare-moderate. Preventia anginei pectorale stabile
Dozaj
Adulti
Hipertensiunea arteriala
Doza trebuie ajustata individual, in functie de starea clinica a pacientului. Doza recomandata pentru initierea tratamentului este de 5 mg o data pe zi. Daca este necesar, doza poate fi crescuta sau se poate asocia un alt medicament antihipertensiv. Doza uzuala de intretinere este de 5-10 mg dar poate fi
crescuta pana la maxim 20 mg. Pentru unii pacienti, de exemplu cei varstnici sau cei cu insuficienta hepatica, o doza de 2,5 mg o data pe zi poate fi suficienta.
Angina pectorala
Doza trebuie ajustata individual, in functie de starea clinica a pacientului. Tratamentul trebuie initiat cu o doza de 5 mg o data pe zi, si poate fi crescut, la nevoie, la 10 mg o data pe zi.
Varstnici, insuficienta hepatica
La pacientii varstnici (cu varste peste 65 ani) si la cei cu afectare a functiei hepatice, doza initiala recomandata este de 2,5 mg felodipina pe zi. Aceasta doza poate fi crescuta prin ajustari saptamanale, in functie de necesitatile pacientului.
Copii
Nu exista experienta clinica privind administrarea felodipinei la copii, de aceea nu se recomanda la aceasta categorie de pacienti.
Comprimatele filmate cu eliberare prelungita Auronal trebuie administrate intregi, cu putina apa, fara a fi zdrobite sau mestecate. Doza zilnica trebuie administrata in priza unica, dimineata.
Contraindicatii
hipersensibilitate la felodipina, alte dihidropiridine sau la oricare dintre excipientii medicamentului;
sarcina;
infarct miocardic acut in ultimele 4 saptamani;
insuficienta cardiaca necontrolata terapeutic;
angina pectorala instabila;
stenoza aortica semnificativa clinic;
Similar altor medicamente blocante ale canalelor de calciu administrarea trebuie intrerupta la pacientii la care apare soc cardiogen in timpul tratamentului.
Atentionari
Se impune prudenta la pacientii hipertensivi cu functie ventriculara compromisa, mai ales in asociere cu beta-blocante. Felodipina poate determina ocazional hipotensiune arteriala si, rar, sincopa; hipotensiunea arteriala poate produce tahicardie reflexa, care la pacienti cu boala coronariana obstructiva severa poate duce la ischemie miocardica.
Felodipina nu ofera protectie impotriva fenomenului de rebound al anginei pectorale, determinat de oprirea brusca a tratamentului cu beta-blocante.
Felodipina trebuie administrata cu precautie in caz de disfunctie ventriculara stanga severa.
La pacientii cu varste peste 65 ani si la cei cu insuficienta hepatica, care pot prezenta cresteri ale concentratiei plasmatice a felodipinei, trebuie administrate doze mai mici de felodipina (vezi pct. 4.2).
Felodipina poate induce hiperplazie gingivala la pacientii cu gingivite grave si paradontite. Acest fenomen poate fi evitat prin igiena dentara adecvata.
Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Deoarece felodipina se metabolizeaza in ficat, administrarea concomitenta cu medicamente ce interfera cu sistemul enzimatic al citocromului P450 poate afecta concentratia plasmatica a felodipinei.
Inductorii citocromului P450: Medicamentele inductoare enzimatice ale felodipinei ca, de exemplu barbiturice, fenitoina, rifampicina, carbamazepina precum si preparatele din plante pe baza de sunatoare (Hypericum perforatum), cresc metabolizarea si scad concentratia plasmatica a felodipinei.
Inhibitorii citocromului P450
Medicamentele inhibitoare enzimatice potente de exemplu cimetidina, eritromicina, itraconazol, ketoconazol si inhibitori de proteaza folositi in terapia infectiei cu HIV, cresc concentratia plasmatica a felodipinei.
Administrarea concomitenta de antihipertensive (beta-blocante) accentueaza efectul antihipertensiv al felodipinei.
Desi felodipina se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice, ea nu modifica fractiunea libera a altor medicamente, cum ar fi warfarina.
Flavonoidele continute in sucul de grapefruit cresc concentratia plasmatica si biodisponibilitatea felodipinei, de aceea, blocantul de calciu nu trebuie administrat cu suc de grapefruit.
Tacrolimus: Felodipina poate creste concentratia plasmatica a tacrolimus. Cand sunt administrate impreuna, concentratia plasmatica a tacrolimus trebuie monitorizata si poate fi necesara ajustarea dozei acestuia.
Se recomanda prudenta atunci cand felodipina se administreaza concomitent cu dantrolen, baclofen, glucocorticoizi, tetracosactid, neuroleptice si antidepresive triciclice.
Sarcina
Folosirea felodipinei este contraindicata in timpul sarcinii.
Deoarece felodipina este excretata in laptele matern, administrarea sa nu este recomandata decat dupa evaluarea atenta a raportului beneficiu terapeutic matern/risc potential pentru sugar.
Condus auto
Pacientii trebuie avertizati ca la initierea tratamentului sau in perioadele de ajustare a dozei, in functie de reactivitatea individuala, nu se recomanda conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.
Reactii adverse
Cea mai frecventa reactie adversa determinata de felodipina este edemul usor pana la moderat al gleznelor, care este dependent de doza si se datoreaza vasodilatatiei precapilare. La initierea tratamentului sau dupa cresterea dozei zilnice, pot sa mai apara inrosirea tegumentelor, cefalee, palpitatii, ameteli si fatigabilitate. Aceste reactii sunt in mod normal tranzitorii.
Ocazional, au fost raportate cazuri de confuzie si tulburari ale somnului, dar nu s-au putut corela cu certitudine cu tratamentul cu felodipina.
Similar altor dihidropiridine, la un numar mic de pacienti a fost raportata agravarea anginei pectorale, in special la initierea tratamentului. Agravarea anginei pectorale se produce mai ales la pacientii cu afectiuni cardiace ischemice manifeste clinic.
| Foarte frecvente (mai mare sau egal cu 1/10) |
| Frecvente (mai mare sau egal cu 1/100 si sub 1/10) |
| Mai putin frecvente (mai mare sau egal cu 1/1000 si sub 1/100) |
| Rare (mai mare sau egal cu 1/10000 si sub 1/1000) |
| Foarte rare (sub 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile) |
| Clasificare pe aparate, sisteme si organe | Frecvente (mai mare sau egal cu 1/100) | Mai putin frecvente (mai mare sau egal cu 1/1000,sub 1/100) | Rare (mai mare sau egal cu 1/10000, sub 1/1000) | Foarte rare (sub 1/10000) |
| Tulburari generale si la nivelul locului de administrare | Fatigabilitate | Febra | ||
| Tulburari cardiace | Palpitatii Tahicardie | Extrasistole; Hipotensiune arteriala cu tahicardie care poate agravaangina pectorala la indivizii sensibili | ||
| Tulburari vasculare | Inrosirea tegumentelor cu senzatie de caldura locala Edemul gleznelor | Vasculita leucocitoclastica | ||
| Tulburari endocrine | Hiperglicemie | |||
| Tulburari gastro-intestinale | Greata; Epigastralgii | Varsături | Hiperplazie gingivala; Gingivita | |
| Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat | Exantem; Prurit | Urticarie | Fotosensibilitate; Edem angioneurotic cu umflarea buzelor sau a limbii | |
| Tulburări ale sistemului imunitar | Reactii de hipersensibilitate | |||
| Tulburari hepato-biliare | Cresterea concentratiilor plasmatice ale enzimelor hepatice | |||
| Tulburări musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv | Artralgii; Mialgii | |||
| Tulburari ale sistemului nervos | Cefalee | Parestezii; Ameteli | Sincopa secundara hipotensiunii arteriale | |
| Tulburari psihice | Impotenta/disfunctie sexuala | |||
| Tulburări renale şi ale cailor urinare | Polakiurie |
Supradozaj
Supradozajul poate produce vasodilatatie periferica accentuata cu hipotensiune arteriala marcata, insotite, uneori, de bradicardie. Tratamentul trebuie sa fie simptomatic. In caz de hipotensiune arteriala severa pacientul trebuie asezat in clinostatism cu picioarele ridicate. Bradicardia trebuie tratata cu 0,5- 1 mg atropina administrata intravenos. La nevoie, volemia trebuie crescuta prin perfuzie de glucoza, solutie salina sau dextran, eventual pot fi administrate simpatomimetice cu efect predominant alfa 1-
adrenergic (adrenalina).
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: blocante selective ale canalelor de calciu cu efect preponderent vascular, derivati de dihidropiridine, codul ATC: C08CA02
Medicamentele numite blocante ale canalelor calciului actioneaza asupra canalelor de calciu de tip L, dar exista situsuri de legare distincte pentru dihidropiridine (DHP), benzodiazepine si fenilalchilamine.
Situsurile de legare pentru DHP sunt exprimate in functie de potentialul membranar de repaus. La nivelul fibrei musculare netede vasculare, al carei potential membranar este in jur de –30 - 40mV, sunt exprimate foarte multe situsuri de legare pentru DHP, pe cand la nivelul celulelor miocardice, la care potentialul membranar de repaus este in jur de –70 - -90mV, numarul acestor situsuri este foarte mic.
Aceasta face ca DHP sa actioneze foarte putin la nivelul cordului. In anumite conditii insa, cand fibrele miocardice sunt partial depolarizate in repaus (prin medicamente, ischemie etc.) densitatea situsurilor pentru DHP poate creste astfel incat, in aceste conditii speciale, DHP pot avea si efecte cardiace directe.
Felodipina este un blocant selectiv al canalelor de calciu cu efect predominant vascular, derivat de dihidropiridina, care scade tensiunea arteriala prin scaderea rezistentei vasculare periferice. Efectul depinde de doza. In general, scaderea tensiunii arteriale apare la 2 ore dupa administrarea unei doze si dureaza cel putin 24 ore.
La doze terapeutice actioneaza selectiv asupra muschilor netezi arteriali si nu influenteaza direct contractilitatea miocardica si conducerea impulsului in sistemul excito-conductor cardiac. Nu
afecteaza muschii netezi venosi sau mecanismul adrenergic vasomotor, de aceea administrarea
felodipinei nu este asociata cu simptome de hipotensiune ortostatica. Felodipina are un usor efect natriuretic si diuretic, astfel ca nu produce retentie de lichide.
Felodipina nu influenteaza excretia zilnica de potasiu. Rezistenta vasculara renala scade dupa administrarea felodipinei, iar rata filtrarii glomerulare (RFG) nu se modifica. La pacientii cu insuficienta renala, RFG poate creste in timpul administrarii felodipinei.
Felodipina nu influenteaza excretia urinara de albumina.
In caz de transplant renal tratat cu ciclosporina, felodipina scade tensiunea arteriala si imbunatateste circulatia renala si rata filtrarii glomerulare. Felodipina poate ameliora functia precoce a grefei renale.
Felodipina scade tensiunea arteriala sistolica si diastolica si poate fi administrata la pacientii cu hipertensiune arteriala sistolica izolata.
Felodipina are efecte antianginoase si antiischemice prin imbunatatirea raportului dintre necesarul si aportul de oxigen la nivel miocardic. Felodipina scade rezistenta vasculara coronariana, iar debitul sanguin coronarian si aportul de oxigen miocardic cresc ca urmare a dilatatiei arterelor si arteriolelor epicardice. Felodipina inlatura eficace vasospasmul coronarian. Scaderea tensiunii arteriale determinata de felodipina prin arteriolodilatatie duce la scaderea muncii cordului si a necesarului de oxigen la nivel miocardic.
Felodipina amelioreaza toleranta la efort si scade numarul de crize anginoase la pacientii cu angina pectorala stabila indusa de efort. La pacientii cu angina vasospastica, felodipina reduce aparitia cardiopatiei ischemice manifeste cat si asimptomatice.
Proprietati farmacocinetice
Felodipina este complet absorbita din tractul digestiv dupa administrarea orala. Concentratia plasmatica a felodipinei este direct proportionala cu dozele administrate oral (in intervalul 5-20 mg). Datorita fenomenului de prim pasaj hepatic, biodisponibilitatea sistemica dupa administrarea orala este de aproximativ 15-20% si este independenta de doza in intervalul 5-20 mg pe zi. Concentratia plasmatica maxima (Cmax) este atinsa in 2,5-5 ore dupa administrarea unei doze orale. Efectul de scadere a tensiunii arteriale este proportional cu concentratia plasmatica si este evident in 2-5 ore dupa administrare. Acest efect dureaza 24 ore.
Felodipina se leaga de proteinele plasmatice in proportie de aproximativ 99%, predominant de albumina.
Felodipina este metabolizata extensiv in ficat, rezultand metaboliti inactivi. 70% din doza administrata oral este excretata prin urina, restul prin fecale. Mai putin de 0,5% din doza administrata este eliminata sub forma nemodificata.
Datorita formei farmaceutice cu eliberare prelungita, faza de absorbtie a felodipinei este lunga, rezultand o crestere a timpului de atingere a Cmax si o reducere a Cmax comparativ cu formele farmaceutice cu eliberare imediata.
Dupa administrarea felodipinei in doze repetate la pacientii hipertensivi, valoarea medie a Cmax medie la starea de echilibru este cu aproximativ 20% mai mare decat dupa o doza unica. Dupa administrari repetate, nu s-au inregistrat cresteri ale ariei de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp (ASC). Dupa administrari repetate, variatia inter-individuala a Cmax si ASC este de aproximativ 1:3, indicand necesitatea individualizarii dozelor.
Insuficienta hepatica si varsta inaintata produc scaderea clearance-ului felodipinei, cu cresterea concentratiei plasmatice a medicamentului. Afectarea renala si hemodializa nu modifica farmacocinetica felodipinei. Felodipina traverseaza bariera hematoencefalica, placenta si este excretata in laptele matern.
Date preclinice de siguranta
Studiile conventionale privind toxicitatea in general, genotoxicitatea si carcinogenitatea nu au evidentiat nici un risc special pentru om.
In studiile la animale, antagonistii de calciu au determinat efecte embriotoxice si/sau teratogene la mai multe specii, in special sub forma de malformatii scheletice distale. In studiile privind toxicitatea
felodipinei asupra functiei de reproducere, la sobolan s-au observat prelungirea sarcinii si travaliu dificil, iar la iepure, insuficienta dezvoltarii falangelor distale (probabil datorata scaderii perfuziei utero-placentare). Aceste observatii nu indica vreun efect teratogen direct, ci mai degraba, consecintele secundare ale efectelor farmacodinamice ale felodipinei.