Indicatii
Avelox 400 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul urmatoarelor infectii bacteriene la pacienti cu varsta de 18 ani sau peste, cauzate de catre bacterii sensibile la moxifloxacina (vezi pct. 4.4, 4.8 si 5.1).
In urmatoarele indicatii, moxifloxacina trebuie utilizata numai atunci cand se considera inadecvata utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate frecvent pentru tratamentul infectiilor respective:
Sinuzita bacteriana acuta
Exacerbare acuta a bolii pulmonare obstructive cronice, inclusiv a bronsitei cronice
In urmatoarele indicatii, moxifloxacina trebuie utilizata numai atunci cand se considera inadecvata utilizarea altor medicamente antibacteriene care sunt recomandate pentru tratamentul initial al acestor infectii sau atunci cand acestea nu au avut rezultat:
Pneumonie dobandita in colectivitate, cu exceptia cazurilor severe
Afectiuni inflamatorii pelvine usoare pana la moderate (adica, infectii ale tractului genital superior feminin, incluzand salpingite si endometrite) fara un abces tubo-ovarian sau pelvin asociat. Avelox de 400 mg comprimatele filmate nu este recomandat pentru utilizarea in monoterapie cu o boala inflamatorie pelvina usoara pana la moderata, dar trebuie administrat in combinatie cu un alt agent antibacterian adecvat (de exemplu, cefalosporina) datorita cresterii rezistentei la moxifloxacina a Neisseria gonorrhoeae, doar daca moxifloxacina rezistenta la Neisseria gonorrhoeae poate fi exclusa (vezi pct. 4.4 si 5.1).
Avelox 400 mg comprimate filmate poate fi de asemenea utilizat pentru a completa un curs de terapie la pacientii care au aratat ameliorari ale starii de sanatate in timpul tratamentului initial cu moxifloxacina intravenoasa pentru urmatoarele indicatii:
Pneumonie dobandita in colectivitate
Infectii complicate ale pielii si ale structurii acesteia
Avelox de 400 mg comprimatele filmate nu trebuie utilizat pentru a initia terapia pentru niciun tip de infectie a pielii si a structurii pielii sau in pneumonia severa obtinuta in comunitate.
Trebuie luate in considerare ghidurile terapeutice in vigoare cu privire la utilizarea adecvata a medicamentelor antibacteriene.
Dozaj
Doze (adulti)
Doza recomandata este un comprimat filmat de 400 mg o data pe zi.
Insuficienta renala/ hepatica
Nu este necesara ajustarea dozelor la pacientii cu insuficienta renala usoara pana la severa sau la pacientii tratati prin dializa cronica, adica hemodializa si dializa peritoneala ambulatorie continua (vezi pct. 5.2 pentru mai multe informatii).
Nu exista suficiente date la pacientii cu insuficienta hepatica (vezi pct. 4.3).
Alte grupuri speciale de pacienti
Nu este necesara ajustarea dozelor la pacientii varstnici si la pacientii cu greutate corporala mica.
Copii si adolescenti
Moxifloxacina este contraindicata la copii si adolescenti (mai mici de 18 ani). Nu s-au determinat eficacitatea si siguranta moxifloxacinei la copii si adolescenti (vezi pct. 4.3).
Mod de administrare
Comprimatul filmat trebuie inghitit intreg cu lichid suficient si poate fi luat independent de orarul meselor.
Durata tratamentului
Avelox 400 mg comprimate filmate trebuie utilizat pentru urmatoarele durate de tratament:
Exacerbare acuta a bolii pulmonare obstructive cronice, inclusiv a bronsitei cronice 5 – 10 zile
Pneumonie dobandita in colectivitate 10 zile
Sinuzita bacteriana acuta 7 zile
Boala inflamatorie pelvina usoara pana la moderata 14 zile
Avelox 400 mg comprimate filmate a fost studiat in studii clinice pentru un tratament de pana la 14 zile.
Terapie secventiala (administrare intravenoasa urmata de cea orala)
In studiile clinice cu terapie secventiala majoritatea pacientilor au trecut de la terapie intravenoasa la terapie orala intru-un interval de 4 zile (pneumonie dobandita in colectivitate) sau 6 zile (infectii complicate ale pielii si ale structurii acesteia). Durata totala recomandata a tratamentului intravenos si oral este de 7-14 zile pentru pneumonie dobandita in colectivitate si de 7-21 zile pentru infectii complicate ale pielii si ale structurii acesteia.
Doza recomandata (400 mg o data pe zi) si durata tratamentului pentru indicatia respectiva nu trebuie depasite.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la moxifloxacina, alte chinolone sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Sarcina si alaptare (vezi pct. 4.6)
Pacienti cu varsta sub 18 ani
Pacienti cu istoric de boala/afectari ale tendoanelor asociate cu tratamentul cu chinolone.
Atat in studiile preclinice cat si la om, au fost observate modificari ale electrocardiogramei, ca urmare a expunerii la moxifloxacina, sub forma prelungirii intervalului QT. Prin urmare, din motive de siguranta in utilizare, moxifloxacina este contraindicata pacientilor cu:
Prelungirea intervalului QT congenitala sau dobandita, diagnosticata
Tulburari electrolitice, in special hipokaliemie necorectata
Bradicardie relevanta clinic
Insuficienta cardiaca relevanta clinic, cu reducerea fractiei de ejectie a ventriculului stang
Antecedente de aritmii simptomatice.
Moxifloxacina nu trebuie administrata concomitent cu alte medicamente care prelungesc intervalul QT (vezi, de asemenea, pct. 4.5).
Datorita datelor clinice limitate, moxifloxacina este, de asemenea, contraindicata la pacientii cu insuficienta hepatica (Child Pugh C) si la pacientii cu valori serice ale transaminazelor crescute mai mare de 5 ori limita superioara a valorilor normale.
Atentionari
Utilizarea moxifloxacinei trebuie evitata la pacientii care au prezentat in trecut reactii adverse grave la utilizarea medicamentelor care contin chinolone sau fluorochinolone (vezi pct. 4.8). Tratamentul acestor pacienti cu moxifloxacina trebuie initiat numai in absenta unor optiuni alternative de tratament si dupa evaluarea atenta a raportului beneficiu/risc (vezi si pct. 4.3).
Beneficiul tratamentului cu moxifloxacina, mai ales in infectiile cu grad scazut de severitate, trebuie echilibrat cu informatiile continute la punctul privind atentionarile si precautiile.
Prelungirea intervalului QTc si prelungirea QTc potential legata de conditiile clinice
S-a demonstrat ca moxifloxacina prelungeste intervalul QTc pe electrocardiograma unora dintre pacienti. La analiza ECG-urilor obtinute in programul de studii clinice, prelungirea QTc la administrarea de moxifloxacina a fost de 6 ms ± 26 ms, 1,4% fata de valoarea initiala. Deoarece intervalul QTc initial tinde sa fie mai prelungit la femei comparativ cu barbatii, femeile pot fi mai sensibile la medicamentele care prelungesc intervalul QTc. De asemenea, pacientii varstnici pot fi mai sensibili la efectele medicamentelor asupra intervalului QT.
Medicatia care poate reduce kaliemia trebuie folosita cu precautie la pacientii tratati cu moxifloxacina (vezi pct. 4.3 si 4.5).
Moxifloxacina trebuie folosita cu precautie la pacientii cu afectiuni proaritmogene curente (in special femei si pacienti varstnici), de exemplu: ischemia miocardica acuta sau prelungirea intervalului QT, deoarece poate duce la un risc crescut de aritmii ventriculare (inclusiv torsada varfurilor) si stop cardiac (vezi pct. 4.3). Marimea prelungirii intervalului QT poate creste cu concentratia medicamentului. De aceea doza recomandata nu trebuie depasita.
Daca apar semne de aritmie cardiaca in timpul tratamentului de moxifloxacina, tratamentul trebuie intrerupt si trebuie efectuat un ECG.
Hipersensibilitate/reactii alergice
Hipersensibilitatea si reactiile alegice au fost raportate la fluorochinolone, inclusiv moxifloxacina, dupa prima administrare. Reactiile anafilactice pot progresa spre un soc care poate pune viata in pericol, chiar si dupa prima administrare. In cazurile de manifestari clinice de reactii severe de hipersensibilitate, administrarea de moxifloxacina trebuie intrerupta si initiat tratamentul adecvat (de exemplu, tratamentul socului).
Tulburari hepatice severe
Au fost raportate cazuri de hepatita fulminanta cu potential de evolutie la insuficienta hepatica (inclusiv cazuri letale), in asociere cu moxifloxacina (vezi pct. 4.8). Pacientii trebuie sfatuiti sa se adreseze medicului inainte de continuarea tratamentului daca apar semne si simptome de hepatita fulminanta, cum sunt astenie cu evolutie rapida asociata cu icter, urina inchisa la culoare, tendinta de sangerare sau encefalopatie hepatica.
Trebuie efectuate teste/investigatii ale functiei hepatice in cazurile in care apar semne de disfunctie hepatica.
Reactii adverse cutanate severe
Reactii adverse cutanate severe (SCAR), inclusiv necroliza epidermica toxica (TEN: cunoscuta si sub numele de sindromul Lyell), sindromul Stevens Johnson (SJS) si Pustuloza exantematica generalizata acuta (AGEP), care ar putea pune viata in pericol sau ar putea fi letale, au fost raportate cu moxifloxacina (vezi pct. 4.8). In momentul prescriptiei, pacientii trebuie informati despre semnele si simptomele reactiilor cutanate severe si trebuie monitorizati indeaproape. Daca apar semne si simptome care sugereaza aceste reactii, moxifloxacina trebuie intrerupta imediat si trebuie luat in considerare un tratament alternativ. Daca pacientul a dezvoltat o reactie grava, cum ar fi SJS, TEN sau AGEP, cu utilizarea de moxifloxacina, tratamentul cu moxifloxacina nu trebuie reinitiat la acest pacient in niciun moment.
Pacienti cu predispozitie la convulsii
Chinolonele sunt cunoscute ca declansatoare de convulsii. Trebuie administrate cu precautie la pacientii cu tulburari ale SNC sau in prezenta altori factori de risc care pot predispune la convulsii sau care scad pragul de declansare a acestora. In caz de convulsii, tratamentul cu moxifloxacina trebuie intrerupt si trebuie instituite masurile corespunzatoare.
Reactii adverse grave la medicament, prelungite, invalidante si posibil ireversibile
La pacientii carora li s-au administrat chinolone si fluorochinolone, indiferent de varsta acestora si de factorii de risc preexistenti, au fost raportate cazuri foarte rare de reactii adverse grave la medicament, prelungite (care persista timp de luni sau ani), invalidante si posibil ireversibile, care afecteaza diferite sisteme din organism, uneori fiind implicate mai multe sisteme (musculo-scheletic, nervos, psihic si senzitiv). Administrarea de moxifloxacina trebuie oprita imediat, la primele semne sau simptome ale unei reactii adverse grave, iar pacientii trebuie sfatuiti sa se adreseze medicului curant pentru recomandari.
Neuropatie periferica
La pacientii tratati cu chinolone si fluorochinolone au fost raportate cazuri de polineuropatie senzoriala sau senzorial-motorie care determina parestezie, hipoestezie, disestezie sau slabiciune. Pacientii tratati cu moxifloxacina trebuie sfatuiti sa informeze medicul, inainte de a continua tratamentul, in cazul in care apar simptome de neuropatie, cum sunt durere, senzatie de arsura, furnicaturi, amorteala sau slabiciune, in scopul de a preveni aparitia unei afectiuni potential ireversibile (vezi pct. 4.8)
Reactii psihice
Pot interveni reactii psihice, chiar si dupa prima administrare de fluorochinolone, inclusiv moxifloxacina. In cazuri foarte rare, depresiile sau reactiile psihotice au progresat la ganduri de suicid si comportament de autoagresiune, cum sunt incercarile de suicid (vezi pct. 4.8). In eventualitatea in care un pacient dezvolta astfel de reactii, moxifloxacina trebuie intrerupta si trebuie instituite masuri corespunzatoare. Se recomanda precautie daca moxifloxacina trebuie utilizata la pacienti psihotici sau pacienti cu afectiuni psihiatrice in antecedente.
Diaree asociata cu antibioticele, inclusiv colita
Au fost raportate cazuri de diaree si colita asociate cu antibitoticele, inclusiv colita pseudomembranoasa si diaree cu Clostridium difficile, la utilizarea antibioticelor cu spectru larg, inclusiv moxifloxacina; manifestarile pot varia de la diaree usoara la colita
letala. Prin urmare, este important sa se ia in considerare acest diagnostic la pacientii care prezinta diaree in timpul sau dupa utilizarea moxifloxacinei. Daca diareea sau colita asociate antibitoticelor, este suspectata sau confirmata, trebuie intrerupt tratamentul curent cu medicamente antibacteriene, inclusiv moxifloxacina si trebuie initiate imediat masuri terapeutice adecvate. In plus, trebuie luate masuri adecvate de control al infectiei, pentru a reduce riscul de transmitere. Medicamentele anti- peristaltice sunt contraindicate la pacientii care dezvolta diaree severa.
Pacienti cu miastenie gravis
Moxifloxacina trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu miastenie gravis deoarece simptomele pot fi agravate.
Inflamatii de tendon, rupturi de tendon
Tendinita si ruptura de tendon (mai ales la nivelul tendonului lui Ahile, fara a se limita la acesta), uneori bilaterala, poate surveni in primele 48 ore de la initierea tratamentului cu chinolone si fluorochinolone, aparitia acestora fiind raportata chiar si timp de pana la cateva luni de la oprirea tratamentului (vezi pct 4.3 si 4.8). Riscul de tendinita si ruptura de tendon este crescut la pacientii varstnici, la pacientii cu insuficienta renala, la pacientii cu transplant de organ solid si la cei tratati concomitent cu corticosteroizi. Prin urmare, utilizarea concomitenta de corticosteroizi trebuie evitata. La primul semn de tendinita (de exemplu, umflare insotita de durere, inflamatie), tratamentul cu moxifloxacina trebuie oprit si trebuie avut in vedere un tratament alternativ. Membrul (membrele) afectat(e) trebuie tratat(e) in mod corespunzator (de exemplu, prin imobilizare). Nu trebuie utilizati corticosteroizi daca apar semne de tendinopatie.
Anevrism aortic si disectie de aorta, regurgitare la nivelul valvei cardiace/ incompetenta a valvei cardiace
Studiile epidemiologice raporteaza o crestere a riscului de anevrism si disectie de aorta, mai ales la pacientii varstnici, si de regurgitare la nivelul valvei aortice si mitrale dupa administrarea de fluorochinolone. S-au raportat cazuri de disectie si anevrisme de aorta, uneori complicate de ruptura (inclusiv cazuri letale), precum si cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/ incompetenta a uneia dintre valvele cardiace la pacientii carora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.8).
Prin urmare, fluorochinolonele trebuie utilizate doar dupa o evaluare atenta a raportului beneficiu-risc si dupa luarea in considerare a altor optiuni terapeutice la pacientii cu antecedente heredocolaterale cunoscute de boala anevrismala ori de boala congenitala de valva cardiaca sau la pacientii diagnosticati cu anevrism aortic si/sau disectie de aorta ori boala valvulara cardiaca sau in prezenta altor factori de risc sau afectiuni predispozante la
atat a unui anevrism sau disectie de aorta, cat si a regurgitarii la nivelul unei valve cardiace/ incompetentei unei valve cardiace (de exemplu, tulburari ale tesutului conjunctiv, precum sindrom Marfan, sindrom Ehlers-Danlos, sindrom Turner, boala Behcet, hipertensiune arteriala, poliartrita reumatoida) sau in plus,
anevrism si disectie de aorta (de exemplu, tulburari vasculare, precum arterita Takayasu sau arterita cu celule gigante, ateroscleroza diagnosticata sau sindrom Sjögren) sau in plus,
regurgitare la nivelul unei valve cardiace/ incompetentei unei valve cardiace (de exemplu, endocardita infectioasa).
De asemenea, riscul de disectie si anevrism de aorta, precum si de ruptura, poate fi crescut la pacientii tratati concomitent cu corticosteroizi cu administrare sistemica
In caz de dureri abdominale, toracice sau dorsalgii aparute brusc, pacientii trebuie sfatuiti sa se adreseze imediat unui medic dintr-un serviciu de urgenta.
Pacientii trebuie instruiti sa solicite imediat asistenta medicala in caz de dispnee acuta, palpitatii cardiace nou aparute sau aparitie a unui edem la nivelul abdomenului sau al extremitatilor inferioare.
Pacienti cu insuficienta renala
Pacientii varstnici cu tulburari renale trebuie sa foloseasca cu precautie moxifloxacina daca nu pot sustine un aport lichidian adecvat, deoarece deshidratarea poate mari riscul de insuficienta renala.
Tulburari de vedere
Daca este afectata vederea sau apar alte efecte asupra ochilor, trebuie solicitat imediat consult oftalmologic (vezi pct. 4.7 si 4.8).
Disglicemia
Ca in cazul tuturor fluorochinolonelor, au fost raporate la utilizarea moxifloxacinei tulburari ale glucozei din sange, incluzand atat hipoglicemie si hiperglicemie (vezi pct. 4.8). La pacientii tratati cu moxifloxacina, disglicemia a aparut predominant la pacientii diabetici varstnici care primesc tratament concomitent cu un agent oral hipoglicemiant (de exemplu, sulfoniluree) sau insulina. Au fost raportate cazuri de coma hipoglicemica. La pacientii cu diabet zaharat se recomanda monitorizarea atenta a glicemiei
Prevenirea reactiilor de fotosensibilitate
Se cunosc reactii de fotosensibilitate provocate de chinolone. Totusi, studiile au aratat ca moxifloxacina are un risc mai mic de a induce fotosensibilitate. Cu toate acestea, pacientii trebuie sfatuiti sa evite expunerea prelungita la radiatii ultraviolete sau lumina solara puternica pe durata tratamentului cu moxifloxacina.
Pacienti cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenaza
Pacientii cu antecedente familiale sau personale de deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza sunt predispusi la reactii hemolitice la tratamentul cu chinolone. In consecinta, moxifloxacina trebuie folosita cu precautie la acesti pacienti.
Pacienti cu afectiuni inflamatorii pelvine
La pacientii cu afectiuni inflamatorii pelvine complicate (de exemplu, asociate cu abcese tubo- ovariane sau pelviene) la care tratamentul intravenos este considerat necesar, tratamentul cu Avelox 400 mg comprimate filmate nu este recomandat.
Boala inflamatorie pelvina poate fi cauzata de Neisseria gonorrhoeae rezistenta la fluoroquinolone. Prin urmare, in astfel de cazuri, moxifloxacina trebuie administrata empiric concomitent cu un alt antibiotic adecvat (de exemplu, cefalosporina), cu exceptia cazului in care Neisseria gonorrhoeae rezistenta la moxifloxacina poate fi exclusa. Daca ameliorarea clinica nu se obtine dupa 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluata.
Pacienti cu ICCTS speciale
Eficacitatea clinica a moxifloxacinei administrate intravenos in tratamentul infectiilor din arsuri severe, fasciite si infectii ale piciorului diabetic cu osteomielita nu a fost stabilita.
Interferente cu testele biologice
Tratamentul cu moxifloxacina poate sa determine rezultate fals negative in cazul culturilor de Mycobacterium spp. prin suprimarea cresterii micobacteriilor, cauzand rezultate fals-negative ale probelor recoltate de la pacientii care iau moxifloxacina.
Pacienti cu infectii cu SARM
Moxifloxacina nu este recomandata pentru tratamentul infectiilor cu Staphylococcus aureus rezistent la meticilina (SARM). In cazul infectiilor suspectate sau confirmate datorita SARM trebuie initiat tratamentul cu un agent antibacterian corespunzator (vezi pct. 5.1).
Copii si adolescenti
Datorita reactiilor adverse asupra cartilajelor animalelor tinere (vezi pct. 5.3), administrarea la copii si adolescenti mai mici de 18 ani este contraindicata (vezi pct. 4.3).
Informatii despre excipienti
Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de total de lactaza sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per comprimat filmat, adica practic „nu contine sodiu”.
Interactiuni
Interactiuni cu alte medicamente
Nu poate fi exclus un efect suplimentar asupra prelungirii intervalului QT a moxifloxacinei si a altor medicamente care pot prelungi intervalul QTc. Aceasta ar putea duce la un risc crescut de aritmii ventriculare, inclusiv torsada varfurilor. Prin urmare, administrarea concomitenta de moxifloxacina cu oricare dintre urmatoarele medicamente este contraindicata (vezi si pct. 4.3):
anti-aritmice clasa IA (de exemplu, chinidina, hidrochinidina, disopiramida)
anti-aritmice clasa III (de exemplu, amiodarona, sotalol, dofetilida, ibutilida)
antipsihotice (de exemplu, fenotiazine, pimozida, sertindol, haloperidol, sultoprida)
agenti antidepresivi triciclici
anumiti agenti antimicrobieni (saquinavir, sparfloxacin, eritromicina IV, pentamidina, antimalarice in special halofantrina)
anumite antihistaminice (terfenadina, astemizol, mizolastina)
alte medicamente (cisapride, vincamine IV, bepridil, difemanil).
Moxifloxacina trebuie utilizata cu precautie la pacientii care iau medicamente care pot reduce nivelurile de potasiu (de exemplu, Loop si diuretice de tip tiazida, laxative si clisme [doze mari], corticosteroizi, amfotericina B) sau medicamente care sunt asociate cu bradicardie clinic semnificativa.
Trebuie lasat un interval de aproximativ 6 ore intre administrarea agentilor care contin cationi bivalenti sau trivalenti (de exemplu, antiacide care contin magneziu sau aluminiu, tablete de didanozina, sucralfat si agenti care contin fier sau zinc) si administrarea de moxifloxacina.
Administrarea concomitenta de carbune activ cu o doza de 400 mg moxifloxacina determina prevenirea pronuntata a absorbtiei medicamentului si la reducerea biodisponibilitatii sistemice a acestuia cu pana la 80%. De aceea nu se recomanda administrarea concomitenta a acelor doua medicamente (cu exceptia cazurilor de supradozaj, vezi de asemenea pct. 4.9).
Dupa administrarea de doze repetate de moxifloxacina la voluntari sanatosi Cmax a digoxinei a crescut cu aproximativ 30% la starea de echilibru, fara a afecta nivelul ASC sau minimele. Nu este necesara precautie pentru utilizarea cu digoxina.
In studiile efectuate la voluntari diabetici, administrarea concomitenta de moxifloxacina orala cu glibenclamida a dus la o scadere cu aproximativ 21% a concentratiilor plasmatice maxime ale glibenclamidei. Combinatia de glibenclamida si moxifloxacina ar putea duce teoretic la o hiperglicemie usoara si tranzitorie. Cu toate acestea, modificarile farmacocinetice observate pentru glibenclamida nu au avut ca rezultat modificari ale parametrilor farmacodinamici (glucoza din sange, insulina). Prin urmare, nu a fost observata nicio interactiune relevanta clinic intre moxifloxacina si glibenclamida.
Modificari ale INR (International Normalised Ratio)
A fost raportat un mare numar de cazuri demonstrand o crestere a activitatii anticoagulantelor orale la pacientii carora li s-au administrat antibiotice, in special fluorochinolone, macrolide, tetracicline, cotrimoxazol si anumite cefalosporine. Factorii de risc par a fi afectiunile infectioase si inflamatorii, varsta si starea generala a pacientului. In aceste conditii, este dificil de evaluat daca infectia sau tratamentul cu antibiotice determina modificari ale INR (International Normalised Ratio). O masura de precautie este monitorizarea mai frecventa a INR. Daca este necesar, dozarea anticoagulantului oral trebuie sa fie ajustata corespunzator.
Studiile clinice nu au aratat interactiuni in urma administrarii concomitente de moxifloxacina cu: ranitidina, probenecid, contraceptive orale, suplimente de calciu, morfina administrata parenteral, teofilina, ciclosporina sau itraconazol.
Studiile in vitro cu enzime umane citocrom P450 au sustinut aceste constatari. Avand in vedere aceste rezultate, este putin probabila o interactiune metabolica prin enzimele citocromului P450.
Interactiunea cu alimentele
Moxifloxacina nu are interactiuni semnificative clinic cu alimentele, incluzand produsele lactate.
Sarcina
Sarcina
Siguranta moxifloxacinei in timpul sarcinii la om nu a fost evaluata. Studiile la animale au evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul potential pentru om este necunoscut. Din cauza riscului experimental de leziuni produse de fluorochinolone la cartilajele articulatiilor de sustinere la animalele imature si leziuni comune reversibile descrise la copiii care au primit fluorochinolone, administrarea moxifloxacinei in timpul sarcinii este contraindicata (vezi pct. 4.3).
Alaptare
Nu exista date disponibile referitoare la lactatie sau la femeile care alapteaza. Datele preclinice arata ca moxifloxacina se excreta in laptele matern in cantitati mici. In lipsa unor date si din cauza riscului
experimental de afectare a cartilajelor articulatiilor de sustinere la animalele imature de catre fluorochinolone, alaptarea este contraindicata in timpul tratamentului cu moxifloxacina (vezi pct. 4.3).
Fertilitatea
Studii la animale nu au demonstrat toxicitate asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
Condus auto
Nu au fost efectuate studii privind efectele moxifloxacinei asupra capacitatii de a conduce si de a folosi utilaje. Totusi, fluorochinolonele incluzand moxifloxacina, pot sa determine o scadere a capacitatii pacientului de a conduce vehicule sau de a manevra utilaje, datorita reactiilor adverse de la nivelul SNC (de exemplu, ameteli, pierderea tranzitorie a vederii, vezi pct. 4.8) sau pierderea acuta si de scurta durata a constientei (sincopa, vezi pct. 4.8). Pacientii trebuie sfatuiti sa observe cum reactioneaza la administrarea moxifloxacinei inainte de a conduce vehicule sau a manevra utilaje.
Reactii adverse
Reactiile adverse bazate pe studii clinice si provenite din rapoartele de dupa punerea pe piata cu moxifloxacina 400 mg (tratament oral si secvential), si clasificate in functie de frecventa aparitiei sunt descrise mai jos:
In afara de greata si diaree, toate reactiile adverse au fost observate cu o freventa mai mica de 3%.
In cadrul fiecarei grupe de frecvente, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii. Frecventele sunt definite dupa cum urmeaza:
- frecvente (mai mult sau egal cu 1/100 si mai putin de 1/10)
mai putin frecvente (mai mult sau egal cu 1/1000 si mai putin de 1/100)
- rare (mai mult sau egal cu 1/10000 si mai putin de 1/1000)
foarte rare (mai putin de 1/10000)
necunoscuta (nu poate fi estimata din datele disponibile)
| Clasificarea | Frecvente | Mai putin | Rare | Foarte rare | Necunoscuta |
| pe organe, | frecvente | ||||
| aparate si | |||||
| sisteme | |||||
| Infectii si | Suprainfectii | ||||
| infestari | determinate de | ||||
| bacterii rezistente | |||||
| sau fungi | |||||
| de exemplu, | |||||
| candidoza orala | |||||
| si vaginala | |||||
| Tulburari | Anemie | Valori crescute | |||
| hematologice | Leucopenie | ale protrombinei | |||
| si limfatice | Neutropenie | /INR scazut | |||
| Trombocitopenie | Agranulocitoza | ||||
| Trombocitemie | Pancitopenie | ||||
| Eozinofilie | |||||
| Timp de | |||||
| protrombina | |||||
| prelungit/INR | |||||
| crescut |
| Clasificarea pe organe, aparate sisisteme | Frecvente | Mai putin frecvente | Rare | Foarte rare | Necunoscuta |
| Tulburari ale sistemului imunitar | Reactie alergica (vezi pct. 4.4) | Reactie anafilactica incluzand foarte rar soc care poate pune viata în pericol(vezi pct. 4.4) Edem alergic/angioedem (incluzand edem laringeal cu potential letalvezi pct. 4.4) | |||
| Tulburari endocrine | Sindromul secretiei inadecvate de hormon antidiuretic(SIADH) | ||||
| Tulburarimetabolice si de nutritie | Hiperlipidemie | Hiperglicemie Hiperuricemie | HipoglicemieComa hipoglicemica | ||
| Tulburari psihice* | Reactii anxioase Hiperactivitate psihomotorie/ agitatie | Labilitate emotionala Depresie (in cazuri foarte rare, poate sa ajunga la comportament de autoagresiune, precum idei suicidale sau incercari de suicid, vezi pct 4.4)HalucinatiiDelir | Depersonalizare Reactii psihotice (in cazuri foarte rare, poate sa ajunga la comportament de autoagresiune, precum idei suicidale sau incercari de suicid, vezi pct 4.4) |
| Clasificarea pe organe, aparate sisisteme | Frecvente | Mai putin frecvente | Rare | Foarte rare | Necunoscuta |
| Tulburari ale sistemului nervos* | Cefalee Ameteli | Parestezii si disestezii Tulburari ale gustului (in cazuri foarte rare, incluzand ageuzie) Confuzie si dezorientare Tulburari ale somnului (in special insomnie) TremorVertij Somnolenta | Hipoestezie Tulburari ale mirosului (incluzand anosmie) Cosmaruri Tulburari de coordonare (incluzand tulburari de mers, in special determinate de ameteli sau vertij)Convulsii inclusiv de tip grand mal (vezi pct. 4.4.) Tulburări ale atentiei Tulburari de vorbire Amnezie Neuropatie si polineuropatieperiferica | Hiperestezie | |
| Tulburari oculare* | Tulburari de vedere incluzand diplopie si vedere incetosata (în special in timpul reactiilor adverse de la nivelul SNC, vezi pct. 4.4) | Fotofobie | Pierdere tranzitorie a vederii (in special in timpul reactiilor adverse de la nivelul SNC, vezi pct 4.4 și 4.7)Uveita si defecte de transiluminare bilaterala acuta airisului (vezi pct. 4.4) | ||
| Tulburari acustice si vestibulare* | TinitusAfectarea auzului inclusiv surditate (de obiceireversibila) |
| Clasificarea pe organe, aparate sisisteme | Frecvente | Mai putin frecvente | Rare | Foarte rare | Necunoscuta |
| Tulburari cardiace** | Prelungirea intervalului QT la pacientii cu hipokaliemie (vezi pct. 4.3 si 4.4) | Prelungirea intervalului QT (vezi pct 4.4) Palpitatii Tahicardie Fibrilatie atriala Angina pectorala | Tahiaritmii ventriculare Sincopa (de exemplu pierdereaacuta si de scurta durata a constientei) | Aritmii nespecifice Torsada varfurilor (vezi pct. 4.4) Stop cardiac (vezi pct. 4.4) | |
| Tulburari vasculare** | Vasodilatatie | Hipertensiune arteriala Hipotensiune arteriala | Vasculita | ||
| Tulburari respiratorii, toracice simediastinale | Dispnee (incluzand dispneea din astmul bronsic) | ||||
| Tulburari gastro- intestinale | Greata Varsaturi Dureri gastro- intestinale si abdominale Diaree | Anorexie Constipatie Dispepsie Flatulenta Gastrita Valori serice crescute ale amilazelor | Disfagie Stomatita Colita asociată administrarii antibioticelor (inclusiv colitapseudomembrano asă, in cazuri foarte rare asociata cu complicatii care pot pune viata in pericol, vezi pct.4.4) | ||
| Tulburari hepatobiliare | Valori serice crescute ale transaminazelor | Insuficienta hepatica (incluzand cresterea LDH) Bilirubinemie crescutaValori serice crescute ale gama- glutamil- transferazei Valori serice crescute alefosfatazei alcaline | Icter Hepatita (in special, colestatica) | Hepatita fulminanta putand evolua spre insuficienta hepatica cu risc vital (inclusiv cazuri letale, vezi pct. 4.4) | |
| Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat | PruritEruptie cutanata tranzitorie UrticariePiele uscată | Reactii buloase de tip sindrom Stevens-Johnson sau necroliza epidermica toxica (care poate pune viata în pericol pct.4.4) | Pustuloza exantematica generalizata acuta (AGEP) |
| Clasificarea pe organe, aparate sisisteme | Frecvente | Mai putin frecvente | Rare | Foarte rare | Necunoscuta |
| Tulburari ale tesutului musculo- scheletic, conjunctiv si osos* | Artralgie Mialgie | Tendinite (vezi pct. 4.4.) Crampe musculare Spasme musculare Slabiciune musculara | Ruptura de tendon (vezi pct. 4.4)Artrita Rigiditate musculara Exacerbarea simptomelor demiastenie gravis (vezi pct. 4.4) | Rabdomioliza | |
| Tulburari renale si ale cailor urinare | Deshidratare | Afectare renala (inclusiv cresteri ale BUN (Blood Urea Nitrogen) si ale creatininei) Insuficienta renala (vezi pct.4.4) | |||
| Tulburari generale si la nivelul locului de administrare* | Stare generala de rau (predominant astenie sau oboseala)Dureri nespecifice (inclusiv dureri de spate, în piept, pelvine și ale extremitatilor)Transpiratie | Edem |
*Au fost raportate cazuri foarte rare de reactii adverse grave la medicament, prelungite (pana la luni sau ani), invalidante si posibil ireversibile, care afecteaza cateva, uneori mai multe aparate, sisteme si organe si simturi, (inclusiv reactii precum tendinita, ruptura de tendon, artralgie, durere la nivelul extremitatilor, tulburari ale mersului, neuropatii asociate cu parestezie, depresie, oboseala, afectare a memoriei, tulburari ale somnului si afectare a auzului, vederii, gustului si mirosului), in asociere cu utilizarea chinolonelor si fluorochinolonelor, in unele cazuri indiferent de factorii de risc preexistenti (vezi pct. 4.4).
**S-au raportat cazuri de disectie si anevrism de aorta, uneori complicate de ruptura (inclusiv cazuri letale), precum si cazuri de regurgitare la nivelul unei valve cardiace/incompetenta a uneia dintre valvele cardiace la pacientii carora li s-au administrat fluorochinolone (vezi pct. 4.4)
De asemenea, cazuri foarte rare ale urmatoarelor reactii adverse au fost raportate in urma tratamentului cu alte fluorochinolone, care ar putea sa apara, de asemenea, in timpul tratamentului cu moxifloxacina: cresterea presiunii intracraniene (inclusiv pseudotumor cerebri), hipernatraemie, hipercalcemie, anemie hemolitica, reactii de fotosensibilitate (vezi sectiunea 4.4).
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului.
Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO e-mail: adr@anm.ro Website: www.anm.ro
Raportand reactiile adverse, puteti contribui la furnizarea de informatii suplimentare privind siguranta acestui medicament.
Supradozaj
Nu se recomanda contramasuri specifice dupa supradozajul accidental. In caz de supradozaj, se recomanda tratament de sustinere, inclusiv masuratori EKG, din cauza posibilitatii de prelungire a intervalului QT. Administrarea concomitenta de carbune cu o doza de 400 mg de moxifloxacina orala va reduce disponibilitatea sistemica a medicamentului cu mai mult de 80%. Administrarea carbunelui activat la scurt timp dupa initierea absorbtiei poate fi utila pentru prevenirea cresterii excesive a expunerii sistemice la moxifloxacina in cazurile de supradozaj.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, cod ATC: J01MA14. Mecanism de actiune
Moxifloxacina are activitate in vitro asupra unui spectru larg de agenti patogeni gram-pozitiv si gram- negativ.
Actiunea bactericida a moxifloxacinei rezulta din inhibarea ambelor topoizomeraze tip II (ADN giraza si topoizomeraza IV), necesare pentru replicarea, transcriptia si repararea ADN-ului bacterian. Se pare ca jumatatea C8-metoxi contribuie la cresterea activitatii si la reducerea selectionarii de bacterii gram- pozitiv mutante rezistente, in comparatie cu jumatatea C8-H. Prezenta substituentului bicicloaminic voluminos in pozitia C-7 previne efluxul activ asociat cu genele norA sau pmrA intalnite la anumite bacterii gram-pozitiv.
Investigatiile farmacodinamice au demonstrat ca moxifloxacina are efect bactericid dependent de concentratie. Concentratiile bactericide minime (CBM) sunt de ordinul de marime al concentratiilor minime inhibitorii (CMI).
Efectul asupra florei intestinale umane
Urmatoarele modificari ale florei intestinale au fost observate la voluntari, in urma administrarii orale de moxifloxacina: Escherichia coli, Bacillus spp., Enterococcus spp. si Klebsiella spp. au fost reduse, precum si anaerobii Bacteroides vulgatus, Bifidobacterium spp., Eubacterium spp. si Peptostreptococcus spp.. S-a constatat o crestere a Bacteroides fragilis. Aceste modificari au revenit la normal in doua saptamani.
Mecanism de rezistenta
Mecanismele de dezvoltare a rezistentei bacteriene care inactiveaza penicilinele, cefalosporinele, aminoglicozidele, macrolidele si tetraciclinele nu afecteaza activitatea antibacteriana a moxifloxacinei. Alte mecanisme de rezistenta, cum sunt scaderea permeabilitatii membranare (intalnita la Pseudomonas aeruginosa) si mecanismele de eflux, pot, de asemenea, afecta si sensibilitatea la moxifloxacina.
Rezistenta in vitro la moxifloxacina este dobandita in mai multe etape prin mutatii la nivelul situsurilor tinta, la ambele topoizomeraze de tip II, ADN giraza si topoizomeraza IV. Moxifloxacina este un substrat putin favorabil pentru mecanismele active de eflux ale germenilor gram-pozitiv.
A fost observata rezistenta incrucisata cu alte fluorochinolone. Totusi, dat fiind ca moxifloxacina inhiba atat topoizomeraza II cat si IV cu activitate similara la unele bacterii gram-pozitiv, aceste bacterii pot fi rezistente la alte chinolone, dar sensibile la moxifloxacina.
Niveluri critice
MIC clinic EUCAST si puncte de intrerupere a difuziei discului pentru moxifloxacina (01.01.2012):
| Organism | Susceptibil | Rezistent |
| Staphylococcus spp. | ≤ 0,5 mg/l≥ 24 mm | > 1 mg/l< 21 mm |
| S. pneumoniae | ≤ 0,5 mg/l≥ 22 mm | > 0,5 mg/l< 22 mm |
| Streptococcus Grupele A, B, C, G | ≤ 0,5 mg/l≥ 18 mm | > 1 mg/l< 15 mm |
| H. influenzae | ≤ 0,5 mg/l≥ 25 mm | > 0,5 mg/l< 25 mm |
| M. catarrhalis | ≤ 0,5 mg/l≥ 23 mm | > 0,5 mg/l< 23 mm |
| Enterobacteriaceae | ≤ 0,5 mg/l≥ 20 mm | > 1 mg/l< 17 mm |
| Niveluri critice care sunt legate de specii* | ≤ 0,5 mg/l | > 1 mg/l |
| * datele critice care nu sunt legate de specii au fost determinate in principal pe baza datelor farmacocinetice/farmacodinamice si sunt independente de distributiile MIC ale speciilor specifice. Acestea sunt utilizate numai pentru specii carora nu li s-a acordat un punct de intrerupere specific speciei si nu sunt utilizate cu specii unde criteriile interpretative raman a fistabilite. | ||
Susceptibilitate microbiologica
Prevalenta rezistentei dobandite poate varia geografic si cu timpul pentru specii selectate, iar informatiile locale de rezistenta sunt de dorit, in special atunci cand se trateaza infectii severe. Dupa
cum este necesar, trebuie solicitate sfaturi in cazul in care prevalenta locala a rezistentei este in asa fel, incat utilitatea agentului in cel putin unele tipuri de infectii sa fie discutabila.
| Specii sensibile frecvent |
| Microorganisme aerobe gram-pozitiveGardnerella vaginalisStaphylococcus aureus* (susceptibil la meticilina)Streptococcus agalactiae (Grupa B)Streptococcus milleri group* (S. anginosus, S. constellatus and S. intermedius) Streptococcus pneumoniae*Streptococcus pyogenes* (Grupa A)Streptococcus viridans group (S. viridans, S. mutans, S. mitis, S. sanguinis, S. salivarius,S. thermophilus) |
| Microorganisme aerobe gram-negativeAcinetobacter baumanii Haemophilus influenzae* Haemophilus parainfluenzae* Legionella pneumophilaMoraxella (Branhamella) catarrhalis* |
| Microorganisme anaerobeFusobacterium spp.Prevotella spp. |
| “Alte” microorganismeChlamydophila (Chlamydia) pneumoniae* Chlamydia trachomatis*Coxiella burnetii Mycoplasma genitalium Mycoplasma hominisMycoplasma pneumoniae* |
| Speciile pentru care rezistenta dobandita poate fi o problema |
| Microorganisme aerobe gram-pozitiveEnterococcus faecalis* Enterococcus faecium*Staphylococcus aureus (rezistent la meticilină)+ |
| Microorganisme aerobe gram-negativeEnterobacter cloacae* Escherichia coli*# Klebsiella pneumoniae*# Klebsiella oxytoca Neisseria gonorrhoeae*+Proteus mirabilis* |
| Microorganisme anaerobeBacteroides fragilis* Peptostreptococcus spp.* |
| Organisme rezistente in mod inerent |
| Microorganisme aerobe gram-negativePseudomonas aeruginosa |
| * Activitatea a fost demonstrata satisfacator la tulpinile sensibile din studiile clinice din indicatiile clinice aprobate.# Tulpinile producatoare de ESBL sunt frecvent rezistente la fluorochinolone+Rata de rezistenta mai mare > 50% in una sau mai multe tari |
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie si biodisponibilitate
In urma administrarii orale, moxifloxacina este absorbita rapid si aproape complet. Biodisponibilitatea absoluta ajunge la aproximativ 91%.
Parametrii farmacocinetici evolueaza liniar in intervalul 50 – 800 mg in doza unica si pana la 600 mg o data pe zi, timp de 10 zile. Dupa o doza orala de 400 mg se atinge concentratia maxima de 3,1 mg/l in decurs de 0,5 – 4 ore dupa administrare. Concentratiile plasmatice maxime si minime la starea de echilibru (doza de 400 mg o data pe zi) au fost de 3,2 mg/l, respectiv de 0,6 mg/l. La starea de echilibru, expunerea in intervalul de dozare este cu aproximativ 30% mai mare decat dupa prima doza.
Distributie
Moxifloxacina se distribuie rapid in spatiile extravasculare; dupa o doza de 400 mg s-a determinat o ASC de 35 mg h/l. Volumul aparent de distributie la starea de echilibru (Vss) este de aproximativ 2 l/kg. Experimentele in vitro si ex vivo au evidentiat o legare de proteinele plasmatice de aproximativ 40 – 42% independent de concentratia medicamentului. Moxifloxacina se leaga in principal de albumina serica.
Urmatoarele concentratii plasmatice maxime (medie geometrica) au fost observate ca urmare a administrarii unei doze orale unice de 400 mg moxifloxacina.
| Tesut | Concentratie | Loc: Raport plasmatic |
| Plasma | 3,1 mg/l | - |
| Saliva | 3,6 mg/l | 0,75 - 1,3 |
| Lichidul vezicular | 1,61 mg/l | 1,71 |
| Mucoasa bronsica | 5,4 mg/kg | 1,7 - 2,1 |
| Macrofage alveolare | 56,7 mg/kg | 18,6 - 70,0 |
| Lichid alveolar | 20,7 mg/l | 5 - 7 |
| Sinusul maxilar | 7,5 mg/kg | 2,0 |
| Sinusul etmoid | 8,2 mg/kg | 2,1 |
| Polipi nazali | 9,1 mg/kg | 2,6 |
| Lichid interstitial | 1,02 mg/l | 0,8 - 1,42,3 |
| Tractul genital feminin* | 10,24 mg/kg | 1,724 |
* administrare intravenoasa a unei singure doze de 400 mg
1 10 ore dupa administrare
2 concentratie pentru fractiunea nelegata
3 intre 3 si 36 de ore dupa doza
4 la terminarea perfuzarii
Metabolizare
Moxifloxacina sufera biotransformare de faza II si se excreta pe cale renala si biliara/prin materiile fecale sub forma netransformata, precum si sub forma unui compus sulfoconjugat (M1) si glucuronoconjugat (M2). M1 si M2 sunt singurii metaboliti semnificativi la om si amandoi sunt microbiologic inactivi.
In studiile clinice de faza I si in cele in vitro nu s-au observat interactiuni farmacocinetice metabolice cu alte medicamente care sufera biotransformarea de faza I prin intermediul enzimelor citocromului P450. Nu exista dovezi de metabolizare oxidativa.
Eliminare
Moxifloxacina este eliminata din plasma cu un timp mediu de injumatatire de aproximativ 12 ore. Media clearance-ului total aparent, dupa o doza de 400 mg variaza intre 179 si 246 ml/minut.
Clearance-ul renal este de aproximativ 24 – 53 ml/minut, ceea ce sugereaza reabsorbtie tubulara partiala a medicamentului din rinichi.
Dupa o doza de 400 mg, regasirea in urina (aproximativ 19% substanta netransformata, aproximativ 2,5% M1 si aproximativ 14% M2) si materiile fecale (aproximativ 25% substanta netransformata, aproximativ 36% M1 si zero pentru M2) totalizeaza aproximativ 96%.
Administrarea concomitenta de moxifloxacina si ranitidina sau probenecid nu a modificat clearance-ul renal al medicamentului netransformat.
Varstnici si pacienti cu greutate corporala mica
Au fost observate concentratii plasmatice mai mari la voluntarii sanatosi cu greutate corporala mica (cum sunt femeile) si la voluntarii varstnici.
Insuficienta renala
Proprietatile farmacocinetice ale moxifloxacinei nu difera semnificativ la pacientii cu insuficienta renala (inclusiv clearance al creatininei mai mic de 20 ml/minut/1,73 m2). Odata cu scaderea functiei renale, concentratiile metabolitului M2 (glucuronoconjugat) cresc pana la de 2,5 ori (cu un clearance al creatininei mai mare de 30 ml/minut/1,73 m2).
Insuficienta hepatica
Pe baza studiilor farmacocinetice efectuate pana in prezent la pacientii cu insuficienta hepatica (Child Pugh A, B), nu se poate determina daca exista diferente fata de voluntarii sanatosi. Insuficienta hepatica a fost asociata cu expunere mai mare la M1 in plasma, in timp ce expunerea la medicamentul netransformat a fost comparabila cu cea de la voluntarii sanatosi. Nu exista suficienta experienta clinica privind utilizarea moxifloxacinei la pacientii cu insuficienta hepatica.
Date preclinice de siguranta
Reactii la nivelul sistemului hematopoetic (o usoara scadere a numarului eritrocitelor si trombocitelor) au fost observate la sobolan si maimuta. Similar altor chinolone, s-a constatat hepatotoxicitate (valori crescute ale enzimelor hepatice si degenerare vacuolara) la sobolan, maimuta si caine. La maimuta a aparut toxicitate la nivelul sistemului nervos central (convulsii). Aceste efecte au fost observate numai dupa tratament cu doze mari de moxifloxacina sau dupa tratament indelungat.
Moxifloxacina, similar altor chinolone, a fost genotoxica in testele in vitro utilizand bacterii sau celule de la mamifere. Deoarece aceste efecte pot fi explicate prin interactiunea cu giraza la bacterii si - in concentratii mai mari - printr-o interactiune cu topoizomeraza II la celule de mamifere, se poate asuma o concentratie de prag pentru genotoxicitate. Prin testele in vivo, nu s-a evidentiat genotoxicitate chiar daca s-au utilizat doze foarte mari de moxifloxacina. In acest mod, se poate demonstra ca exista o suficienta marja de siguranta in cazul dozei terapeutice la om. Moxifloxacina a fost necarcinogenica, intr-un studiu initiere-promovare la sobolan.
Multe chinolone sunt fotoreactive si pot induce reactii fototoxice, fotomutagenice si fotocarcinogenice. Spre deosebire de acestea, moxifloxacina nu are proprietati fototoxice si fotogenotoxice cand a fost testata prin intermediul unui program comprehensiv de studii in vitro si in vivo. In aceleasi conditii, alte chinolone induc reactii de tipul celor mentionate mai sus.
La concentratii mari, moxifloxacina este un inhibitor al componentei rapide a curentului rectificator intarziat al potasiului la nivelul cordului si din acest motiv poate determina prelungiri ale intervalului QT. Studiile toxicologice la caine, cu doze orale ≥ 90 mg/kg determina la concentratii plasmatice mai mic sau egal cu 16 mg/l, prelungiri ale intervalului QT, dar nu si aritmii. Numai dupa administrarea intravenoasa a unei doze mai mari de 50 de ori doza la om (mai mic de 300 mg/kg), conducand la concentratii plasmatice de mai mic sau egal cu 200 mg/l (mai mult de 40 de ori peste valoarea terapeutica dupa administrare intravenoasa), s-au constatat aritmii ventriculare reversibile, non-letale.
Chinolonele pot determina leziuni la nivelul cartilajelor articulatiilor majore diartrodiale la animalele imature. Cea mai scazuta doza orala de moxifloxacina ce a determinat toxicitate articulara la animale tinere (caine) a fost de patru ori mai mare valoarea maxima a dozei terapeutice recomandate de 400 mg (pentru 50 kg greutate corporala) luand in calcul o baza mg/kg, concentratiile plasmatice fiind de doua-trei ori mai mari decat acelea ale dozei terapeutice maxime.
Testele de toxicitate la sobolan si maimuta (cu doze repetate pana la sase luni) nu au evidentiat risc oculotoxic. La caine, dozele orale mari (≥ 60 mg/kg) au condus la concentratii plasmatice ≥ 20 mg/l si au determinat modificari ale electroretinogramei si in cazuri izolate, atrofia retinei.
Studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere la sobolan, iepure si maimuta arata ca moxifloxacina traverseaza placenta. Studii la sobolan (per os si intravenos) si maimuta (per os) nu au evidentiat teratogenicitate sau afectare a fertilitatii dupa administrarea moxifloxacinei. O incidenta usor crescuta a malformatiilor vertebrelor si coastelor a fost observata la fetusii de iepure, dar numai la o doza de 20 mg/kg i.v. care a fost asociata cu toxicitate materna severa. A fos