Azitrox 500mg, 3 comprimate filmate, Zentiva

Indicatii
Azitrox este indicat in tratamentul urmatoarelor infectii, care sunt determinate sau se presupune ca sunt determinate de unul sau mai multe microorganisme sensibile (vezi pct. 5.1):

Infectii ale cailor respiratorii superioare: faringita bacteriana, amigdalita bacteriana, sinuzita, otita medie.

Infectii ale cailor respiratorii inferioare: bronsita acuta bacteriana si exacerbare a bronsitei cronice, pneumonie comunitara.

Infectii cutanate si ale tesuturilor moi: acnee vulgara moderata, eritem cronic migrator (prima faza a bolii Lyme), erizipel, impetigo, piodermita secundara.

Boli cu transmitere sexuala, uretrita si cervicita fara complicatii, determinate de Chlamydia Trachomatis.

Dozaj

Doze

Adulti, inclusiv varstnici, adolescenti si copii cu greutate corporala peste 45 kg
In tratamentul infectiilor cailor respiratorii superioare si inferioare, infectiilor cutanate si ale tesuturilor moi (cu exceptia eritemului migrator), doza totala de azitromicina este de 1500 mg, administrata timp de trei zile (500 mg, o data pe zi).

Acnee vulgara moderata
In tratamentul acneei vulgare moderate este recomandata o doza totala de 6 g, in urmatorul regim terapeutic: un comprimat de 500 mg o data pe zi timp de 3 zile, urmat de un comprimat de 500 mg o data pe saptamana, timp de 9 saptamani. Din a doua saptamana, doza trebuie administrata la sapte zile de la primul comprimat, iar urmatoarele 8 doze trebuie administrate la intervale de 7 zile.

Eritem cronic migrator
In tratamentul eritemului migrator, doza totala de azitromicina este de 3 g si trebuie administrata dupa cum urmeaza: 1 g (doua comprimate de 500 mg, in doza unica) in prima zi, urmat de 500 mg o data pe zi, in zilele 2-5.

Boli cu transmitere sexuala
Pentru tratamentul infectiilor genitale necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis, doza este de 1000 mg, administrata ca doza unica.

Copii cu greutate corporala sub 45 kg
In cazul acestei forme famaceutice, medicamentul este destinat copiilor cu varsta peste 6 ani.
In cazul infectiilor cailor respiratorii, doza recomandata este de 10 mg/kg o data pe zi timp de trei zile. In cazul eritemului cronic migrator (prima faza a bolii Lyme), dozajul este urmatorul: in prima zi, copiilor li se administreaza 20 mg/kg o data la 24 de ore, iar in zilele 2-5 cate 10 mg/kg o data la 24 de ore.

Insuficienta renala
La pacientii cu insuficienta renala usora (clearance-ul creatininei > 40 ml/min) nu este necesara ajustarea dozei. La pacienti cu clearance al creatininei

Contraindicatii

Hipersensibilitate la azitromicina, la eritromicina, la orice antibiotic din clasa macrolidelor sau ketolidelor sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1;

Copii cu greutatea corporala sub 25 kg. Insuficienta hepatica severa.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la azitromicina, la eritromicina, la orice antibiotic din clasa macrolidelor sau ketolidelor sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1;

Copii cu greutatea corporala sub 25 kg. Insuficienta hepatica severa.

Atentionari

Hipersensibilitate

La fel ca in cazul eritromicinei si al altor macrolide, au fost raportate reactii alergice grave rare, inclusiv angioedem si anafilaxie (rareori letala), reactii la nivel cutanat, inclusiv pustuloza exantematica generalizata acuta (PEGA), sindrom Stevens-Johnson (SJS), necroliza epidermica toxica (NET) (rareori letala) si reactii induse de medicament asociate cu eozinofilie si simptome sistemice (DRESS). Unele dintre aceste reactii asociate cu Azitrox au determinat simptome recurente si au necesitat o perioada de observatie si de tratament mai indelungata.

In cazul in care apare o reactie alergica, administrarea medicamentului trebuie intrerupta si trebuie instituit tratamentul corespunzator. Medicii trebuie sa fie constienti ca simptomele alergice pot sa reapara la intreruperea tratamentului simptomatic.

Insuficienta hepatica

Deoarece calea hepatica este principala cale de metabolizare a azitromicinei, azitromicina trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu afectare hepatica semnificativa. Cazuri de hepatita fulminanta care pot determina insuficienta hepatica care poate pune viata in pericol au fost raportate in cazul azitromicinei (vezi pct. 4.8). Unii pacienti pot avea o afectiune hepatica preexistenta sau au utilizat alte medicamente hepatotoxice.

In cazul aparitiei de semne si simptome de disfunctie hepatica, cum sunt aparitia asteniei insotita de icter, urina inchisa la culoare, tendinta la sangerare sau encefalopatie hepatica, trebuie efectuate imediat teste functionale hepatice/investigatii ale functiei hepatice. Administrarea azitromicinei trebuie oprita daca a aparut disfunctie hepatica.

Medicamentul trebuie administrat cu precautie pacientilor cu insuficienta hepatica usoara-moderata.

Alcaloizii din ergot

La pacientii carora li se administreaza derivati de ergot, ergotismul a fost precipitat prin administrarea in asociere cu antibiotice macrolide. Nu sunt disponibile date privind posibilitatea interactiunii dintre derivatii de ergot si azitromicina. Cu toate acestea, datorita posibilitatii teoretice a ergotismului, azitromicina si derivatii de ergot nu trebuie administrati concomitent.

Suprainfectii

Similar administrarii altor antibiotice, se recomanda observarea semnelor de aparitie a suprainfectiilor cu microorganisme rezistente, incluzand fungi.

Diaree determinata de Clostridium difficile

In cazul administrarii a aproape tuturor medicamentelor antibacteriene, incluzand azitromicina, a fost raportata diaree determinata de Clostridium difficile (DACD) si poate varia ca severitate de la diaree moderata la colita cu potential letal. Tratamentul cu medicamente antibacteriene altereaza flora normala a colonului, conducand la dezvoltarea excesiva a C. difficile.

La aparitia DACD contribuie tulpini de C. difficile producatoare de hipertoxina A si B Toxinele care produc tulpini de C. difficile determina morbiditate si mortalitate crescuta, deoarece aceste infectii pot prezenta rezistenta la tratamentul cu antibiotice si pot necesita colectomie. DACD trebuie luata in considerare la toti pacientii cu diaree in timpul sau dupa administrarea de antibiotice. Este necesara anamneza amanuntita, deoarece s-a raportat ca DACD apare si la de doua luni de la administrarea antibioticelor.

Insuficienta renala

La pacientii cu insuficienta renala severa (RFG mai mic decat 10 ml/min), s-a observat o crestere cu 33% a expunerii sistemice la azitromicina (vezi pct. 5.2).

Prelungirea repolarizarii cardiace si a intervalului QT:

In timpul tratamentului cu alte macrolide, inclusiv azitromicina, a fost observata prelungirea repolarizarii cardiace si a intervalului QT, conferind un risc de aparitie a aritmiilor cardiace si torsada varfurilor (vezi pct 4.8). Ca urmare, deoarece urmatoarele situatii poate duce la un risc crescut de aritmii ventriculare (inclusiv torsada varfurilor), determinand stop cardiac, azitromicina trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu afectiuni aritmogene (in special femei si pacienti varstnici), cum sunt pacientii:

Cu prelungirea a intervalului QT de cauza congenitala sau dobandita

Carora li se administreaza tratament cu alte substante active care prelungesc intervalul QT, cum sunt antiaritmicele din clasa IA (chinidina si procainamida) si clasa III (dofetilid, amiodarona si sotalol), cisaprida si terfenadina; medicamente antipsihotice cum este pimozida; antidepresive cum este citalopramul si fluorochinolone cum este moxifloxacina si levofloxacina;

Cu tulburari ale echilibrului electrolitic, in special hipokaliemie si hipomagnezemie

Cu bradicardie relevanta clinic, aritmie cardiaca sau insuficienta cardiaca severa

Miastenia gravis

La pacientii carora li se administreaza azitromicina, au fost raportate exacerbarea simptomelor de miastenie gravis sau debutul sindromului miastenic (vezi pct.4.8).

Infectii cu Mycobacterium avium complex

Nu s-au stabilit eficacitatea si siguranta azitromicinei in preventia sau tratamentul infectiilor provocate de Complexul Mycobacterium Avium la copii.

Avand in vedere existenta rezistentei incrucisate cu tulpinile Gram-pozitiv rezistente la eritromicina si majoritatea tulpinilor de stafilococi meticilino-rezistenti, azitromicina nu trebuie administrata in acest caz. Trebuie luate in considerare informatiile regionale referitoare la rezistenta la azitromicina.

Interactiuni

Se recomanda precautie la administrarea azitromicinei la pacienti tratati cu alte medicamente care pot prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.4).

Antiacide: intr-un studiu de farmacocinetica in care au fost investigate efectele administrarii concomitente a unui medicament antiacid impreuna cu azitromicina, nu a fost observat vreun efect asupra biodisponibilitatii totale, cu toate ca valorile maxime ale concentratiei serice au fost reduse cu aproximativ 25%. Pacientii carora li se administreaza azitromicina si antiacide nu trebuie sa utilizeze concomitent ambele medicamente. Prin administrarea in asociere a azitromicinei granule cu eliberare prelungita pentru solutie orala cu co-magaldrox ( hidroxid de aluminiu si hidroxid de magneziu) 20 ml, viteza si gradul de absorbitie al azitromicinei nu au fost afectate. Intre administrarea azitromicinei si antiacidelor trebuie existe un interval de 2 ore.

Cetirizina: la voluntarii sanatosi, in cadrul unei scheme terapeutice cu durata de 5 zile, administrarea in asociere a azitromicinei si cetirizinei in doza de 20 mg, nu a determinat la starea de echilibru interactiuni farmacocinetice si nici modificari semnificative ale intervalului QT.

Didanozina: administrarea unei doze zilnice de 1200 mg azitromicina pe zi in asociere cu o doza de 400 mg didanozina pe zi, la 6 voluntari HIV-pozitiv, nu a parut sa influenteze proprietatile farmacocinetice ale didanozinei, comparativ cu placebo.

Digoxina si colchicina (substrat al glicoproteinei P)

S-a raportat ca administrarea concomitenta de macrolide, inclusiv azitromicina, cu substraturi ale glicoproteinei P cum este digoxina si colchicina, duce la cresterea concentratiilor serice ale substraturilor glicoproteinei P. Ca urmare, in cazul in care azitromicina si substraturile glicoproteinei P, cum este digoxina sunt administrate concomitent, trebuie avuta in vedere posibilitatea de crestere a concentratiilor serice a digoxinei. Sunt necesare monitorizarea clinica si dozarea concentratiei serice a digoxinei in timpul tratamentului cu azitromicina si dupa intreruperea acestuia.

Zidovudina: 1000 mg in doza unica sau 600 mg si 1200 mg in doze repetate de azitromicina au avut un efect minor asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excretiei urinare a zidovudinei sau a metabolitilor sai glucuronoconjugati. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentratiile metabolitilor fosforilati ai zidovudinei (metaboliti activi clinic) in celulele mononucleare din sangele periferic. Semnificatia clinica a acestor date este inca incerta, dar poate fi benefica pacientilor.

Azitromicina nu interactioneaza in mod semnificativ cu sistemul enzimatic al citocromului P450. Nu se presupune ca determina aceleasi interactiuni farmacocinetice observate in cazul administrarii eritromicinei si a altor macrolide. In cazul administrarii azitromicinei nu apare inducerea sau inactivarea enzimelor citocromului P450 prin intermediul complexului citocrom-metabolit.

Derivatii de ergot: nu se recomanda administrarea concomitenta a azitromicinei si a derivatilor de ergot, datorita posibilitatii teoretice de aparitie a ergotismului (vezi pct. 4.4).

S-au efectuat studii de farmacocinetica cu azitromicina si urmatoarele medicamente despre care se cunoaste ca sunt metabolizate prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450.

Atorvastatina: administrarea in asociere de atorvastatina (10 mg pe zi) si azitromicina (500 mg pe zi) nu a modificat concentratiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza rezultatelor unui test de inhibare a activitatii HMG CoA). Cu toate acestea, dupa punerea pe piata, la pacientii tratati cu azitromicina si statine, au fost raportate cazuri de rabdomioliza.

Carbamazepina: intr-un studiu de interactiune farmacocinetica, efectuat la voluntari sanatosi, azitromicina nu a avut efecte semnificative asupra concentratiilor plasmatice ale carbamazepinei sau ale metabolitilor sai.

Cimetidina: intr-un studiu de farmacocinetica in care s-au investigat efectele unei doze unice de cimetidina asupra proprietatilor farmacocinetice ale azitromicinei, nu s-a observat nici o modificare a acestora, la administrarea cimetidinei cu 2 ore inaintea azitromicinei.

Anticoagulante orale de tip cumarinic: intr-un studiu de interactiune farmacocinetica, azitromicina nu a modificat efectul anticoagulant al unei doze unice de 15 mg warfarina, administrata la voluntarii sanatosi. Dupa punerea pe piata, au fost raportari ale cresterii efectului anticoagulant la administrarea in asociere a azitromicinei si a anticoagulantelor cumarinice orale. Desi nu s-a stabilit o relatie de cauzalitate, trebuie avuta in vedere monitorizarea frecventa a timpului de protrombina in cazul administrarii azitromicinei la pacientii carora li se administreaza anticoagulante cumarinice orale.

Ciclosporina: intr-un studiu de farmacocinetica efectuat la voluntari sanatosi, carora li s-a administrat oral o doza zilnica de 500 mg azitromicina, timp de 3 zile si apoi o doza de 10 mg/kg ciclosporina, s- au observat valori semnificativ crescute ale Cmax si ale ASC0-5. De aceea, la administrarea concomitenta a acestor medicamente, se recomanda prudenta. Daca este necesara administrarea in asociere a acestor medicamente, concentratiile plasmatice ale ciclosporinei trebuie monitorizate, iar dozele trebuie ajustate adecvat.

Efavirenz: administrarea unor doze unice de 600 mg azitromicina pe zi in asociere cu 400 mg efavirenz, timp de 7 zile, nu a determinat nicio interactiune farmacocinetica semnificativa clinic.

Fluconazol: administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicina in asociere cu o doza unica de 800 mg fluconazol nu a modificat proprietatile farmacocinetice ale fluconazolului. Dupa administrarea in asociere a fluconazolului, valorile expunerii totale si a timpului de injumatatire plasmatica al azitromicinei nu s-au modificat, cu toate acestea, s-a observat o scadere semnificativa clinic a valorii Cmax a azitromicinei (18%).

Indinavir: administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicina in asociere cu o doza de 800 mg indinavir de trei ori pe zi, timp de 5 zile, nu a avut un efect semnificativ statistic asupra proprietatilor farmacocinetice ale indinavirului.

Metilprednisolona: intr-un studiu de interactiune farmacocinetica, efectuat la voluntari sanatosi, azitromicina nu a avut efecte semnificative asupra proprietatilor farmacocinetice ale metilprednisolonei.

Midazolam: la voluntarii sanatosi, administrarea in asociere a azitromicinei in doza de 500 mg pe zi, timp de 3 zile, cu o doza unica de 15 mg midazolam, nu a determinat modificari semnificative clinic ale proprietatilor farmacocinetice si farmacodinamice ale midazolamului.

Nelfinavir: Administrarea concomitenta a azitromicinei (1200 mg) si nelfinavir (750 mg, de trei ori pe zi) a determinat la starea de echilibru cresterea concentratiilor plasmatice ale azitromicinei. Nu au fost observate reactii adverse semnificative si nu este necesara ajustarea dozei.

Rifabutina: administrarea concomitenta a rifabutinei cu azitromicina nu afecteaza concentratia plasmatica a niciunuia dintre medicamente.

S-a raportat aparitia neutropeniei la pacientii carora li s-a administrat in asociere azitromicina si rifabutina. Desi neutropenia a fost raportata la administrarea rifabutinei, o relatie cauzala in tratamentul in asociere cu azitromicina nu a fost stabilita (vezi pct. 4.8).

Sildenafil: la voluntarii sanatosi de sex masculin, nu s-a demonstrat aparitia unui efect al azitromicinei (administrata in doza zilnica de 500 mg, timp de 3 zile) asupra ASC si Cmax ale sildenafilului si ale principalului sau metabolit.

Terfenadina: in cadrul studiilor de farmacocinetica nu au raportat interactiuni intre azitromicina si terfenadina. S-au raportat cazuri rare in care nu s-a putut exclude in totalitate posibilitatea de aparitie a unei interactiuni; cu toate acestea, nu s-a demonstrat ca au aparut astfel de interactiuni.

Teofilina: la voluntarii sanatosi, nu exista date privind interactiuni farmacocinetice semnificative clinic in cazul administrarii in asociere a azitromicinei si teofilinei.

Triazolam: la 14 voluntari sanatosi, administrarea in asociere a azitromicinei, in doza de 500 mg in ziua 1 si 250 mg in ziua 2 concomitent cu 0,125 mg triazolam, in ziua 2, nu a determinat un efect semnificativ asupra oricarui parametru farmacocinetic al triazolamului, comparativ cu grupul tratat cu triazolam si placebo.

Trimetoprim/sulfametoxazol: administrarea in asociere a trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg) timp de 7 zile, cu 1200 mg azitromicina in ziua 7, nu a determinat un efect semnificativ asupra concentratiei plasmatice maxime, expunerii totale sistemice sau excretiei urinare a trimetoprimului sau sulfametoxazolului. Concentratiile plasmatice ale azitromicinei au fost similare celor observate in celelalte studii.

Azitromicina/alte antibiotice

Trebuie avuta in vedere posibilitatea rezistentei paralele intre azitromicina si antibiotice macrolide (cum este eritromicina), precum si lincomicina si clindamicina. Ca urmare, nu se recomanda administrarea mai multor medicamente din aceasta grupa de substante.

Se stie ca antibioticele macrolide interactioneaza cu astemizolul si alfentanilul.

Desi nu exista date privind interactiunile dintre azitromicina si medicamentele mai sus mentionate, se recomanda monitorizarea atenta a pacientilor la administrarea concomitenta a acestora.

Sarcina

Nu exista date adecvate privind utilizarea azitromicinei la gravide. In studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere la animale a fost demonstrat ca azitromicina traverseaza bariera

feto-placentara, dar nu s-au observat efecte teratogene.

Siguranta utilizarii azitromicinei nu a fost confirmata in ceea ce priveste utilizarea substantei active in timpul sarcinii. Ca urmare, azitromicina trebuie utilizata in timpul sarcinii numai daca beneficiile depasesc riscurile.

Alaptarea

S-a raportat ca azitromicina se excreta in laptele uman, dar nu exista studii clinice adecvate si controlate in mod corespunzator la femeile care alapteaza, privind farmacocinetica excretiei azitromicinei in laptele uman.

Fertilitate

In cadrul studiilor de fertilitate efectuate la sobolan, s-au observat rate scazute de aparitie a sarcinii dupa administrarea azitromicinei. Nu se cunoaste relevanta acestei constatari pentru om.

Condus auto
Nu exista date care sa demonstreze ca azitromicina poate influenta capacitatea pacientului de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse

Tabelul de mai jos enumera reactiile adverse bazate pe experienta acumulata din studiile clinice si din supravegherea dupa punerea pe piata. Categoriile de frecventa sunt definite utilizand urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mare sau egal decat 1/10), frecvente (mai mare sau egal decat 1/100 si mai mic decat 1/10); mai putin frecvente (mai mare sau egal decat 1/1000 si mai mic decat 1/100); rare (mai mare sau egal decat 1/10000 si mai mic decat 1/1000); foarte rare (mai mic decat /10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Reactiile adverse posibile sau probabil asociate administrarii azitromicinei, conform studiilor clinice si dupa punerea pe piata:

care a condus in cazuri rare la deces

Reactii adverse posibile sau probabile asociate cu complexul Mycobacterium Avium din profilaxie si tratament, aparute in studiile clinice si din experienta de dupa punerea pe piata a medicamentului.

Aceste reactii adverse sunt diferite de cele raportate prin utilizarea formelor farmaceutice cu eliberare imediata sau cu eliberare prelungita, atat ca natura, cat si ca frecventa:

care a condus in cazuri rare la deces. Raportarea reactiilor adverse suspectate

Este importanta raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din

domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata, la Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale

Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478 - RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: + 4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj

Reactiile adverse aparute la doze mai mari decat cele recomandate au fost similare celor observate la doze uzuale. Simptomele tipice ale supradozajului cu antibiotice macrolide includ pierderea reversibila a auzului, greata, varsaturi si diaree.

In cazul supradozajului, se recomanda administrarea de carbune activat si tratament simptomatic si de sustinere a functiilor vitale.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antibioticepentru uz sistemic, macrolide, cod ATC: J01FA10. Mecanism de actiune

Azitromicina este un antibiotic macrolidic, din grupa azalidelor. Molecula s-a constituit prin adaugarea unui atom de azot la lantul lactonic al eritromicinei A. Greutatea moleculara este de 749 D. Denumirea chimica a azitromicinei este 9-dezoxi-9a-aza-9a-metil-9a-homoeritromicina A.

Mecanismul de actiune al azitromicinei se bazeaza pe supresia sintezei proteinelor bacteriene prin legarea de subunitatea ribozomala 50 S, impiedicand translocarea peptidelor.

Mecanismul rezistentei

Rezistenta la azitromicina poate fi innascuta sau dobandita. Exista trei mecanisme principale de rezistenta bacteriana: alterarea locului tinta, alterarea transportului antibioticului si modificari ale antibioticului.

Exista rezistenta totala incrucisata in cazul: Steptococcus pneumoniae, streptococului beta-hemolitic de grup A, Enterococcus faecalis si Staphylococcus aureus, incluzand pe cel meticilino-rezistent (SAMR) la eritromicina, azitromicina si alte macrolide si lincosamide.

Valori critice
Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST (the European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing), versiunea 1.4, 2009:

1Eritromicina poate fi utilizata pentru a determina sensibilitatea la alte macrolide (azitromicina, claritromicina si roxitromicina) a bacteriilor enumerate. Macrolidele administrate intravenos sunt active impotriva Legionella pneumophila (CMI pentru eritromicina mai mic sau egal 1 mg/l pentru tulpinile izolate de tip salbatic). Macrolidele au fost utilizate in tratamentul infectiilor cu Campylobacter jejuni (CMI pentru eritromicina mai mic sau egal 4 mg/l pentru tulpinile izolate de tip salbatic). Azitromicina a fost administrata in tratamentul infectiilor cu S. typhi (CMI pentru eritromicina mai mic sau egal 4 mg/l pentru tulpinile izolate de tip salbatic) si Shigella spp.

2Corelatia dintre valorile critice ale CMI pentru macrolide a H. influenzae si rezultatul clinic este slaba. De aceea, valorile critice pentru macrolide si antibioticele inrudite au fost date pentru a caracteriza sensibilitatea tipului salbatic al H. influenzae ca intermediar.

Sensibilitatea

Prevalenta rezistentei dobandite poate varia geografic si in timp pentru specii selectionate, astfel incat sunt de dorit informatii locale despre rezistenta, in special atunci cand trebuie tratate infectii severe. Daca este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci cand prevalenta locala a rezistentei este de asa natura, incat utilitatea azitromicinei, cel putin in anumite tipuri de infectii, este pusa sub semnul intrebarii.

Spectrul antibacterian al azitromicinei:

*Stafilococii meticilino-rezistenti au o prevalenta mare rezistentei dobandite la macrolide si sunt rar

sensibili la azitromicina.

In urma evaluarii studiilor efectuate la copii, utilizarea azitromicinei nu este recoandata pentru tratamentul malariei, nici ca monoterapie nici in combinatie cu medicamentele pe baza de clorochina sau artemisina, deoarece nu a fost stabilita non-inferioritatea fata de medicamentele anti-malarice recomandate in tratamentul malariei necomplicate.

Proprietati farmacocinetice

Absorbtie

Azitromicina se absoarbe bine dupa administrarea pe cale orala. Patrunde rapid din plasma in tesuturi si in diferitele organe. Medicamentul este absorbit in proportie de 37%. Dupa o singura doza de

500 mg, concentratia plasmatica maxima (Cmax) este de 0,4 mg/l in 2-3 ore de la administrare.

Distributie

Azitromicina administrata oral are o distributie larga in intreg organismul.

Studiile farmacocinetice au aratat valori ale concentratiei azitromicinei de pana la 50 de ori mai mare in tesuturi decat in plasma.

Legarea de proteinele plasmatice variaza de la 12% la o concentratie plasmatica de 0,5 micrograme/ml pana la 52% la o concentratie plasmatica de 0,05 micrograme/ml. La starea de echilibru, volumul aparent de distributie a fost 31,1 l/kg.. Azitromicina se distribuie rapid in majoritatea tesuturilor si atinge concentratii ridicate care variaza intre 1-9 mg/kg in functie de tipul tesutului. Concentratiile terapeutice ale azitromicinei raman in tesuturi timp de 5 – 7 zile de la administrarea ultimei doze orale. Una dintre caracteristicile azitromicinei este preluarea sa in fagocitele care migreaza catre locurile infectate. Acestea actioneaza ca un mecanism de transport catre tesutul infectat, unde azitromicina ajunge la concentratii mai mari decat in tesuturile neinfectate.

Azitromicina atinge concentratii intracelulare foarte mari in fagocite si manifesta o activitate intracelulara foarte buna.

Eliminare

Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare reflecta timpul de injumatatire tisular prin eliminare de 2-4 zile.

Aproximativ 12 % din doza de azitromicina administrata intravenos este excretata nemetabolizata prin urina timp de 3 zile. In special, au fost gasite cantitati mari de azitromicina nemetabolizata in bila. De asemenea, au fost detectati, tot in bila, 10 metaboliti formati prin N- si O-demetilare, hidroxilarea dezoxaminei si agliconarea lanturilor si clivarea cladinozei conjugate. Compararea rezultatelor cromatografiei lichide si analizelor microbiologice au aratat ca metabolitii azitromicinei nu au activitate antimicrobiana.

In studiile la animale, concentratii mari de azitromicina au fost gasite in fagocite. A fost de asemenea stabilit ca in timpul activarii fagocitozei, doze mari de azitromicina sunt eliberate din fagocitele inactive. In concluzie, in testele la animale concentratia azitromicinei masurata la locul infectiei a fost foarte mare.La voluntarii varstnici (> 65 ani) s-au observat cresteri usoare (30%) ale valorilor ASC comparativ cu voluntarii tineri (< 45 ani). Totusi, aceasta constatare nu este semnificativa din punct de vedere clinic astfel ca nu se impune ajustarea dozei.

Date preclinice de siguranta
In studiile efectuate la animale cu doze de 40 ori mai mari decat dozele terapeutice, azitromicina a determinat fosfolipidoza reversibila, in general, fara consecinte toxicologice clare. Nu s-a demonstrate ca azitromicina ar determina reactii toxice la pacienti in tratament cu dozele recomandate.

Potentialul carcinogen

Nu s-au efectuat studii de lunga durata la animale pentru evaluarea potentialului carcinogen, deoarece medicamentul este indicat numai in tratamentul de scurta durata si nu exista dovezi de actiune carcinogena.

Potentialul mutagen

Nu s-au evidentiat dovezi privind potentialul pentru mutatii genetice sau cromozomiale in modelele testelor in vivo si in vitro.

Toxicitatea asupra functiei de reproducere

In studiile de embriotoxicitate efectuate la animale nu s-a observat nici un efect teratogen la soarece si sobolan. La sobolan, doze de azitromicina de 100 mg si 200 mg/kg si zi au determinat o usoara intarziere a osificarii fetale si a cresterii materne in greutate. In studiile efectuate la sobolan in perioada peri- si post-natala au fost observate usoare intarzieri ale dezvoltarii, ca urmare a tratamentului cu azitromicina in doze de 50 mg/kg si zi si mai mari.