AZOPT este indicat pentru scaderea presiunii intraoculare crescute in:
hipertensiune oculara
glaucom cu unghi deschis
ca monoterapie la pacientii adulti care nu raspund la beta-blocante sau la pacientii adulti la care beta-blocantele sunt contraindicate sau ca terapie adjuvanta la beta-blocante sau analogi de prostaglandina (vezi si pct. 5.1).
Dozaj
Doze
Cand este utilizat ca monoterapie sau in asociere, doza este de o picatura AZOPT administrata in sacul conjunctival al ochiului afectat (ochilor afectati) de doua ori pe zi. Unii pacienti pot raspunde mai bine la tratament in cazul administrarii unei picaturi de trei ori pe zi.
Grupe speciale de pacienti Varstnici
Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii varstnici.
Insuficienta hepatica si renala
AZOPT nu a fost studiat la pacienti cu insuficienta hepatica si, de aceea, nu se recomanda utilizarea la acesti pacienti.
AZOPT nu a fost studiat la pacienti cu insuficienta renala severa (clearance-ul creatininei
| Clasificare pe aparate, sisteme si organe | Terminologia preferata MedDRA (v.15.1) |
| Infectii si infestari | Mai putin frecvente: nazofaringita, faringita, sinuzita Cu frecventa necunoscuta: rinita |
| Tulburari hematologice si limfatice | Mai putin frecvente: scadere a numarului de eritrocite, crestere a valorii clorului plasmatic |
| Tulburari ale sistemului imunitar | Cu frecventa necunoscuta: hipersensibilitate |
| Tulburari metabolice si de nutritie | Cu frecventa necunoscuta: scadere a apetitului alimentar |
| Tulburari psihice | Mai putin frecvente: apatie, depresie, stare depresiva, scadere a libidoului, cosmaruri, nervozitateRare: insomnie |
| Tulburari ale sistemului nervos | Mai putin frecvente: disfunctie motorie, amnezie, ameteli, parestezie, cefaleeRare: afectare a memoriei, somnolentaCu frecventa necunoscuta: tremor, hipoestezie, ageuzie |
| Tulburari oculare | Frecvente: vedere incetosata, iritatii oculare, durere oculara, senzatie de corp strain in ochi, hiperemie ocularaMai putin frecvente: eroziuni corneene, keratita, keratita punctata, keratopatie, depozite oculare, coloratie corneana, defecte ale epiteliului cornean, tulburari ale epiteliului cornean, blefarita, prurit ocular, conjunctivita, inflamatie la nivelul ochiului, inflamatie a glandelor tarsale, fenomene pseudoreflective, fotofobie, xeroftalmie, conjunctivita alergica, pterigion, pigmentare sclerala, astenopie, disconfort ocular, senzatii oculare anormale, keratoconjunctivita sicca, chist subconjunctival, hiperemie conjunctivala, prurit palpebral, secretie oculara, cruste la marginile pleoapelor, lacrimare intensaRare: edem cornean, diplopie, scadere a acuitatii vizuale, fotopsie, hipoestezie oculara, edem palpebral, crestere a presiunii intraoculare, crestere a raportului cupa/disc la nivelul nervului optic,Cu frecventa necunoscuta: tulburari corneene, tulburarivizuale, alergie oculara, madaroza, tulburari palpebrale, eritem palpebral |
| Tulburari acustice si vestibulare | Rare: tinitusCu frecventa necunoscuta: vertij |
| Tulburari cardiace | Mai putin frecvente: detresa cardiorespiratorie, bradicardie, palpitatiiRare: angina pectorala, ritm cardiac neregulatCu frecventa necunoscuta: aritmie, tahicardie, hipertensiune arteriala, crestere a presiunii arteriale, scadere a presiuniiarteriale, crestere a frecventei cardiace |
| Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale | Mai putin frecvente: dispnee, epistaxis, durere orofaringiana, durere faringolaringeala, iritatii la nivelul gatului, sindromul tusigen al cailor respiratorii superioare, rinoree, stranut Rare: hiperactivitate bronsica, congestie a tractului respirator superior, congestie a sinusurilor, congestie nazala, tuse, uscaciune nazalaCu frecventa necunoscuta: astm bronsic |
| Tulburari gastro-intestinale | Frecvente: disgeuzieMai putin frecvente: esofagita, diaree, greata, varsaturi, dispepsie, durere in etajul abdominal superior, disconfort abdominal, disconfort stomacal, flatulenta, hipermotilitate intestinala, tulburari gastro-intestinale, hipoestezie orala,parestezie orala, xerostomie |
| Tulburari hepatobiliare | Cu frecventa necunoscuta: rezultate anormale ale testelorfunctiei hepatice |
| Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat | Mai putin frecvente: eruptie cutanata tranzitorie, eruptie cutanata maculo-papulara, senzatie de piele intinsa Rare: urticarie, alopecie, prurit generalizatCu frecventa necunoscuta: sindrom Stevens-Johnson(SSJ)/necroliza epidermica toxica (NET) (vezi pct. 4.4), dermatita, eritem |
| Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv | Mai putin frecvente: dorsalgie, spasme musculare, mialgieCu frecventa necunoscuta: artralgie, dureri la nivelul extremitatilor |
| Tulburari renale si ale cailor urinare | Mai putin frecvente: durere renalaCu frecventa necunoscuta: polakiurie |
| Tulburari ale aparatului genital sisanului | Mai putin frecvente: disfunctie erectila |
| Tulburari generale si la nivelul locului de administrare | Mai putin frecvente: durere, disconfort toracic, fatigabilitate, senzatie anormala,Rare: durere toracica, senzatie de nervozitate, astenie, iritabilitateCu frecventa necunoscuta: edem periferic, stare generala de rau |
| Leziuni, intoxicatii si complicatiilegate de procedurile utilizate | Mai putin frecvente: corp strain in ochi |
Descrierea reactiilor adverse selectate
Disgeuzia (gust amar sau neobisnuit dupa instilare) a fost reactia adversa sistemica cea mai frecvent raportata in timpul studiilor clinice cu AZOPT. Cel mai probabil, aceasta se datoreaza trecerii picaturilor oftalmice in nazofaringe prin canalul nazolacrimal. Ocluzia nazolacrimala sau inchiderea usoara a pleoapelor dupa instilare poate ajuta la scaderea incidentei acestui efect (vezi si pct. 4.2).
AZOPT este un inhibitor al anhidrazei carbonice, cu structura sulfonamidica, care se absoarbe sistemic. Efectele gastro-intestinale, asupra sistemului nervos, hematologice, renale si metabolice sunt in general asociate cu inhibitorii de anhidraza carbonica administrati sistemic. Acelasi tip de reactii adverse care sunt atribuite inhibitorilor de anhidraza carbonica administrati oral pot sa apara dupa administrare topica.
Nu au fost observate reactii adverse neasteptate atunci cand AZOPT a fost utilizat ca terapie adjuvanta la travoprost. Reactiile adverse observate prin utilizarea terapiei adjuvante au fost observate la administrarea fiecarei substante active in parte.
Copii si adolescenti
In cadrul unor studii clinice restranse, pe termen scurt, la aproximativ 12,5% dintre copii si adolescenti au fost observate reactii adverse, in principal reactii oculare locale usoare, cum sunt hiperemie conjunctivala, iritatie oculara, secretii oculare si crestere a secretiei lacrimale (vezi si pct. 5.1).
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, astfel cum este mentionat in Anexa V.
Supradozaj
Nu s-a raportat niciun caz de supradozaj.
Tratamentul trebuie sa fie simptomatic si de sustinere a functiilor vitale. Pot sa apara: dezechilibru electrolitic, acidoza si posibile efecte asupra sistemului nervos. Trebuie monitorizate concentratiile plasmatice ale electrolitilor (in mod special potasiu) si pH-ul sanguin.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antiglaucomatoase si miotice, inhibitori ai anhidrazei carbonice. Codul ATC: S01EC04
Mecanism de actiune
Anhidraza carbonica (AC) este o enzima prezenta in multe tesuturi ale corpului, inclusiv in ochi. Anhidraza carbonica catalizeaza reactia reversibila in care se combina dioxidul de carbon cu apa si se disociaza apa din acidul carbonic.
Inhibarea anhidrazei carbonice la nivelul proceselor ciliare ale ochiului scade secretia umorii apoase, probabil prin incetinirea formarii de ioni bicarbonat cu reducerea ulterioara a transportului de sodiu si apa. Rezultatul il constituie o reducere a presiunii intraoculare (PIO) care este un factor de risc major in patogenia lezarii nervului optic si reducerea campului vizual in glaucom. Brinzolamida este un inhibitor al anhidrazei carbonice II (AC-II), izoenzima predominanta la nivelul ochiului, avand in vitro CI50 = 3,2 nM si Ki = 0,13 nM pentru AC-II.
Eficacitate si siguranta clinica
A fost studiat efectul de reducere a PIO al Azopt ca terapie adjuvanta la travoprost-analog de prostaglandina. Dupa un tratament de 4 saptamani cu travoprost, pacientilor cu PIO≥19 mmHg li s-a administrat in plus tratament cu brinzolamida sau timolol. A fost observata o scadere suplimentara a PIO medii diurne intre 3,2 si 3,4 mmHg pentru grupul cu brinzolamida si intre 3,2 si 4,2 mmHg pentru grupul cu timolol. La grupul brinzolamida/travoprost a fost observata o incidenta mai mare a reactiilor adverse mai putin severe, in special asociate cu semne de iritatie locala. Reactiile adverse au fost de intensitate usoara si nu au afectat rata generala de intrerupere a tratamentului (vezi si pct. 4.8).
S-a desfasurat un studiu clinic cu AZOPT in care au fost inrolati 32 copii cu varsta sub 6 ani, diagnosticati cu glaucom sau hipertensiune oculara. Unii dintre pacienti nu urmasera anterior tratament pentru reducerea PIO, in timp ce altii se aflau sub tratament cu alt/e medicament/e administrate pentru reducerea PIO. Acelora care se aflau sub tratament pentru reducerea PIO nu li s-a cerut sa intrerupa tratamentul cu medicamentul/ele administrat/e pentru reducerea PIO pana la initierea monoterapiei cu AZOPT.
Eficacitatea AZOPT la pacientii netratati anterior pentru reducerea PIO (10 pacienti) a fost similara celei observate anterior la pacienti adulti, care au prezentat reduceri ale valorii medii a PIO fata de momentul initial de pana la 5 mmHg. La pacientii care se aflau sub tratament cu medicamente administrate local pentru reducerea PIO (22 pacienti), valoarea medie a PIO a crescut usor in grupul AZOPT fata de momentul initial.
Proprietati farmacocinetice
Dupa administrare topica oculara, brinzolamida se absoarbe in circulatia generala. Din cauza afinitatii mari pentru AC-II, brinzolamida se distribuie extensiv in eritrocite si are un timp de injumatatire mare in sangele total (in medie, aproximativ 24 saptamani). La om, se formeaza metabolitul
N-desetil-brinzolamida, care se leaga si de AC si se acumuleaza in eritrocite. Acest metabolit se leaga in principal de AC-I in prezenta brinzolamidei. In plasma, atat concentratia brinzolamidei cat si a
N-desetil-brinzolamidei sunt mici si in general sub limita de detectie cantitativa (mai putin 7,5 ng/ml).
Nu se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice (aproximativ 60%). Brinzolamida se elimina in principal prin excretie renala (aproximativ 60%). Aproximativ 20% din doza s-a regasit in urina sub forma de metabolit. Brinzolamida si N-desetil-brinzolamida sunt componentele predominante in urina, impreuna cu urme de metaboliti N-desmetoxipropil si O-desmetil.
Intr-un studiu de farmacocinetica privind administrarea orala, la voluntari sanatosi s-au administrat capsule de 1 mg brinzolamida, de doua ori pe zi, pana la 32 saptamani, masurandu-se activitatea AC din eritrocite pentru a evalua gradul inhibitiei sistemice a AC.
Saturarea cu brinzolamida a AC-II din eritrocite s-a realizat in 4 saptamani (concentratii eritrocitare de aproximativ 20 μM). N-desetil-brinzolamida s-a acumulat in eritrocite la starea de echilibru in
20-28 saptamani atingand concentratii care variaza intre 6-30 μM. Inhibarea totala a activitatii AC din eritrocite la starea de echilibru a fost de aproximativ 70-75%.
La subiectii cu insuficienta renala moderata (clearance-ul creatininei de 30-60 ml/minut) s-a administrat oral 1 mg brinzolamida, de doua ori pe zi, pana la 54 saptamani. Concentratia de brinzolamida in eritrocite a fost cuprinsa intre aproximativ 20 si 40 μM in saptamana a patra de tratament. La starea de echilibru, concentratiile brinzolamidei si ale metabolitului sau in eritrocite au fost cuprinse intre 22,0-46,1 si respectiv 17,1-88,6 μM.
Concentratiile N-desetil-brinzolamidei in eritrocite au crescut iar activitatea totala a AC in eritrocite a scazut corespunzator scaderii clearance-ului creatininei, dar concentratiile de brinzolamida in eritrocite si activitatea AC-II au ramas neschimbate. La subiecti cu cel mai inalt grad de insuficienta renala, inhibarea activitatii totale a AC a fost mai mare, desi inferioara celei de 90% la starea de echilibru.
Intr-un studiu privind administrarea topica oculara, concentratiile de brinzolamida in eritrocite la starea de echilibru au fost similare celor observate in studiul privind administrarea orala, dar concentratiile de N-desetil-brinzolamida au fost mai mici. Activitatea anhidrazei carbonice a fost de aproximativ 40-70% din valoarea preadministrare.
Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice nu au evidentiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea si carcinogenitatea.
Studii privind efectele toxice asupra dezvoltarii la iepure, dupa doze orale de brinzolamida de pana la 6 mg/kg si zi (de 125 ori doza oftalmica recomandata la om) nu au evidentiat efecte asupra dezvoltarii fetale, in ciuda toxicitatii materne semnificative. Studii similare la sobolan au evidentiat o usoara reducere a osificarii craniului si sternului la fetusii provenind de la femele la care s-a administrat brinzolamida in doze de 18 mg/kg si zi (de 375 ori doza oftalmica recomandata la om), dar nu si la
6 mg/kg si zi. Aceste rezultate s-au obtinut cu doze care au produs acidoza metabolica cu scaderea greutatii corporale la femele si scaderea greutatii fetale. Scaderea greutatii fetale legata de doza s-a observat la catei de la femele la care s-a administrat oral brinzolamida, variind intre o scadere usoara (aproximativ 5-6%) la 2 mg/kg si zi, pana la aproximativ 14% la 18 mg/kg si zi. In timpul alaptarii valoarea la care nu se observa reactii adverse la pui a fost de 5 mg/kg si zi.