Indicatii
Betaserc 24 mg comprimate orodispersabile este indicat la adulti pentru tratamentul simptomatic al sindromului Ménière si vertijului vestibular.
Dozaj
1 comprimat
de doua ori pe zi
Betaserc 24 mg comprimate orodispersabile
Doze
In general, doza de betahistina recomandata pentru adulti este cuprinsa in intervalul de doze terapeutice de 24 mg-48 mg; doza trebuie administrata zilnic, impartita in doua sau trei prize si trebuie ajustata pentru fiecare pacient, in functie de raspunsul terapeutic. Sunt disponibile si alte forme farmaceutice pentru obtinerea unei doze mai mici de 48 mg pe zi.
Ameliorarea starii clinice poate fi observata, uneori, numai dupa cateva saptamani de tratament. Uneori, cele mai bune rezultate se obtin dupa cateva luni. Exista date conform carora initierea
tratamentului de la debutul bolii impiedica progresia acesteia si/sau pierderea auzului in fazele tardive ale afectiunii.
Varstnici
Desi datele obtinute din studiile clinice la acest grup de pacienti sunt limitate, experienta obtinuta dupa punerea pe piata a medicamentului sugereaza faptul ca la aceasta categorie de pacienti nu este necesara ajustarea dozei.
Insuficienta renala
Nu exista date specifice disponibile din studiile clinice la acest grup de pacienti, dar conform experientei obtinute dupa punerea pe piata a medicamentului, nu este necesara ajustarea dozei.
Insuficienta hepatica
Nu exista date specifice disponibile din studiile clinice la acest grup de pacienti, dar conform experientei obtinute dupa punerea pe piata a medicamentului, nu este necesara ajustarea dozei.
Copii si adolescenti
Siguranta si eficacitatea Betaserc 24 mg comprimate orodispersabile la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani nu au fost stabilite. Nu sunt disponibile date.
Mod de administrare Administrare orala.
Comprimatele trebuie puse pe limba si lasate sa se dizolve, inainte de a fi inghitite cu sau fara apa.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Feocromocitom.
Atentionari
Pacientii cu astm bronsic sau ulcer gastro-duodenal in antecedente trebuie monitorizati atent in timpul tratamentului.
Acest medicament contine aspartam E951, o sursa de fenilalanina. Aceasta poate fi daunatoare pentru pacientii cu fenilcetonurie.
Acest medicament contine zahar. Pacientii cu probleme ereditare rare de intoleranta la fructoza, malabsorbtie de glucoza-galactoza sau insuficienta de zaharaza-izomaltaza nu trebuie sa ia acest medicament.
Interactiuni
Nu s-au efectuat studii de interactiune in vivo. Pe baza datelor de interactiune obtinute in vitro nu se preconizeaza o inhibare in vivo a enzimelor citocromului P450.
Datele obtinute in vitro arata ca metabolizarea betahistinei este inhibata de medicamentele inhibitoare ale monoaminooxidazei(MAO), incluzand subtipul B al IMAO (de exemplu, selegilina). Se recomanda precautie la administrarea concomitenta de betahistina si inhibitori MAO (incluzand inhibitorii selectivi MAO de tip B).
Deoarece betahistina este un analog al histaminei, teoretic, interactiunea betahistinei cu antihistaminicele poate afecta eficacitatea unuia dintre aceste doua medicamente.
Sarcina
Sarcina
Nu exista date adecvate privind administrarea betahistinei in timpul sarcinii.
Studiile efectuate la animale nu indica efecte nocive directe sau indirecte privind toxicitatea reproductiva la expuneri terapeutice clinic relevante (vezi pct. 5.3). Ca masura de prevedere este de preferat evitarea administrarii betahistinei in sarcina.
Alaptarea
Nu se cunoaste daca betahistina se excreta in laptele matern.
Betahistina este excretata in laptele de sobolan. Efectele evidentiate post-partum in studiile la animale au fost limitate la doze foarte mari (vezi pct. 5.3). Importanta administrarii medicamentului la femeile care alapteaza trebuie pusa in balanta cu beneficiul alaptarii si riscul potential pentru sugar.
Fertilitate
Studiile la animale nu au demonstrat efecte asupra fertilitatii la sobolani.
Condus auto
Betahistina este indicata in sindromul Ménière definit prin triada de simptome principale constand in vertij, pierdere a auzului, tinitus si pentru tratamentul simptomatic al vertijului vestibular. Ambele afectiuni pot influenta negativ capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.
In studiile clinice special concepute pentru a investiga capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje, s-a constatat ca betahistina nu are nicio influenta sau are influenta neglijabila asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Urmatoarele reactii adverse au fost manifestate cu frecventa indicata mai jos, la pacientii carora li s-a administrat betahistina in studiile clinice placebo-controlate: [foarte frecvente ( 1/10); frecvente ( 1/100 si sub 1/10); mai putin frecvente ( 1/1000 si sub 1/100); rare ( 1/10000 si sub 1/1000); foarte rare (sub 1/10000)].
In plus fata de aceste evenimente raportate in timpul studiilor clinice, pe perioada utilizarii dupa punerea de piata a produsului, precum si in literatura de specialitate, s-au raportat in mod spontan reactii adverse. Deoarece din datele disponibile, frecventa nu poate fi estimata, au fost clasificate ca avand frecventa necunoscuta.
Tulburari ale sistemului imunitar
Cu frecventa necunoscuta: reactii de hipersensibilitate, de exemplu reactii anafilactice.
Tulburari ale sistemului nervos Frecvente: cefalee
Tulburari gastro-intestinale Frecvente: greata si dispepsie
Cu frecventa necunoscuta: tulburari gastrice usoare (de exemplu varsaturi, dureri gastro-intestinale, meteorism si balonare). Acestea pot fi prevenite, in mod obisnuit, prin administrarea dozei in timpul mesei sau prin reducerea dozei.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Cu frecventa necunoscuta: reactii de hipersensibilitate cutanata si subcutanata, in special angioedem, urticarie, eruptie cutanata tranzitorie si prurit.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului
national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478-RO e-mail: adr@anm.ro.
Supradozaj
Au fost raportate cateva cazuri de supradozaj. Unii pacienti au prezentat simptome usoare pana la moderate, la doze de pana la 640 mg (de exemplu greata, somnolenta, dureri abdominale).
Complicatii mai grave (de exemplu convulsii, complicatii pulmonare si cardiace) au fost observate in cazurile de supradozaj voluntar cu betahistina, in special in combinatie cu supradozaj cu alte medicamente. Tratamentul supradozajului include masuri generale si de sustinere a functiilor vitale.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: alte medicamente care actioneaza asupra sistemului nervos, preparate antivertiginoase, codul ATC: N07CA01.
Mecanism de actiune
Mecanismul de actiune al betahistinei este doar partial cunoscut. Sunt cunoscute cateva ipoteze plauzibile sustinute de studiile la animale si date obtinute la om.
Betahistina influenteaza sistemul histaminergic:
Betahistina actioneaza atat ca agonist partial al receptorilor histaminergici H1, cat si ca antagonist al receptorilor histaminergici H3 la nivelul tesutului neuronal si are activitate neglijabila asupra receptorilor histaminergici H2.
Betahistina creste turn-over-ul si eliberarea histaminei prin blocarea receptorilor presinaptici H3 si prin inducerea fenomenului de down-reglare la nivelul receptorilor H3.
Betahistina poate creste fluxul de sange atat in zona cohleara, cat si la nivelul intregii regiuni a creierului:
Testele farmacologice la animale au aratat ca circulatia sanguina la nivelul zonei strias vascularis a urechii interne se imbunatateste, probabil prin relaxarea sfincterelor precapilare ale microcirculatiei urechii interne. La om, s-a demonstrat, de asemenea, ca betahistina creste fluxul sanguin cerebral.
Betahistina faciliteaza compensarea vestibulara:
Betahistina accelereaza recuperarea vestibulara dupa neurectomie unilaterala la animale, prin sustinerea si facilitarea compensarii vestibulare centrale; acest efect caracterizat prin fenomenul de up-reglare a turn-over-ului si eliberarii histaminei este mediat prin intermediul anatagonistilor receptorilor H3. La pacientii tratati cu betahistina, timpul de recuperare dupa neurectomie vestibulara a fost, de asemenea, redus.
Betahistina modifica reactiile neuronale la nivelul nucleilor vestibulari:
De asemenea, s-a constatat ca betahistina are un efect inhibitor, dependent de doza, asupra generarii de impulsuri rapide la nivelul neuronilor din nucleii vestibulari laterali si mediani.
Eficacitate si siguranta clinica
Eficacitatea betahistinei a fost dovedita in studii la pacienti diagnosticati cu vertij vestibular si cu sindrom Ménière, prin ameliorarea severitatii si scaderea frecventei cu care apar crizele vertiginoase.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Dupa administrare orala, betahistina este absorbita rapid si aproape complet din toate segmentele tractului gastro-intestinal. Dupa absorbtie, substanta activa este metabolizata rapid si aproape complet in acid 2-piridilacetic (2-PAA). Se estimeaza ca biodisponibilitatea absoluta a betahistinei, administrata sub forma de comprimat cu eliberare imediata sau comprimat orodispersibil, este de aproximativ 1% ca urmare a metabolizarii in proportie foarte mare la nivelul primului pasaj hepatic. Conecentratiile plasmatice de betahistina sunt foarte scazute. Din acest motiv, majoritatea evaluarilor farmacocinetice se bazeaza pe dozarea 2-PAA din plasma si urina. In cadrul unui studiu in care s-a folosit o metoda bioanalitica sensibila, s-a demonstrat ca valoarea maxima a concentratiilor plasmatice ale betahistinei nemodificate este atinsa la o ora dupa administrare.
Cmax atinsa dupa administrarea impreuna cu alimente a unei forme farmaceutice cu eliberare modificata este mai mica comparativ cu cea atinsa dupa administrarea in conditii de repaus alimentar. Cu toate acestea, absorbtia totala a betahistinei este similara in ambele situatii, indicand doar ca administrarea betahistinei concomitent cu alimente incetineste absorbtia acesteia.
Distributie
Betahistina se leaga de proteinele plasmatice intr-un procent mai mic de 5%.
Metabolizare
Dupa absorbtie, betahistina este metabolizata rapid si aproape complet in 2-PAA (care nu are nicio activitate farmacologica) de catre enzimele MAO.
Dupa administrarea pe cale orala a betahistinei, concentratia plasmatica (si in urina) de 2-PAA atinge valoarea maxima la o ora dupa administrare si scade cu un timp de injumatatire plasmatica de aproximativ 3,5 ore.
Eliminare
2-PAA se excreta rapid in urina. In cazul administrarii de doze cuprinse in intervalul de doze terapeutice de 8 mg-48 mg, aproximativ 85% din doza initiala se regaseste in urina. Eliminarea urinara sau prin materiile fecale a betahistinei nemetabolizate este nesemnificativa.
Liniaritate
Rata de eliminare este constanta in intervalul de doze de 8 mg-48 mg administrate oral, indicand faptul ca farmacocinetica betahistinei este liniara, iar calea metabolica implicata nu este saturata.
Date preclinice de siguranta
Toxicitate cronica
La caini si babuini, dupa administrarea intravenoasa de doze 120 mg/kg s-au observat reactii adverse la nivelul sistemului nervos.
Testarea toxicitatii cronice orale timp de 18 luni la sobolani la doze de 500 mg/kg si timp de 6 luni la caini la doze de 25 mg/kg au demonstrat ca betahistina este bine tolerata, fara a prezenta toxicitati definite.
Potential mutagen si carcinogen Betahistina nu are potential mutagen.
Intr-un studiu de 18 luni privind toxicitatea cronica la sobolani administrarea betahistinei pana la doze de 500 mg/kg nu a pus in evidenta un potential carcinogen.
Toxicitatea asupra functiei de reproducere
Efectele in studiile de toxicitate reproductiva au fost observate doar la expuneri considerate suficient de mari fata de expunerea maxima umana indicand astfel o minima relevanta pentru utilizarea clinica.
Toleranta locala
Comprimatul orodispersibil nu a provocat iritatii sau anomalii la nivelul cavitatii orale, in cadrul unui test de 14 zile privind toleranta locala, efectuat la hamster.