Indicatii
Sindrom Ménière definit prin urmatoarea triada de simptome principale:
vertij (cu greata/varsaturi)
pierderea auzului (dificultate in a auzi)
tinitus
Tratamentul simptomatic al vertijului vestibular.
Dozaj
Doze
Adulti
Doza zilnica recomandata este de 24-48 mg diclorhidrat de betahistina, administrata in mai multe prize.
Betaserc 8 mg Betaserc 24 mg8-16 mg de 3 ori/zi 24 mg de 2 ori/ziDozele trebuie ajustate pentru fiecare pacient in functie de raspunsul terapeutic. Ameliorarea starii clinice poate fi observata uneori numai dupa cateva saptamani de tratament, iar efectul terapeutic maxim se obtine uneori dupa cateva luni. Exista date conform carora initierea tratamentului de la debutul bolii impiedica progresia acesteia si/sau pierderea auzului in fazele tardive ale afectiunii.
Copii si adolescenti
Betaserc nu este recomandat pentru tratamentul copiilor si adolescentilor cu varsta sub 18 ani. Siguranta si eficacitatea pentru acest grup de pacienti nu au fost stabilite.
Varstnici
Desi datele obtinute din studiile clinice la acest grup de pacienti sunt limitate, experienta obtinuta dupa punerea pe piata a medicamentului sugereaza faptul ca la pacientii varstnici nu este necesara ajustarea dozei.
Insuficienta renala
Nu exista date specifice disponibile din studiile clinice la acest grup de pacienti, dar conform experientei obtinuta dupa punerea pe piata a medicamentului, la pacientii cu insuficienta renala nu este necesara ajustarea dozei.
Insuficienta hepatica
Nu exista date specifice disponibile din studiile clinice la acest grup de pacienti, dar conform experientei obtinuta dupa punerea pe piata a medicamentului, la pacientii cu insuficienta hepatica nu este necesara ajustarea dozei.
Mod de administrare
Betaserc trebuie administrat in timpul mesei sau dupa masa.Durata tratamentului depinde de starea clinica si de evolutia bolii. In mod obisnuit, tratamentul este unul de lunga durata.
Contraindicatii
Betaserc este contraindicat in urmatoarele cazuri:
hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipienti;
feocromocitom.
Atentionari
Se recomanda prudenta in timpul tratamentului la pacienti cu:
antecedente de ulcer peptic;
astm bronsic.
Pacientii cu astm bronsic si ulcer peptic in antecedente trebuie monitorizati atent in timpul tratamentului.
InteractiuniNu s-au efectuat studii de interactiune in vivo. Pe baza datelor de interactiune obtinute in vitro nu se preconizeaza o inhibare in vivo a enzimelor citocromului P450.
Datele obtinute in vitro, arata ca metabolismul betahistinei este inhibat de medicamentele inhibitoare ale monoaminooxidazei (MAO) incluzand subtipul B al MAO (de exemplu, selegilina). Se recomanda precautie la administrarea concomitenta de betahistina si inhibitori MAO (incluzand inhibitorii
selectivi MAO de tip B). Deoarece betahistina este un analog al histaminei, teoretic, interactiunea betahistinei cu antihistaminicele poate afecta eficacitatea unuia dintre aceste doua medicamente.
Sarcina
Sarcina
Nu exista date suficiente privind administrarea acestui medicament in timpul sarcinii. Datele obtinute din studiile efectuate la animale cu privire la efectele asupra sarcinii, dezvoltarii embrionare/fetale, parturitiei si dezvoltarii post-natale sunt insuficiente.
Riscul potential pentru om nu este cunoscut. Betahistina nu trebuie administrata in timpul sarcinii decat daca este absolut necesar.
Alaptarea
Nu sunt disponibile date privind excretia betahistinei in laptele matern. Nu exista studii efectuate la animale privind excretia betahistinei in lapte. Importanta administrarii medicamentului la mama trebuie pusa in balanta cu beneficiul alaptarii si riscul potential pentru fat.
Condus auto
Betahistina este indicata in sindrom Ménière si vertij. Ambele afectiuni pot influenta negativ capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.
In studiile clinice special concepute pentru a investiga capacitatea de a conduce vehicule si de a folosi utilaje, s-a constatat ca betahistina nu are nicio influenta sau are influenta neglijabila asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Reactiile adverse raportate in studiile clinice controlate, la pacienti carora li s-a administrat betahistina comparativ cu placebo, au fost ordonate in functie de frecventa, folosind urmatoarea conventie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 si sub 1/10); mai putin frecvente (≥ 1/1000 si sub 1/100); rare (≥ 1/10000 si sub 1/1000); foarte rare (sub 1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
Tulburari gastro-intestinale
Frecvente: greata si dispepsie.
Tulburari ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee.
In plus, fata de aceste evenimente raportate in timpul studiilor clinice, urmatoarele reactii adverse s-au raportat in mod spontan pe perioada utilizarii dupa punerea de piata a produsului precum si in literatura de specialitate. Deoarece din datele disponibile, frecventa nu poate fi estimata, au fost clasificate ca avand ”frecventa necunoscuta”.
Tulburari ale sistemului imunitar
Cu frecventa necunoscuta: reactii de hipersensibilitate, de exemplu reactii anafilactice.
Tulburari gastro-intestinale
Cu frecventa necunoscuta: tulburari gastrice usoare (varsaturi, dureri gastro-intestinale si meteorism). Acestea pot fi prevenite prin administrarea Betaserc in timpul mesei sau prin reducerea dozei.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Cu frecventa necunoscuta: reactii de hipersensibilitate cutanata si subcutanata, in special edem angioneurotic, urticarie, eruptie cutanata tranzitorie si prurit.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Au fost raportate cateva cazuri de supradozaj. Unii pacienti au prezentat simptome usoare pana la moderate, la doze de pana la 640 mg, (de exemplu greata, somnolenta, dureri abdominale). Complicatii mai grave (de exemplu convulsii, complicatii pulmonare si cardiace) au fost observate in cazurile de supradozaj voluntar cu betahistina, in special in combinatie cu supradozajul altor medicamente. Tratamentul supradozajului include masuri generale si de sustinere a functiilor vitale.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente antivertiginoase, codul ATC: N07CA01 Mecanismul de actiune al betahistinei este partial cunoscut.
Sunt cunoscute cateva ipoteze plauzibile sustinute de studiile la animale si date obtinute la om.
Betahistina influenteaza sistemul histaminergic:
Betahistina actioneaza atat ca agonist partial pe receptorii H1 cat si ca antagonist pe receptorii H3 la nivelul tesutului neuronal si are activitate neglijabila asupra receptorilor H2.
Betahistina creste turn-over-ul si eliberarea histaminei prin blocarea receptorilor presinaptici H3 si prin inducerea fenomenului de down-reglare la nivelul receptorilor H3.
Betahistina poate creste fluxul de sange atat in zona cohleara cat si la nivelul intregii regiuni a creierului:
Testele farmacologice la animale au aratat ca circulatia sanguina la nivelul striei vasculare de la nivelul urechii interne se imbunatateste, probabil prin relaxarea sfincterelor precapilare ale microcirculatiei urechii interne. La om, s-a demonstrat, deasemenea, ca betahistina creste fluxul sanguin cerebral.
Betahistina faciliteaza compensarea vestibulara:
Betahistina accelereaza recuperarea vestibulara dupa neurectomie unilaterala la animale, prin sustinerea si facilitarea compensarii vestibulare centrale; acest efect caracterizat prin fenomenul de up- reglare a turn-over-ului si eliberarii histaminei, este mediat prin intermediul antagonistilor pe receptorii H3. La subiecti umani tratati cu betahistina, timpul de recuperare dupa neurectomie vestibulara a fost de asemenea, redus.
Betahistina modifica reactiile neuronale la nivelul nucleilor vestibulari:
De asemenea, s-a constatat ca betahistina are un efect inhibitor dependent de doza, asupra generarii de impulsuri rapide la nivelul neuronilor nucleilor vestibulari laterali si mediani.
Proprietatile farmacodinamice, asa cum s-a demonstrat la animale, pot contribui la beneficiile terapeutice ale betahistinei asupra sistemului vestibular.
Eficacitatea betahistinei a fost dovedita in studii la pacienti diagnosticati cu vertij vestibular si cu sindrom Ménière, prin ameliorarea severitatii si scaderea frecventei cu care apar crizele vertiginoase.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Dupa administrare orala, betahistina este absorbita rapid si aproape complet din toate segmentele tractului gastro-intestinal. Dupa absorbtie, substanta activa este metabolizata rapid si aproape complet in acid 2-piridilacetic (inactiv farmacologic). Nivelele plasmatice de betahistina sunt foarte scazute (de ex. sub limita de detectie de 100 pg/mL). Din acest motiv, toate evaluarile farmacocinetice se bazeaza pe dozarea acidului 2-piridilacetic din plasma si urina.
Cmax atinsa dupa administrarea medicamentului cu alimente este mai mica comparativ cu cea atinsa la administrarea medicamentului in conditii de repaus alimentar. Cu toate acestea, absorbtia totala a betahistinei este similara in ambele situatii, indicand doar ca administrarea betahistinei concomitent cu alimente incetineste absorbtia acesteia.
Distributie
Betahistina se leaga de proteinele plasmatice intr-un procent mai mic de 5%.
Biotransformare
Dupa absorbtie, betahistina este metabolizata rapid si aproape complet in acid 2-piridilacetic (care nu are nicio activitate farmacologica).
Dupa administrarea pe cale orala a betahistinei concentratia plasmatica (si in urina) de acid 2- piridilacetic atinge maximum la o ora dupa administrare si scade cu un timp de injumatatire de aproximativ 3,5 ore.
Eliminare
Acidul 2-piridilacetic se excreta rapid in urina. In intervalul terapeutic 8-48 mg, aproximativ 85% din doza initiala se regaseste in urina. Eliminarea urinara sau prin materiile fecale a betahistinei nemetabolizate este nesemnificativa.
Liniaritate
Rata de eliminare este constanta in intervalul dozelor orale de 8-48 mg, indicand faptul ca farmacocinetica betahistinei este liniara, iar calea metabolica implicata nu este saturata.
Date preclinice de siguranta
Toxicitate cronica
La caini si babuini, dupa administrarea intravenoasa de doze ≥ 120 mg/kg s-au observat reactii adverse la nivelul sistemului nervos.
S-au efectuat studii privind toxicitatea cronica dupa administrarea orala a diclorhidratului de betahistina la sobolani timp de peste 18 luni si la caini timp de peste 6 luni. Dozele de 500 mg/kg la sobolani si 25 mg/kg la caini au fost tolerate fara sa apara modificari ale parametrilor clinici, chimici si hematologici. Nu exista raportari anterioare cu privire la tratamentul cu aceste doze. Dupa cresterea dozei la 300 mg/kg, la caini au aparut varsaturi. Datele din literatura arata ca intr-un studiu investigational cu betahistina efectuat la soareci timp de peste 6 luni, cu doze de betahistina de 39 mg/kg si peste, s-a raportat hiperemie la nivelul unor tesuturi. Datele prezentate in articol sunt limitate. De aceea, impactul raportarii din studiul anterior mentionat nu este clar.
Potential mutagenic si carcinogenic Betahistina nu are potential mutagenic.
Nu s-au efectuat studii specifice privind carcinogenicitatea diclorhidratului de betahistina. Totusi, in studiile privind toxicitatea cronica, efectuate pe o perioada de 18 luni la sobolani, la examenul histopatologic nu s-a pus in evidenta nicio formatiune tumorala, cancer sau hiperplazie. Prin urmare, in acest studiu limitat de 18 luni, nu s-a pus in evidenta un potential carcinogenic al diclorhidratului de betahistina, administrat in doze de pana la 500 mg/kg.
Toxicitatea asupra reproducerii
Sunt disponibile date limitate privind toxicitatea betahistinei asupra reproducerii. Intr-un studiu efectuat pe o generatie de sobolani, o doza de 250 mg/kg si zi de betahistina administrata pe cale orala nu a determinat niciun efect advers asupra fertilitatii femelelor sau masculilor, implantarii fetale, sarcinii si viabilitatii puilor in timpul lactatiei. Nu s-au observat anomalii la sobolanii intarcati. La iepuroaicele gestante tratate cu doze orale de 10 sau 100 mg/kg betahistina, nu s-au observat efecte adverse asupra implantarii, viabilitatii sau greutatii fatului si nu s-au observat anomalii ale scheletului sau ale tesutului moale la fat. Din studiile descrise anterior, se poate concluziona ca betahistina nu are efecte detectabile asupra parametrilor relevanti ai reproducerii la sobolan si iepuri. Betahistina nu are efect teratogen. Totusi, ca urmare a caracterului experimental al studiilor, riscul nu poate fi complet exclus.