Betmiga 25mg, 30 comprimate cu eliberare prelungita, Astellas

Indicatii
Tratamentul simptomatic al imperiozitatii mictionale, al frecventei mictionale crescute si/sau al incontinentei prin imperiozitate mictionala care pot surveni la pacientii adulti cu sindrom de vezica hiperactiva.

Dozaj
Doze

Adulti (inclusiv pacienti varstnici)

Doza recomandata este de 50 mg o data pe zi.

Grupe speciale de pacienti Insuficienta renala si hepatica

Betmiga nu a fost studiat la pacienti cu insuficienta renala in stadiu terminal (RFG mai mic de 15 ml/minut/1,73 m2 sau pacienti care necesita hemodializa) sau insuficienta hepatica severa (clasa C Child-Pugh) si, astfel, nu este recomandata pentru utilizare la aceste grupe de pacienti (vezi pct. 4.4 si 5.2).

In urmatorul tabel este prezentata doza zilnica recomandata pentru pacientii cu insuficienta renala sau hepatica in absenta sau prezenta tratamentului cu inhibitori potenti ai izoenzimei CYP3A (vezi pct. 4.4, 4.5 si 5.2).

Tabelul 1: Dozele zilnice recomandate pentru pacientii cu insuficienta renala sau hepatica in absenta si prezenta inhibitorilor potenti de CYP3A

Usoara: RFG: 60 – 89 ml/minut si 1,73 m2; moderata: RFG: 30 – 59 ml/minut si 1,73 m2; severa: RFG: 15 – 29 ml/minut si 1,73 m2.

Usoara: clasa A Child-Pugh; Moderata: clasa B Child-Pugh.

Inhibitori potenti ai CYP3A. Vezi pct. 4.5

Sexul

Nu este necesara ajustarea dozelor in functie de sex.

Copii si adolescenti

Siguranta si eficacitatea mirabegron la copii si adolescenti cu varsta mai mica de 18 ani nu au fost inca stabilite.

Nu sunt disponibile date. Mod de administrare

Comprimatele se administreaza cu lichide, se inghit intregi si nu trebuie mestecate, fragmentate sau zdrobite. Se poate administra cu sau fara alimente.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Hipertensiune arteriala severa necontrolata definita ca tensiune arteriala sistolica ≥ 180 mm Hg si/sau tensiune arteriala diastolica ≥ 110 mm Hg.

Atentionari
Insuficienta renala

Betmiga nu a fost studiat la pacientii cu insuficienta renala in stadiu terminal (RFG mai putin de 15 ml/minut si 1,73 m2 sau pacienti care necesita hemodializa) si de aceea nu este recomandata pentru utilizare la aceste grupe de pacienti. Exista date limitate la pacientii cu insuficienta renala severa (RFG de

15-29 ml/minut si 1,73 m2); pe baza rezultatelor unui studiu de farmacocinetica (vezi pct. 5.2), la acest grup de pacienti se recomanda scaderea dozei la 25 de mg. La pacientii cu insuficienta renala severa (RFG de 15 – 29 ml/minut si 1,73 m2) nu se recomanda utilizarea concomitenta a acestui medicament cu inhibitori potenti de izoenzime CYP3A (vezi pct. 4.5).

Insuficienta hepatica

Betmiga nu a fost studiat la pacientii cu insuficienta hepatica severa (clasa C Child-Pugh) si de aceea nu este recomandata pentru utilizare la aceast grup de pacienti. La pacientii cu insuficienta hepatica moderata (clasa B Child-Pugh) nu este recomandata utilizarea concomitenta a acestui medicament si inhibitori potenti de izoenzime CYP3A (vezi pct. 4.5).

Hipertensiune arteriala

Mirabegron poate creste tensiunea arteriala. Tensiunea arteriala trebuie masurata inainte de a incepe tratamentul si, periodic, in timpul tratamentului cu mirabegron, in special la pacientii cu hipertensiune arteriala.

Exista date limitate la pacientii cu hipertensiune arteriala stadiul II (tensiunea arteriala sistolica ≥ 160 mm Hg sau tensiunea arteriala diastolica ≥ 100 mm Hg). Pacienti cu interval QT prelungit congenital sau dobandit

La dozele terapeutice administrate in studiile clinice, Betmiga nu a determinat o prelungire a intervalului QT relevanta clinic (vezi pct. 5.1). Avand in vedere ca pacientii cu antecedente cunoscute de prelungire a intervalului QT sau cei carora li se administreaza medicamente despre care se stie ca prelungesc intervalul QT nu au fost inclusi in aceste studii clinice; nu se cunoaste efectul mirabegron la acesti pacienti. Se recomanda prudenta atunci cand se administreaza mirabegron la acesti pacienti.

Pacienti cu obstructie subvezicala si pacienti in tratament cu medicamente antimuscarinice pentru sindrom de vezica hiperactiva

Dupa punerea produsului pe piata, la pacientii in tratament cu mirabegron a fost raportata retentie urinara in cazurile cu obstructie subvezicala si la pacientii in tratament cu medicamente antimuscarinice pentru sindrom de vezica hiperactiva. Un studiu clinic controlat, de evaluare a sigurantei la pacientii cu obstructie subvezicala, nu a demonstrat cresterea retentiei urinare la pacientii in tratament cu Betmiga; totusi, Betmiga trebuie administrat cu precautie la pacientii cu obstructie subvezicala semnificativa. Betmiga trebuie administrat cu precautie si la pacientii cu medicatie antimuscarinica pentru tratamentul sindromului de vezica urinara hiperactiva.

Interactiuni
Informatii obtinute la utilizarea in vitro

Transportul si metabolizarea mirabegron se realizeaza pe cai multiple. Mirabegron este substrat pentru citocromul P450 (CYP) 3A4, CYP2D6, butirilcolinesteraza, uridindifosfo-glucuronozil-transferaza (UGT), transportorul glicoproteina-P (P-gp) de eflux si transportorii de influx de tip cationi organici (OCT) OCT1, OCT2 si OCT3. Studiile asupra mirabegron in care s-au folosit microzomi hepatici umani si enzime CYP recombinate umane au aratat ca mirabegron este un inhibitor moderat si dependent de timp al CYP2D6 si un inhibitor slab al CYP3A. La concentratii mari, mirabegron inhiba transportul medicamentelor mediat de P-gp.

Informatii obtinute la utilizarea in vivo

Interactiuni medicamentoase

Efectul medicamentelor administrate concomitent asupra farmacocineticii mirabegron si efectul mirabegron asupra farmacocineticii altor medicamente au fost evaluate in studii in care au fost utilizate doze unice si multiple. Majoritatea interactiunilor medicamentoase au fost studiate utilizand o doza de 100 mg de mirabegron administrata sub forma unor comprimate administrate oral cu rata de absorbtie controlata (OCAS - oral controlled absorption system). Studiile de interactiune intre mirabegron si metoprolol si mirabegron si metformin au utilizat mirabegron cu eliberare imediata (IR) 160 mg.

Nu sunt asteptate interactiuni medicamentoase relevante din punct de vedere clinic intre mirabegron si medicamentele care inhiba, induc sau sunt un substrat pentru una dintre izoenzimele CYP sau transportori, cu exceptia efectului inhibitor al mirabegron asupra metabolismului substraturilor CYP2D6.

Efectul inhibitorilor enzimatici

Expunerea la mirabegron (ASC) a crescut de 1,8 ori la voluntarii sanatosi in prezenta ketoconazolului, un inhibitor puternic al CYP3A/P-gp. Atunci cand Betmiga se administreaza concomitent cu inhibitorii CYP3A si/sau P-gp nu este necesara ajustarea dozelor. Totusi, la pacientii cu insuficienta renala usoara spre moderata (RFG de 30 – 89 ml/minut si 1,73 m2) sau insuficienta hepatica usoara (clasa A Child-Pugh) in cazul administrarii concomitente a inhibitorilor potenti de CYP3A, precum itraconazol, ketoconazol, ritonavir si claritromicina, doza recomandata este de 25 mg o data pe zi cu sau fara alimente (vezi pct. 4.2). Nu este recomandata administrarea Betmiga la pacientii cu insuficienta renala severa (RFG de 15 – 29 ml/minut si 1,73 m2) sau la pacientii cu insuficienta hepatica moderata (clasa B Child-Pugh) carora li se administreaza concomitent inhibitori potenti de CYP3A (vezi pct. 4.2 si 4.4).

Efectul inductorilor enzimatici

Substantele inductoare ale CYP3A sau P-gp scad concentratia plasmatica a mirabegron. Nu este necesara ajustarea dozelor de mirabegron atunci cand se administreaza concomitent cu rifampicina sau alti inductori ai CYP3A sau P-gp la doze terapeutice.

Polimorfismul CYP2D6

Polimorfismul genetic al CYP2D6 are un impact minim asupra expunerii plasmatice medii la mirabegron (vezi pct. 5.2). Nu se aticipeaza si nu s-a studiat interactiunea dintre mirabegron si inhibitorii cunoscuti de CYP2D6. Nu este necesara nicio ajustare de doza pentru mirabegron atunci cand se administreaza impreuna cu inhibitori ai CYP2D6 sau la pacientii care metabolizeaza slab CYP2D6.

Efectul mirabegron asupra substraturilor CYP2D6

La voluntarii sanatosi, potenta inhibitorie pe care mirabegron o are fata de CYP2D6 este moderata, iar activitatea CYP2D6 se reface intr-un interval de 15 zile dupa intreruperea administrarii de mirabegron. Administrarea mai multor doze zilnice unice de mirabegron IR a fost urmata de o crestere cu 90% a Cmax si cu 229% a ASC pentru o singura doza de metoprolol. Administrarea mai multor doze zilnice unice de mirabegron a fost urmata de o crestere cu 79% a Cmax si cu 241% a ASC pentru o singura doza de desipramina.

Se recomanda prudenta daca mirabegron se administreaza concomitent cu medicamente cu indice terapeutic ingust si care sunt metabolizate in mod semnificativ prin sistemul CYP2D6, precum tioridazina, antiaritmice din clasa 1C (de exemplu flecainida, propafenon) si antidepresive triciclice (de exemplu imipramina, desipramina). De asemenea, se recomanda prudenta daca mirabegron este administrat concomitent cu substraturi de CYP2D6 ale caror doze sunt ajustate individual.

Efectul mirabegron asupra transportorilor

Mirabegron este un inhibitor slab al P-gp. La voluntarii sanatosi, mirabegron a determinat cresterea cu 29% si, respectiv, cu 27% a valorilor Cmax si ASC ale digoxinei, substrat al P-gp. La pacientii la care se initiaza un tratament care implica administrarea concomitenta de Betmiga si digoxina, trebuie prescrisa initial cea mai mica doza de digoxina. In vederea obtinerii efectelor clinice dorite, pentru cresterea dozei de digoxina trebuie monitorizate si utilizate concentratiile serice de digoxina.

Potentialul de inhibare a P-gp de catre mirabegron trebuie avut in vedere atunci cand Betmiga este administrat concomitent cu substraturi sensibile ale P-gp, de exemplu cu dabigatran.

Alte interactiuni

Nu au fost observate interactiuni relevante clinic atunci cand mirabegron a fost administrat concomitent cu solifenacin, tamsulosin, warfarina, metformin sau medicamente contraceptive orale combinate care contin etinilestradiol si levonorgestrel, in doze terapeutice. Nu este recomandata ajustarea dozei.

Cresterea expunerii la mirabegron ca urmare a interactiunilor medicamentoase poate fi asociata cu cresteri ale frecventei pulsului.

Sarcina
Femei aflate la varsta fertila

Betmiga nu este recomandat la femei aflate la varsta fertila care nu utilizeaza masuri contraceptive. Sarcina

Datele provenite din utilizarea Betmiga la femeile gravide sunt limitate. Studiile la animale au evidentiat efecte toxice asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Acest medicament nu este recomandat in timpul sarcinii.

Alaptarea

Mirabegron se excreta in lapte la rozatoare si, de aceea, se anticipeaza prezenta in laptele uman (vezi pct. 5.3). Nu s-au efectuat studii pentru evaluarea impactului mirabegron asupra formarii laptelui la om, prezentei in laptele uman sau efectele asupra alaptarii. Betmiga nu trebuie utilizat in timpul alaptarii.

Fertilitatea

Nu s-au evidentiat efecte determinate de tratamentul cu mirabegron asupra fertilitatii la animale (vezi pct. 5.3). Nu a fost stabilit efectului mirabegron asupra fertilitatii la om.

Condus auto
Betmiga nu are nicio influenta sau are influenta neglijabila asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta

Siguranta in administrarea Betmiga a fost evaluata la 8433 de pacienti cu vezica urinara hiperactiva, dintre care la 5648 s-a administrat cel putin o doza de mirabegron in timpul studiilor clinice de faza II/III si 622 de pacienti la care s-a administrat Betmiga pentru cel putin 1 an (365 de zile). In cele trei studii de faza III, cu design dublu-orb, placebo controlate, cu durata de 12 saptamani, 88% dintre pacienti au terminat tratamentul cu acest medicament, iar 4% dintre pacienti au oprit tratamentul din cauza reactiilor adverse. Majoritatea reactiilor adverse au fost de severitate usoara spre moderata.

Cele mai frecvente reactii adverse raportate pentru pacientii tratati cu Betmiga 50 mg in timpul celor trei studii cu design dublu-orb, placebo controlate, cu durata de 12 saptamani sunt tahicardia si infectiile de tract urinar. Frecventa tahicardiei a fost de 1,2% la pacientii la care s-a administrat Betmiga 50 mg. Tahicardia a dus la intreruperea tratamentului la 0,1% dintre pacientii la care s-a administrat Betmiga 50 mg. Frecventa infectiilor de tract urinar a fost de 2,9% la pacientii la care s-a administrat Betmiga 50 mg. Niciunul dintre pacientii la care s-a administrat Betmiga 50 mg nu a avut infectii de tract urinar care sa determine intreruperea tratamentului. Reactiile adverse grave au inclus fibrilatia atriala (0,2%).

Reactiile adverse observate in timpul studiului cu durata de 1 an (studiu pe termen lung) controlat activ (antagonist muscarinic) au fost similare ca tip si severitate cu cele observate in studiile cu design dublu-orb, placebo controlate, cu durata de 12 saptamani.

Lista reactiilor adverse prezentate sub forma de tabel

Tabelul de mai jos aratǎ frecventa aparitiei reactiilor adverse raportate pentru mirabegron in timpul tratamentului in studiile clinice placebo controlate, cu design dublu-orb, cu durata de 12 saptamani.

Frecventa reactiilor adverse este definita dupa cum urmeaza: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 la mai putin de 1/10); mai putin frecvente (≥1/1000 la mai putin de 1/100); rare (≥1/10000 la mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000) si cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). In fiecare grupa de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescǎtoare a gravitǎtii.

*observat in timpul experientei de dupa punerea pe piata

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Este importanta raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, astfel cum este mentionat in Anexa V.

Supradozaj
La voluntarii sanatosi, mirabegron a fost administrat in doze unice de pana la 400 mg. La aceasta doza, reactiile adverse raportate au inclus palpitatii (1 din 6 subiecti) si cresterea pulsului mai mult de 100 batai pe minut (bpm) (3 din 6 subiecti). Dozele multiple de mirabegron pana la 300 mg pe zi administrate pentru 10 zile au demonstrat cresterea pulsului si a tensiunii arteriale sistolice atunci cand s-au administrat la voluntarii sanatosi.

Tratamentul supradozajului trebuie sa fie simptomatic si de sustinere. In cazul unei supradoze, se recomanda monitorizarea pulsului, tensiunii arteriale si ECG.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: Urologice, antispatice urinare, codul ATC: G04BD12. Mecanism de actiune

Mirabegron este un agonist potent si selectiv al receptorilor beta 3-adrenergici. Mirabegron a determinat relaxarea muschilor netezi de la nivelul vezicii urinare la sobolani si in culturile din tesuturi umane, cresterea concentratiilor de adenozin-monofosfat ciclic (AMPc) la nivelul tesutului vezical la sobolani si a avut un efect relaxant asupra vezicii urinare la sobolani folositi drept modele functionale ale vezicii urinare. Mirabegron a determinat cresterea volumului mediu evacuat la o mictiune si scaderea frecventei contractiilor care nu duc la golirea vezicii, fara afectarea presiunii de evacuare sau a volumului urinar rezidual la sobolani care prezentau hiperactivitate vezicala. La maimuta, mirabegron a scazut frecventa de evacuare a vezicii urinare. Aceste rezultate indica faptul ca mirabegron creste functia de stocare (umplere) a vezicii urinare prin stimularea receptorilor beta 3- adrenergici din vezica urinara.

In timpul fazei de depozitare (umplere) a vezicii urinare, atunci cand urina se acumuleaza in vezica urinara, predomina stimularea nervoasa simpatica. Noradrenalina este eliberata din terminatiile nervoase, determinand predominant activarea receptorilor beta-adrenergici din musculatura vezicala, si, astfel, relaxarea musculaturii netede vezicale. In timpul fazei de evacuare a urinii, vezica urinara se afla predominant sub controlul sistemului nervos parasimpatic. Acetilcolina, eliberata din terminatiile nervoase de la nivelul pelvisului, stimuleaza receptorii colinergici M2 si M3, determinand contractia vezicala. De asemenea, activarea caii M2 inhiba cresterile de AMPc determinate de receptorii beta-3 adrenergici. Astfel, stimularea receptorilor beta 3-adrenergici nu ar trebui sa interfereze cu procesul de evacuare urinara. Acest fapt s-a confirmat la sobolanii cu obstructie uretrala partiala, la care mirabegron a scazut frecventa contractiilor care nu duc la golirea vezicii fara sa afecteze volumul de evacuare per mictiune, presiunea de evacuare sau volumul urinar rezidual.

Efecte farmacodinamice

Dinamica urinara

Betmiga in doza de 50 mg sau 100 mg administrata o data pe zi timp de 12 saptamani la barbati cu simptome la nivelul tractului urinar inferior (LUTS) si obstructie subvezicala nu a determinat niciun efect asupra parametrilor de cistometrie si a fost sigur si bine tolerat. Efectele mirabegron asupra fluxului urinar maxim si a presiunii muschiului detrusor in conditiile de flux urinar maxim au fost evaluate in acest studiu de dinamica urinara care a inclus 200 de barbati cu simptome de tract urinar inferior (LUTS) si obstructie subvezicala. Administrarea de mirabegron in doze de 50 mg si 100 mg o data pe zi timp de 12 saptamani nu a afectat negativ fluxul urinar maxim sau presiunea muschiului detrusor la atingerea fluxului urinar maxim. In acest studiu efectuat la barbati cu simptome de tract urinar inferior (LUTS)/obstructie subvezicala, modificarea medie ajustata (eroarea standard) de la momentul initial la sfarsitul tratamentului a volumului rezidual post-evacuare (ml) a fost de 0,55 (10,702); 17,89 (10,190); 30,77 (10,598) pentru grupele la care s-a administrat placebo, mirabegron 50 mg si mirabegron 100 mg.

Efectul asupra intervalului QT

Betmiga in doza de 50 mg sau 100 mg nu are niciun efect asupra intervalului QT corectat individual pentru frecventa cardiaca (intervalul QTcI), atunci cand este evaluat in functie de sex sau de grupul general.

Un studiu aprofundat privind intervalul QT (studiul TQT) (n = 164 barbati voluntari sanatosi si n = 153 femei voluntare sanatoase cu o varsta medie de 33 de ani) a evaluat efectul asupra intervalului QTcI al administrarii repetate pe cale orala a mirabegron in doza indicata (50 mg o data pe zi) si in doua doze mai mari decat cele terapeutice (100 si 200 mg o data pe zi). Dozele mai mari reprezinta expunerea de aproximativ de 2,6 si, respectiv, 6,5 ori mai mare decat doza terapeutica. O doza unica de 400 mg de moxifloxacin a fost utilizata drept control pozitiv. Fiecare valoare a dozei de mirabegron si moxifloxacin a fost evaluata in grupe de tratament separate, fiecare incluzand un subgrup de control – placebo (design incucisat, paralel). Atat barbatilor, cat si femeilor li s-au administrat doze de 50 mg si 100 mg de mirabegron, iar limita superioara a intervalului de incredere 95% uni-partit nu a depasit 10 msec in niciun moment pentru cea mai mare diferenta medie ajustata in functie de timp fata de placebo in ceea ce priveste intervalul QTcI. La femeile la care s-a administrat mirabegron in doza de 50 mg, diferenta medie fata de placebo in ceea ce priveste intervalul QTcI la 5 ore dupa administrarea dozei a fost de 3,67 msec (limita superioara a intervalului de incredere 95% uni-partit: 5,72 msec). La barbati, diferenta a fost de 2,89 msec (limita superioara a intervalului de incredere 95% uni-partit: 4,90 msec). Pentru doza de 200 mg de mirabegron, intervalul QTcI nu a depasit 10 msec in niciun moment la barbati, in timp ce pentru femei limita superioara a intervalului de incredere 95% uni-partit nu a depasit 10 msec in intervalul 0,5–6 ore, cu o diferenta maxima fata de placebo la 5 ore, unde efectul mediu a fost de 10,42 msec (limita superioara a intervalului de incredere 95% uni-partit: 13,44 msec). Rezultatele privind QTcF si QTcIf au fost concordante cu QTcI.

In acest studiu TQT, mirabegron a determinat cresterea frecventei cardiace evaluata ECG intr-un mod dependent de doza in intervalul de doze analizat, de la 50 mg la 200 mg. Diferenta medie maxima fata de placebo in ceea ce priveste frecventa cardiaca a variat de la 6,7 bpm pentru mirabegron 50 mg pana la 17,3 bpm pentru mirabegron 200 mg la subiectii sanatosi.

Efecte asupra pulsului si tensiunii arteriale la pacientii cu sindrom de vezica hiperactiva

In trei studii de faza III cu design dublu-orb, placebo controlate, cu durata de 12 saptamani la pacienti cu sindrom de vezica hiperactiva (varsta medie de 59 de ani) la care s-a administrat Betmiga 50 mg o data pe zi, s-a observat o crestere cu diferenta medie fata de placebo de aproximativ 1 bpm pentru frecventa cardiaca si de aproximativ 1 mm Hg sau mai putin pentru tensiunea arteriala sistolica/diastolica (TAS/TAD). Modificarile frecventei cardiace si tensiunii arteriale au fost reversibile la intreruperea tratamentului.

Efectul asupra presiunii intraoculare (PIO)

Mirabegron 100 mg o data pe zi nu a determinat cresterea PIO la subiectii sanatosi dupa 56 de zile de tratament. Intr-un studiu de faza I care a evaluat efectul Betmiga asupra PIO folosind tonometria cu aplanatie Goldmann la 310 subiecti sanatosi, doza de 100 mg de mirabegron a fost non-inferioara fata de placebo in ceea ce priveste obiectivul primar referitor la diferenta dintre tratamente in modificarea medie de la momentul initial la ziua 56 a PIO medii a subiectilor; limita superioara a intervalului de incredere bi-partit de 95% privind diferenta intre tratamentele cu mirabegron 100 mg si placebo a fost de 0,3 mmHg.

Eficacitate si siguranta clinica

Eficacitatea Betmiga a fost evaluata in trei studii de faza III, cu design dublu-orb, placebo controlate, cu durata de 12 saptamani, privind tratamentul vezicii hiperactive cu simptome de imperiozitate mictionala si frecventa mictionala crescuta, cu sau fara incontinenta. Au fost inclusi pacienti femei (72%) si barbati (28%) cu o varsta medie de 59 de ani (interval cuprins intre 18 – 95 ani). Populatia de studiu a cuprins aproximativ 48% de pacienti carora nu li s-a administrat tratament antimuscarinic anterior, precum si aproximativ 52% de pacienti tratati anterior cu medicamente antimuscarinice. Intr- un studiu, la 495 de pacienti s-a administrat tratament de control activ (tolterodina, forma farmaceutica cu eliberare prelungita).

Obiectivele de eficacitata primara au fost (1) modificarea de la momentul initial la sfarsitul tratamentului a numarului mediu de episoade de incontinenta in 24 de ore si (2) modificarea de la momentul initial la sfarsitul tratamentului a numarului mediu de mictiuni in 24 de ore, bazat pe un jurnal de 3 zile de evaluare a mictiunilor. Mirabegron a demonstrat imbunatatirea semnificativa a rezultatelor in comparatie cu placebo, atat in ceea ce priveste obiectivele primare, cat si cele secundare (vezi Tabelele 2 si 3).

Tabel 2: Rezultatele pentru obiectivele de eficacitate primare si obiective secundare selectate la sfarsitul tratamentului pentru studiile combinate

Studiile cumulate au cuprins studiile 046 (Europa/Australia), 047 (America de Nord [NA]) si 074 (Europa/NA).

†Media celor mai mici patrate (metoda LSM) ajustata pentru momentul initial, sex si studiu.

*Superioritate statistic semnificativa in comparatie cu placebo la valoarea 0,05 fara ajustare pentru multiplicitate.

#Superioritate statistic semnificativa in comparatie cu placebo la valoarea 0,05 cu ajustare pentru multiplicitate.

FAS: Set complet de analiza, toti pacientii randomizati carora li s-a administrat cel putin o doza din medicatia de studiu in regim dublu-orb si care au avut cel putin o evaluare a mictiunii in jurnalul de la momentul initial si cel putin o evaluare a mictiunii in jurnal, dupa momentul initial.

FAS-I: Subset al FAS, care contine in jurnalul initial de evaluare, de asemenea, cel putin un episod de incontinenta.

CI: intervalul de incredere

Tabelul 3: Rezultatele pentru obiectivele de eficacitate primare si obiective secundare selectate la sfarsitul tratamentului pentru studiile 046, 047 si 074

†Media celor mai mici patrate (metoda LSM) ajustata pentru momentul initial, sex si regiune geografica.

*Superioritate statistic semnificativa in comparatie cu placebo la nivelul 0,05 fara ajustare pentru multiplicitate.

#Superioritate statistic semnificativa in comparatie cu placebo la valoarea 0,05 cu ajustare pentru multiplicitate.

‡Fara superioritate statistic semnificativa in comparatie cu placebo la valoarea 0,05 cu ajustare pentru multiplicitate.

FAS: Set complet de analiza, toti pacientii randomizati la care s-a administrat cel putin o doza din medicatia de studiu in regim dublu-orb si care au avut cel putin o evaluare a mictiunii in jurnalul de la momentul initial si cel putin o evaluare a mictiunii in jurnal, dupa momentul initial.

FAS-I: Subset al FAS, care contine in jurnalul initial de evaluare, de asemenea, cel putin un episod de incontinenta.

Betmiga 50 mg administrat o data pe zi a fost eficient la primul moment de evaluare din saptamana 4, iar eficacitatea s-a mentinut de-a lungul perioadei de tratament cu durata de 12 saptamani. Studiul randomizat, controlat activ, pe termen lung a demonstrat ca eficacitatea s-a mentinut de-a lungul perioadei de tratament de 1 an.

Imbunatatirea subiectiva a evaluarii calitatii vietii in legatura cu starea de sanatate

In cele trei studii cu design dublu-orb, placebo controlate, cu durata de 12 saptamani, tratamentul simptomelor sindromului de vezica hiperactiva cu mirabegron administrat o data pe zi a determinat o imbunatatire statistic semnificativa fata de placebo pe urmatoarele dimensiuni ale calitatii vietii in legatura cu starea de sanatate: satisfactia cu tratamentul si neplacerea cauzata de simptome.

Eficacitatea la pacientii cu sindrom de vezica hiperactiva cu sau fara tratament antimuscarinic anterior

Eficacitatea a fost demonstrata la pacientii cu sindrom de vezica hiperactiva sau fara tratament antimuscarinic anterior. In plus, mirabegron s-a dovedit eficient la pacientii care au intrerupt anterior tratamentul antimuscarinic pentru sindromul de vezica hiperactiva din cauza efectului insuficient (vezi Tabelul 4).

Tabel 4: Rezultatele pentru obiectivele primare de eficacitate pentru pacientii cu sindrom de vezica hiperactiva si tratament antimuscarinic anterior

Studiile cumulate au cuprins studiile 046 (Europa / Australia), 047 (America de Nord [NA]) si 074 (Europa / NA).

† Media celor mai mici patrate (metoda LSM) ajustata pentru momentul initial, sex, studiu, subgrup si subgrup in functie de interactiunea terapeutica pentru studiile cumulate si media celor mai mici patrate (metoda LSM) ajustata pentru momentul initial, sex, regiune geografica, subgrup si sbgrup in functie de interactiunile terapeutice in studiul 046.

FAS: Set complet de analiza, toti pacientii randomizati la care s-a administrat cel putin o doza din medicatia de studiu in regim dublu-orb si care au avut cel putin o evaluare a mictiunii in jurnalul de la momentul initial si cel putin o evaluare a mictiunii in jurnal, dupa momentul initial.

FAS-I: Subset al FAS, care contine in jurnalul initial de evaluare, de asemenea, cel putin un episod de incontinenta.

Copii si adolescenti

Agentia Europeana a Medicamentului a suspendat temporar obligatia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Betmiga la una sau mai multe subgrupe de copii si adolescenti in „Tratamentul vezicii hiperactive idiopatice” si „Tratamentul hiperactivitatii neurogene a muschiului detrusor” (vezi pct. 4.2 pentru informatii privind utilizarea la copii si adolescenti).

Proprietat