Indicatii
Artrita reumatoida, osteoartrita. Dismenoree fara cauza organica. Durere de intensitate usoara pana la moderata.
Copiii intre 6 luni–12 ani (peste 7 kg): Durere acuta si febra asociate racelii obisnuite.
Dozaj
Doze
Tratamentul trebuie initiat cu cea mai mica doza preconizata a fi eficienta, care ulterior poate fi ajustata, in functie de reactia la tratament si de reactiile adverse. In cazul tratamentului pe termen lung, trebuie sa se respecte o doza redusa de intretinere.
Riscul de aparitie a reactiilor adverse poate fi diminuat utilizandu-se cea mai mica doza eficienta pentru cea mai scurta perioada necesara controlului simptomelor (vezi pct. 4.4).
Adulti si adolescenti cu varsta peste 12 ani (cu greutate ≥ 40 kg):
Afectiuni reumatice: 400–700 mg (20–35 ml) de trei ori pe zi. Se lasa un interval de 4-6 ore intre doze. Pentru o ameliorare mai rapida a redorii matinale, prima doza poate fi utilizata in conditii de repaus alimentar. Doza trebuie redusa in cazurile de insuficienta renala. Doza zilnica maxima este 2400 mg.
Dismenoree: 400 mg (20 ml) o data pana la de trei ori pe zi, in functie de caz. Se lasa un interval de
4-6 ore intre doze. Tratamentul trebuie initiat la primele semne ale durerii menstruale.
Durere de intensitate usoara pana la moderata: 200–400 mg (10–20 ml) in doza unica sau de trei pana la de patru ori pe zi. Se lasa un interval de 4-6 ore intre doze. Nu s-a demonstrat ca dozele unice mai mari de 400 mg cresc efectul analgezic.
Copii si adolescenti
Copii intre 6 luni si 12 ani (cu greutate peste 7 kg):
Durere acuta si febra asociate racelii obisnuite: 5–7,5 mg ibuprofen/kg greutate corporala in doza unica sau 20–30 mg/kg greutate corporala pe zi, dupa cum este mentionat in tabelul urmator. Doza trebuie calculata in functie de greutatea corporala (varstele prezentate sunt aproximative).
Greutate | Varsta | Doza |
7–10 kg | 6–12 luni | 2,5 ml (50 mg) de 3 ori pe zi |
10–14,5 kg | 1–2 ani | 2,5ml (50 mg) de 3–4 ori pe zi |
14,5–25 kg | 3–7 ani | 5 ml (100 mg) de 3–4 ori pe zi |
25–40 kg | 8–12 ani | 10 ml (200 mg) de 3–4 ori pe zi |
Doza trebuie administrata o data la 6 ore, de pana la patru ori pe zi.
Brufen nu trebuie administrat copiilor sub sase luni sau copiilor care cantaresc mai putin de 7 kg.
Persoane varstnice
Pacientii varstnici sunt expusi unui risc crescut datorita consecintelor grave ale reactiilor adverse. Daca se considera ca administrarea unui AINS este necesara, trebuie sa se utilizeze cea mai mica doza eficienta pentru cea mai scurta perioada de timp. Pacientul trebuie monitorizat in mod regulat in legatura cu sangerarile gastrointestinale ce pot sa apara pe parcursul tratamentului cu AINS. Daca functia renala sau cea hepatica este afectata, doza trebuie ajustata individual.
Insuficienta renala
In cazul pacientilor cu insuficienta renala dozele de ibuprofen trebuie stabilite cu prudenta. Doza trebuie stabilita individual. Doza trebuie mentinuta la un nivel cat mai mic, iar functia renala trebuie monitorizata (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.2).
Insuficienta hepatica
In cazul pacientilor cu insuficienta hepatica dozele de ibuprofen trebuie stabilite cu prudenta. Doza trebuie stabilita individual si doza trebuie mentinuta la un nivel cat mai mic posibil (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.2).
Mod de administrare
Pentru a obtine un debut mai rapid al actiunii, doza poate fi administrata pe stomacul gol. Este recomandat pacientilor cu afectiuni ale stomacului sa utilizeze ibuprofen impreuna cu alimente.
Agitati flaconul inainte de utilizare. La administrarea Brufen suspensie orala, poate sa apara o senzatie tranzitorie de arsura la nivelul cavitatii bucale sau a gatului; asigurati-va ca agitati bine flaconul inainte de utilizare.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer/sangerari gastrointestinale recurente (doua sau mai multe episoade ulceroase sau de sangerare dovedite).
Insuficienta hepatica severa.
Insuficienta cardiaca severa (clasa IV NYHA).
Insuficienta renala severa (filtrare glomerulara sub 30 ml/min). Afectiuni care implica o tendinta crescuta de sangerare.
Sangerare sau perforatie gastrointestinala in legatura cu tratamente anterioare cu AINS. Al treilea trimestru de sarcina.
Datorita reactiilor incrucisate, Brufen nu trebuie administrat pacientilor care au prezentat simptome de astm bronsic, rinita sau urticarie in urma administrarii de acid acetilsalicilic sau alte AINS.
Atentionari
Precautii generale
Efectele nedorite pot fi diminuate utilizandu-se cea mai mica doza eficienta pentru cea mai scurta perioada necesara controlului simptomelor (vezi pct. 4.2 si efectele gastrointestinale si cardiovasculare de mai jos).
La utilizarea prelungita a oricarui tip de analgezice poate sa apara cefalee care nu trebuie tratata cu doze crescute ale acestui medicament.
Consumul concomitent de alcool etilic si AINS poate determina potentarea reactiilor adverse ale substantei active, in special la nivelul tractului gastrointestinal sau la nivelul sistemului nervos central.
Exista unele dovezi ca medicamentele care inhiba sinteza de ciclooxigenaza/prostaglandina pot afecta fertilitatea femeilor prin consecintele asupra ovulatiei. Acest lucru este reversibil la intreruperea tratamentului.
Efecte cardiovasculare
La pacientii cu antecedente de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca usoara pana la moderata este necesara monitorizarea si informarea adecvata, intrucat s-a observat aparitia retentiei de lichide si a edemului in asociere cu tratamentul cu AINS.
Studiile clinice sugereaza ca utilizarea ibuprofenului, in special la o doza mare (2400 mg pe zi) poate fi asociata cu un risc usor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). In general, studiile epidemiologice nu sugereaza ca o doza mica (de exemplu ≤1200 mg pe zi) de ibuprofen se asociaza cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale.
In cazul pacientilor cu hipertensiune arteriala necontrolata, insuficienta cardiaca congestiva (clasa II- III NYHA), angina pectorala stabila, arteriopatie periferica si/sau boala cerebrovasculara, ibuprofenul trebuie administrat doar in urma unei examinari atente si administrarea dozelor crescute (2400 mg pe zi) trebuie evitata. O evaluare atenta trebuie efectuata inainte de initierea tratamentului de lunga durata la pacientii cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumatori) in special daca sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi).
Se recomanda prudenta in tratamentul pacientilor cu antecedente de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca, deoarece s-a observat aparitia retentiei de lichide si a edemului in asociere cu tratamentul cu AINS.
Hemoragii, ulceratii si perforatii gastrointestinale
Exista o legatura puternica intre doza si sangerarea gastrointestinala severa. Trebuie sa se evite administrarea concomitenta de ibuprofen si alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2 (COX-2).
Pacientii varstnici sunt expusi unui risc crescut de reactii adverse atunci cand sunt tratati cu AINS, in mod special riscului de sangerare si perforatie gastrointestinala, care pot fi letale.
Sangerarea gastrointestinala, ulceratia si perforatia cu potential letal au fost raportate in asociere cu tratamentul cu toate tipurile de AINS si au aparut in orice moment al tratamentului, cu sau fara simptome de avertizare sau episoade anterioare de evenimente gastrointestinale grave.
Riscul de sangerare, ulceratie sau perforatie gastrointestinala este mai mare in cazul dozelor crescute de AINS la pacientii cu istoric de ulcer, in special daca este complicat de prezenta unei hemoragii sau perforatii (vezi pct. 4.3), precum si in cazul varstnicilor. Pacientii expusi factorilor de risc de mai sus trebuie sa initieze tratamentul cu doza cea mai mica.
In cazul acestor pacienti, precum si in cazul pacientilor care utilizeaza doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creste riscul unor efecte gastrointestinale nedorite trebuie avut in vedere tratamentul cu medicamente care protejeaza mucoasa gastrica (de exemplu, misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) (vezi mai jos si pct. 4.5).
Pacientii cu antecedente de reactii gastrointestinale, in special pacientii varstnici, trebuie atentionati cu privire la orice simptome abdominale neobisnuite (in mod special sangerare gastrointestinala), mai ales in etapele initiale ale tratamentului si, daca apar astfel de simptome, sa solicite ingrijiri medicale.
Se recomanda prudenta la pacientii care utilizeaza concomitent medicamente care pot creste riscul de ulceratii sau sangerari, precum corticosteroizi orali, anticoagulante precum warfarina, inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei sau medicamente antitrombotice cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
In cazul in care pacientul prezinta sangerare gastrointestinala sau ulceratie, tratamentul cu ibuprofen trebuie intrerupt.
AINS trebuie administrate cu atentie la pacientii cu antecedente de afectiune gastrointestinala, de exemplu, colita ulcerativa si boala Crohn, datorita potentialului de exacerbare a acestor afectiuni (vezi pct. 4.8).
Efecte renale
Se recomanda prudenta in cazul pacientilor deshidratati. Exista risc de insuficienta renala in special la adolescentii deshidratati si la varstnici.
Similar altor AINS, administrarea de ibuprofen pe termen lung a determinat necroza papilara si alte modificari patologice la nivelul rinichilor. Toxicitatea renala a fost de asemenea observata la pacientii la care prostaglandinele renale au rol compensator in mentinerea perfuziei renale normale. La acesti pacienti administrarea de AINS poate provoca o reducere dependenta de doza a formarii de prostaglandine si secundar, la nivelul fluxul sanguin renal, fapt ce poate provoca insuficienta renala. Pacientii cu insuficienta renala, insuficienta cardiaca, disfunctie hepatica, varstnicii si pacientii care se afla in tratament cu diuretice sau inhibitori ECA sunt cel mai expusi acestui risc. In mod normal, simptomele sunt reversibile in urma intreruperii tratamentului cu AINS.
Pentru pacientii cu insuficienta renala, hepatica sau cardiaca, este recomandata utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada de timp si trebuie monitorizata functia renala in special, la pacientii cu tratament de lunga durata (vezi pct. 4.3).
Efecte hematologice
Ibuprofen poate inhiba agregarea trombocitelor, determinand un timp de sangerare mai mare.
Tulburari respiratorii
Este necesara prudenta in cazul in care ibuprofen este administrat pacientilor care prezinta, sau au antecedente de astm bronsic, rinita cronica sau boli alergice, intrucat la acesti pacienti a fost raportat bronhospasm, urticarie sau angioedem cauzate de ibuprofen.
Efecte dermatologice
S-au raportat foarte rar reactii cutanate grave, unele dintre acestea cu consecinte letale, cum sunt dermatita exfoliativa, sindromul Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica, in legatura cu utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). Riscul de aparitie a unor astfel de reactii este cel mai mare la initierea tratamentului, majoritatea reactiilor producandu-se in timpul primei luni. Au fost raportate cazuri de pustuloza exantematica generalizata acuta (PEGA) in asociere cu medicamentele care contin ibuprofen. Tratamentul cu ibuprofen trebuie intrerupt la primele semne de eruptie cutanata tranzitorie, leziuni ale mucoaselor sau alte semne de hipersensibilitate.
Infectii si infestari
In mod exceptional, varicela poate fi la originea unor complicatii cutanate grave si a unor infectii ale tesuturilor moi.
Pana in prezent, nu se poate exclude posibilitatea ca AINS sa contribuie la agravarea acestor complicatii. Astfel, se recomanda evitarea tratamentului cu Brufen in cazurile de varicela.
Mascarea simptomelor infectiilor preexistente
Brufen poate masca simptomele unei infectii, ceea ce poate duce la initierea cu intarziere a unui tratament corespunzator si, prin urmare, la agravarea efectelor infectiei. Acest lucru a fost observat in cazul pneumoniei comunitare dobandite de etiologie bacteriana si al complicatiilor bacteriene ale varicelei. Cand Brufen se administreaza pentru febra sau pentru ameliorarea durerii asociate unei infectii, se recomanda monitorizarea infectiei. In cazul administrarii in afara cadrului spitalicesc, pacientul trebuie sa solicite consult medical daca simptomele persista sau se agraveaza.
Meningita aseptica
Meningita aseptica a fost observata rar la pacientii carora li se administreaza ibuprofen. Cu toate ca, este mult mai probabil sa apara la pacientii cu lupus eritematos sistemic si cu boli ale tesutului conjunctiv, aceasta a fost raportata si la pacientii care nu au o afectiune cronica existenta.
Pacientii cu probleme gastrointestinale, lupus eritematos sistemic (LES), tulburari hematologice sau de coagulare si astm bronsic trebuie tratati cu prudenta si trebuie monitorizati cu atentie in timpul tratamentului cu AINS deoarece afectiunea lor poate fi exacerbata de AINS.
Informatii referitoare la excipienti
Pacientii cu probleme ereditare rare de intoleranta la fructoza, malabsorbtie de glucoza-galactoza sau insuficienta de zaharoza-izomaltaza nu trebuie sa utilizeze acest medicament. Brufen suspensie orala contine 3 g zahar per doza de 5 ml. Acest lucru trebuie avut in vedere la pacientii cu diabet zaharat. Poate dauna dintilor.
Acest medicament contine 500 mg sorbitol per fiecare 5 ml suspensie orala. Sorbitolul este o sursa de fructoza. Acest lucru trebuie avut in vedere la pacientii care au intoleranta la unele categorii de glucide. Pacientii cu intoleranta ereditara la fructoza nu trebuie sa utilizeze/sa ia acest medicament.
Sorbitolul poate determina disconfort gastrointestinal si efect laxativ usor.
Brufen suspensie orala contine conservantii metil-parahidroxibenzoat si propil-parahidroxibenzoat care pot provoca reactii alergice (chiar intarziate).
Brufen suspensie orala contine colorantul galben amurg (E110). Poate provoca reactii alergice.
Acest medicament contine 12,5 mg benzoat de sodiu per fiecare 5 ml suspensie orala. Benzoatul de sodiu poate creste riscul de producere a icterului (ingalbenire a pielii si a albului ochilor) la nou- nascuti (cu varsta pana la 4 saptamani). Brufen nu trebuie administrat copiilor sub 6 luni sau copiilor care cantaresc mai putin de 7 kg.
Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per doza, adica practic „nu contine sodiu”.
Interactiuni
Trebuie evitate urmatoarele asocieri cu Brufen:
Clasa dicumarol: AINS poate potenta efectul anticoagulantelor de tipul warfarinei. Studiile experimentale demonstreaza ca ibuprofenul accentueaza efectele warfarinei asupra timpului de sangerare. AINS si medicamente din clasa dicumarolului sunt metabolizate de aceeasi enzima CYP 2C9.
Medicamente antiagregante plachetare: AINS nu trebuie asociate cu medicamente antiagregante plachetare cum este ticlopidina datorita inhibarii cumulative a functiei trombocitare (vezi mai jos).
Metotrexat: AINS inhiba secretia tubulara a metotrexatului si in consecinta, pot aparea unele interactiuni metabolice cu un clearance redus al metotrexatului. In consecinta, in tratamentul cu doze crescute de metotrexat trebuie intotdeauna evitata prescrierea de AINS (vezi mai jos).
Acid acetilsalicilic: Nu se recomanda administrarea concomitenta de ibuprofen cu acid acetilsalicilic datorita potentialului crescut de aparitie a reactiilor adverse.
Datele experimentale sugereaza ca ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic in doza scazuta asupra agregarii plachetare atunci cand acestea sunt administrate concomitent. Desi exista incertitudini privind extrapolarea acestor date la situatia clinica, nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului in mod regulat si pe termen lung, sa reduca efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat in doza mica. Nu este probabil niciun efect relevant clinic asociat utilizarii ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).
Glicozide cardiotonice: AINS pot exacerba insuficienta cardiaca, pot reduce filtrarea glomerulara si pot creste valorile plasmatice ale glicozidelor cardiotonice (de exemplu digoxina).
Mifepristona: Teoretic, poate aparea o scadere a eficientei medicamentului datorita proprietatilor antiprostaglandinice ale medicamentelor antiinflamatoare non-steroidiene (AINS) inclusiv a acidului acetilsalicilic. Dovezie limitate sugereaza faptul ca administrarea concomitenta de AINS in ziua administrarii de prostaglandina nu influenteaza in mod nefavorabil efectele mifepristonei sau pe cele ale prostaglandinei asupra maturizarii cervicale sau asupra contractilitatii uterine si ca nu reduce eficienta clinica a avortului medical.
Sulfoniluree: Exista raportari rare de hipoglicemie la pacientii care utilizeaza ibuprofen si care se afla in tratament cu sulfoniluree.
Zidovudina: Exista dovezi ca tratamentul concomitent cu zidovudina si ibuprofen in cazul pacientilor HIV(+) cu hemofilie prezinta un risc crescut de hemartroze si hematoame.
Urmatoarele asocieri cu Brufen pot necesita ajustarea dozei:
AINS pot reduce efectul diureticelor si al altor medicamente antihipertensive. De asemenea, diureticele pot creste riscul nefrotoxic al AINS.
AINS pot reduce eliminarea de aminoglicozide. Copii: Se recomanda atentie in cazul tratamentului concomitent cu ibuprofen si aminoglicozide.
Litiu: Ibuprofenul reduce clearance-ul renal al litiului si drept rezultat, concentratiile serice ale litiului pot creste. Asocierea trebuie evitata cu exceptia cazului in care se pot efectua verificari frecvente ale concentratiilor plasmatice ale litiului si daca este posibil reducerea dozei de litiu.
Inhibitori ECA si antagonisti ai angiotensinei II: Exista un risc crescut de insuficienta renala acuta, de obicei reversibila, la pacientii cu insuficienta renala (de exemplu, pacienti deshidratati si/sau varstnici) atunci cand se administreaza tratament cu inhibitori ECA sau antagonisti ai angiotensinei II in paralel cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai COX-2. Astfel, asocierea trebuie administrata cu prudenta pacientilor cu insuficienta renala, in special in cazul varstnicilor. Pacientii trebuie hidratati in mod adecvat si trebuie luata in considerare evaluarea functiei renale dupa initierea tratamentului asociat si la intervale regulate pe parcursul tratamentului (vezi pct. 4.4).
Beta-blocante: AINS reduc efectul antihipertensiv al blocantelor beta-adrenergice.
Inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS): ISRS si AINS implica fiecare un risc crescut de sangerare, de exemplu la nivelul tractului gastrointestinal. Acest risc este amplificat de un tratament care asociaza aceste doua tipuri de medicamente. Este posibil ca mecanismul sa fie corelat cu captarea redusa a serotoninei la nivel trombocitar (vezi pct. 4.4).
Ciclosporina: Se considera ca administrarea concomitenta de AINS si ciclosporina are potentialul de a creste riscul de nefrotoxicitate datorita sintezei scazute de prostaciclina la nivel renal. In consecinta, in cazul unui tratament asociat, functia renala trebuie monitorizata cu atentie.
Captopril: Studiile experimentale indica faptul ca ibuprofenul antagonizeaza efectul captoprilului asupra excretiei de sodiu.
Colestiramina: Administrarea concomitenta de ibuprofen si colestiramina intarzie si reduce (cu 25%) absorbtia ibuprofenului. Aceste medicamente trebuie administrate la un interval de cel putin 2 ore distanta.
Tiazide, diuretice inrudite cu tiazide si diuretice de ansa: AINS pot antagoniza efectul diuretic al furosemidului si bumetanidei, posibil prin inhibarea sintezei de prostaglandine. Acestea pot reduce de asemenea efectul antihipertensiv al tiazidelor.
Tacrolimus: Se considera ca administrarea concomitenta de AINS si tacrolimus are potential de a creste riscul de nefrotoxicitate datorita sintezei reduse de prostaciclina la nivel renal. In consecinta, functia renala trebuie monitorizata cu atentie in cazul unui tratament asociat.
Metotrexat: Riscul unei posibile interactiuni intre un medicament AINS si metotrexat trebuie sa fie de asemenea luat in considerare in cazul tratamentului cu doze reduse de metotrexat, in special la pacientii cu insuficienta renala. Functia renala trebuie monitorizata in cazul administrarii tratamentului asociat. Se recomanda precautie in cazul in care atat un AINS cat si metotrexat sunt administrate in decurs de 24 de ore unul dupa celalalt deoarece valorile plasmatice ale metotrexatului pot creste, ducand astfel la cresterea toxicitatii (vezi mai sus).
Corticosteroizi: Tratamentul concomitent determina cresterea riscului de ulceratie sau sangerare gastrointestinala.
Medicamente antiagregante plachetare: Risc crescut de sangerare gastrointestinala.
Inhibitori ai CYP2C9: Administrarea concomitenta de ibuprofen si inhibitori CYP2C9 poate creste riscul expunerii la ibuprofen (substrat al CYP2C9). Intr-un studiu cu voriconazol si fluconazol (inhibitori ai CYP2C9) s-a demonstrat o expunere crescuta la ibuprofen S(+) cu aproximativ 80 pana la 100%. Trebuie luata in considerare reducerea dozei de ibuprofen in cazul administrarii concomitente de inhibitori puternici ai CYP2C9, in mod special atunci cand se administreaza doze mari de ibuprofen in asociere cu voriconazol sau cu fluconazol.
Studiile privind interactiunile cu alte medicamente au fost efectuate numai la adult.
Sarcina
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta in mod advers sarcina si/sau dezvoltarea embrionului/fatului. Datele provenite din studii epidemiologice sugereaza ca exista un risc crescut pentru avort spontan si pentru malformatii cardiace si gastroschizis in urma administrarii de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la inceputul sarcinii. Riscul absolut de malformatii cardiace a crescut de la mai putin de 1% la aproximativ 1,5%. Se presupune ca riscul creste in functie de doza si de durata terapiei. Administrarea de inhibitori ai sintezei de prostaglandine la animale a avut drept rezultat cresterea pierderilor pre- si post implantare si letalitate embrio-fetala. In plus, s-a observat o incidenta crescuta a diverselor malformatii, inclusiv cardiovasculare, la animalele carora li se administreaza inhibitorul sintezei de prostaglandine in perioada de organogeneza. In timpul primului si celui de-al doilea trimestru de sarcina, Brufen nu trebuie administrat decat in cazul in care este absolut necesar. Daca Brufen este utilizat de femei care incearca sa ramana gravide sau pe parcursul primului sau celui de-al doilea trimestru de sarcina, doza trebuie sa fie cat mai mica, iar durata tratamentului cat mai scurta.
Pe parcursul celui de-al treilea trimestru, toti inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fatul la:
toxicitate cardiopulmonara (cu inchiderea prematura a canalului arterial si cu hipertensiune pulmonara),
disfunctie renala, care poate progresa catre insuficienta renala care conduce la oligohidramnios.
Inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama si nou-nascutul la sfarsitul sarcinii la:
prelungirea timpului de sangerare,
inhibarea contractiilor uterine, care poate provoca intarzierea sau prelungirea travaliului.
In consecinta, administrarea de Brufen este contraindicata in timpul ultimului trimestru de sarcina.
Alaptarea
Ibuprofenul este eliminat in laptele matern, dar in cazul administrarii dozelor terapeutice pe parcursul unui tratament de scurta durata, riscul de afectare a sugarului este putin probabil. In cazul in care se prescrie un tratament de lunga durata, trebuie luata in considerare intreruperea prematura a alaptarii.
Fertilitatea
Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea si nu se recomanda femeilor care doresc sa ramana gravide. Trebuie luata in considerare intreruperea administrarii de ibuprofen la femeile care au dificultati in a ramane gravide sau care sunt efectueaza investigatii pentru infertilitate.
Condus auto
In urma tratamentului cu Brufen, in cazul anumitor pacienti, timpul de reactie poate fi intarziat. Acest fapt trebuie luat in considerare in cazurile in care este necesara o vigilenta crescuta, de exemplu, atunci cand se conduce un vehicul si se aplica intr-o mai mare masura daca Brufen este utilizat concomitent cu alcool. Nu au fost efectuate studii.
Reactii adverse
Tabloul reactiilor adverse raportate pentru ibuprofen este similar cu al celorlalte AINS.
Tulburari gastrointestinale
Reactiile adverse cel mai frecvent observate sunt de natura gastrointestinala. La administrarea ibuprofenului au fost raportate: greata, varsaturi, diaree, flatulenta, constipatie, dispepsie, durere abdominala, melena, hematemeza, stomatita ulceroasa, hemoragie gastrointestinala si exacerbare a colitei si a bolii Crohn (vezi pct. 4.3). Mai putin frecvent s-au observat gastrita, ulcer duodenal si gastric si perforatie gastrointestinala.
Ulcerele, perforatiile sau sangerarile gastrointestinale pot fi uneori letale, in special pentru varstnici (vezi pct. 4.4).
La administrarea Brufen suspensie orala, poate sa apara o senzatie tranzitorie de arsura la nivelul cavitatii bucale sau a gatului.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
In mod exceptional, s-au produs complicatii infectioase severe la nivelul pielii si a tesutului conjunctiv la cazurile de infectie cu varicela. A fost descrisa exacerbare a inflamatiilor provocate de infectii (de exemplu, dezvoltare a fasciitei necrozante), care coincide cu utilizarea de AINS.
Tulburari cardiace si vasculare
Studiile clinice sugereaza ca utilizarea ibuprofenului, in special la o doza mare (2400 mg pe zi) se poate asocia cu un risc usor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral, vezi pct. 4.4).
In contextul tratamentului cu AINS, s-a observat aparitie a edemului, hipertensiunii arteriale si insuficientei cardiace.
Tulburari hematologice si limfatice
Ibuprofenul poate provoca prelungirea timpului de sangerare prin inhibarea reversibila a agregarii trombocitare.
Infectii si infestari
In majoritatea cazurilor in care a fost raportata meningita aseptica, a existat o anumita forma de boala autoimuna subiacenta (in special lupus eritematos sistemic si boli ale tesutului conjunctiv asociate).
Reactiile adverse cel putin posibil legate de administrarea de ibuprofen sunt prezentate conform Conventiei MedDRA privind frecventa si sunt clasificate pe aparate, sisteme si organe. Sunt utilizate urmatoarele intervale de frecventa: Foarte frecvente (≥1/10), Frecvente (≥1/100 si sub 1/10), Mai putin frecvente (≥1/1000 si sub 1/100), Rare (≥1/10000 si sub 1/1000), Foarte rare (sub 1/10000), Cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Clasificarea pe aparate, sisteme si organe | Frecventa | Reactie adversa |
Infectii si infestari | Mai putin frecvente | Rinita |
Rare | Meningita aseptica (vezi pct. 4.4) | |
Tulburari hematologice si limfatice | Mai putin frecvente | Leucopenie, trombocitopenie, agranulocitoza, anemie aplastica si anemie hemolitica |
Tulburari ale sistemului imunitar | Mai putin frecvente | Hipersensibilitate |
Rare | Reactii anafilactice | |
Tulburări psihice | Mai puţin frecvente | Insomnie, anxietate |
Rare | Depresie, stare de confuzie | |
Tulburari ale sistemului nervos | Frecvente | Cefalee, ameteli |
Mai putin frecvente | Parestezie, somnolenta | |
Rare | Nevrita optica | |
Tulburari oculare | Mai putin frecvente | Deficienta vizuala |
Rare | Neuropatie optica toxica | |
Tulburari acustice si vestibulare | Mai putin frecvente | Deficienta auditiva |
Rare | Tinitus, vertij | |
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale | Mai putin frecvente | Astm bronsic, bronhospasm, dispnee |
Tulburari gastrointestinale | Frecvente | Dispepsie, diaree, greata, varsaturi, dureri abdominale, flatulenta, constipatie, melena, hematemeza,hemoragie gastrointestinala |
Mai puţin frecvente | Gastrita, ulcer duodenal, ulcer gastric, ulceratie bucala, perforatie gastrointestinala | |
Foarte rare | Pancreatita | |
Frecventa necunoscuta | Exacerbare a colitei si bolii Crohn | |
Tulburari hepatobiliare | Mai putin frecvente | Hepatita, icter, tulburare a funcţieihepatice |
Rare | Leziuni hepatice | |
Foarte rare | Insuficienta hepatica | |
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat | Frecvente | Eruptii cutanate tranzitorii |
Mai putin frecvente | Urticarie, prurit, purpura, angioedem,reactii de fotosensibilitate | |
Foarte rare | Forme severe ale reactiilor cutanate (de exemplu: eritem multiform, reactii buloase inclusiv sindrom Stevens-Johnson si necrolizaepidermica toxica) | |
Cu frecventa necunoscuta | Reactie indusa de medicament asociata cu eozinofilie si simptome sistemice (sindrom DRESS), Pustuloza exantematica generalizataacuta (PEGA) | |
Tulburari renale si ale cailor urinare | Mai putin frecvente | Nefrotoxicitate in diferite forme, de exemplu: nefrita tubulo-interstitiala, sindrom nefrotic si insuficientarenala |
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare | Frecvente | Fatigabilitate |
Rare | Edem |
Tulburari cardiace | Cu frecventa necunoscuta | Insuficienta cardiaca, infarct miocardic (vezi de asemenea pct. 4.4). |
Tulburari vasculare | Cu frecventa necunoscuta | Hipertensiune arteriala |
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478-RO e-mail: adr@anm.ro.
Supradozaj
Toxicitate
Risc de aparitie a simptomelor la doze peste 80–100 mg/kg. La doze peste 200 mg/kg exista riscul unor simptome severe, desi cu variabilitate considerabila intre indivizi. O doza de 560 mg/kg la un copil in
varsta de 15 luni a condus la o intoxicatie severa, o doza de 3,2 g la un copil de 6 ani a condus la intoxicatie usoara pana la moderata, o doza de 2,8–4 g la un copil de 1 an si jumatate si de 6 g la un copil de 6 ani a condus la o intoxicatie severa chiar si in urma lavajului gastric, o doza de 8 g la un adult a avut ca rezultat intoxicatie moderata si peste 20 g la un adult a condus la intoxicatie foarte severa. In cazul unei doze de 8 g administrata unui pacient de 16 ani a rezultat afectare renala iar 12 g in asociere cu alcool etilic administrate unui adolescent au condus la necroza tubulara acuta.
Simptome
Simptomele predominante apar la nivelul tractului gastrointestinal, de exemplu greata, dureri abdominale, varsaturi (cu posibile striuri de sange) precum si cefalee, tinitus, confuzie si nistagmus. In cazul dozelor mari pot sa apara pierdere a constientei, convulsii (in special la copii), bradicardie, hipotensiune arteriala, acidoza metabolica, hipernatremie, efecte renale, hematurie, eventuale efecte hepatice, hipotermie. Ocazional, s-au raportat cazuri de sindrom de detresa respiratorie acuta sever.
Tratament
Daca este cazul, se recomanda lavaj gastric si carbune activat. In cazul unor tulburari gastroinestinale, se recomanda administrare de antiacide. In caz de hipotensiune arteriala, se administreaza lichide intravenos si, daca este necesar, se acorda suport inotropic. Se va asigura diureza adecvata. Corectarea tulburarilor echilibrului acido-bazic si electrolitic. Alte tratamente simptomatice.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: Medicamente antiinflamatoare si antireumatice, nesteroidiene; derivati de acid propionic.
Cod ATC: M01AE01
Mecanism de actiune
Brufen apartine clasei de medicamente anti-inflamatoare nesteroidiene (AINS). Contine derivatul de acid propionic–acid p-izobutilhidratropic–cu numele generic de ibuprofen. Ibuprofenul are efecte anti- inflamatoare, analgezice si antipiretice. Efectul antiinflamator este comparabil cu cele ale acidului acetilsalicilic si indometacinului. Efectul farmacologic al ibuprofenului este probabil asociat cu capacitatea acestuia de a inhiba sinteza prostaglandinei. Ibuprofenul prelungeste timpul de sangerare prin intermediul inhibarii reversibile a agregarii trombocitare.
Eficacitate si siguranta clinica
Datele experimentale sugereaza ca ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic in doza scazuta asupra agregarii plachetare, atunci cand sunt administrate concomitent. Unele studii farmacodinamice arata ca atunci cand au fost administrate doze unice de ibuprofen de 400 mg in intervalul de 8 ore inainte sau in intervalul de 30 de minute dupa doza cu eliberare imediata de acid acetilsalicilic (81 mg), a aparut o scadere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formarii tromboxanului sau asupra agregarii plachetare. Cu toate ca exista incertitudini privid extrapolarea acestor date la situatia clinica nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului in mod regulat si pe termen lung, sa reduca efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat in doza mica. Nu este probabil niciun efect relevant clinic asociat utilizarii ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 4.5).
Ibuprofen inhiba sinteza prostaglandinelor renale. La pacientii cu functie renala normala acest efect nu are semnificatie deosebita. La pacientii cu insuficienta renala cronica, insuficienta cardiaca sau hepatica decompensata si afectiuni care implica modificari ale volumului plasmatic, inhibarea sintezei de prostaglandine poate conduce la insuficienta renala acuta, retentie de lichide si insuficienta cardiaca (vezi pct. 4.3).
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Ibuprofenul este absorbit cu rapiditate din tractul gastrointestinal, cu o biodisponibilitate de 80-90%. Concentratiile serice maxime au loc la o ora pana la doua ore dupa administrare. Daca se administreaza in timpul mesei, concentratiile serice maxime sunt mai mici si se obtin mai lent decat in cazul administrarii in conditii de repaus alimentar. Alimentele nu afecteaza in mod semnificativ biodisponibilitatea totala.
Distributie
Ibuprofenul se leaga in mod extensiv de proteinele plasmatice (99%). Ibuprofenul are un volum mic de distributie, cu valori de aproximativ 0,12-0,2 l/kg la adulti.
Metabolizare
Ibuprofenul este metabolizat rapid la nivelul ficatului prin citocromul P 450, in special de CYP2C9, in doi metaboliti principali inactivi, 2-hidroxi-ibuprofen si 3-carboxi-ibuprofen. In urma administrarii orale a medicamentului, mai putin de 90% din doza orala de ibuprofen ajunge in urina sub forma de metaboliti oxidativi si conjugatii lor glucuronici. O cantitate foarte mica de ibuprofen este eliminata nemodificata in urina.
Eliminare
Eliminarea renala este rapida si completa. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este de aproximativ 2 ore. Eliminarea ibuprofenului este incheiata efectiv la 24 de ore de la administrarea ultimei doze.
Grupe speciale de pacienti Varstnici
In conditiile in care nu exista insuficienta renala, exista putine diferente, nesemnificative din punct de vedere clinic, la nivelul profilului farmacocinetic si al eliminarii urinare intre persoanele tinere si cele in varsta.
Copii si adolescenti
Expunerea sistemica la ibuprofen, in urma unei doze terapeutice ajustate in functie de greutate
(5 mg/kg pana la 10 mg/kg greutate corporala) la copiii de 1 an sau mai mult, pare similara cu cea din cazul adultilor. Copiii intre 3 luni si 2 ani si jumatate par a avea un volum de distributie (l/kg) si un clearance renal (l/kg/h) al ibuprofenului mai mare decat copiii cu varsta peste 2,5 pana la 12 ani.
Insuficienta renala
La pacientii cu insuficienta renala usoara s-au raportat valori crescute de (S)- ibuprofen liber, valori ASC crescute pentru (S)- ibuprofen si valori ASC enantiomerice (S/R) crescute in comparatie cu voluntarii sanatosi.
La pacientii cu insuficienta renala in faza terminala tratati prin dializa, media fractiei libere a ibuprofenului a fost de aproximativ 3% in comparatie cu 1% la voluntarii sanatosi. Insuficienta severa a functiei renale poate avea ca rezultat acumularea de metaboliti ai ibuprofenului. Nu se cunoaste semnificatia acestui efect. Metabolitii se pot elimina numai prin hemodializa (vezi pct. 4.2, 4.3 si 4.4).
Insuficienta hepatica
Asocierea bolilor hepatice alcoolice cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata nu a avut ca rezultat modificarea semnificativa a parametrilor farmacocinetici.
La pacientii cirotici si cu insuficienta hepatica moderata (scorul Child Pugh 6-10) tratati cu ibuprofen racemic s-a observat o prelungire medie de 2 ori a timpului de injumatatire plasmatica iar raportul ASC enantiomeric (S/R) a fost semnificativ mai scazut in comparatie cu voluntarii sanatosi, fapt ce sugereaza o afectare a inversiei metabolice a (R)-ibuprofenului la enantiomerul activ (S) (vezi pct.
4.2, 4.3 si 4.4)
Date preclinice de siguranta
Nu exista date nonclinice relevante pentru evaluarea profilului de siguranta, cu exceptia celor care au fost deja luate in considerare in acest rezumat al caracteristicilor produsului.