Brufen 400 mg, 30 comprimate filmate, Mylan

Indicatii

Artrita reumatoida, artroza. Dismenoree fara cauza organica. Durere de intensitate usoara pana la moderata. Febra la adulti si adolescenti.

Copii cu varsta intre 6 si 12 ani (cu greutatea mai mult de 20 kg): durere acuta si febra asociata racelii comune. Indicatiile pentru copii se aplica numai pentru medicamente care contin ibuprofen 200 mg.

Dozaj

Doze

Tratamentul trebuie initiat cu cea mai mica doza anticipata a fi eficace, care poate fi ulterior ajustata in functie de raspunsul terapeutic si de aparitia oricarei reactii adverse. In tratamentul de lunga durata trebuie sa se aiba in vedere administrarea unei doze mici de intretinere.

Reactiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.4).

Adulti si adolescenti cu varsta peste 12 ani (cu greutatea ≥ 40 kg):

Afectiuni reumatice

Un comprimat de 400 mg de trei ori pe zi sau un medicament care contine ibuprofen 600 mg de trei ori pe zi. Trebuie asigurat un interval de cel putin 4-6 ore intre doze. Pentru o ameliorare mai rapida a redorii matinale, prima doza poate fi administrata in conditii de repaus alimentar. Doza trebuie redusa in caz de insuficienta renala. Doza maxima zilnica este de 2400 mg.

Dismenoree

Un comprimat de 400 mg administrat o data pana la de trei ori pe zi, la nevoie. Trebuie asigurat un interval de cel putin 4-6 ore intre doze. Tratamentul trebuie initiat la aparitia primului semn al tulburarilor menstruale.

Durere de intensitate usoara pana la moderata: un comprimat care contine ibuprofen 200 mg sau un comprimat de 400 mg, in doza unica sau de trei pana la de patru ori pe zi. Trebuie asigurat un interval de cel putin 4-6 ore intre doze. S-a demonstrat ca dozele unice care depasesc 400 mg nu au efect analgezic suplimentar.

Febra la adulti si adolescenti

Un comprimat care contine ibuprofen 200 mg sau un comprimat de 400 mg o data pana la de trei ori pe zi, dupa cum este necesar.

Copii si adolescenti
Copii cu varsta cuprinsa intre 6 si 12 ani (cu greutatea mai mult de 20 kg) Durere acuta si febra asociata racelii comune

Un comprimat care contine ibuprofen 200 mg o data pana la de trei ori pe zi. Trebuie asigurat un interval de cel putin 4-6 ore intre doze.

Utilizarea formei de comprimat filmat nu se recomanda copiilor cu varsta sub 6 ani.

Persoane varstnice
La varstnici, exista un risc crescut de aparitie a consecintelor grave ale reactiilor adverse. Daca este necesara administrarea unui antiinflamator nesteroidian (AINS), trebuie utilizata cea mai mica doza eficace pentru cel mai scurt timp posibil. In timpul tratamentului cu un AINS, pacientul trebuie monitorizat regulat pentru observarea eventualelor hemoragii gastro-intestinale. Daca functia renala sau hepatica este afectata, doza trebuie stabilita individual.

Insuficienta renala

La pacientii cu insuficienta renala, doza de ibuprofen trebuie administrata cu prudenta. Doza trebuie stabilita individual. Doza trebuie mentinuta la cea mai mica valoare posibila si functia renala trebuie monitorizata (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.2).

Insuficienta hepatica

La pacientii cu insuficienta hepatica, doza trebuie administrata cu prudenta. Doza trebuie stabilita individual si trebuie mentinuta la cea mai mica valoare posibila (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.2).

Mod de administrare

Pentru a obtine un debut mai rapid al actiunii, doza poate fi administrata pe stomacul gol. Este recomandat pacientilor cu afectiuni ale stomacului sa utilizeze ibuprofen impreuna cu alimente. Brufen comprimate filmate se administreaza cu un pahar cu apa. Comprimatele de Brufen trebuie inghitite intregi, fara a fi mestecate, sparte, sfaramate sau supte, pentru a evita disconfortul de la nivelul cavitatii bucale si iritatia de la nivelul faringelui.

Contraindicatii

Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Ulcer gastric sau duodenal activ sau antecedente de ulcer/hemoragii gastro-intestinale recurente (doua sau mai multe episoade distincte de ulceratii sau hemoragii dovedite).

Insuficienta hepatica severa.

Insuficienta cardiaca severa (clasa IV NYHA).

Insuficienta renala severa (filtrare glomerulara sub 30 ml/min). Afectiuni care determina o tendinta crescuta de hemoragie.

Hemoragii sau perforatii gastrointestinale legate de terapia anterioara cu AINS. Al treilea trimestru de sarcina.

Din cauza reactiilor incrucisate, Brufen nu trebuie administrat pacientilor care au avut simptome de astm bronsic, rinita sau urticarie dupa utilizarea acidului acetilsalicilic sau a altor AINS.

Atentionari

Precautii generale

Reactiile adverse pot fi reduse la minim prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.2 si riscurile gastrointestinale si cardiovasculare prezentate mai jos).

La utilizarea prelungita a oricarui tip de analgezice poate sa apara cefalee care nu trebuie tratata cu doze crescute ale acestui medicament.

Consumul concomitent de alcool etilic si AINS poate determina potentarea reactiilor adverse ale substantei active, in special la nivelul tractului gastrointestinal sau la nivelul sistemului nervos central.

Exista unele dovezi care arata ca medicamentele care inhiba ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinei pot determina tulburari ale fertilitatii la femei printr-un efect asupra ovulatiei. Acest efect este reversibil dupa intreruperea tratamentului.

Efecte cardiovasculare

La pacientii cu antecedente de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca usoara pana la moderata, sunt necesare monitorizare si recomandari adecvate, deoarece raportarile au aratat ca tratamentul cu AINS se asociaza cu retentie lichidiana si edeme.

Studiile clinice sugereaza ca utilizarea ibuprofenului, in special in doze mari (2400 mg pe zi) poate fi asociata cu un risc usor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). In general, studiile epidemiologice nu sugereaza ca o doza mai mica de ibuprofen (de exemplu, ≤ 1200 mg pe zi) se asociaza cu un risc crescut de evenimente trombotice arteriale.

Pacientii cu hipertensiune arteriala necontrolata, insuficienta cardiaca congestiva (clasa II-III NYHA), angina pectorala stabila, arteriopatie periferica si/sau boala cerebrovasculara trebuie tratati cu ibuprofen numai dupa o evaluare atenta si administrarea dozelor crescute (2400 mg pe zi) trebuie evitata. O evaluare atenta trebuie efectuata inainte de initierea tratamentului de lunga durata la pacientii care prezinta factori de risc in ceea ce priveste aparitia unor evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat si fumat) in special daca sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi).

Este necesara prudenta in cazul in care sunt tratati pacienti cu antecedente de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca, deoarece au fost raportate cazuri de retentie lichidiana si edeme asociate tratamentului cu AINS.

Hemoragie, ulceratie si perforatie gastro-intestinala

Exista o stransa legatura intre doza administrata si hemoragia gastro-intestinala severa. Trebuie evitata administrarea concomitenta de ibuprofen cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei- 2 (COX-2).

Pacientii varstnici sunt expusi unui risc crescut de reactii adverse atunci cand sunt tratati cu AINS, in mod special riscului de sangerare si perforatie gastrointestinala, care pot fi letale.

Hemoragia, ulceratia si perforatia gastrointestinala potential letale au fost raportate in asociere cu tratamentul cu toate tipurile de AINS si au aparut in orice moment al tratamentului, cu sau fara simptome de alarmare sau antecedente de evenimente gastrointestinale severe.

Riscul aparitiei hemoragiei, ulceratiei sau perforatiei gastrointestinale este mai mare la doze crescute de AINS la pacientii cu ulcer in antecedente, in special daca a fost complicat cu hemoragie sau perforatie (vezi pct. 4.3) precum si la varstnici. Pacientii care prezinta factorii de risc mentionati anterior trebuie sa initieze tratamentul cu cea mai mica doza posibila.

La acesti pacienti si, de asemenea, la pacientii care urmeaza tratament cu doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot determina cresterea riscului de aparitie a reactiilor adverse gastrointestinale, trebuie luata in considerare terapia asociata cu protectoare gastrice (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de pompa de protoni) (vezi mai jos si pct. 4.5).

Pacientii cu antecedente de reactii adverse gastrointestinale, in special varstnicii, trebuie avertizati sa urmareasca orice simptome abdominale neobisnuite (in special hemoragia gastrointestinala), cu precadere la initierea tratamentului si, in cazul in care apar astfel de simptome, sa solicite ajutor medical.

Este necesara prudenta la pacientii carora li se administreaza tratament concomitent cu medicamente care pot creste riscul aparitiei ulceratiei sau hemoragiei, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele de tipul warfarinei, inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei sau medicamentele antiagregante plachetare, cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Tratamentul cu ibuprofen trebuie intrerupt daca pacientul prezinta hemoragie sau ulceratie gastrointestinala.

AINS trebuie administrate cu precautie la pacientii cu afectiuni gastrointestinale in antecedente, de exemplu colita ulcerativa si boala Crohn, deoarece pot determina exacerbarea acestor afectiuni (vezi pct. 4.8).

Efecte renale

Trebuie manifestata prudenta la pacientii deshidratati. Exista risc de insuficienta renala in special la adolescentii deshidratati si la varstnici.

Similar altor AINS, administrarea de lunga durata a ibuprofenului a determinat necroza papilara renala si alte modificari renale patologice. Toxicitatea renala a fost constatata, de asemenea, la pacientii la care prostaglandinele renale au un rol compensator in mentinerea perfuziei renale normale. La acesti pacienti, administrarea de AINS poate determina in primul rand reducerea dependenta de doza a sintezei de prostaglandine si, in al doilea rand, scaderea fluxului sanguin renal, ceea ce poate determina insuficienta renala. Din acest punct de vedere, cel mai mare risc il au pacientii cu insuficienta renala, insuficienta cardiaca, insuficienta hepatica, varstnicii si pacientii care utilizeaza diuretice sau inhibitori ai ECA. In mod normal, simptomele sunt reversibile dupa intreruperea tratamentului cu AINS.

Pentru pacientii cu insuficienta renala, hepatica sau cardiaca, este recomandata utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada de timp si trebuie monitorizata functia renala in special, la pacientii cu tratament de lunga durata (vezi pct. 4.3).

Efecte hematologice

Ibuprofen poate inhiba agregarea plachetara, avand drept rezultat prelungirea timpului de sangerare. Tulburari respiratorii

Este necesara prudenta in cazul in care ibuprofen este administrat pacientilor ce prezinta, sau au antecedente de astm bronsic, rinita cronica sau boli alergice, intrucat la acesti pacienti a fost raportat bronhospasm, urticarie sau angioedem cauzate de ibuprofen.

Efecte dermatologice

Reactii cutanate grave, unele dintre ele letale, incluzand dermatita exfoliativa, sindromul Stevens- Johnson si necroliza epidermica toxica, au fost raportate, foarte rar, in asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8). Cel mai mare risc de aparitie a acestor reactii este la initierea tratamentului, majoritatea cazurilor aparand in prima luna de tratament. Au fost raportate cazuri de pustuloza exantematica generalizata acuta (PEGA) in asociere cu medicamentele care contin ibuprofen. Tratamentul cu ibuprofen trebuie intrerupt la aparitia primelor semne de eruptie cutanata tranzitorie, leziuni ale mucoasei sau alte semne de hipersensibilitate.

Infectii si infestari

In mod exceptional, varicela poate fi la originea unor complicatii cutanate grave si a unor infectii ale tesuturilor moi.

Pana in prezent, nu se poate exclude posibilitatea ca AINS sa contribuie la agravarea acestor complicatii. Astfel, se recomanda evitarea tratamentului cu Brufen in cazurile de varicela.

Mascarea simptomelor infectiilor preexistente

Brufen poate masca simptomele unei infectii, ceea ce poate duce la initierea cu intarziere a unui tratament corespunzator si, prin urmare, la agravarea efectelor infectiei. Acest lucru a fost observat in cazul pneumoniei comunitare dobandite de etiologie bacteriana si al complicatiilor bacteriene ale varicelei. Cand Brufen se administreaza pentru febra sau pentru ameliorarea durerii asociate unei infectii, se recomanda monitorizarea infectiei. In cazul administrarii in afara cadrului spitalicesc, pacientul trebuie sa solicite consult medical daca simptomele persista sau se agraveaza.

Meningita aseptica

In cazuri rare, s-a observat meningita aseptica la pacientii tratati cu ibuprofen. Desi este mai probabil sa apara la pacientii cu lupus eritematos sistemic si cu boli ale tesutului conjunctiv asociate, totusi aceasta afectiune s-a raportat la pacienti care nu aveau o afectiune cronica subiacenta.

Pacientii cu tulburari gastrointestinale, lupus eritematos sistemic, tulburari hematologice si de coagulare si astm bronsic trebuie tratati cu prudenta si trebuie monitorizati atent in timpul tratamentului cu AINS, deoarece afectiunile preexistente pot fi exacerbate de catre AINS.

Informatii referitoare la excipienti

Comprimatele filmate de Brufen contin lactoza monohidrat si nu trebuie administrate pacientilor cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza Lapp sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza.

Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per doza, adica practic „nu contine sodiu”.

Interactiuni

Trebuie evitate urmatoarele asocieri cu Brufen:

Clasa dicumarolului: AINS pot creste efectul anticoagulantelor de tipul warfarinei. Studii experimentale indica faptul ca ibuprofenul potenteaza efectele warfarinei asupra timpului de sangerare. AINS si medicamentele din grupa dicumarolului sunt metabolizate de aceeasi enzima, CYP2C9.

Medicamente antiagregante plachetare: AINS nu trebuie asociate cu medicamente antiagregante plachetare cum este ticlopidina din cauza riscului de efect aditiv la nivelul inhibarii functiei plachetare (vezi mai jos).

Metotrexat: AINS inhiba secretia tubulara renala a metotrexatului si, ca rezultat pot, de asemenea, sa apara unele interactiuni metabolice cu scaderea clearance-ului metotrexatului. Astfel, in cazul tratamentului cu metotrexat in doze mari, trebuie evitata intotdeauna prescrierea AINS (vezi mai jos).

Acid acetilsalicilic: Nu se recomanda administrarea concomitenta de ibuprofen cu acid acetilsalicilic datorita potentialului crescut de aparitie a reactiilor adverse.

Datele experimentale sugereaza ca ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic in doza scazuta asupra agregarii plachetare atunci cand acestea sunt administrate concomitent. Desi exista incertitudinii privind extrapolarea acestor date la situatia clinica, nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului in mod regulat si pe termen lung, sa reduca efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat in doza mica. Nu este probabil niciun efect relevant clinic asociat utilizarii ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 5.1).

Glicozide cardiotonice: AINS pot exacerba insuficienta cardiaca, pot reduce rata de filtrare glomerulara si cresc concentratiile plasmatice ale glicozidelor cardiotonice (de exemplu digoxina).

Mifepristona: teoretic, poate sa apara o scadere a eficacitatii medicamentului ca urmare a proprietatilor antiprostaglandinice a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), inclusiv a acidului acetilsalicilic. Dovezi limitate sugereaza faptul ca administrarea concomitenta de AINS in ziua in care se administreaza prostaglandina, nu influenteaza defavorabil efectele mifepristonei sau a prostaglandinei asupra maturarii colului uterin sau a contractilitatii uterine si nu reduce eficacitatea clinica a medicamentelor utilizate pentru intreruperea sarcinii.

Sulfoniluree: rar, au fost raportate cazuri de hipoglicemie la pacienti care utilizeaza ibuprofen concomitent cu sulfoniluree.

Zidovudina: exista dovezi ale unui risc crescut de aparitie a hemartrozelor si hematoamelor la pacientii cu hemofilie HIV pozitivi care urmeaza tratament concomitent cu zidovudina si ibuprofen.

Urmatoarele medicamente utilizate concomitent cu Brufen pot necesita ajustarea dozei:

AINS pot reduce efectul diureticelor si al altor medicamente antihipertensive. De asemenea, diureticele pot creste riscul nefrotoxic al AINS.

AINS pot reduce eliminarea aminoglicozidelor. Copii: este necesara prudenta in timpul tratamentului concomitent cu ibuprofen si aminoglicozide.

Litiu: ibuprofenul reduce clearance-ul renal al litiului si, prin urmare, concentratia serica a litiului poate sa creasca. Asocierea trebuie evitata cu exceptia cazului in care pot fi efectuate verificari frecvente ale litiului seric si este posibila o reducere a dozei de litiu.

Inhibitori ai ECA si antagonisti ai angiotensinei II

Exista un risc crescut de insuficienta renala acuta, de regula reversibila, la pacientii cu deteriorare a functiei renale (de exemplu, pacienti deshidratati si/sau varstnici) cand tratamentul cu inhibitori ai ECA sau antagonisti ai angiotensinei II este administrat concomitent cu AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi de ciclooxigenaza-2. Prin urmare, administrarea concomitenta trebuie facuta cu prudenta la pacientii cu tulburari renale, in special la varstnici. Pacientii trebuie hidratati corespunzator si trebuie luata in considerare o verificare a functiei renale dupa initierea tratamentului concomitent si, de asemenea, in timpul tratamentului la intervale regulate (vezi pct. 4.4).

Beta-blocante: AINS contracareaza efectul antihipertensiv al blocantelor beta-adrenergice.

Inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS)

Atat ISRS, cat si AINS au drept rezultat o crestere a riscului de aparitie a hemoragiilor, de exemplu de la nivelul tractului gastrointestinal. Acest risc este crescut in cazul tratamentului concomitent.

Mecanismul poate fi posibil corelat cu reducerea captarii serotoninei la nivelul plachetelor (vezi pct. 4.4).

Ciclosporina: se considera ca administrarea concomitenta a AINS cu ciclosporina poate sa creasca riscul de nefrotoxicitate, ca urmare a scaderii sintezei de prostaciclina la nivelul rinichilor. In consecinta, in cazul tratamentului concomitent, functia renala trebuie monitorizata atent.

Captopril: studii experimentale indica faptul ca ibuprofenul contracareaza efectul captoprilului asupra excretiei sodiului.

Colestiramina: administrarea concomitenta de ibuprofen cu colestiramina intarzie si reduce (cu 25%) absorbtia de ibuprofen. Aceste medicamente trebuie administrate la un interval de cel putin 2 ore.

Tiazide, diuretice tiazidice inrudite si diuretice de ansa: AINS pot contracara efectul diuretic al furosemidei si bumetanidei, posibil prin inhibitia sintezei prostaglandinei. De asemenea, pot contracara efectul antihipertensiv al tiazidelor.

Tacrolimus: se considera ca administrarea concomitenta a AINS si tacrolimus poate sa creasca riscul de nefrotoxicitate datorita scaderii sintezei prostaciclinei la nivelul rinichilor. In consecinta, in cazul tratamentului concomitent, functia renala trebuie monitorizata atent.

Metotrexat: de asemenea, riscul unei interactiuni potentiale intre un AINS si metotrexat trebuie luat in considerare in cazul tratamentului cu metotrexat in doza mica, in special la pacientii cu disfunctie renala. Ori de cate ori se administreaza tratament concomitent, functia renala trebuie monitorizata.

Este necesara prudenta daca atat un AINS cat si metotrexat sunt administrate in decurs de 24 de ore, deoarece concentratia plasmatica a metotrexatului poate creste, avand drept rezultat cresterea toxicitatii (vezi mai sus).

Corticosteroizi: tratamentul concomitent este asociat cu o cresterea a riscului de ulceratie sau hemoragie gastrointestinala.

Medicamente antiagregante plachetare: cresterea riscului de hemoragie gastrointestinala (vezi mai sus).

Inhibitori ai CYP2C9: utilizarea concomitenta de ibuprofen cu inhibitori ai CYP2C9 poate creste expunerea la ibuprofen (substrat pentru CYP2C9). Intr-un studiu cu voriconazol si fluconazol (inhibitori ai CYP2C9), s-a aratat o crestere a expunerii la S(+) ibuprofen- cu aproximativ 80 pana la 100%. Trebuie luata in considerare o reducere a dozei de ibuprofen cand se administreaza concomitent inhibitori puternici ai CYP2C9, in special cand se administreaza doze mari de ibuprofen cu voriconazol sau fluconazol.

Studiile privind interactiunea cu alte medicamente au fost efectuate numai la adulti.

Sarcina

Inhibarea sintezei prostaglandinei poate avea o influenta negativa asupra sarcinii si/sau a dezvoltarii embrionare/fetale. Datele din studiile epidemiologice sugereaza o crestere a riscului de avort spontan si de malformatii cardiace si de gastroschizis dupa administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandina la inceputul sarcinii. Riscul absolut de malformatii cardiovasculare a crescut de la mai putin de 1% la aproximativ 1,5%. Se presupune ca riscul creste in raport cu doza si cu durata tratamentului. La animale, s-a demonstrat ca administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandina a avut drept rezultat cresterea numarului de sarcini pierdute pre- si postimplant si a letalitatii embrio- fetale. In plus, la animalele expuse la un inhibitor al sintezei de prostaglandina in timpul organogenezei a fost raportata cresterea incidentei diverselor malformatii, inclusiv cardiovasculare. In timpul primului si celui de-al doilea trimestru de sarcina, Brufen nu trebuie utilizat decat daca este absolut necesar. Daca Brufen este utilizat de o femeie care incearca sa ramana gravida sau de o femeie in primul si in al doilea trimestru de sarcina, doza trebuie sa fie cat mai mica si durata tratamentului sa fie cat mai scurta posibil.

In timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina, toti inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fatul la:

toxicitate cardiopulmonara (cu inchidere prematura a canalului arterial si hipertensiune pulmonara);

disfunctie renala, care poate evolua pana la insuficienta renala cu oligohidramnios.

Inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune mama si nou-nascutul, la sfarsitul sarcinii la:

prelungirea timpului de sangerare;

inhibarea contractiilor uterine, avand ca rezultat intarzierea sau prelungirea travaliului. In consecinta, Brufen este contraindicat in ultimul trimestru de sarcina.

Alaptarea

Ibuprofen este eliminat in laptele matern, dar la doze terapeutice in timpul tratamentului de scurta durata, riscul de afectare a sugarului pare putin probabil. Cu toate acestea, daca se recomanda un tratament de lunga durata, trebuie luata in considerare intreruperea definitiva a alaptarii.

Fertilitatea

Utilizarea ibuprofenului poate afecta fertilitatea si nu este recomandat femeilor care incearca sa ramana gravide. Trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului cu ibuprofen la femeile care au dificultati in a ramane gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate.

Condus auto

Dupa tratamentul cu ibuprofen, timpul de reactie al anumitor pacienti poate fi afectat. Acest lucru trebuie luat in considerare cand este necesara vigilenta sporita, de exemplu cand se conduce un vehicul si se aplica intr-o mai mare masura daca Brufen este utilizat concomitent cu alcool. Nu au fost efectuate studii.

Reactii adverse

Tabloul reactiilor adverse raportate pentru ibuprofen este similar cu al celorlalte AINS.

Tulburari gastrointestinale

Evenimentele adverse cel mai frecvent observate sunt de natura gastrointestinala. La administrarea ibuprofenului au fost raportate: greata, varsaturi, diaree, flatulenta, constipatie, dispepsie, durere abdominala, melena, hematemeza, stomatita ulceroasa, hemoragie gastrointestinala si exacerbare a colitei si a bolii Crohn (vezi pct. 4.3). Mai putin frecvent s-au observat gastrita, ulcer duodenal si gastric si perforatie gastrointestinala.

Ulcerele, perforatiile sau sangerarile gastrointestinale pot fi uneori letale, in special pentru varstnici (vezi pct. 4.4).

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

In mod exceptional, s-au produs complicatii infectioase severe la nivelul pielii si a tesutului conjunctiv la cazurile de infectie cu varicela. A fost descrisa exacerbarea inflamatiilor provocate de infectii (de exemplu, dezvoltare a fasciitei necrozante), care coincide cu utilizarea de AINS.

Tulburari cardiace si vasculare

Studiile clinice sugereaza ca utilizarea ibuprofenului, in special la o doza mare (2400 mg pe zi) se poate asocia cu un risc usor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral, vezi pct. 4.4).

In contextul tratamentului cu AINS, s-a observat aparitia edemului, hipertensiunii arteriale si insuficientei cardiace.

Tulburari hematologice si limfatice
Ibuprofenul poate provoca prelungirea timpului de sangerare prin inhibarea reversibila a agregarii trombocitare.

Infectii si infestari

In majoritatea cazurilor in care a fost raportata meningita aseptica, a existat o anumita forma de boala autoimuna subiacenta (in special lupus eritematos sistemic si boli ale tesutului conjunctiv asociate).

Reactiile adverse cel putin posibil asociate cu administrarea ibuprofenului sunt prezentate in functie de aparate, sisteme si organe si frecventa utilizand conventia MedDRA. Se utilizeaza urmatoarele grupe de frecventa: foarte frecvente (mai mult sau egal cu 1/10), frecvente (mai mult sau egal cu 1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (mai mult sau egal cu 1/1000 si mai putin de 1/100), rare (mai mult sau egal cu 1/10000 si mai putin de 1/1000), foarte rare (mai putin de 1/10000) si cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478-RO e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj

Toxicitate

Risc de aparitie a simptomelor la doze mai mult de 80–100 mg/kg. La doze mai mult de 200 mg/kg exista riscul de aparitie a simptomelor severe, desi cu variabilitate considerabila de la o persoana la alta. O doza de 560 mg/kg la un copil cu varsta de 15 luni a determinat intoxicatie severa, o doza de 3,2 g la un copil cu varsta de 6 ani a determinat intoxicatie moderata, o doza de 2,8–4 g la un copil cu varsta de 1½ ani si de 6 g la un copil cu varsta de 6 ani au determinat intoxicatie severa chiar si dupa lavajul gastric, o doza de 8 g la un adult a determinat intoxicatie moderata si o doza mai mult de 20 g la un adult a determinat intoxicatie foarte severa. O doza de 8 g administrata la un copil cu varsta de 16 ani a determinat tulburari renale, iar la un adolescent, o doza de 12 g utilizata concomitent cu alcool etilic, a determinat necroza tubulara acuta.

Simptome

Simptomele principale sunt cele de la nivelul tractului gastrointestinal, de exemplu greata, dureri abdominale, varsaturi (posibil cu striuri sanguinolente) si cefalee, tinitus, confuzie si nistagmus. La doze mari, au aparut pierdere a cunostintei, convulsii (in principal la copii). Pot aparea bradicardie, scadere a tensiunii arteriale. Pot aparea acidoza metabolica, hipernatremie, tulburari renale, hematurie. Posibil pot aparea tulburari hepatice. Ocazional au fost raportate cazuri de hipotermie si sindrom de detresa respiratorie acuta.

Tratament

Daca este cazul, se recomanda lavaj gastric si carbune activat. In cazul tulburarilor gastrointestinale, se recomanda medicamente antiacide. In caz de hipotensiune arteriala, se recomanda administrare intravenoasa de lichide si, daca este necesar, suport inotrop. Se recomanda asigurarea unei diureze adecvate. Sunt indicate corectarea tulburarilor hidroelectrolitice si ale echilibrului acido-bazic. De asemenea, se recomanda tratament simptomatic.

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene, derivati de acid propionic. Cod ATC: M01AE01.

Mecanism de actiune

Brufen apartine grupului de medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS). Contine derivatul p-izobutil hidrotrop al acidului propionic cu denumirea generica de ibuprofen. Ibuprofenul are efecte antiinflamatoare, analgezice si antipiretice. Efectul antiinflamator este comparabil cu cel al acidului acetilsalicilic si al indometacinului. Efectul farmacologic al ibuprofenului este asociat, probabil, cu capacitatea sa de a inhiba sinteza de prostaglandine. Ibuprofenul prelungeste timpul de sangerare prin inhibarea reversibila a agregarii plachetare.

Eficacitate si siguranta clinica

Datele experimentale sugereaza ca ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul acidului acetilsalicilic in doza scazuta asupra agregarii plachetare, atunci cand sunt administrate concomitent. Unele studii farmacocinetice arata ca atunci cand au fost administrate doze unice de ibuprofen 400 mg in intervalul de 8 ore inainte sau in intervalul de 30 de minute dupa doza cu eliberare imediata de acid acetilsalicilic (81 mg), a aparut o scadere a efectului acidului acetilsalicilic asupra formarii tromboxanului sau agregarii plachetare. Cu toate ca exista incertitudini privind extrapolarea acestor date la situatia clinica, nu se poate exclude posibilitatea ca utilizarea ibuprofenului in mod regulat si pe termen lung, sa reduca efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic administrat in doza mica. Nu este probabil niciun efect relevant clinic asociat utilizarii ocazionale a ibuprofenului (vezi pct. 4.5).

Ibuprofenul inhiba sinteza prostaglandinei la nivel renal. La pacientii cu functie renala normala, acest efect nu are o importanta deosebita. La pacientii cu insuficienta renala cronica, decompensare cardiaca sau insuficienta hepatica, precum si cu afectiuni care implica modificari ale volumului plasmatic, inhibarea sintezei de prostaglandina poate determina insuficienta renala acuta, retentie de lichide si insuficienta cardiaca. (vezi pct. 4.3.)

Proprietati farmacocinetice

Absorbtie

Ibuprofenul este absorbit rapid la nivelul tractului gastrointestinal cu o biodisponibilitatea de 80-90%. Concentratia serica maxima este obtinuta dupa o ora pana la doua ore de la administrare. Daca medicamentul se administreaza concomitent cu alimente, concentratia serica maxima este mai mica si se atinge mai lent decat in cazul in care se administreaza in conditii de repaus alimentar.

Biodisponibilitatea totala nu este influentata considerabil de prezenta alimentelor.

Distributie

Ibuprofenul se leaga in proportie mare de proteinele plasmatice (99%). Ibuprofenul are un volum mic de distributie, la adult fiind de aproximativ 0,12-0,2 l/kg.

Metabolizare

Ibuprofenul este metabolizat rapid la nivel hepatic prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450, mai ales de catre CYP2C9, in doi metaboliti principali inactivi, 2-hidroxiibuprofen si 3-carboxiibuprofen. Dupa administrarea orala a medicamentului, ceva mai putin de 90% din doza orala de ibuprofen se poate regasi in urina sub forma metabolitilor oxidativi si glucuronoconjugatilor acestora. Ibuprofenul se elimina foarte putin nemodificat in urina.

Eliminare

Eliminarea la nivelul rinichilor este rapida si completa. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este de aproximativ 2 ore. Eliminarea ibuprofenului este completa teoretic la 24 ore dupa ultima administrare.

Grupe speciale de pacienti

Varstnici

In cazul in care nu exista nicio deteriorare a functiei renale, se observa doar diferente mici, nesemnificative clinic ale profilului farmacocinetic si ale eliminarii renale intre pacientii tineri si varstnici.

Copii

La copiii cu varsta de 1 an si peste, expunerea sistemica la ibuprofen dupa doza stabilita in functie de greutatea corporala (5 mg/kg pana la 10 mg/kg greutate corporala), pare sa fie similara cu a adultilor. La copiii cu varsta de 3 luni pana la 2,5 ani se pare ca volumul de distributie (l/kg) si clearance-ul ibuprofenului (l/kg/ora) sunt mai mari decat la copiii cu varsta peste 2,5 ani pana la 12 ani.

Insuficienta renala

La pacientii cu insuficienta renala usoara, comparativ cu pacientii cu functia renala normala, s-au raportat cresterea S-ibuprofenului liber, valori mai mari ale ASC pentru S-ibuprofen si cresterea raportului ASC (S/R) enantiomeric.

La pacientii cu insuficienta renala in stadiul final care efectueaza sedinte de dializa, valoarea medie a fractiunii libere de ibuprofen a fost de aproximativ 3%, comparativ cu aproximativ 1% la voluntarii sanatosi. Deteriorarea severa a functiei renale determina acumularea de metaboliti ai ibuprofenului. Nu se cunoaste semnificatia acestui efect. Metabolitii pot fi eliminati prin hemodializa (vezi pct. 4.2, 4.3 si 4.4).

Insuficienta hepatica

Boala hepatica alcoolica cu insuficienta hepatica usoara pana la moderata nu a determinat o modificare semnificativa a parametrilor farmacocinetici.

La pacientii cu ciroza care au insuficienta hepatica moderata (scor Child Pugh 6-10) si care au utilizat ibuprofen racemic, s-a observat o prelungire a timpului de injumatatire plasmatica de aproximativ 2 ori si raportul ASC (S/R) enantiomeric a fost semnificativ mai mic comparativ cu cel intalnit la voluntarii sanatosi, sugerand o afectare a transformarii metabolice a R-ibuprofenului in enantiomerul (S-) (vezi pct. 4.2, 4.3 si 4.4).

Date preclinice de siguranta

Nu exista date preclinice relevante pentru evaluarea sigurantei, cu exceptia celor care au fost deja luate in considerare in prezentul rezumat al caracteristicilor produsului.