Carbamazepina 200mg, 50 comprimate, Slavia Pharm

Indicatii
Epilepsie:

• convulsii partiale;
• convulsii generalizate tonico-clonice.

De obicei, Carbamazepina Slavia nu este eficace in absente (petit mal) si in tratamentul convulsiilor mioclonice. Mai mult, dovezile anecdotice sugereaza ca exacerbarea convulsiilor poate aparea la pacientii cu absente atipice.

Profilaxia psihozei maniaco-depresiva la pacientii care nu raspund la terapia cu litiu.

Durerea paroxistica a nevralgiei trigeminale.

Dozaj
Carbamazepina Slavia se administreaza pe cale orala, de obicei in doua sau trei doze divizate. Comprimatele pot fi administrata in timpul, dupa sau intre mese. Comprimatele trebuie administrate cu putin lichid (de exemplu, un pahar cu apa).

Ori de cate ori este posibil, inainte de inceperea tratamentului, pacientii de origine thailandeza si chineza han trebuie testati in vederea depistarii HLA-B *1502, deoarece prezenta acestei alele este un indicator de risc crescut de aparitie a sindromului Stevens-Johnson (SSJ) sever asociat utilizarii carbamazepinei (vezi pct. 4.4 Farmacogenetica).

Epilepsie

Doza de carbamazepina trebuie ajustata in functie de nevoile fiecarui pacient, pentru a obtine un control adecvat al convulsiilor. Determinarea concentratiilor plasmatice poate ajuta in stabilirea dozei optime. In tratamentul epilepsiei, de regula, sunt necesare concentratii plasmatice totale de carbamazepina de aproximativ 4 pana la 12 micrograme/mL (17 pana la 50 micromoli/L) (vezi pct. 4.4).

Adulti

Se recomanda sa se utilizeze o schema de doze in crestere treptata si aceasta sa fie ajustata pentru a se individualiza pentru fiecare pacient.

Carbamazepina trebuie administrata in mai multe doze divizate, desi se recomanda initial 100-200 mg carbamazepina, o data sau de doua ori pe zi. Ulterior, doza se creste treptat, pana la obtinerea unui raspuns optim care, in general, se observa la doza de 800-1200 mg carbamazepina, de 2-3 ori pe zi. La unii pacienti, doza adecvata poate ajunge la 1600 mg sau chiar 2000 mg de carbamazepina pe zi.

Varstnici (peste 65 de ani)

Din cauza posibilelor interactiuni medicamentoase, doza de Carbamazepina Slavia trebuie atent aleasa in cazul acestor pacienti.

Copii si adolescenti

Se recomanda o crestere treptata si individualizata a dozei. Doza uzuala este de 10-20 mg/kg corp/zi, divizata in mai multe prize. Carbamazepina Slavia nu se recomanda copiilor de varsta foarte mica.

Atunci cand este posibil, medicamentele antiepileptice se prescriu in monoterapie, iar daca sunt utilizate in politerapie, dozele se cresc treptat.

Cand Carbamazepina Slavia este adaugata unei terapii antiepileptice existente, acest lucru trebuie facut treptat, mentinand sau, daca este necesar, ajustand doza celorlalte antiepileptice (vezi pct. 4.5).

Profilaxia psihozei depresive maniacale la pacientii care nu raspund la terapia cu litiu
Doza initiala este de 400 mg pe zi, in doze divizate. Doza se va creste treptat pana cand simptomele sunt controlate sau pana cand se atinge doza de 1600 mg pe zi, in doze divizate. Intervalul obisnuit de doze este de 400-600 mg pe zi, divizate in mai multe prize.

Nevralgie de trigemen
Doza initiala este de 200-400 mg pe zi si se creste treptat pana la remisiunea durerii, care, de regula, se produce la 200 mg de 3-4 ori pe zi. La majoritatea pacientilor, o doza de 200 mg de 3 sau 4 ori pe zi este suficienta pentru a mentine o stare fara durere. In unele cazuri poate fi necesare doze pana la 1600 mg de Carbamazepina Slavia pe zi. Dupa remisiunea durerii, doza trebuie redusa treptat pana la doza de intretinere minima. Doza maxima recomandata este de 1200 mg/zi. Cand s-a obtinut ameliorarea durerii, trebuie facute incercari de intrerupere treptata a tratamentului, pana cand are loc o alta criza.

Varstnici (65 de ani sau peste)

Din cauza interactiunilor dintre medicamente si farmacocineticii diferite a medicamentelor antiepileptice, doza de Carbamazepina Slavia trebuie selectata cu precautie la pacientii varstnici.

La pacientii varstnici, se recomanda o doza initiala de 100 mg de doua ori pe zi. Doza initiala de 100 mg de doua ori pe zi trebuie crescuta treptat pana cand durerea dispare (in mod normal, la 200 mg de 3 pana la 4 ori pe zi). Doza trebuie apoi scazuta treptat pana la cel mai mic nivel de mentinere posibil. Doza maxim recomandata este de 1200 mg/zi. Dupa ce durerea a fost indepartata, trebuie incercata treptat o incetare a tratamentului pana cand are loc o alta criza.

Grupe speciale de pacienti

Insuficienta renala/ insuficienta hepatica

Nu sunt disponibile date privind farmacocinetica carbamazepinei la pacientii cu insuficienta hepatica sau insuficienta renala.

Contraindicatii

• hipersensibilitate cunoscuta la carbamazepina, la medicamente inrudite structural (de exemplu, antidepresive triciclice) sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1;
• bloc atrioventricular;
• antecedente de mielosupresie;
• antecedente de porfirii hepatice (porfirie acuta intermitenta, porfirie variegata, porfirie cutanata tardiva);
• in asociere cu antidepresive inhibitoare ale monoaminooxidaxei (IMAO); este necesar un interval de cel putin 2 saptamani intre intreruperea administrarii IMAO si inceperea tratamentului cu Carbamazepina Slavia (vezi pct. 4.5).

Atentionari
Atentionari
Administrarea carbamazepinei a fost asociata cu agranulocitoza si anemie aplastica. Incidenta foarte mica a acestor afectiuni face insa ca riscul real sa fie greu de estimat. Se apreciaza ca riscul global pentru populatia generala netratata este de 4,7 persoane la un milion per an, pentru agranulocitoza si de 2 persoane la un milion per an, pentru anemia aplastica.

Poate aparea ocazional pana la frecvent scaderea a numarului trombocitelor sau al leucocitelor. Cu toate acestea, inainte de inceperea tratamentului, trebuie efectuata hemoleucograma completa, incluzand numaratoarea trombocitelor si, daca este posibil, a reticulocitelor, precum si sideremia. Se vor determina valorile initiale iar determinarile se vor repeta apoi periodic: in prima luna de tratament - saptamanal, iar ulterior - lunar.

Daca numarul trombocitelor sau al leucocitelor este scazut sau scade in timpul tratamentului, hemoleucograma completa si starea generala a pacientului trebuie sa fie strict monitorizate (vezi pct. 4.8). Tratamentul cu Carbamazepina Slavia trebuie intrerupt daca apare fie leucopenia severa, progresiva sau manifesta clinic (cu febra sau odinofagie), fie orice alt semn de depresie medulara importanta.

Pacientii si rudele acestora trebuie sa fie avertizati in legatura cu semnele si simptomele initiale ale potentialelor efecte hematologice, precum si cu simptomele reactiilor dermatologice sau hepatice. Daca apar reactii adverse precum febra, dureri faringiene, eruptii cutanate, ulceratii ale mucoasei orale, echimoze la traumatisme minime, petesii sau purpura hemoragica, pacientul trebuie sfatuit sa se adreseze imediat medicului curant.

Reactii dermatologice grave

Foarte rar au fost raportate reactii dermatologice grave, inclusiv necroliza epidermica toxica (NET; cunoscuta si sub denumirea de sindromul Lyell) si sindromul Steven-Johnson (SJS) la administrarea de carbamazepina. Pacientii cu reactii dermatologice grave necesita spitalizare deoarece aceste conditii pot periclita viata pacientului si pot fi fatale. Majoritatea cazurilor de SJS/TEN apar in primele luni de tratament cu carbamazepina. Se estimeaza ca aceste reactii apar la 1 pana la 6 din 10000 de noi utilizatori din tari cu populatii preponderent caucaziene. Daca semnele si simptomele sugereaza o reactie adversa severa dermatologica (de exemplu sindromul Steven-Johnson, sindromul Lyell), carbamazepina trebuie intrerupta imediat.

Exista dovezi din ce in ce mai pregnane ase rolului diferitelor HLA in ce priveste predispunerea pacientilor la reactii adverse mediate de sistemul imunitar (vezi punctul 4.2.)

Asocierea cu HLA-A*3101 populatia de origine europeana si japoneza

Exista date care arata ca prezenta alelei care codifica antigenul leucocitar uman (HLA)-A*3101 reprezinta un factor de risc pentru aparitia reactiilor adverse cutanate la carbamazepina, cum sunt SSJ, NET, eruptia medicamentoasa cu eozinofilie (DRESS), inclusiv forma mai putin severa de pustuloza acuta exantematica generalizata (AGEP), precum si eruptia cutanata maculopapulara (vezi pct. 4.8), la populatii din Europa sau din Japonia.

Frecventa genotipului HLA-A*3101 variaza in limite largi, in functie de originea etnica. Frecventa este de 2- 5% la individzii de origine europeana si de aproximativ 10%, la indivizii de origine japoneza.

Prezenta alelei HLA-A*3101 poate creste riscul de aparitie a reactiilor cutanate induse de carbamazepina (in general, mai putin severe), de la 5% in populatia generala, la 26% - in cazul indivizilor de origine nord- europeana. Dimpotriva, absenta acesteia poate duce la scaderea riscului de la 5% la 3.8%.

Testarea pentru depistarea alelei HLA-A*3101 nu se recomanda de rutina inainte de inceperea tratamentului cu carbamazepina din cauza lipsei datelor suficiente care sa sustina o astfel de recomandare.

Utilizarea carbamazepinei la pacientii de origine europeana sau japoneza cunoscuti drept pozitivi pentru HLA- A*3101 se va face doar daca beneficiile depasesc riscurile.

Asocierea cu HLA-B*1502 populatia de origine chineza han, populatia de origine thailandeza si alte populatii asiatice

S-a demonstrat ca in cazul administrarii de carbamazepina la persoanele de origine thailandeza si chineza han, exista o legatura stransa intre prezenta specifica a HLA-B*1502 si riscul aparitiei sindromului Stevens-Johnson (SSJ). Prevalenta alelei HLA-B*1502 la indivizii de origine thailandeza si chineza han este de aproximativ 10%. Ori de cate ori este posibil, inainte de inceperea tratamentului cu carbamazepina, respectivii trebuie testati in vederea depistarii acestei alele (vezi pct 4.2). In cazul unui test pozitiv, tratamentul cu carbamazepina nu trebuie inceput decat daca nu exista alta alternativa terapeutica. In cazul unui test negativ, riscul de aparitie a SSJ este foarte redus, dar nu total absent.

Exista anumite date care sugereaza un risc crescut pentru aparitia NET/SSJ grave la administrarea carbamazepinei si in alte populatii asiatice. Dat fiind prevalenta crescuta acestei alele (peste 15% in Filipine si Malaezia), se va avea in vedere testarea genetica pentru HLA-B*1502 si la alti pacienti asiatici.

La indivizii de origine europeana, africana, hispanica, precum si la japonezi sau coreeni, frecventa genotipului HLA-B*1502 este infima (sub 1%).

Alte reactii adverse dermatologice

Pot aparea, de asemenea, reactii cutanate usoare, cum ar fi exantem macular sau maculopapular izolat, in general tranzitorii si lipsite de complicatii. De obicei, ele dispar dupa cateva zile sau saptamani de tratament, fie de la sine, fie dupa scaderea dozei; totusi, deoarece primele semne ale unor reactii cutanate mai severe pot fi dificil de diferentiat de reactiile usoare si tranzitorii, pacientul trebuie mentinut sub supraveghere atenta, cu oprirea imediata a administrarii in cazul agravarii manifestarilor.

Prezenta sau absenta alelei HLA-B*1502 nu are nicio valoare predictiva in ce priveste riscul aparitiei reactiilor cutanate mai putin severe la carbamazepina (de exemplu, sindromul de hipersensibilitate la anticonvulsivante sau eruptia maculopapulara).

Hipersensibilitate

Carbamazepina poate declansa variate reactii de hipersensibilitate, cum ar fi eruptia medicamentoasa cu eozinofilie si simptome sistemice (DRESS), reactivarea HHV6 asociata cu DRESS, precum si reactii de hipersensibilitate intarziata multi-organ, cu febra, exantem, vasculita, limfadenopatie, pseudolimfom, artralgie, leucopenie, eozinofilie, hepatosplenomegalie, teste hepatice alterate si sindromul disparitiei ductelor biliare (distrugerea si disparitia cailor biliare intrahepatice), care pot aparea in diverse combinatii. Pot fi afectate si alte organe (de exemplu, plamani, rinichi, pancreas, miocard, colon) (vezi pct. 4.8).

Pacientii care au prezentat reactii de hipersensibilitate la carbamazepina trebuie informati ca in aproximativ 25 - 30% din cazuri pot aparea reactii de hipersensibilitate si la administrarea oxcarbazepinei.

Pot sa apara reactii de hipersensibilitate incrucisata intre carbamazepina si medicamente antiepileptice care au in structura grupari aromatice (de exemplu, fenitoina, primidona si fenobarbital).

In general, daca apar semne si simptome caracteristice reactiilor alergice, administrarea Carbamazepina Slavia trebuie oprita imediat.

Convulsii

Carbamazepina trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu convulsii mixte care includ absente tipice sau atipice. In aceste cazuri, carbamazepina poate exacerba convulsiile. In cazul exacerbarii convulsiilor, administrarea carbamazepinei trebuie intrerupta.

O crestere a frecventei convulsiilor poate aparea la trecerea de la forma de administrare orala la supozitoare. Functia hepatica

In timpul tratamentului cu carbamazepina trebuie efectuate o evaluare initiala si evaluari periodice ale functiei hepatice, in special la pacientii cu antecedente de afectare hepatica si la pacientii varstnici. Medicamentul trebuie intrerupt imediat in cazul agravarii disfunctiei hepatice sau in cazul unei afectiuni hepatice acute.

Unele teste ale functiei hepatice pot fi anormale la pacientii care utilizeaza carbamazepina, in special gama- glutamil transferaza (GGT). Acest lucru se datoreaza, probabil, inductiei enzimatice hepatice. De asemenea, inductia enzimatica poate produce usoare cresteri ale fosfatazei alcaline. Aceste manifestari nu constituie indicatii de intrerupere a tratamentului cu carbamazepina.

Reactiile adverse hepatice severe asociate cu carbamazepina sunt rare. La aparitia semnelor si simptomelor disfunctiei hepatice sau ale unei boli hepatice acute, starea pacientului trebuie evaluata de urgenta, iar tratamentul cu carbamazepina trebuie intrerupt pana la primirea rezultatelor.

Precautii

Carbamazepina trebuie prescrisa numai dupa o estimare critica a raportului beneficiu-risc si se recomanda supravegherea stricta a pacientilor cu antecedente de afectiuni cardiace, hepatice sau renale, a celor cu reactii adverse hematologice la alte medicamente sau care au urmat tratament cu carbamazepina si l-au intrerupt.

Se recomanda analiza initiala si periodica completa a urinei si determinarile ureei. Hiponatremie

Se cunoaste ca administrarea carbamazepinei determina scaderea concentratiei plasmatice a sodiului. La pacientii cu boli renale preexistente asociate cu hiponatremie sau la pacientii tratati concomitent cu medicamente care scad concentratia de sodiu (de exemplu, diuretice, medicamente asociate cu secretia inadecvata de ADH), trebuie sa fie masurata concentratia plasmatica a sodiului, inainte de initierea tratamentului cu carbamazepina. Nivelul se verifica din nou dupa aproximativ doua saptamani si apoi la intervale lunare, in primele trei luni de tratament, sau ori de cate ori este nevoie. Acesti factori de risc se pot aplica mai ales la varstnici. Daca se observa aparitia hiponatremiei, restrictionarea consumului de apa este o contramasura adecvata daca aceasta este clinic indicata.

Hipotiroidism

Carbamazepina poate reduce concentratiile plasmatice ale hormonilor tiroidieni prin inductie enzimatica, fapt care la pacientii cu hipotiroidism necesita cresterea dozei de substitutie. Prin urmare, se recomanda monitorizarea functiei tiroidiene pentru ajustarea, la nevoie, a dozei tratamentului de intretinere.

Reactii anticolinergice

Carbamazepina are o slaba actiune anticolinergica. De aceea, pacientii cu tensiune intraoculara crescuta si cei cu retentie urinara trebuie supravegheati cu atentie in timpul tratamentului (vezi pct.4.8).

Reactii psihice

Este posibila activarea unei psihoze latente sau, in cazul varstnicilor, aparitia unei stari de dezorientare ori de agitatie.

Ideatia si comportamentul suicidar

La pacientii tratati cu medicamente antiepileptice, pentru diverse indicatii, s-au raportat ideatie suicidara si comportament suicidar. In urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate controlate cu placebo, in care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidentiat un risc usor crescut de aparitie a ideatiei suicidare si a comportamentului suicidar. Mecanismul acestei reactii nu este cunoscut, iar datele disponibile nu permit excluderea posibilitatii ca si carbamazepina sa prezinte un risc crescut de aparitie a ideatiei suicidare si a comportamentului suicidar. Pacientii trebuie sa fie monitorizati in scopul identificarii semnelor de ideatie suicidara si de comportament suicidar si trebuie avuta in vedere initierea unui tratament adecvat. Pacientilor (si celor care ii ingrijesc) li se va recomanda sa se adreseze medicului in caz ca apar manifestari suicidare.

Reactii endocrine

S-au raportat sangerari intermenstruale la pacientele care au utilizat carbamazepina concomitent cu contraceptive hormonale. De asemenea, eficacitatea contraceptivelor orale poate fi afectata de carbamazepina, iar pacientele de varsta fertila trebuie avertizate sa ia in considerare utilizarea altor forme de contraceptie pe durata tratamentului cu carbamazepina.

Pacientele care utilizeaza carbamazepina si necesita totodata contraceptie hormonala ar trebui sa primeasca un preparat cu minimum 50 µg estrogen sau sa apeleze la alte metode, non-hormonale, de contraceptie.

Monitorizarea concentratiilor plasmatice

Desi corelatia intre doza si concentratia plasmatica a carbamazepinei si intre concentratia plasmatica si eficacitatea clinica sau toleranta este destul de slaba, determinarea concentratiilor plasmatice poate fi totusi utila in urmatoarele cazuri:

• cresterea brusca si semnificativa a frecventei crizelor convulsive (se recomanda verificarea compliantei pacientului);
• la gravide;
• la copii sau adolescenti;
• cand sunt suspectate tulburari de absorbtie;
• cand este suspectata toxicitatea in cazul asocierilor medicamentoase (vezi pct. 4.5).

Reducerea dozelor si efectele intreruperii tratamentului

Intreruperea brusca a tratamentului cu carbamazepina poate precipita crizele convulsive. Prin urmare retragerea carbamazepinei trebuie sa se faca treptat. Daca tratamentul cu carbamazepina trebuie intrerupt brusc la un pacient cu epilepsie, trecerea la un nou antiepileptic trebuie facuta, uneori, sub protectia unui alt medicament adecvat.

Interactiuni

Sunt necesare precautii in caz de administrare a inhibitorilor CYP3A4 sau a inhibitorilor de epoxid-hidrolaza in asociere cu carbamazepina, deoarece se poate induce aparitia reactiilor adverse (cresterea concentratiilor plasmatice ale carbamazepinei, respectiv ale 10,11- epoxid carbamazepinei). Doza de carbamazepina trebuie ajustata ca atare si/sau concentratiile plasmatice monitorizate.

Administrarea inductorilor CYP3A4 in asociere cu carbamazepina poate scadea concentratiile plasmatice ale carbamazepinei si efectul terapeutic al acesteia in timp ce incetarea administrarii inductorului CYP3A4 poate duce la cresterea concentratiilor plasmatice ale carbamazepinei. Este posibil sa fie necesara ajustarea dozei de carbamazepina.

Carbamazepina insasi este un inductor puternic al CYP3A4 si al altor sisteme enzimatice hepatice de faza I si faza II si, prin urmare, scade concentratiile plasmatice ale medicamentelor administrate concomitent care sunt metabolizate in principal de CYP3A4 prin inducerea metabolizarii acestora (vezi pct. 4.5).

Pacientele cu potential fertil trebuie avertizate cu privire la faptul ca administrarea concomitenta a carbamazepinei impreuna cu contraceptivele hormonale poate face ineficient acest tip de contraceptive (vezi pct 4.5 si 4.6). Formele alternative non-hormonale de contraceptie sunt recomandate cand se administreaza carbamazepina.

Sarcina si femeile fertile

Carbamazepina poate fi asociata cu leziuni fetale atunci cand este administrata unei femei gravide. Expunerea prenatala la carbamazepina poate creste riscul de aparitie a malformatiilor congenitale majore, precum si alte afectiuni adverse de dezvoltare (vezi pct. 4.6). Carbamazepina trebuie utilizata in timpul sarcinii numai daca beneficiul potential justifica riscurile potentiale, dupa o examinare atenta a altor alternative de tratament.

Femeile aflate la varsta fertila trebuie atent informate cu privire la riscurile fatului, asociate cu utilizarea carbamazepinei in timpul sarcinii.

Inainte de inceperea tratamentului cu carbamazepina, in cazul unei femeilor cu potential fertil, se recomanda efectuarea testului de sarcina.

Femeile aflate la varsta fertila trebuie sa utilizeze o metoda de contraceptie eficienta in timpul tratamentului si timp de doua saptamani dupa intreruperea tratamentului cu carbamazepina. Datorita inductiei enzimatice, carbamazepina poate determina un esec al efectului terapeutic al contraceptivelor hormonale, prin urmare, femeile aflate la varsta fertila trebuie sfatuite cu privire la utilizarea altor metode contraceptive eficiente. (vezi pct. 4.5 si 4.6).

Femeile aflate la varsta fertila trebuie sfatuite cu privire la necesitatea consultarii medicului imediat ce planifica o sarcina pentru a putea discuta despre trecerea la tratamente alternative, inainte de conceptie si inainte de intreruperea contraceptiei.

Femeile aflate la varsta fertila trebuie sfatuite sa contacteze imediat medicul daca raman gravide sau cred ca poate fi gravide si se afli cub un tratament cu carbamazepina.

Caderi accidentale

Tratamentul cu carbamazepina a fost asociat cu ataxie, ameteli, somnolenta, hipotensiune, stare de confuzie, sedare (vezi pct. 4.8) care pot duce la caderi accidentale si, deci, la fracturi sau alte leziuni. In cazul pacientilor cu afectiuni sau medicatie care ar putea exacerba aceste manifestari, este nevoie sa se realizeze o evaluare a riscului de cadere, cu adoptarea unor masuri preventive adecvate pentru pacientii tratati pe termen lung cu carbamazepina.

Interactiuni
Citocromul P450 3A4 (CYP3A4) este principala enzima care catalizeaza formarea metabolitului activ 10,11- epoxicarbamazepina. Administrarea carbamazepinei in asociere cu inhibitori ai CYP3A4 poate determina cresterea concentratiei plasmatice de carbamazepina si aparitia reactiilor adverse. Administrarea in asociere cu inductori ai CYP3A4 poate creste rata de metabolizare a carbamazepinei, cu eventuala scadere a concentratiei plasmatice de carbamazepina si a efectului terapeutic. La intreruperea administrarii unui inductor CYP3A4, se poate reduce rata de metabolizare a carbamazepinei, cu cresterea concentratiilor plasmatice de carbamazepina.

Carbamazepina este un puternic inductor al CYP3A4 si al altor sisteme enzimatice hepatice de faza I si faza II si astfel pot scadea concentratiile plasmatice ale medicamentelor metabolizate in principal de catre CYP3A4 si administrate in asociere cu aceasta, prin inducerea transformarii acestora.

Enzima care intervine la om in formarea derivatului 10,11-transdiol din 10,11-epoxicarbamazepina este o epoxid-hidrolaza microsomala. Administrarea concomitenta de inhibitori ai acestei enzime poate conduce la cresterea concentratiilor plasmatice de 10,11-epoxicarbamazepina.

Intercatiuni care conduc la o contraindicatie

Este contraindicata utilizarea carbamazepinei in asociere cu inhibitori de monoaminoxidaza (IMAO). In situatii clinice favorabile, tratamentul cu IMAO trebuie intrerupt cu cel putin 2 saptamani inainte de inceperea tratamentului cu carbamazepina sau mai mult, daca situatia clinica permite (vezi pct. 4.3).

Medicamente care pot creste concentratia plasmatica a carbamazepinei

Deoarece concentratiile plasmatice crescute de carbamazepina pot determina reactii adverse (de exemplu, ameteli, somnolenta, ataxie, diplopie) dozajul carbamazepinei trebuie ajustat corespunzator si/sau trebuie monitorizate concentratiile plasmatice, atunci cand se administreaza concomitent urmatoarele:

• Analgezice, antiinflamatoare - dextropropoxifen;
• Androgeni - danazol;
• Antibiotice - macrolide (de exemplu, eritromicina, claritromicina), ciprofloxacina;
• Antidepresive - fluoxetina, fluvoxamina, paroxetina, trazodon;
• Antiepileptice - vigabatrina;
• Antifungice - azoli (de exemplu, itraconazol, ketoconazol, fluconazol, voriconazol); a se recomanda anticonvulsivante alternative la pacientii tratati cu voriconazol sau itraconazol;
• Antihistaminice - loratadina;
• Antipsihotice - olanzapina;
• Antituberculoase - izoniazida;
• - Antivirale - inhibitori ai proteazei in tratamentul HIV (de exemplu, ritonavir);
• Inhibitori ai anhidrazei carbonice - acetazolamida;
• Medicatie cardiovasculara - diltiazem, verapamil;
• Medicatie gastrointestinala - posibil cimetidina, omeprazol;
• Altele: suc de grepfrut, nicotinamida (doar in doze mari).

Medicamente care pot creste nivelul plasmatic al metabolitului activ 10,11-epoxicarbamazepina

Deoarece nivelul plasmatic crescut al 10,11-epoxicarbamazepinei poate determina reactii adverse (de exemplu, ameteli, somnolenta, ataxie, diplopie), doza de carbamazepina trebuie ajustata corespunzator, si/sau concentratiile plasmatice trebuie monitorizate la administrarea concomitenta cu: quetiapina, primidona, progabida, acid valproic, valnoctamida, valpromida si brivaracetam.

Medicamente care pot scadea concentratia plasmatica a carbamazepinei

Este posibil ca doza de carbamazepina sa trebuiasca ajustata atunci cand aceasta se administreaza concomitent cu:

• Antiepileptice - oxcarbazepina, fenobarbital, fenitoina (pentru a evita intoxicatia cu fenitoina si concentratiile subterapeutice de carbamazepina, se recomanda ajustarea concentratiei plasmatice a fenitoinei pana la 13 micrograme/mL inainte de adaugarea carbamazepinei la tratament) si fosfenitoina, primidona, si desi datele sunt partial contradictorii, posibil si clonazepam;
• Antineoplazice - cisplatina sau doxorubicina;
• Antituberculoase - rifampicina;
• Bronhodilatatoare sau medicamente antiasmatice - teofilina, aminofilina;
• Medicamente dermatologice - isotretinoin;
• Altele - preparate fitoterapeutice pe baza de sunatoare (Hypericum perforatum).

Efectul carbamazepinei asupra concentratiilor plasmatice ale altor medicamente administrate concomitent Carbamazepina poate scadea concentratia plasmatica, diminua sau chiar aboli actiunea anumitor medicamente. Dozele urmatoarelor medicamente ar putea necesita ajustari, in functie de situatia clinica:

• Analgezice, antiinflamatoare - buprenorfina, metadona, acetaminofen (administrarea pe termen lung a carbamazepinei si a paracetamolului poate determina hepatotoxicitate), tramadol;
• Antibiotice - doxiciclina, rifabutin;
• Anticoagulante - anticoagulante orale (de exemplu, warfarina, rivaroxaban, dabigatran, apixaban si edoxaban);
• Antidepresive - bupropiona, citalopram, nefazodona, mianserina, trazodona, sertralina, antidepresive triciclice (de exemplu, imipramina, amitriptilina, nortriptilina, clomipramina);
• Antiemetice - aprepitant;
• Antiepileptice - clobazam, clonazepam, etosuximid, lamotrigina, eslicarbazepina, oxcarbazepina, primidona, tiagabina, topiramat, acid valproic, zonisamida. Pentru a evita intoxicatia cu fenitoina si concentratiile subterapeutice de carbamazepina, se recomanda ajustarea concentratiei plasmatice a fenitoinei pana la 13 micrograme /mL inainte de adaugarea carbamazepinei la tratament. Au existat rare raportari ale cresterilor concentratiilor plasmatice ale mefenitoinei.
• Antifungice - itraconazol, voriconazol; a se recomanda anticonvulsivante alternative;
• Antihelmintice - albendazol;
• Antineoplazice - imatinib, ciclofosfamida, lapatinib, temsirolimus;
• Antipsihotice - clozapina, haloperidol si bromperidol, olanzapina, quetiapina, risperidona, aripiprazol, paliperidona;
• Anxiolitice - alprazolam;
• Antivirale - inhibitori ai proteazei in tratamentul HIV (de exemplu, indinavir, ritonavir, saquinavir);
• Bronhodilatatoare sau medicamente antiasmatice - teofilina;
• Contraceptive - contraceptive hormonale (se recomanda metode contraceptive alternative);
• Medicatie cardiovasculara - digoxina, blocante ale canalelor de calciu din clasa dihidropiridinelor (de exemplu, felodipina), simvastatina, atorvastatina, lovastatina, cerivastatina, ivabradina;
• Corticosteroizi - prednisolon, dexametazona;
• Medicamente pentru disfunctia erectila - tadalafil;
• Imunosupresoare - ciclosporina, everolimus, tacrolimus, sirolimus;
• Medicatie tiroidiana - levotiroxina;
• Altele - medicamente care contin estrogen si/sau progesteron.

Asocieri care pot fi luate in considerare

S-a raportat ca utilizarea concomitenta a carbamazepinei si a levetiracetamului determina cresterea toxicitatii carbamazepinei.

S-a raportat ca utilizarea concomitenta a carbamazepinei si a izoniazidei determina cresterea hepatotoxicitatii induse de izoniazida.

Asocierea carbamazepinei si a litiului poate determina neurotoxicitate crescuta, chiar daca concentratiile plasmatice ale litiului sunt in limitele terapeutice. Utilizarea concomitenta a carbamazepinei si a metoclopramidei sau a carbamazepinei si a neurolepticelor (haloperidol, tioridazina) poate determina cresterea reactiilor adverse neuronale.

Asocierea carbamazepinei cu unele diuretice (hidroclorotiazida, furosemid) poate determina hiponatremie simptomatica.

Carbamazepina poate antagoniza efectele miorelaxantelor nedepolarizante (de exemplu, pancuroniu); poate fi necesara cresterea dozei acestora, iar pacientii trebuie monitorizati cu atentie avand in vedere posibilitatea recuperarii mai rapide din blocajul neuromuscular.

Similar cu alte medicamente psihoactive, carbamazepina poate scadea toleranta la alcoolul etilic; prin urmare, se recomanda ca pacientii sa nu consume alcool etilic in timpul tratamentului.

Utilizarea concomitenta a carbamazepinei cu anticoagulante orale cu actiune directa (rivaroxaban, dabigatran, apixaban, endoxaban) poate determina scaderea concentratiei plasmatice a anticoagulantului, cu aparitia riscului de tromboza. De aceea, daca este necesara utilizarea concomitenta a celor doua medicamente, se recomanda o monitorizare atenta a semnelor si simptomelor de tromboza.

Interferenta cu anumite teste serologice

Carbamazepina poate conduce la un rezultat fals pozitiv privind concentratia perfenazinei, in cadrul analizei HPLC, din cauza interferentei.

Carbamazepina si 10,11-epoxi-metabolitul sau pot conduce la rezultate fals pozitive ale concentratiilor antidepresivelor triciclice, in cadrul testelor imunologice prin fluorescenta polarizata.

Sarcina
Fertilitatea

Foarte rar, s-au raportat cazuri de afectare a fertilitatii la barbat si/ sau anomalii ale spermatogenezei.

Sarcina

Prezentarea riscului asociat cu utilizarea medicamentelor antiepileptice in general

Specialistii trebuie sa ofere sfaturi cu privire la riscurile potentiale pentru fat cauzate atat de convulsii, cat si de tratament antiepileptic, tuturor femeilor aflate la varsta fertila care iau tratament antiepileptic si, in special, femeilor care planifica sarcina si femeilor care sunt insarcinate.

Interuperea brusca a tratamentului cu antiepileptice trebuie evitata deoarece acest lucru poate duce la aparitia convulsiilor care ar putea avea consecinte severe aupra femeii si asupra fatului.

Monoterapia este de preferat ori de cate ori este posibil, in cazul femeilor gravide deoarece un tratament cu mai multe medicamente antiepileptice poate fi asociat cu un risc crescut de aparitie a malformatiilor congenitale, fata de monoterapie. Acest lucru depinde insa si de medicamentele antiepileptice care se asociaza.

Prezentarea riscului asociat cu carbamazepina

Se stie ca nou nascutii mamelor cu epilepsie netratata sunt mai predispusi la tulburari de dezvoltare intrauterina, inclusiv la malformatii - sindromul anticonvulsivant fetal. Printre manifestarile acestuia se numara: spina bifida, defecte craniofaciale (cheilo/palatoschizis), malformatii cardiovasculare, hipospadias si multe alte defecte somatice. Pacientele trebuie prevenite cu privire la riscul crescut de aparitie a acestor probleme la fat, cu oferirea posibilitatii efectuarii un screening antenatal.

Pe baza datelor dintr-un registru de sarcini nordamerican, rata malformatiilor congenitale majore, definite ca anomalie structurala cu rasunet chirurgical, medical sau estetic, diagnosticate in primele 12 saptamani de la nastere a fost de 3.0% (95% CI intre 2.1 si 4.2%) in randul mamelor expuse la carbamazepina in monoterapie in primul trimestru si de 1.1% (95%CI intre 0,35 si 2,5%) in randul gravidelor care nu au luat niciun medicament antiepileptic (risc relativ 2.7, 95%CI intre 1.1 si 7.0).

Carbamazepina Slavia trece bariera placentara. Expunerea prenatala la carbamazepina poate creste riscul de aparitie a malformatiilor congenitale, precum si alte efecte adverse de dezvoltare a fatului. La om, expunerea la carbamazepina in timpul sarcinii este asociata cu aparitia frecventa a malformatiilor, fiind de 2-3 ori mai mare decat la populatia generala, care prezinta o frecventa de 2-3%. Malformatii precum defecte ale tubului neural (spina bifida), malformatii craniofaciale (precum buza despicata), malformatii cardiovasculare, hipospadias, hipoplazia degetelor, precum si alte anomalii ce afecteaza diverse sisteme de organe, au fost raportate la copii mamelor ce au utilizat carbamazepina in timpul sarcinii. Se recomanda supravegherea specializata, antenatala pentru aceste malformatii. Tulburari de neurodezvoltare au fost raportate la copii nascuti de mame cu epilepsie ce au utilizat carbamazepina in monoterapie sau cu alte antiepileptice, in timpul sarcinii. Studiile privind riscul de afectare a neurodezvoltarii la copii expusi la carbamazepina in timpul sarcinii sunt contradictorii, dar riscul nu poate fi exclus.

Carbamazepina trebuie utilizata in timpul sarcinii numai daca beneficiul potential justifica riscurile potentiale, dupa o examinare atenta a altor alternative de tratament. Femeile trebuie complet informate cu privire la riscurile care pot aparea la administrarea carbamazepinei in timpul sarcinii.

Considerente clinice

Luand aceste date in considerare, se fac urmatoarele recomandari:

Gravidele cu epilepsie trebuie sa fie monitorizate cu atentie deosebita;

Daca in timpul tratamentului cu Carbamazepina Slavia apare sarcina sau este planificata o sarcina sau daca in timpul sarcinii apare necesitatea inceperii tratamentului cu Carbamazepina Slavia, beneficiile terapeutice trebuie sa fie atent cantarite in raport cu riscurile, mai ales in primele 3 luni de sarcina;

La femeile de varsta fertila, Carbamazepina Slavia trebuie sa fie prescrisa, in mod ideal, ca monoterapie, deoarece incidenta anomaliilor congenitale la nou nascutii femeilor tratate cu o combinatie de antiepileptice este mai mare decat in cazul celor care primesc monoterapie. Riscul de malformatii in urma expunerii la carbamazepina in politerapie variaza in functie de medicamentele administrate si poate fi mai mare in caz ca se asociaza si valproat;

Dovezile sugereaza ca riscul de malformatie cu carbamazepina poate fi dependent de doza - de exemplu, la doze sub 400 mg pe zi, ratele malformatiilor au fost mai mici decat la administrarea unor doze mai mari de carbamazepina. Daca se bazeaza pe o evaluare atenta a riscurilor si a beneficiilor, nu exista nicio alta optiune de tratament alternativa, iar tratamentul cu carbamazepina este continuat, trebuie folosita monoterapia si cea mai mica doza eficienta de carbamazepina. De asemenea, se recomanda monitorizarea nivelurilor plasmatice. Concentratia plasmatica ar putea fi mentinuta in partea inferioara a intervalului terapeutic de la 4 la 12 micrograme / ml, cu conditia sa se mentina controlul crizelor.;

In timpul sarcinii, un tratament antiepileptic eficace nu trebuie intrerupt, deoarece agravarea bolii este deopotriva in detrimentul mamei si al fatului.

Monitorizare si profilaxie

Se cunoaste ca in timpul sarcinii apare un deficit de acid folic. De asemenea, s-a raportat faptul ca anumite medicamente antiepileptice agraveaza carenta de acid folic. Este posibil ca tocmai aceasta carenta sa contribuie la cresterea incidentei malformatiilor congenitale la nou nascutii femeilor tratate cu antiepileptice in timpul sarcinii. De aceea, se recomanda administrarea suplimentelor alimentare cu acid folic atat inaintea, cat si in timpul sarcinii.

Daca o femeie intentioneaza sa ramana gravida, trebuie depuse toate eforturile pentru a trece la un tratament alternativ adecvat inainte de conceptie si inainte de intreruperea contraceptiei. Daca o femeie ramane gravida in timp ce ia carbamazepina, ar trebui trimisa la un specialist pentru a reevalua tratamentul cu carbamazepina si a lua in considerare optiunile alternative de tratament.

Nou-nascuti

In scopul prevenirii sindromului hemoragic prin inductie enzimatica, se recomanda administrarea vitaminei K1, atat la gravida in ultimele saptamani de sarcina, cat si la nou nascut.

Au fost raportate cateva cazuri de convulsii si/sau depresie respiratorie la nou-nascutii femeilor tratate cu politerapie anticonvulsivanta care a inclus si carbamazepina. S-au raportat, de asemenea, cateva cazuri de varsaturi, diaree si/sau scadere a apetitului alimentar la nou nascut, asociate cu utilizarea carbamazepinei de catre mama. Aceste reactii sugereaza un sindrom de sevraj la nou nascut.

Studiile pe animale au relevat toxicitate la nivel reproductiv (vezi pct. 5.3).

Alaptarea

Prezentarea riscului

Carbamazepina se excreta in laptele matern (aproximativ 25-60% din concentratia plasmatica). Totusi, avantajele alaptarii la san se pun in balanta cu riscul foarte indepartat de reactii adverse la sugar. Astfel, in timpul tratamentului cu carbamazepina alaptarea este posibila, cu conditia de a se supraveghea aparitia unor eventuale reactii adverse la sugar (de exemplu, somnolenta excesiva, reactii cutanate alergice). Dat fiind ca exista raportari de cazuri de hepatita colestatica la nou-nascutii expusi la carbamazepina in perioada antenatala si/sau in timpul alaptarii, este necesara supravegherea atenta si din acest punct de vedere.

Femei cu potential fertil

Carbamazepina nu trebuie utilizata la femeile aflate la varsta fertila, cu exceptia cazului in care beneficiul potential este considerat a depasi riscurile, in urma unei examinari atente a optiunilor alternative de tratament. Femeia ar trebui sa fie pe deplin informata si sa inteleaga riscul potentialelor leziuni asupra fatului daca se va utiliza carbamazepina in timpul sarcinii si, prin urmare, importanta planificarii oricarei sarcini. Testarea sarcinii la femeile aflate la varsta fertila trebuie luata in considerare inainte de initierea tratamentului cu carbamazepina.

Contraceptia

Din cauza efectului inductor enzimatic, carbamazepina poate determina lipsa unui efect terapeutic in cazul contraceptivelor orale care contin estrogen si/sau progesteron. Femeile care pot ramane gravide trebuie sfatuite sa foloseasca metode alternative de contraceptie in timpul tratamentului cu carbamazepina si timp de 2 saptamani dupa oprirea tratamentului. Conform recomandarilor FSRH Clinical Guidance: Drug Interactions with Hormonal Contraception), femeile care au un tratament activ cu carbamazepina este de preferat sa schimbe metoda de contraceptie la una care sa nu fie afectata de catre medicamentele inductoare enzimatice (de exemplu, dispozitiv intrauterin tip sterilet cu fir de cupru si sterilet cu eliberare intrauterina de levonorgestrel sau solutie injectabila unidoza cu progestogeni).

Condus auto
Capacitatea pacientului de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectata atat de afectiunea medicala provocatoare de convulsii, cat si de reactiile adverse cum ar fi, ameteli, somnolenta, ataxie, diplopie, afectarea acomodarii si vedere incetosata, raportate la administrarea carbamazepinei, mai ales la inceputul tratamentului sau la modificarea dozei. De aceea, pacientii trebuie sa manifeste precautie in ceea ce priveste conducerea vehiculelor, folosirea utilajelor sau lucrul in situatii in care nu exista o sustinere stabila.

Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta

Anumite tipuri de reactii adverse apar foarte frecvent sau frecvent, mai ales la inceputul tratamentului, la doze initiale prea mari sau la varstnici, de exemplu, tulburari la nivelul sistemului nervos central (ameteli, cefalee, ataxie, somnolenta, fatigabilitate, diplopie), tulburari gastrointestinale (greata, varsaturi), reactii cutanate alergice.

Reactiile adverse dependente de doza se amelioreaza, de obicei, in cateva zile, fie spontan, fie dupa reducerea tranzitorie a dozei. Reactiile adverse la nivelul sistemului nervos central (SNC) pot indica un supradozaj sau o fluctuatie semnificativa a concentratiilor plasmatice. In aceste cazuri se recomanda monitorizarea concentratiilor plasmatice si divizarea dozei zilnice totale in 3-4 prize.

Reactiile adverse observate in timpul studiilor clinice sunt enumerate in conformitate sistemul de clasificare MedDRA, respectiv pe organe, aparate si sisteme. In cadrul fiecarei clase, reactiile adverse sunt enumerate in functie de frecventa, incepand cu cele mai frecvente. In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii. In aprecierea frecventei se utilizeaza urmatoarea conventie (CIOMS III): foarte frecvente (1/10); frecvente (1/100 si mai putin de 1/10); mai putin frecvente (1/1000 si mai putin de 1/100); rare (1/10000 si mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

* In unele tari asiatice, raportat ca reactie adversa rara (vezi pct. 4.4).

** Reactii adverse suplimentare, provenite din raportari spontane (frecventa este necunoscuta).

Exista raportari de cazuri de scadere a densitatii minerale osoase, osteopenie, osteoporoza si fracturi si in cazul pacientilor tratati pe termen lung cu carbamazepina. Mecanismul prin care carbamazepina afecteaza metabolismul osos nu este inca identificat.

Exista numeroase dovezi referitoare la asocierea dintre anumiti markeri genetici si incidenta reactiilor adverse cutanate la carbamazepina, precum SSJ, NET, DRESS, AGEP si eruptia maculopapulara. La pacientii de origine japoneza si europeana, aparitia acestor reactii se asociaza cu prezenta alelei HLA-A*3101. Un alt marker, HLA-B-*1502, se asociaza strans cu aparitia SSJ si NET in randul indivizilor de origine chineza han, thailandeza si din alte populatii asiatice (vezi pct. 4.2 si 4.4).

Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro .

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania: Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro

Supradozaj
Semne si simptome

Semnele si simptomele supradozajului implica de obicei SNC, aparatul cardiovascular, aparatul respirator si reactiile adverse mentionate la pct. 4.8.

Sistemul nervos central: deprimarea SNC, dezorientare, alterarea starii de constienta, somnolenta, agitatie, halucinatii, coma, vedere incetosata, vorbire neclara, dizartrie, nistagmus, ataxie, diskinezie orofaciala, initial hiperreflexie apoi hiporeflexie, convulsii, tulburari psihomotorii, mioclonii, hipotermie, midriaza.

Aparatul respirator: deprimare respiratorie, edem pulmonar.

Aparatul cardiovascular: tahicardie, hipotensiune arteriala, uneori hipertensiune arteriala, tulburari de conducere cu largirea complexului QRS, sincopa asociata cu stop cardiac.

Tractul gastrointestinal: varsaturi, intarzierea golirii stomacului, scaderea motilitatii intestinale.

Sistemul osteomuscular: sunt raportate de cazuri de rabdomioliza, ca manifestare a toxicitatii carbamazepinei.

Functia renala: retentie urinara, oligurie sau anurie; retentie lichidiana, intoxicatie cu apa din cauza efectului ADH-like al carbamazepinei.

Rezultate paraclinice: hiponatremie, posibil acidoza metabolica, posibil hiperglicemie, cresteri ale creatin- fosfokinazei musculare.

Tratament

Nu exista antidot specific.

Tratamentul initial este ghidat de manifestarile clinice. Pacientul trebuie internat in spital. Se determina concentratia plasmatica pentru confirmarea intoxicatiei cu carbamazepina si aprecierea marimii supradozei.

Se procedeaza la golirea stomacului, lavaj gastric si administrarea de carbune activat. Intarzierea golirii stomacului poate determina prelungirea absorbtiei, cu posibile recaderi in perioada de recuperare. Se recomanda ingrijiri medicale intr-o unitate de terapie intensiva, cu monitorizare cardiaca si corectarea oricarui dezechilibru electrolitic.

Recomandari speciale

Unii specialisti recomanda hemoperfuzia prin carbune activat. Hemodializa este o masura eficace pentru tratarea supradozajului cu carbamazepina. Trebuie anticipata recaderea si agravarea simptomatologiei in ziua a doua si a treia dupa supradozaj, din cauza absorbtiei intarziate.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antiepileptice, agent neurotrop si psihotrop, derivati de carboxamida; codul ATC: N03AF01. Carbamazepina este derivat de dibenzazepina.

Ca antiepileptic, spectrul de activitate al carbamazepinei cuprinde crizele partiale (simple si complexe), cu sau fara generalizare secundara; crizele tonico-clonice generalizate, precum si formele mixte ale acestor tipuri de crize.

Mecanismul de actiune

Carbamazepina actioneaza in principal asupra canalelor de sodiu voltaj-dependente. Celelalte mecanisme de actiune nu sunt elucidate decat partial. Carbamazepina stabilizeaza membranele nervoase aflate in stare hiperexcitata, inhiba descarcarile neuronale repetitive si scade propagarea impulsurilor excitatoare la nivelul sinapselor.

Este probabil ca reducerea descarcarilor repetitive sodiu-dependente la neuronii depolarizati prin utilizarea blocajului canalelor de sodiu voltaj-dependente sa fie principalul mecanism de actiune al sau.

In timp ce scaderea eliberarii de glutamat si stabilizarea membranelor neuronale pot reprezenta in principal o explicatie a efectelor antiepileptice ale carbamazepinei, efectul de incetinire a procesului de refacere a dopaminei si a noradrenalinei ar putea fi responsabil de proprietatile antimaniacale ale carbamazepinei.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Absorbtia carbamazepinei din comprimate este aproape completa, dar relativ lenta. In medie, in cazul comprimatelor obisnuite concentratiile plasmatice maxime de substanta activa nemodificata sunt atinse in 12 ore dupa o doza orala unica. In ceea ce priveste cantitatea de substanta absorbita, nu se constata nici o diferenta semnificativa clinic intre diversele forme de administrare orala. Dupa o doza orala unica de 400 mg carbamazepina (comprimate) concentratia plasmatica maxima de carbamazepina nemetabolizata este in medie aproximativ 4,5 micrograme/mL.

Biodisponibilitatea carbamazepinei administrata pe cale orala este cuprinsa intre 85-100%.

Ingestia de alimente nu are o influenta semnificativa asupra vitezei de absortie si a biodisponibilitatii carbamazepinei, indiferent de forma de dozare a produsului.

Concentratia plasmatica la starea de echilibru este atinsa in aproximativ 1 pana la 2 saptamani, in functie de pacient, depinzand atat de autoinductia enzimatica a carbamazepinei, cat si de heteroinductia realizata de alte medicamente inductoare enzimatic, precum si de starea dinaintea tratamentului, de doza si de durata medicatiei.

Diferitele preparate care contin carbamazepina pot diferi din punct de vedere al biodisponibilitatii. Pentru a evita scaderea efectului, aparitia convulsiilor sau a unor reactii adverse exagerate este prudent sa nu se schimbe produsul administrat.

Distributie

Admitand ca absorbtia carbamazepinei este completa, volumul aparent de distributie este intre 0,8 si 1,9 L/kg. Carbamazepina traverseaza bariera fetoplacentara.

Carbamazepina se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 70-80%. Concentratia de substanta nemodificata in lichidul cefalorahidian si in saliva reflecta procentul plasmatic nelegat de proteine (20-30%). Concentratiile in laptele matern sunt echivalente cu 25-60% din concentratia plasmatica corespunzatoare.

Metabolizare

Carbamazepina este metabolizata in ficat, sub actiunea citocromului P450-3A4. Principalul metabolit, activ farmacologic, este 10,11-epoxicarbamazepina. Mai departe, sub actiunea epoxid-hidrolazei microsomale, 10,11-epoxicarbamazepina se transforma intr-un derivat 10,11-transdiol, care se poate gasi si sub forma glucuronidata. Un alt metabolit al acestei cai este 9-hidroximetil-10-carbamoil acridanul, care poate interfera testele cromatografice. D