Indicatii
Ceforan este indicat in tratamentul urmatoarelor infectiilor determinate de germeni sensibili:
Infectii din sfera ORL: otite medii, faringite, amigdalite si sinuzite;
Infectii ale tractului respirator inferior: bronsite acute suprainfectate, bronsite cronice acutizate, pneumonii, bronhopneumonii;
Infectii ale aparatului urinar: pielonefrita, cistita, uretrita;
Infectii cutanate si ale tesuturilor moi: abcese, furunculoza, erizipel, limfadenita, celulita, ulcere de decubit, mastita, erizipel;
Infectii genitale.
Trebuie avute in vedere ghidurile terapeutice in vigoare cu privire la utilizarea adecvata a antibioticelor.
Dozaj
Adulti, adolescenti cu greutatea peste 40 kg: doza recomandata este cuprinsa intre 500 mg-1 g cefadroxil, de 2 ori pe zi, in functie de severitatea infectiei.
Alternativ, in infectii cutanate si ale tesutului subcutanat si infectii necomplicate ale tractului urinar: 1 g cefadroxil o data pe zi.
Copii cu varsta cuprinsa intre 6-12 ani si greutatea corporala sub 40 kg: doza recomandata este de 500 mg de 2 ori pe zi.
Copii cu varsta sub 6 ani: pentru aceasta grupa de varsta se recomanda administrarea altor formulari adecvate.
Varstnici: nu sunt necesare recomandari specifice de dozaj sau precautii speciale de utilizare la varstnici, cu exceptia pacientilor cu insuficienta renala, care necesita monitorizare.
Insuficienta renala: doza se reduce in functie de clearance-ul creatininei, pentru a preveni acumularea medicamentului; se recomanda monitorizarea concentratiilor plasmatice.
| Cl Cr(ml/min/1,73 m2) | Doza initiala (mg) | Dozele urmatoarele (mg) | Interval (ore) |
| 50-25 | 1000 | 500-1000 | 12 |
| 25-10 | 500 | 500-1000 | 24 |
| < 10 | 500 | 500-1000 | 36 |
Insuficienta hepatica
Nu sunt necesare ajustari ale dozei.
Pacienti hemodializati: prin hemodializa se elimina 63% dintr-un gram de cefadroxil dupa 6-8 ore de hemodializa. Timpul de injumatatire prin eliminare al cefadroxilului este de aproximativ 3 ore in timpul dializei.
Pacienti hemodializati trebuie sa primeasca o doza suplimentara de 500 mg-1000 mg la sfarsitul hemodializei.
Durata tratamentului este cuprinsa in medie intre 7 si 10 zile in functie de indicatiile terapeutice; in infectiile determinate de Streptococus pyogenes durata tratamentului poate fi pana la 10 zile.
Mod de administrare
Biodisponibilitatea cefadroxilului nu este afectata de consumul de alimente; ca urmare, cefadroxilul poate fi administrat cu sau fara alimente. In cazul aparitiei tulburarilor gastro-intestinale, se poate administra cu alimente.
Capsulele se administreaza intregi cu o cantitate suficienta de lichid.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la cefadroxil, cefalosporine sau la oricare dintre excipienti.
Copii cu varsta sub 6 ani (se recomanda administrarea formelor farmaceutice adecvate varstei).
Atentionari
Risc de reactii de hipersensibilizare
Aparitia oricarei reactii alergice impune oprirea tratamentului.
Inaintea initierii tratamentului cu cefalosporine, trebuie efectuata o anamneza completa privind reactiile anterioare de hipersensibilitate la cefalosporine, peniciline sau alte medicamente.
Deoarece in 5 - 10% din cazuri prezinta reactivitate imunologica incrucisata cu penicilinele:
se recomanda prudenta extrema la pacientii alergici la peniciline. La acesti pacienti tratamentul se initiaza sub supravegherea medicului.
Reactiile de hipersensibilizare (anafilaxie) la peniciline sau cefalosporine pot fi grave si uneori letale. Aceste reactii pot aparea si dupa administrarea primei doze.
Aceste reactii sunt mai frecvent intalnite la pacientii cu antecedente de hipersensibilitate sau cu astm bronsic. Daca apar astfel de reactii, tratamentul trebuie intrerupt imediat si inlocuit cu unul adecvat. Este necesara efectuarea unui tratament adecvat pentru tratarea reactiei anafilactice: administrarea de adrenalina, glucocorticoizi intravenos si tratamentul insuficientei respiratorii.
In caz de insuficienta renala, doza trebuie ajustata in functie de clearance-ul creatininei (vezi pct. 4.2).
In timpul tratamentului se recomanda monitorizarea functiei renale in cazul asocierii cefadroxilului cu medicamente nefrotoxice, in special aminoglicozide sau diuretice (cum este furosemida sau acidul etacrinic), deoarece aceasta asociere poate afecta functia renala.
In cazul aparitiei diareei in timpul sau dupa tratamentul cu cefadroxil, trebuie luat in considerare diagnosticul de colita pseudomembranoasa. In formele usoare de colita pseudomembranoasa se recomanda intreruperea tratamentului cu cefadroxil; in formele moderat-severe (manifestate cu diaree severa si/sau sange in materiile fecale), in plus este necesara instituirea tratamentului specific (de exemplu vancomicina oral 250 mg). Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate in aceasta situatie.
In cazul tratamentului pe termen lung poate sa apara multiplicarea microorganismelor patogene rezistente la substanta activa utilizata. Daca, in timpul tratamentului cu cefadroxil apare suprainfectie trebuie luate masuri corespunzatoare de tratament.
La pacientii cu infectii care pot pune viata in pericol, precum si la cei care necesita doze mai mari sau administrari repetate pe zi este necesar tratament parenteral cu cefalosporine.
Ceforan contine galben amurg (E 110) si rosu cosenila A (E 124) care pot provoca reactii alergice. Ceforan contine p-hidroxibenzoat de metil si p-hidroxibenzoat de n-propil care pot provoca reactii alergice (chiar intarziate).
Interactiuni
Cefadroxilul nu se asociaza cu antibiotice bacteriostatice (de exemplu tetracicline, eritromicina, sulfonamide, cloramfenicol, datorita unui posibil efect antagonic).
Probenecidul interfera cu procesul de secretie tubulara a cefadroxilului, favorizand retinerea sa in organism.
Asocierea cefadroxilului cu antibiotice aminoglicozidice impune monitorizarea functiei renale, in special la pacientii cu insuficienta renala; acest lucru este valabil si pentru polimixina B, colistin sau diuretice de tip furosemida si acid etacrinic (vezi pct. 4.4).
Ocazional, survine o crestere tranzitorie a valorilor serice ale transaminazelor si a fosfatazei alcaline, dar nu au fost semnalate cazuri de afectare semnificativa a ficatului.
Cefadroxilul reduce eficacitatea contraceptivelor orale.
Cefadroxilul se leaga de colestiramina ceea ce poate determina scaderea biodisponibilitatii sale.
Medicamentele din clasa cefalosporinelor au tendinta sa fie absorbite la suprafata membranei eritrocitelor si sa reactioneze cu anticorpii indreptati impotriva medicamentului, determinand pozitivarea testului Coombs si, ocazional, aparitia unei anemii hemolitice usoare. Avand in vedere aceasta, poate exista reactivitate incrucisata cu penicilinele.
Metodele neenzimatice pentru determinarea glucozuriei care utilizeaza metodele bazate pe reducerea cuprului (Benedict, Fehling) pot determina rezultate fals-pozitive. De aceea, se recomanda ca testele pentru stabilirea glucozuriei sa fie efectuate pe baza reactiilor de oxidare enzimatica.
Sarcina
Sarcina
Studiile preclinice nu au pus in evidenta efectele teratogene ale cefadroxilului. In absenta datelor privind efectele teratogene la animale, este putin probabil sa apara un efect malformativ, la om. Cefadroxilul poate fi administrat in timpul sarcinii cu prudenta si numai la recomandarea si sub stricta supraveghere a medicului.
Alaptarea
Cefadroxilul se excreta in cantitati mici in lapte. Alaptarea este posibila in cursul tratamentului cu cefadroxil, dar in cazul aparitiei diareei, candidozei sau a eruptiilor cutanate la sugar se recomanda intreruperea alaptarii (sau a tratamentului).
Condus auto
Cefadroxilul nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Reactiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme si organe si in functie de frecventa. Frecventa este definita utilizand urmatoarea conventie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 si sub 1/10); mai putin frecvente (≥ 1/1000 si sub 1/100); rare (≥ 1/10000 si sub 1/1000); foarte rare (sub /10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
Tulburari hematologice si limfatice
rare: eozinofilie, trombocitopenie, leucopenie, neutropenie, agranulocitoza.
foarte rare: anemie hemolitica de etiologie imunologica.
Tulburari ale sistemului imunitar
frecvente: eruptii cutanate tranzitorii, urticarie, prurit.
rare: boala serului, angioedem, artralgii, nefrita interstitiala.
foarte rare: soc anafilactic, sindrom Stevens-Johnson si eritem polimorf.
Tulburari ale sistemului nervos
foarte rare: cefalee, ameteli, nervozitate, somnolenta, fatigabilitate.
Tulburari gastro-intestinale
frecvente: greata, varsaturi, diaree, dispepsie, dureri abdominale, glosita.
foarte rare: enterocolita pseudomembranoasa, candidoza.
Tulburari hepato-biliare
rare: cresteri minore ale valorilor serice ale transaminazelor (ASAT, ALAT)si fosfatazei alcaline. S-au raportat cazuri de colestaza si insuficienta hepatica idiosincrazica.
Tulburari renale si ale cailor urinare
cu frecventa necunoscuta: nefrotoxicitate, in cazul asocierii cu alte medicamente (aminoglicozide sau diuretice).
Tulburari ale aparatului genital si sanului
mai putin frecvente: vaginita.
Investigatii diagnostice
Cu frecventa necunoscuta: pozitivarea testului Coombs. Rezultate fals-pozitive la determinarea glucozuriei prin metode neenzimatice.
Supradozaj
Simptome: greata, varsaturi, durere in epigastru, diaree si hematurie.
Nu exista antidot specific pentru supradozajul cu cefadroxil. In caz de supradozaj se recomanda tratamentul simptomatic si de sustinere a functiilor vitale.
Cefadroxilul poate fi eliminat prin hemodializa.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: alte antibiotice beta-lactamice, cefalosporine de generatia I, codul ATC: J01DB05.
Mecanismul de actiune
Cefadroxilul este o cefalosporina de prima generatie, activa pe cale orala. Are actiune bactericida degenerativa.
Similar altor cefalosporine, cefadroxilul are actiune bactericida prin legarea si inhibarea proteinelor care leaga penicilina (PBP), implicate in sinteza peretelui celulelor bacteriene, determinand liza si moartea bacteriilor.
Valori critice
Urmatoarele concentratii minime inhibitorii (CMI) separa microorganismele rezistente (R) de cele sensibile (S), respectiv intermediar sensibile.
S ≤8 mg/l si R ≥32 mg/l.
Sensibilitate
Prevalenta rezistentei dobandite poate varia geografic si in timp pentru speciile selectionate, astfel incat sunt de dorit informatii locale despre rezistenta, in special atunci cand trebuie tratate infectii severe. Daca este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci cand prevalenta locala a rezistentei este de asa natura, incat utilitatea medicamentului, cel putin in anumite tipuri de infectii, este pusa sub semnul intrebarii.
| Microorganisme | Rezistenta dobândita |
| Specii sensibile | |
| Bacterii aerobe Gram-pozitiv | |
| Aerobi gram-pozitiv | |
| Staphylococcus aureus (sensibil la meticilină) | |
| Streptococi grup B, C şi G | 0-11% |
| Streptococcus pneumoniae | |
| Streptococcus pyogenes | 5,4- 12,6% |
| Aerobi gram-negativ | |
| Moraxella catarrhalis | 2% |
| Specii cu sensibilitate intermediara | |
| Aerobi gram-negativ | |
| Citrobacter diversus | |
| E. coli | 0-80% |
| H. influenzae | 50-57% |
| K. pneumoniae | 2-50% |
| K. oxytoca | 7-22% |
| P. mirabilis | 0-90% |
| Salmonella | |
| Shigella | |
| Specii rezistente | |
| Aerobi gram-pozitiv | |
| Staphylococcus aureus (meticilino-rezistent) | |
| Staphylococcus epidermidis (meticilino- |
| rezistent)Streptococcus pneumoniae (penicilino- rezistent)Aerobi gram-negativ Acinetobacter spp. Citrobacter freundii Enterobacter spp.Morganella morganiiP. vulgaris Providencia rettgeri Providencia stuartiiPseudomonas aeruginosa Serratia marcescens |
Mecanismul rezistentei
In doza redusa pana la moderata, cefadroxilul poate fi activ asupra microorganismelor producatoare a unor beta-lactamaze, cum sunt TEM 1.
Cu toate acestea, este inactivat de beta -lactamaze, care pot hidroliza eficace cefalosporinele, cum sunt beta- lactamazele cu spectru larg si cefalosporinazele cromozomiale, cum sunt enzime de tip AmpC.
Nu este de asteptat ca cefadroxilul sa fie activ asupra microorganismelor cu proteine care leaga penicilina si care prezinta afinitate redusa pentru beta-lactamine. Rezistenta poate fi, de asemenea, mediata prin impermeabilitatea membranelor anumitor microorganisme la antibiotice sau pompe de eflux ale medicamentului. In acelasi microorganism pot fi prezente mai mult de unul din aceste mijloace de rezistenta.
In vitro, cefalosporinele de prima generatie sunt mai putin active decat penicilinele G si V asupra microorganismelor Gram-pozitiv si sunt mai putin active decat aminopenicilinele asupra H. influenzae.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Dupa administrare orala, cefadroxilul este absorbit in proportie mare. Alimentele nu influenteaza absorbtia cefadroxilului.
Distributie
Dupa administrarea unei doze de 500 mg, respectiv 1 g, concentratiile plasmatice maxime de aproximativ 16 μg/ml, respectiv 30 μg/ml, sunt atinse dupa aproximativ 1,5-2 ore. Legarea de proteinele plasmatice se face in proportie de aproximativ 20%. Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este de aproximativ 1,4-2,6 ore, fiind prelungit la pacientii cu insuficienta renala. Deoarece se elimina mult mai lent decat alte cefalosporine orale, intervalele dintre doze pot fi prelungite la 12- 24 ore.
Cefadroxilul se distribuie larg in tesuturi si fluidele organismului: plamani, bila, prostata, oase, muschi, capsula sinoviala, saliva, sputa, exsudat pleural si lichid sinovial. Traverseaza placenta si se excreta in lapte.
Cefadroxilul nu se metabolizeaza.
Eliminare
Peste 90% din doza de cefadroxil este excretata sub forma nemetabolizata in urina in 24 de ore prin filtrare glomerulara si secretie tubulara. Dupa administrarea a 500 mg cefadroxil a fost raportata o concentratie urinara maxima de 1,8 mg/ml. Cefadroxilul poate fi eliminat prin hemodializa.
Date preclinice de siguranta
Datele non-clinice nu au evidentiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor conventionale farmacologice privind evaluarea sigurantei, toxicitatea dupa doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea, toxicitatea asupra functiei de reproducere.