Indicatii
Adulti si adolescenti
Clafen este indicat pentru tratament de lunga durata in:
-boli reumatismale (poliartrita reumatoida, spondilita anchilopoetica, poliartrita reumatoida juvenila, sindrom Reiter);
-artroze invalidante insotite de dureri.
Clafen se poate administra ca tratament de scurta durata in:
-inflamatii acute articulare si abarticulare (bursite, capsulite, sinovite, tendinite sau tenosinovite);
-lombalgii, radiculite;
-artrita microcristalina;
-artrita gutoasa- episoadele acute;
-dureri usoare si moderate cum sunt cele care apar in cursul unor mici interventii (chirurgicale, stomatologice, ginecologice, ortopedice), algii musculare si osteoarticulare datorate efortului sau traumatismelor;
-cefalee de origine vasculara;
-dismenoree.
Dozaj
Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.4).
A se administra intrarectal; a nu se administra pe cale orala. Doza trebuie adaptata in functie de necesitatile individuale.
Adulti si adolescenti cu varsta peste 12 ani
Doza recomandata este de un supozitor de 100 mg diclofenac, care se poate administra seara inainte de culcare.
Nu trebuie depasita doza zilnica totala de 150 mg diclofenac.
Pacienti varstnici
Desi farmacocinetica diclofenacului este independenta de varsta, se recomanda stabilirea cu prudenta a dozei; la pacientii cu constitutie mai slaba sau cu greutate corporala mai mica, se recomanda monitorizarea pentru sangerari gastrice timp de 4 saptamani de la initierea tratamentului.
Contraindicatii
Hipersensibilitate cunoscuta la diclofenac sau la oricare dintre excipienti;
Antecedente de reactii de hipersensibilitate (de exemplu astm bronsic, rinita, urticarie sau edem angioneurotic) la acid acetilsalicilic sau la alte AINS (antiinflamatoare nesteroidiene);
Rectita sau rectoragii recente;
Antecedente de hemoragii sau perforatii gastro-intestinale legate de terapia anterioara cu AINS;
Ulcer gastro-duodenal activ/hemoragie activa sau antecedente de ulcer gastro-duodenal recurent/hemoragie recurenta (doua sau mai multe episoade distincte de ulceratii sau hemoragii dovedite);
Insuficienta hepatica sau renala severa;
-Insuficienta cardiaca congestiva diagnosticata (NYHA II-IV), boala cardiaca ischemica, arteriopatie periferica si/sau boala cerebrovasculara
Deshidratare semnificativa (determinata de varsaturi, diaree sau consum insuficient de lichide);
Hemoragie cerebrovasculara sau alta hemoragie activa;
Tulburari ale hematopoiezei de origine neprecizata;
Ultimele 4 luni de sarcina (vezi pct. 4.6).
Atentionari
Reactiile adverse pot fi diminuate prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta perioada de timp necesara controlarii simptomelor (vezi pct. 4.2).
Utilizarea concomitenta a diclofenacului cu AINS sistemice inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei-2 trebuie evitata. (vezi pct. 4.5.)
Pacienti varstnici
Pacientii varstnici au o frecventa mai mare a reactiilor adverse la AINS mai ales hemoragie si perforatie gastro-intestinala care pot fi letale (vezi pct. 4.2.).
Gastro-intestinal
Similar tuturor AINS este necesara supravegherea medicala atenta la pacientii cu simptome care indica tulburari gastro-intestinale, cu antecedente de ulcer gastro-duodenal, cu colita ulcerativa sau cu boala Crohn deoarece starea lor se poate agrava (vezi pct. 4.8.).
Pacientii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinala, mai ales varstnici trebuie sa anunte orice simptom abdominal neobisnuit (mai ales hemoragie gastro-intestinala).
Hemoragie sau ulceratie / perforatie gastro-intestinala
Hematemeza, melena, ulceratia sau perforatia care pot fi letale au fost raportate in cazul tratamentului cu toate AINS, inclusiv diclofenac. Acestea pot aparea in orice moment pe durata tratamentului cu sau fara simptome prodromale sau antecedente de reactii grave gastro-intestinale. In cazurile rare in care apar hemoragii sau ulceratii gastro-intestinale la pacientii care primesc diclofenac medicamentul trebuie intrerupt.
Riscul pentru hemoragie, ulceratie sau perforatie gastro-intestinala este mai mare la doze mai mari de AINS, inclusiv diclofenac, la pacientii cu antecedente de ulcer, mai ales complicat cu hemoragie sau perforatie (vezi pct. 4.3) si la varstnici. Acesti pacienti, trebuie sa inceapa tratamentul cu cea mai mica doza disponibila.
Tratamentul asociat cu medicamente protectoare gastric (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) trebuie avut in vedere la acesti pacienti precum si la pacientii care primesc concomitent doze mici de acid acetil salicilic, alte medicamente care cresc riscul gastro-intestinal (vezi mai jos si pct. 4.5.)
Se recomanda precautie la pacientii care primesc concomitent medicamente care pot creste riscul de ulceratie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii orali, anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS) sau medicamentele antiagregante plachetare cum este acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).
Hepatic
Este necesara monitorizarea atenta atunci cand diclofenac se prescrie pacientilor cu insuficienta hepatica. Daca anomaliile testelor hepatice persista sau se agraveaza, daca apar semnele sau simptomele clinice ale bolii hepatice sau alte manifestari (eozinofilie, eruptie cutanata tranzitorie), tratamentul trebuie intrerupt. Poate aparea hepatita cu diclofenac, fara prodrom.
Utilizarea Clafen la pacientii cu porfirie hepatica poate determina o acutizare.
Renal
Pacientii cu insuficienta renala, cardiaca sau hepatica si pacientii varstnici trebuie supravegheati deoarece utilizarea AINS poate determina deteriorarea functiei renale. Trebuie utilizata cea mai mica doza eficienta si functia renala trebuie monitorizata.
Administrarea AINS poate determina scaderea sintezei PG si sa agraveze insuficienta renala. Trebuie avuta in vedere importanta prostaglandinelor in mentinerea fluxului renal la pacientii cu insuficienta cardiaca sau renala, la cei tratati cu diuretice sau care se recupereaza dupa interventii chirurgicale majore. Efectele asupra functiei renale sunt, de obicei, reversibile la intreruperea Clafen.
Reactii de hipersensibilitate
Similar altor medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, reactiile alergice incluzand reactiile anafilactice/anafilactoide pot aparea fara expunere anterioara la medicament (vezi pct. 4.8.).
Similar altor AINS, Clafen poate masca semnele si simptomele de infectie datorita proprietatilor sale farmacodinamice.
Hematologic
Diclofenac poate inhiba reversibil agregarea plachetara (vezi anticoagulante la pct. 4.5.). Pacientii cu tulburari ale hemostazei, diateze hemoragice sau anomalii hematologice trebuie monitorizati cu atentie.
Tratamentul de lunga durata
Toti pacientii care primesc medicamente antiinflamatorii nesteroidiene trebuie monitorizati ca masura de precautie, de exemplu functia renala, functia hepatica (poate aparea cresterea valorilor enzimelor hepatice) si hemoleucograma. Acest lucru este important mai ales la varstnici.
Tulburari respiratorii
Similar altor medicamente care inhiba sinteza prostaglandinelor diclofenacul sodic si alte AINS pot precipita bronhospasmul daca se administreaza la pacientii cu astm bronsic activ sau in antecedente.
Efecte cardiovasculare si cerebrovasculare
La pacientii cu antecedente de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca congestiva usoara pana la moderata, sunt necesare monitorizare si recomandari adecvate deoarece raportarile au aratat ca tratamentul cu AINS se asociaza cu retentie lichidiana si edem.
Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea diclofenacului, in special in doze mari (150 mg zilnic) si in tratament de lunga durata se poate asocia cu un risc usor crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic si accident vascular cerebral).
Pacientii care prezinta factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie tratati cu diclofenac numai dupa o evaluare atenta. Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociati cu administrarea diclofenacului se pot accentua in functie de doza si durata expunerii, trebuie utilizata cea mai mica doza eficace pentru cea mai scurta perioada de timp. Trebuie sa se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor si raspunsul acestuia la tratament.
Lupus eritematos sistemic si boala mixta de tesut conjunctiv
Pacientii cu lupus eritematos sistemic (LES) si tulburari ale tesutului conjunctiv pot prezenta risc crescut de meningita aseptica (vezi pct. 4.8.)
Dermatologic
Foarte rar au fost raportate reactii cutanate grave, unele letale, incluzand dermatita exfoliativa, sindromul Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica, in asociere cu utilizarea AINS incluzand Clafen (vezi pct. 4.8.). Pacientii par sa fie expusi la un risc mai mare precoce la inceputul tratamentului, declansarea reactiei aparand, in majoritatea cazurilor in prima luna de tratament. Tratamentul cu Clafen trebuie intrerupt la primele semne ale eruptiei cutanate tranzitorii, leziunilor mucoase sau ale altor semne de hipersensibilitate.
Fertilitatea feminina
Utilizarea diclofenacului poate afecta fertilitatea feminina si nu se recomanda la femeile care doresc sa aiba o sarcina. La femeile care au dificultati de a avea o sarcina sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie avuta in vedere intreruperea Clafen.
Copii
Clafen 100 mg, supozitoare, nu se administreaza copiilor sub 12 ani. In acest caz se recomanda alte forme farmaceutice cu concentratii adecvate.
Interactiuni
Litiu
Diclofenac poate creste concentratiile plasmatice de litiu prin scaderea eliminarii.
Anticoagulante
Desi investigatiile clincie nu par sa indice ca Clafen influenteaza efectul anticoagulantelor, exista rapoarte izolate despre riscul crescut de hemoragie in cazul utilizarii concomitente de diclofenac si anticoagulante (vezi pct. 4.4). Prin urmare, pentru a fi siguri ca nu este nevoie de modificarea dozei de anticoagulant, la astfel de pacienti este necesara monitorizare atenta. Similar altor medicamente antiinflamatorii nesteroidiene, diclofenac in doza mare poate inhiba reversibil agregarea plachetara.
Hipoglicemiante orale
Studiile clinice au aratat ca diclofenac poate fi administrat impreuna cu hipoglicemiante orale, fara a influenta efectul lor clinic. Oricum, au existat rapoarte izolate despre efecte hipoglicemice si hiperglicemice care au necesitat modificari in dozajul medicamentelor hipoglicemiante in timpul tratamentului cu diclofenac.
Metotrexat
Au fost raportate cazuri de toxicitate severa atunci cand metotrexat si AINS sunt administrate in decurs de 24 ore. Aceasta interactiune este mediata prin acumularea de metotrexat rezultat din afectarea excretiei renale in prezenta AINS.
Antibacteriene chinolonice
Datorita interactiunii dintre chinolone si AINS pot aparea convulsii. Acestea pot apare la pacientii cu sau fara antecedente de epilepsie sau convulsii. Prin urmare este nevoie de precautie atunci cand se doreste administrarea de chinolone la pacientii care primesc deja AINS.
Alte AINS incluzand inhibitorii selectivi de ciclooxigenaza-2 si corticosteroizi
Administrarea concomitenta de diclofenac si acid acetilsalicilic sau corticosteroizi poate creste riscul de hemoragie si ulceratie gastro-intestinala. Trebuie evitat tratamentul concomitent cu 2 sau mai multe AINS (vezi pct. 4.4.)
AINS si inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei
Administrarea concomitenta de AINS sistemice, inclusiv diclofenac poate determina un risc crescut de hemoragie gastro-intestinala (vezi pct. 4.4.).
Diuretice
Similar altor AINS, Clafen poate inhiba activitatea diureticelor. Tratamentul concomitent cu diuretice care economisesc potasiu poate determina cresterea concentratieii serice de potasiu, prin urmare aceasta trebuie monitorizata frecvent.
Glicozide cardiotonice
Administrarea concomitenta de glicozide cardiotonice si AINS poate agrava insuficienta cardiaca, scade RFG si creste concentratiile plasmatice ale glicozidelor.
Mifepristona
AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile dupa administrarea mifepristonei, deoarece AINS pot scadea efectul acesteia.
Antihipertensive
Utilizarea concomitenta de AINS si medicamente antihipertensive (de exemplu beta-blocante, inhibitori ai enzimei de conversie ai angiotensinei, diuretice), poate determina o scadere a efectului antihipertensiv al acestora prin inhibarea sintezei de prostaglandine.
Ciclosporina si tacrolimusul
La pacientii care primesc concomitent ciclosporina si AINS, incluzand diclofenac sodic, s-au raportat cazuri de nefrotoxicitate. Exista un potential risc crescut de nefrotoxicitate cand AINS sunt administrate concomitent cu tacrolimus. Aceasta poate fi mediata prin efectul renal antiprostaglandinic al ambelor-AINS si inhibitorii de calcineurina.
-zidovudina-risc crescut de toxicitate hematologica;
-medicatie fotosensibilizanta-apar efecte aditive de fotosensibilizare;
-moclobemida-creste efectul diclofenacului;
-ritonavir-poate determina cresterea concentratiilor plasmatice ale AINS;
-alcool etilic, bifosfonati si oxpentifilina (pentoxifilina)-pot potenta reactiile adverse gastro-intestinale si riscul de aparitie a hemoragiei si ulceratiei;
-baclofen-cresterea toxicitatii baclofenului.
Modificari ale rezultatelor unor analize de laborator
Diclofenacul poate determina modificari usoare ale valorilor transaminazelor serice (daca acestea se mentin sau apar complicatii, tratamentul trebuie intrerupt) si poate creste potasemia.
Sarcina
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate avea o influenta negativa asupra sarcinii si/sau a dezvoltarii embrionare/fetale. Datele din studii epidemiologice sugereaza o crestere a riscului de avort spontan, de malformatii cardiace si de gastroschizis dupa utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandina la inceputul sarcinii. Riscul absolut de malformatii cardiovasculare a crescut de la mai putin de 1% la aproximativ 1,5%. Se presupune ca riscul creste in raport cu doza si cu durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandina a avut drept rezultat cresterea numarului de sarcini pierdute pre- si postimplant si a letalitatii embrio-fetale. In plus, la animalele carora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandina in timpul organogenezei a fost raportata cresterea incidentei diverselor malformatii, inclusiv cardiovasculare. Pe durata primului si a celui de al doilea trimestru de sarcina, diclofenacul nu trebuie administrat decat daca este absolut necesar. Daca diclofenacul este utilizat de o femeie care incearca sa ramana gravida sau in timpul primului si al celui de al doilea trimestru de sarcina, doza trebuie sa fie cat mai mica si durata tratamentului sa fie cat mai scurta posibil.
In al treilea trimestru de sarcina, toti inhibitorii sintezei de prostaglandina pot expune:
-fatul la:
-toxicitate cardiopulmonara (cu inchiderea prematura a canalului arterial si hipertensiune pulmonara);
-disfunctie renala, care poate evolua pana la insuficienta renala cu oligohidramnios;
-mama si nou-nascutul, la sfarsitul sarcinii la:
-o posibila prelungire a timpului de sangerare, un efect antiagregant plachetar care poate sa apara chiar si la doze foarte mici.
-inhibarea contractiilor uterine, cu intarzierea sau prelungirea travaliului.
In consecinta, diclofenacul este contraindicat in timpul ultimului trimestru de sarcina.
Alaptarea
Diclofenacul este excretat in laptele matern, dar la doze terapeutice in timpul tratamentului de scurta durata, riscul de afectare a sugarului pare putin probabil. Cu toate acestea, daca se recomanda un tratament de lunga durata, trebuie luata in considerare intreruperea definitiva a alaptarii la san.
Fertilitatea
Utilizarea diclofenacului poate afecta fertilitatea si nu este recomandat femeilor care incearca sa ramana gravide. La femeile care au dificultati in a ramane gravide sau care sunt investigate pentru infertilitate, trebuie luata in considerare intreruperea tratamentului cu diclofenac.
Condus auto
Utilizarea diclofenacului impune prudenta deoarece prin efectele asupra sistemului nervos central ameteli, somnolenta, oboseala sau tulburari vizuale poate modifica capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa, folosind urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mare sau egal cu 1/10), frecvente (mai mare sau egal cu 1/100, mai mic de 1/10), mai putin frecvente (mai mare sau egal cu 1/1000, mai mic de 1/100), rare (mai mare sau egal cu 1/10000, mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Reactiile adverse raportate in asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arteriala si insuficienta cardiaca.
Tulburari cardiace
Foarte rare: palpitatii, dureri retrosternale, hipertensiune arteriala, insuficienta cardiaca congestiva.
Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza un risc crescut de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic si accident vascular cerebral) asociate cu utilizarea diclofenacului, in special in doze mari (150 mg zilnic) si in tratament de lunga durata, (vezi pct. 4.3. si 4.4.).
Tulburari hematologice si limfatice
Foarte rare: leucopenie, agranulocitoza, trombocitopenie cu sau fara purpura, anemie hemolitica, anemie aplastica.
Tulburari ale sistemului nervos
Mai putin frecvente: cefalee, ameteli, vertij; Rare: somnolenta, oboseala, confuzie;
Foarte rare: tulburari ale sensibilitatii, tulburari de vedere, tulburari ale senzatiei gustative, tinitus, iritabilitate, insomnie, tulburari ale memoriei, dezorientare, convulsii, stare de depresie, halucinatii, stare de rau general, anxietate, cosmaruri, tremor, reactii psihotice, parestezii, meningite aseptice (in special la pacientii cu lupus eritematos sistemic (LES) sau alte afectiuni mixte ale tesutului conjunctiv) cu simptome ca febra, redoare a cefei, cefalee, greata, varsaturi.
Tulburari oculare
Foarte rare: tulburari de vedere (vedere incetosata, diplopie, nevrita optica).
Tulburari acustice si vestibulare
Foarte rare: tulburari de auz (tinitus, foarte rar surditate).
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Foarte rare: pneumonie.
Tulburari gastro-intestinale
Mai putin frecvente: greata, varsaturi, diaree, dureri epigastrice, dispepsie, anorexie, eructatii, flatulenta in special la debutul tratamentului; reactii specifice supozitoarelor cu diclofenac: senzatie de mancarime, de arsura, stimularea peristaltismului intestinal;
Rare: gastrita, ulcer peptic, perforatie si hemoragie gastro-intestinala;
Foarte rare: colita hemoragica nespecifica, exacerbarea colitei ulcerative sau a bolii Crohn, formarea de stricturi sau producerea altor leziuni la nivelul intestinului gros; reactii specifice supozitoarelor cu diclofenac: declansarea unei crize hemoroidale.
Tulburari renale si ale cailor urinare
Rare: edeme;
Foarte rare: insuficienta renala acuta functionala, nefrita interstitiala, hematurie, sindrom nefrotic, necroza tubulara acuta, necroza papilara
Reactii cutanate si ale tesutului subcutanat
Mai putin frecvente: prurit, eruptii cutanate tranzitorii; Rare: urticarie;
Foarte rare: eruptii buloase, eczeme, eritem multiform, sindrom Stevens Johnson, sindrom Lyell, dermatita exfoliativa, caderea parului, fotosensibilitate, purpura inclusiv purpura alergica.
Tulburari metabolice si de nutritie
Foarte rare: hiperglicemie, glicozurie si hiperkalemie.
Tulburari vasculare
Foarte rare: vasculita.
Tulburari ale sistemului imunitar
Rare: angioedem, bronhospasm, reactie anafilactica, hipotensiune arteriala.
Tulburari hepatobiliare
Mai putin frecvente: cresterea concentratiei plasmatice a transaminazelor; Rare: hepatita cu sau fara icter;
Foarte rare: hepatita fulminanta.
Tulburari ale aparatului genital si sanului
Foarte rare: impotenta.
Supradozaj
Simptomatologie
Cefalee, dezorientare, stare de excitabilitate, coma, hipoprotrombinemie, convulsii, stare de letargie somnolenta, greata, varsaturi, gastralgii, hemoragie gastrointestinala, rar diaree. In cazuri rare de supradozaj semnificativ pot aparea insuficienta renala acuta si tulburari hepatice.
Tratament
Se administreaza tratament simptomatic si de sustinere a functiilor vitale. Accesele convulsive frecvente sau prelungite pot fi tratate cu diazepam administrat intravenos.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene, derivati ai acidului acetic si substante inrudite, codul ATC: M01AB05.
Diclofenacul inhiba activitatea ciclooxigenazei, reducand formarea din acidul arahidonic a precursorilor prostaglandinelor si tromboxanilor.
Substanta actioneaza ca antiinflamator, analgezic, antipiretic si ca antiagregant plachetar. Diclofenacul are o usoara actiune uricozurica.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie:
Clafen 100 mg, supozitoare se absoarbe rapid, totusi rata de absorbtie este mai redusa decat in cazul administrarii comprimatelor, pe cale orala. Dupa administrarea unui supozitor de 100 mg, concentratia plasmatica maxim este atinsa intr-o ora si se situeaza in jurul valorii de 2 mg/l. Farmacocinetica diclofenacului nu se modifica dupa administrari repetate. Nu apare acumularea medicamentului, daca acesta se administreaza in dozele si la intervalele recomandate.
Distributie:
Substanta activa se leaga in proportie de 99,7% de proteinele plasmatice, in special de albumina (99,4%). Diclofenacul patrunde in lichidul sinovial, unde concentratia maxima este atinsa in 2-4 ore dupa atingerea concentratiei plasmatice maxime. Timpul aparent de injumatatire a eliminarii din lichidul sinovial este de 3-6 ore.
Metabolizare:
Diclofenacul se metabolizeaza rapid si practic in totalitate, in special la nivelul ficatului. Principalele cai de metabolizare sunt hidroxilarea si glucuronoconjugarea. Metabolitii rezultati nu au activitate farmacologica.
Eliminare:
Excretia se realizeaza pe cale renala si prin fecale. Mai putin de 1% din substanta activa se elimina neschimbata prin urina. Aproximativ 60% din cantitatea administrata este eliminata sub forma de metaboliti prin urina, restul se elimina prin fecale si bila. Timpul de injumatatire plasmatica de eliminare a diclofenacului este de 1-2 ore. Clearance-ul plasmatic total este in jur de 263 ml/min.
Farmacocinetica grupelor speciale de populatie:
Nu au fost observate diferente relevante dependente de varsta in ceea ce priveste absorbtia acestui medicament, metabolismul sau excretia sa, cu exceptia faptului ca, in urma unor experimente, dupa 15 minute de administrare i.v a diclofenacului la pacienti varstnici s-a observat o concentratie plasmatica cu 50% mai mare la acestia decat la voluntarii tineri sanatosi.
La pacientii cu insuficienta renala, la un clearance al creatininei mai mic de 10 ml/min, nivelul plasmatic de referinta a metabolitilor hidroxi- sunt de aproximativ 4 ori mai mari decat la subiectii normali. Totusi, metabolitii sunt, in final, eliminati la nivel biliar.
La pacientii cu hepatita cronica sau ciroza nedecompensata, cinetica si metabolismul diclofenacului este acelasi ca si la pacientii fara afectiuni hepatice.
Date preclinice de siguranta
Reactiile adverse neobservate in studii clinice, dar semnalate la animale la nivele de expunere similare cu cele clinice si cu posibila relevanta pentru utilizarea clinica, au fost: (in urma administrarii a 2 mg si a 4 mg diclofenac/kg/zi in timpul sarcinii la soareci si sobolani): scaderea greutatii fetusilor, a vitezei de crestere a acestora, precum si a duratei lor de supravietuire.
Nu s-au evidentiat, la diclofenac, efecte carcinogene si nici potential mutagen prin studii in vitro si in vivo. In studii asupra reproducerii la sobolani care au primit pana la 4 mg diclofenac/kg/zi, nu s-a evidentiat afectarea fertilitatii. Lipsa teratogenitatii a fost demonstrata in studii la iepuri care au primit pana la 10 mg diclofenac/kg/zi si la soareci tratati cu 20 mg diclofenac/kg/zi.