Clindamycin solutie injectabila 300mg/2ml, 10 fiole, Hemofarm

Indicatii
Terapia infectiilor cauzate de bacterii anaerobe sensibile si bacterii aerobe Gram-pozitiv, in special cele determinate de tulpini bactericide de streptococi microaerofili, stafilococi si pneumococi, cum sunt:

infectii ale tractului respirator superior: amigdalite, faringite, sinuzite, otite medii, scarlatina;

infectii ale tractului respirator inferior: bronsite, pneumonii, empiem si abces pulmonar;

infectii ale pielii si fanerelor: acnee, furuncul, celulita, impetigo, abcese, erizipel si paronichie (panaritiu);

infectii osteo-articulare: osteomielita si artrita septica;

infectii genitale, incluzand endometrita, infectii vaginale, abcese tubo-ovariene, salpingita si boli inflamatorii pelvine (in asociere cu un antibiotic cu actiune asupra germenilor gram negativ);

infectii intra-abdominale - peritonita si abcese abdominale (in asociere cu un antibiotic cu actiune asupra germenilor Gram negativ);

septicemie si endocardita: eficacitatea clindamicinei in terapia cazurilor selectionate de endocardita este demonstrata, daca efectul bactericid al clindamicinei fata de agentul etiologic a fost corespunzator testat in vitro;

infectii dentare: abces periodontal si periodontita.

Se recomanda testarea sensibilitatii pacientului la clindamicina, inainte de inceperea tratamentului.

Dozaj
Dozele si modul de administrare vor fi stabilite in functie de severitatea infectiei, starea pacientului si sensibilitatea agentului etiologic.

Recomandari generale:

Dozele de fosfat de clindamicina recomandate (administrare intramusculara sau intravenoasa):

*) copii cu varsta peste o luna

Doza poate fi crescuta in infectii severe sau cu risc letal, in special cand au fost suspicionate sau detectate in organism Bacteroides fragilis, tulpini de Peptococcus sau tulpini de Clostridium cum sunt Clostridium perfringens. La adulti, dozele mai mari de pana la 2400 mg clindamicina pe zi se administreaza intravenos.

Doza zilnica maxima este de 4800 mg clindamicina (fosfat).

Nu se recomanda administrarea intramusculara a unei doze mai mari de 600 mg clindamicina.

Alternativ, prima doza de clindamicina se poate administra in perfuzie de scurta durata, in decurs de 10 minute sau mai mult, apoi sub forma de perfuzie prelungita, dupa cum urmeaza:

Recomandari speciale:

copii sub o luna: 15 - 20 mg clindamicina/kg si zi, administrata i.v., in 3 - 4 prize egale. La prematurii cu greutate mica poate fi necesara reducerea dozelor.

infectii ginecologice (BIP): 900 mg clindamicina administrata i.v. la fiecare 8 ore, in asociere cu un antibiotic cu spectru asupra germenilor Gram-negativ, aerobi, de exemplu: gentamicina. Dupa maxim 4 zile si minim 48 ore, se poate trece la administrarea orala - 450 mg clindamicina la 6 ore, timp de 10 - 14 zile.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa, lincomicina sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Atentionari
Utilizarea antibioticelor poate determina dezvoltarea de tulpini bacteriene rezistente si/sau fungi. In cazul aparitiei unei suprainfectii in timpul tratamentului cu clindamicina, trebuie instituita de urgenta o terapie specifica.

Solutia parenterala contine alcool benzilic. La prematuri, s-a raportat asocierea dintre administrarea alcoolului benzilic si aparitia gasping sindrom-ului, cu evolutie letala.

In cazul aparitiei unui episod diareic persistent in timpul tratamentului cu clindamicina, administrarea medicamentului trebuie intrerupta datorita posibilitatii aparitiei colitei pseudomembranoase care necesita un tratament specific. Aceasta poate sa apara chiar la mai multe saptamani de la intreruperea tratamentului. Diareea poate fi severa si trebuie tratata cu un antibiotic activ pentru Clostridium difficile, care este producator de toxine. De asemenea, este contraindicata administrarea de inhibitori ai peristaltismului intestinal.

Se recomanda prudenta la pacientii cu antecedente de boli gastro-intestinale, in special colita si la pacientii cu afectiuni renale sau hepatice.

La acesti pacienti se recomanda monitorizarea concentratiei plasmatice a clindamicinei in timpul tratamentului cu doze maxime, deoarece acesti pacienti prezinta o crestere a concentratiilor plasmatice si o prelungire a timpului de injumatatire plasmatica prin eliminare. Tratamentele de lunga durata trebuie efectuate sub stricta monitorizare a hemoleucogramei, enzimelor hepatice si a functiei renale.

Deoarece clindamicina nu difuzeaza in lichidul cefalorahidian in cantitati suficiente, medicamentul nu este recomandat in tratamentul meningitelor.

Se recomanda prudenta in cazul administrarii clindamicinei la pacientii cu teren atopic cu antecedente de astm bronsic sau alte alergii.

Fosfatul de clindamicina nu se administreaza nediluat intravenos in bolus, ci perfuzat in cel putin 10 - 60 minute.

Clindamicyn contine alcool benzilic. Nu trebuie administrat la prematuri sau nou-nascuti. Poate provoca reactii toxice si alergice la sugari si copii sub 3 ani. Clindamycin contine sodiu, sub 1 mmol/doza, adica practic ”nu contine sodiu”.
Interactiuni
Alte antibiotice

In vitro, s-a demonstrat antagonism intre clindamicina si eritromicina.

In vitro, in cazul administrarii concomitente de clindamicina, efectul aminoglicozidelor este scazut. Acest efect nu poate fi confirmat in vivo.

Curarizante

Deoarece clindamicina potenteaza efectul curarizantelor, antibioticul administrat in perfuzie trebuie administrat fie inainte, fie dupa administrarea curarelor. Se recomanda supravegherea gradului curarizarii la sfarsitul anesteziei.

Ciclosporina

Scaderea concentratiei plasmatice a imunosupresorului cu risc de scadere a activitatii imunosupresoare. Se recomanda monitorizarea concentratiei plasmatice a ciclosporinei si, daca este considerata necesara, cresterea dozei.

In timpul tratamentului cu antibiotice (in special fluorochinolone, macrolide, cicline, cotrimoxazol si anumite cefalosporine) la pacientii care sunt prezenti factorii de risc (infectii sau inflamatii severe, varsta inaintata si starea generala grava) poate sa apara un dezechilibru al INR-ului.

Antagonisti ai vitaminei K

La pacientii tratati cu clindamicina in combinatie cu un antagonist al vitaminei k (de exemplu warfarina, acenocumarol si fluindiona), a fost raportata cresterea testelor de coagulare (PT/INR) si/sau de sangerare. Prin urmare, testele de coagulare trebuie monitorizate frecvent la pacientii tratati cu antagonisti ai vitaminei K.

Sarcina
Studiile asupra reproducerii efectuate la animale nu au evidentiat riscuri pentru fat, dar, pana in prezent, nu exista studii adecvate si controlate efectuate la gravide.

De aceea, clindamicina trebuie administrata in timpul sarcinii numai daca beneficiile materne justifica riscurile potentiale pentru fat.

Clindamicina se excreta in laptele matern in concentratii cuprinse intre 0,7 - 3,8 μg/ml; in functie de importanta tratamentului pentru mama se recomanda, fie intreruperea alaptarii, fie intreruperea administrarii produsului.

Condus auto
Clindamicina nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse
Tulburari gastro-intestinale:

Epigastralgii, dureri abdominale, greata, varsaturi, diaree persistenta si esofagita in cazul administrarii orale (aproximativ 8%). In cazul administrarii intravenoase poate apare "gust metalic".

Ca si in cazul altor antibiotice, tratamentul cu clindamicina se asociaza cu cazuri grave, potential letale de colita pseudomembranoasa. Aceasta colita asociata tratamentului cu antibiotice este determinata de toxine produse de catre Clostridium difficile. Aspectul clinic este de diaree apoasa usoara pana la diaree persistenta severa, leucocitoza, febra, crampe abdominale severe, care pot fi asociate cu eliminare de sange si mucus. Evolutia se poate face catre peritonita, soc si megacolon toxic.

Diagnosticul de colita determinata de tratamentul cu antibiotice se face uzual pe recunoasterea semnelor clinice si este confirmata prin aspectul endoscopic de colita pseudomembranoasa. De asemenea, prezenta bolii poate fi confirmata prin culturi din materiile fecale pentru Clostridium difficile, pe medii selective si analiza toxinelor de Clostridium difficile din materiile fecale.

Colita asociata antibioterapiei apare in cursul administrarii sau in primele doua - trei saptamani dupa tratament. Afectiunea evolueaza mai sever la pacientii varstnici sau tarati. Administrarea clindamicinei trebuie intrerupta in cazul aparitiei semnelor de colita. Se recomanda administrarea de colestiramina (4 g de 3 ori pe zi) si rasini de colestiramina (5 g de 3 ori pe zi) deoarece aceste substante leaga toxina in vitro.

In cazul aparitiei colitei severe se recomanda reechilibrare hidro-electrolitica si substitutie proteica adecvata. Studiile efectuate indica toxina sau toxinele produse de clostridii (in special Clostridium difficile) ca agent etiologic direct in producerea colitelor post-antibioterapie. De asemenea, aceste studii indica faptul ca aceste clostridii toxigenice sunt de obicei sensibile in vitro la vancomicina. Administrarea orala a 125 - 500 mg vancomicina, de 4 ori pe zi, timp de 7 - 10 zile determina disparitia rapida a toxinei din probele de materii fecale si ameliorarea semnificativa clinic a diareei. Rareori, colita poate reapare dupa intreruperea tratamentului cu vancomicina. In vitro, vancomicina este legata prin intermediul colestiraminei sau rasinilor de colestiramina. In cazul administrarii concomitente de rasini si vancomicina se recomanda administrarea celor doua medicamente la ore diferite.

Ca o alternativa, se poate administra bacitracina, 25000 unitati de 4 ori pe zi, oral, timp de 7 - 10 zile.

Tulburari ale sistemului imunitar:

Rash, eruptii maculopapuloase si urticarie au fost observate in timpul tratamentului cu clindamicina. La pacientii alergici la penicilina au fost raportate prurit, urticarie, edem Quincke si soc anafilactic.

Cea mai frecventa reactie adversa raportata a fost eruptia cutanata morbiliforma, generalizata, usoara pana la moderata.

In rare cazuri, au fost raportate eritem polimorf sau manifestari asemanatoare sindromului Stevens-Johnson sau Lyell asociate terapiei cu clindamicina.

Tulburari hepatobiliare

In timpul tratamentului cu clindamicina s-a raportat aparitia icterului si a modificarilor testelor functionale hepatice (bilirubina, ASAT, fosfataza alcalina).

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat:

Prurit, rash, eruptii cutanate, urticarie, vaginita si rare cazuri de dermatita exfoliativa sau buloasa.

Tulburari hematologice si limfatice:

Neutropenie (leucopenie) tranzitorie, eozinofilie, agranulocitoza si trombocitopenie. Nu s-a stabilit o relatie cauzala directa intre administrarea de clindamicina si oricare dintre reactiile adverse sus mentionate.

Tulburari vasculare:

Rar, in cazul administrarii intravenoase rapide a fost raportata aparitia hipotensiunii arteriale si stop cardiac.

Tulburari generale si la nivelul locului de administrare:

In cazul administrarii intramusculare au fost raportate: durere, iritatie locala sau formare de abcese. In cazul administrarii intravenoase au fost raportate cazuri de tromboflebita.

Aceste reactii adverse pot fi evitate prin administrarea intramusculara profunda si prin folosirea unui cateter corespunzator.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj
Nu au fost raportate cazuri de supradozaj la om. In caz de supradozaj se recomanda tratament simptomatic si de sustinere; hemodializa si dializa peritoneala nu sunt eficace pentru eliminarea clindamicinei din organism.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antibiotice de uz sistemic, macrolide, lincosamide si streptogramine, lincosamide.

Cod ATC: J01FF01

Clindamicina (7-cloro-7-dezoxi-lincomicina) este un antibiotic derivat al lincomicinei obtinut din

Streptomyces lincolnensis.

Clindamicina se leaga de subunitatea 50S a ribozomului bacterian si inhiba sinteza proteinelor. Actiunea este predominant bacteriostatica, dar poate fi si bactericida in functie de concentratia si sensibilitatea agentului etiologic.

Desi fosfatul si ester palmitatul sunt inactive in vitro, ele sunt usor hidrolizate in vivo formand baza activa a clindamicinei.

Spectrul de activitate in vitro al clindamicinei include germeni sensibili aerobi Gram-pozitiv, bacterii sensibile anaerobe Gram-pozitiv si Gram-negativ si tulpini sensibile de Chlamydia trachomatis. In general, germenii aerobi Gram-negativ nu sunt sensibili la clindamicina.

Germeni sensibili CMI90 (µg/ml)

Actinomyces spp. 0,03 – 25

Bacteroides spp. 0,02 – 2

Bacteroides fragilis 0,1 – 3,1

Bacteroides melaningenicus 0,1 – 0,2

Bifidobakterium eriksonii 0,03 – 0,1

Chlamydia trachomatis 0,25 – 4,0

Clostridium perfringens 0,1 – 3,1

Corynebacterium-diphteriae ≤ 0,5

Erysiopelothrix rhusiopathiae 0,006 – 0,012

Eubacterium spp. 0,1 – 0,8

Eubacterium alactolyticum 0,1

Eubacterium lentum 0,1 – 0.8

Fusobacterium spp. 0,1 – 1,6

Gardnerella vaginalis 0,06

Mycoplasma hominis 0,01 – 0,4

Peptococcus 0,1 – 6,2

Peptostreptococcus 0,1 – 1,6

Propionibacterium acnes 0,03 – 0,5

Staphylococcus aureus (methicillin-susceptible) 0,03 – 0,12

Staphylococcus epidermidis sub 0,2 - peste 50

Streptococcus pyogenes (grup A) 0,02 – 0,4

Streptococcus agalactiae (grup B) 0,2 – 0,4 Streptococcus (group D, cu exceptia Enterococcus) ≤ 0,01 – 0,09 Streptococcus pneumoniae 0,01 – 0,06

Streptococcus viridans 0,01 – 0,06

Veillonella 0,03 – 0,12

Germeni moderat sensibili CMI90 (µg/ml)

Campylobacter fetus 0,02 - peste 100

Clostridium spp. 0,1 – 12,5

Flavobacterium spp. 0,5 – 8

Haemophilus spp. 0,02 – 50

Efectuarea testelor de sensibilitate este recomandata in cazul infectiilor cauzate de germeni moderat sensibili, in scopul excluderii unei posibile rezistente.

Sensibilitatea la clindamicina poate fi determinata pe baza procedeelor standardizate. Criteriile de sensibilitate:

Rezultatele de laborator ale testelor standardizate de difuziune pe disc si dilutie vor fi interpretate dupa urmatoarele criterii: germenii moderat sensibili sunt sensibili la doze mari sau daca infectia se limiteaza la tesuturile sau fluidele organismului in care se ating concentratii mari de antibiotic.

Dezvoltarea rezistentei la clindamicina poate fi naturala sau dobandita. S-a demonstrat ca exista rezistenta incrucisata intre clindamicina si lincomicina. De asemenea, a fost demonstrat antagonismul intre clindamicina, macrolide si cloramfenicol.

Proprietati farmacocinetice
Concentratia plasmatica maxima de 9 μg/ml se atinge in 1 - 3 ore de la administrarea i.m. a 600 mg clindamicina. Concentratia plasmatica maxima la sfarsitul perfuziei este de 7 μg/ml respectiv 10 μg/ml dupa administrarea i.v. a 300 mg in decurs de 10 minute, respectiv 600 mg in decurs de 20 minute. Tabelul 1 prezinta media concentratiilor plasmatice maxime dupa administrarea de fosfat de clindamicina. Concentratia plasmatica a clindamicinei poate fi mentinuta la valori mai mari decat concentratia inhibitorie minima in vitro pentru majoritatea germenilor sensibili, prin administrarea de fosfat de clindamicina la fiecare 8 - 12 ore pentru adulti si la fiecare 6 - 8 ore pentru copii sau prin perfuzie intravenoasa. Concentratia plasmatica de echilibru este atinsa dupa a treia doza administrata.

Tabelul 1 :

*)sursa acestor date a fost reprezentata de un grup de pacienti care au urmat tratament antiinfectios.

Distributie:

Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de 40 - 90%. Clindamicina difuzeaza usor in majoritatea tesuturilor si fluidelor organismului. Volumul de distributie este de 43 - 74 litri. In tesutul osos este obtinuta o concentratie plasmatica de ±40% (20 - 75%); in laptele matern este de 50 - 100%, in lichidul sinovial 50%, in sputa 30 - 75%, iar in lichidul peritoneal 50 - 90%.

Clindamicina nu difuzeaza in lichidul cefalorahidian nici chiar in cazul meningitelor. Clindamicina traverseaza bariera feto - placentara.

Metabolizare:

Clindamicina este metabolizata la nivel hepatic rezultand diferiti metaboliti cu actiune antibacteriana variata, cum sunt N-dimetil clindamicina (farmacologic mult mai activ decat clindamicina) si sulfoxid de clindamicina (mai putin activ decat clindamicina).

Eliminare:

Timpul mediu de injumatatire plasmatica al clindamicinei este de 1,5 - 3,5 ore. Aproximativ 10 - 20% din doza administrata oral se excreta prin urina sub forma nemetabolizata, si 4% prin materiile fecale. Restul se excreta sub forma de metaboliti inactivi biologic. Excretia prin secretia biliara fata de cea prin materiile fecale este de 0,9.

Cinetica in situatii clinice speciale:

La pacientii cu alterarea severa a functiei renale si hepatice, timpul de injumatatire plasmatica este mai lung. In cazul in care afectiunile hepatice sau renale sunt usoare, schema de tratament nu necesita modificari. Nu se produce acumulare.

Date preclinice de siguranta
Fosfatul de clindamicina este inactiv biologic. In vivo el este rapid transformat prin hidrolizare in clindamicina, activa. De aceea, datele toxicologice sunt considerate relevante pentru fosfatul de clindamicina.

Clindamicina administrata oral la caine a fost bine tolerata.

Studiile asupra toxicitatii dupa administrare orala, efectuate la sobolani Spartan Sprague-Dawley si caini Beagle, timp de un an, la doze de 30, 100 si 300 mg/kg si zi (3 g/zi la caine), au demonstrat buna toleranta a clindamicinei hidroclorid.

Nu au fost semnalate diferente semnificative din punct de vedere patologic intre grupul animalelor tratate cu clindamicina hidroclorid fata de grupul de control. Sobolanii care au primit clindamicina hidroclorid 600 mg/kg si zi timp de 6 luni, au tolerat bine medicamentul; totusi, cainii care au primit doze similare au prezentat varsaturi, inapetenta si scadere semnificativa in greutate.

Studiile asupra fertilitatii efectuate la sobolani tratati oral cu doze de pana la 300 mg/kg si zi (de 31 ori doza la om raportata la suprafata corporala) nu au relevat efecte asupra fertilitatii.

Studiile asupra reproducerii efectuate la sobolan si soarece la care s-au administrat oral si parenteral doze de clindamicina de pana la 600 mg/kg si zi (de 2,4 respectiv 1,2 ori doza maxima la om raportata la suprafata corporala) nu au relevat afectari ale fatului datorate clindamicinei. La o singura specie de soarece a fost semnalat palatoschizis la fetii animalelor tratate; deoarece aceasta modificare nu a fost semnalata si la alte specii de soarece sau la alte rase de animale, este considerata a fi un efect de specie.

Testele standard de genotoxicitate includ testul micronucleilor la sobolan si testul Ames. Ambele teste au fost negative: clindamicina nu are potential mutagen.

Nu au fost efectuate studii pe termen lung la animale pentru evaluarea potentialului carcinogen al clindamicinei.