Clopixol 10mg, 50 comrpimate filmate, Lundbeck

Indicatii

Schizofrenie acuta si cronica si alte psihoze, in special in prezenta unor simptome cum sunt halucinatiile, iluziile si tulburarile de gandire, impreuna cu agitatia, neliniste, ostilitate si agresivitate. Episoade maniacale in boala maniaco depresiva.

Agitatie si alte tulburari comportamentale la pacientii cu retard mintal.

Dozaj
Adulti

Doza trebuie ajustata individual in functie de starea clinica a pacientului. In general, trebuie administrate initial doze mici si crescute, cat mai curand posibil, pana la doza minima eficace, in functie de raspunsul terapeutic. In general, doza de intretinere poate fi administrata ca doza unica, seara, la culcare.

Schizofrenie acuta si alte psihoze acute, stari de agitatie acute severe, episoade maniacale

Doza uzuala este de 10 - 50 mg pe zi. In cazuri moderate pana la severe, doza initiala este de 20 mg pe zi; daca este necesar, doza poate fi crescuta treptat cu 10 - 20 mg la fiecare 2 - 3 zile pana la 75 mg pe zi sau mai mult. Doza maxima pentru administrare unica este de 40 mg si doza maxima zilnica 150 mg.

Schizofrenie cronica si alte psihoze cronice

Doza uzuala in tratamentul de intretinere este de 20 - 40 mg pe zi.

Agitatie la pacientii cu retard mintal

6-20 mg/zi, daca este necesar doza poate fi crescuta la 25-40 mg/zi.

Pacienti varstnici

Pacientilor varstnici trebuie sa li se administreze doza minima eficace.

Copii si adolescenti

Nu se recomanda administrarea diclorhidratului de zuclopentixol la copii si adolescenti, datorita lipsei experientei clinice.

Pacienti cu insuficienta renala

Clopixol poate fi administrat in doza uzuala la pacientii cu functie renala afectata.

Pacienti cu insuficienta hepatica

Doza trebuie stabilita atent; daca este posibil, se recomanda determinarea concentratiei plasmatice a zuclopentixolului.

Mod de administrare

Comprimatele filmate se inghit cu apa.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la zuclopentixol sau la oricare dintre excipienti (vezi pct. 6.1).

Stare de soc-colaps, afectarea starii de constientade diferite etiologii (de exemplu, intoxicatie acuta cu alcool etilic, barbiturice sau opiacee), coma.

Atentionari
Similar oricarui neuroleptic in timpul tratamentului exista posibilitatea aparitiei sindromului neuroleptic malign (hipertermie, rigiditate musculara, tulburari ale starii de constienta, instabilitatea sistemului nervos vegetativ).

Pacientii cu sindrom cerebral organic preexistent, retard mintal, consumatorii de alcool etilic si substante opioide prezinta risc letal crescut.

Tratament: se intrerupe administrarea neurolepticului. Se instituie tratament simptomatic si de sustinere a functiilor vitale.

Poate fi utila administrarea de dantrolen si bromocriptina.

Simptomele pot persista mai mult de o saptamana dupa intreruperea neurolepticelor orale si uneori, perioade mai mari cand sunt asociate cu formele retard ale medicamentului.

Similar altor medicamente neuroleptice, acetatul de zuclopentixol trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu sindrom cerebral organic, convulsii si boli hepatice in stadii avansate.

Asa cum se cunoaste in cazul altor medicamente psihotrope‚ zuclopentixol poate modifica raspunsul organismului la insulina si glucoza, necesitand ajustarea dozelor de medicamente in cadrul terapiei antidiabetice.

Pacientii cu tratament de lunga durata, in special cei cu doze mari, trebuie atent monitorizati si evaluati periodic pentru a decide daca doza de intretinere poate fi redusa.

Similar altor medicamente apartinand grupului de medicamente antipsihotice, zuclopentixolul poate determina prelungirea intervalului QT.

Persistenta intervalului QT prelungit poate creste riscul aritmiilor maligne. De aceea, zuclopentixolul trebuie administrat cu precautie pacientilor susceptibili (cu hipokaliemie, hipomagneziemie sau predispozitie genetica) si pacientilor cu antecedente de tulburari cardiovasculare, de exemplu, QT prelungit, bradicardie semnificativa (< 50 batai pe minut), infarct miocardic acut recent, insuficienta cardiaca decompensata sau aritmie cardiaca.

Administrarea concomitenta cu alte antipsihotice trebuie evitata (vezi pct. 4.5)

Cazuri de tromboembolism venos au fost raportate la administrarea de medicamente antipsihotice. Deoarece pacientii tratati cu antipsihotice adesea prezinta un risc dobandit pentru tromboemblolism venos, toti factorii posibili pentru riscul de tromboembolism venos trebuie identificati inainte si in timpul tratamentului cu zuclopenthixol si trebuiesc luate masuri preventive.

Varstnici

Accident vascular cerebral

In studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, la pacienti cu dementa, carora li s-au administrat antipsihotice atipice a fost observata o crestere de aproximativ 3 ori a riscului reactiior adverse cerebro-vasculare. Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Acest risc crescut nu poate fi exclus si in cazul administrarii altor antipsihotice sau la alte grupuri de pacienti. Zuclopentixolul trebuie administrat cu precautie pacientilor cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale.

Cresterea mortalitatii la pacientii varstnici cu dementa

Date din doua studii observationale arata ca pacientii varstnici cu dementa care sunt tratati cu antipsihotice prezinta un risc usor crescut de deces comparativ cu cei care nu sunt tratati cu antipsihotice. Nu sunt date suficiente pentru a prezenta o estimare precisa a gradului de risc si cauzele cresterii riscului sunt necunoscute.

Zuclopentixol nu are indicatie aprobata pentru a trata tulburari de comportament din dementa.

Excipienti

Clopixol contine lactoza monohidrat. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit total de lactaza sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Clopixol contine ulei de ricin hidrogenat. Poate provoca disconfort la nivelul stomacului si diaree.

Interactiuni
Asocieri nerecomandate

Zuclopentixol poate creste efectul sedativ al alcoolului, efectul barbituricelor si al altor substante deprimante ale SNC

Neurolepticele pot creste sau reduce efectul medicamentelor antihipertensive; efectul antihipertensiv al guanetidinei si al altor medicamente cu actiune similara este redus.

Administrarea concomitenta a neuroleptice cu litiu creste riscul neurotoxic. Antidepresive triciclice si neurolepticele isi inhiba reciproc metabolizarea.

Zuclopentixolul poate scadea efectul levodopa si al medicamentelor adrenergice.

Utilizarea concomitenta de metoclopramide si piperazina creste riscul tulburarilor extrapiramidale.

Deoarece zuclopentixol este metabolizat partial de CYP2D6, utilizarea concomitenta cu medicamente cunoscute ca inhibitori ai acestei enzime poate duce la reducerea clearance-ului zuclopentixolului.

Prelungirea intervalului QT in timpul tratamentului cu antipsihotice poate fi exacerbata prin administrarea concomitenta a altor medicamente care determina cresterea semnificativa a intervalului QT. Administrarea concomitenta a unor astfel de medicamente trebuie evitata.

Clasele relevante includ:

clasa Ia si III antiaritmice (de exemplu: chinidina, amiodarona, sotalol, dofetilida);

unele antipsihotice (de exemplu tioridazina);

unele macrolide (de exemplu eritromicina);

unele antihistaminice (de exemplu: terfenadina, astemizol);

unele chinolone (de exemplu: gatifloxacina, moxifloxacina).

Lista de mai sus nu este completa si trebuie evitate alte medicamente care determina cresterea semnificativa a intervalului QT (de exemplu: cisaprida, litiu).

Medicamentele care determina tulburari ale echilibrului hidroelectrolitic, cum sunt: diureticele tiazidice (hipokaliemie) si medicamentele care determina cresterea concentratiei plasmatice a zuclopentixolului trebuie, de asemenea, utilizate cu precautie, deoarece pot creste riscul prelungirii intervalului QT si aparitiei aritmiilor maligne (vezi pct. 4.4).

Sarcina
Sarcina

Zuclopentixol nu trebuie administrat in timpul sarcinii exceptand cazurile in care beneficiul terapeutic matern asteptat depaseste riscul teoretic fetal.

Nou-nascutii mamelor tratate cu medicamente neuroleptice pana in ultima perioada de sarcina pot prezenta semne de intoxicatie, cum sunt letargie, tremor si hiperexcitabilitate si au un scor APGAR mic.

La nou nascutii expusi la medicatie antipsihotica (inclusiv Clopixol) in trimestrul al III-lea de sarcina, pot aparea reactii adverse, inclusiv reactii extrapiramidale si/sau simptome de intrerupere, care pot varia ca severitate si durata dupa nastere. S-au raportat simptome precum agitatie, hipertonie musculara, hipotonie musculara, tremor, somnolenta, tulburari respiratorii si dificultati de alimentatie. In consecinta, nou nascutii trebuie monitorizati cu atentie.

Studiile privind efectele zuclopentixol asupra functiei de reproducere la animale nu au evidentiat o crestere a incidentei afectarii fatului sau alte efecte daunatoare asupra functiei de reproducere.

Alaptarea

Deoarece zuclopentixolul se excreta in laptele matern in cantitati mici, este putin probabilsa afecteze sugarul in cazul administrarii dozelor terapeutice. Doza ingerata de sugar reprezinta sub 1% din doza administrata mamei (exprimata in mg/kg).

Alaptarea poate fi continuata in timpul tratamentului cu zuclopentixol daca se considera ca este importanta pentru starea clinica a pacientei, dar se recomanda supravegherea sugarului, in special dupa primele 4 saptamani de la nastere.

Condus auto
Clopixol, comprimate filmate este un medicament cu efect sedativ Pacientii care urmeaza un tratament cu medicamente psihotrope pot prezenta unele tulburari de atentie sau de concentrare si trebuie avertizati despre posibilitatea afectarii capacitatii lor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse
Majoritatea reactiilor adverse sunt dependente de doza. Frecventa si severitatea acestor reactii adverse sunt mai pronuntate in faza initiala a tratamentului si scad in intensitate in timpul continuarii acestuia.

Pot sa apara reactii de tip extrapiramidal, in special la inceputul tratamentului. In majoritatea cazurilor aceste reactii adverse pot fi controlate prin scaderea dozei si/sau prin administrarea medicamentelor antiparkinsoniene. Administrarea de rutina, in scop preventiv, a medicamentelor antiparkinsoniene nu este recomandata.Medicamentele antiparkinsoniene nu amelioreaza diskinezia tardiva, ci pot agrava aceste simptome. Se recomanda reducerea dozei sau, daca este posibil, intreruperea terapiei.

In cazul acatiziei persistente pot fi utile benzodiazepinele sau propranololul.

Frecventa reactiilor adverse este prezentata conform datelor din literatura de specialitate si din raportarile spontane:

Frecventa este definita folosind urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mare sau egal 1/10), frecvente (mai mare sau egal 1/100 si mai mic 1/10), mai putin frecvente (mai mare sau egal 1/1000 si mai mic 1/100), rare (mai mare sau egal 1/10000 si mai mic 1/1000), foarte rare (mai mic 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Similar altor medicamente din clasa terapeutica a antipsihoticelor, au fost raportate in legatura cu administrarea zuclopentixolului: cazuri rare de prelungire a intervalului QT, aritmii ventriculare- fibrilatie ventriculara, tahicardie ventriculara, torsada varfurilor si moarte subita inexplicabila (vezi pct. 4.4).

Intreruperea brusca a administrarii zuclopentixolului poate determina simptome ale sindromului de intrerupere. Cele mai frecvente simptome sunt: greata, varsaturi, anorexie, diaree, rinoree, transpiratii, mialgii, parestezie, insomnie, neliniste, anxietate si agitatie. Pacientii pot, de asemenea,

sa prezinte vertij, senzatii alternative de cald-rece si tremor. In general, simptomele apar dupa 1-4 zile de la intrerupere si dispar in decurs de 7-14 zile.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
Simptomatologie

Somnolenta‚ coma, simptome extrapiramidale, convulsii, soc, hipertermie sau hipotermie.

In cazul unui supradozaj asociat cu medicamente cunoscute pentru efecte asupra inimii s-au raportat: modificari de ECG, prelungirea intervalului QT, torsada varfurilor, stop cardiac si aritmii ventriculare. In studii clinice cea mai mare doza orala admimistrata de zuclopentixol a fost de 450 mg/zi.

Tratament

Tratamentul este simptomatic si de sustinere a functiilor vitale. Lavajul gastric poate fi util daca se instituie cat mai curand de la ingestie. Adrenalina (epinefrina) nu trebuie utilizata, deoarece in aceasta situatie poate accentua hipotensiunea arteriala. Convulsiile pot fi tratate cu diazepam si tulburarile de miscare cu biperiden.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: derivati de tioxantene, codul ATC: N05AF05. Mecanism de actiune

Zuclopenthixol este un neuroleptic din grupul tioxantenelor.

Efectul antipsihotic al medicamentelor neuroleptice este datorat efectului de blocare a receptorilor dopaminergici, dar este posibil sa contribuie si blocarea receptorului 5-HT (5-hidroxitriptamina). In vitro, zuclopentixolul are afinitate mare atat pentru receptorii dopaminergici D1 cat si pentru D2, precum si pentru receptorii alfa1-adrenergici si 5-HT2, dar nu are afinitate pentru receptorii colinergici muscarinici. De asemenea, are afinitate slaba pentru receptorii histaminergici (H1) si nu are activitate de blocare pentru receptorii alfa2-adrenergici.

In vivo, afinitatea de legare de receptorii D2 este mai puternica decat cea pentru receptorii D1. Zuclopentixolul s-a dovedit un neuroleptic potent in toate studiile de comportament privind activitatea neurolepticelor (efectul de blocare al receptorilor dopaminergici). S-a stabilit o corelatie intre modelele testelor in vivo‚ afinitatea pentru receptorii D2 in vitro si media dozelor antipsihotice orale zilnice.

Inhibarea activitatii locomotorii si prelungirea perioadei de somn indusa de alcool si barbiturice indica o activitate sedativa a zuclopentixolului.

Similar altor neuroleptice, zuclopentixolul creste prolactinemia.

Eficacitate clinica

In clinica, zuclopentixolul este indicat pentru tratamentul psihozelor acute si cronice, pentru tratamentul pacientilor cu handicap mintal hiperactivi si agresivi.

In afara de reducerea semnificativa sau disparitia simptomelor din schizofrenie, cum sunt halucinatiile, iluziile si tulburarile de gandire, zuclopentixolul are si un efect marcat asupra simptomelor asociate, cum sunt ostilitatea, suspiciunea, agitatia si agresivitatea.

Zuclopentixolul induce o sedare tranzitorie dependenta de doza. Totusi, o astfel de sedare initiala este de obicei avantajoasa in faza acuta a bolii. Toleranta la efectul sedativ nespecific se dezvolta rapid.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Dupa administrarea orala concentratia plasmatica maxima se realizeaza in 4 ore. Zuclopentixolul poate fi administrat indiferent de orarul meselor. Biodisponibilitatea medicamentului dupa administrarea orala este de 44%.

Distributie

Volumul aparent de distributie (Vd)β este de aproximativ 20 l/kg.

Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de aproximativ 98 – 99%.

Metabolizare

Metabolizarea zuclopentixolului are trei cai principale – sulfoxidarea‚ N-dezalchilarea la nivelul catenei laterale si glucurono-conjugarea. Metabolitii sunt inactivi din punct de vedere farmacologic. Zuclopentixolul are o concentratie mai mare decat metabolitii sai in creier si alte tesuturi.

Eliminare

Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare (T½ β) este de aproximativ 20 ore si clearance-ul sistemic mediu (Cls) este de aproximativ 0,86 1/min.

Zuclopentixolul este excretat in principal prin fecale, dar este prezent in mica masura (aproximativ 10%) si in urina. Numai aproximativ 0,1% din doza este excretata nemodificata in urina, ceea ce arata ca incarcarea renala este neglijabila.

La mamele care alapteaza, zuclopentixolul este excretat in cantitati mici in lapte. La femeile tratate cu preparate orale sau cu decanoat, la starea de echilibru, inaintea administrarii urmatoare, media raportului concentratiei in laptele matern/concentratie plasmatica a fost de aproximativ 0,29.

Linearitate

Cinetica este liniara. Concentratia serica la starea de echilibru se realizeaza in aproximativ 3-5 zile. Concentratia medie minima la starea de echilibru corespunzand la 20 mg zuclopentixol administrat pe cale orala o data pe zi a fost de 25 nmoli/l.

Varstnici

Parametrii farmacocinetici sunt practic independenti de varsta pacientilor.

Insuficienta renala

Pe baza parametrilor eliminarii mentionati mai sus se poate aprecia ca reducerea functiei renale nu va avea mare influenta asupra concentratiilor plasmatice ale medicamentului.

Insuficienta hepatica

Nu sunt disponibile date pentru acest grup de pacienti.

Polimorfism

Un studiu in vivo a aratat ca o parte din caile de metabolizare sunt supuse polimorfismului genetic al oxidarii sparteinei/debrisochinei (CYP2D6).

Relatii farmacocinetica/farmacodinamie

Se sugereaza ca valoarea concentratiei plasmatice minime (adica imediat inainte de urmatoarea administrare) sa fie de 2,8–12 ng/ml (7-30 nmol/l) aceasta constituind un ghid pentru tratamentul de intretinere la pacientii cu schizofrenie cu un grad mic spre moderat de gravitate a bolii.

Date preclinice de siguranta
Toxicitate dupa doza unica Zuclopentixolul are toxicitate acuta mica.

Toxicitate dupa doze repetate

In studiile de toxicitate cronica nu au fost demonstrate efecte toxice la dozele terapeutice de zuclopentixol.

Toxicitate asupra functiei de reproducere

Pe baza studiilor de toxicitate asupra functiei de reproducere nu sunt necesare masuri speciale in cazul administrarii zuclopentixolului la femeile aflate in perioada fertila. Cu toate acestea, intr-un studiu efectuat in perioada peri- sau postnatala la sobolani, administrarea dozelor de 5 si 15 mg/kg si zi au determinat cresterea mortalitatii natale, reducerea supravietuirii puilor si intarzierea dezvoltarii acestora. Semnificatia clinica a acestor date nu este clara si este posibil ca efectul asupra puilor sa fie datorat neglijentei mamelor expuse la doze toxice de zuclopentixol.

Mutagenitate si carcinogenitate

Zuclopentixolul nu are potential mutagen sau carcinogen.

Intr-un studiu la sobolan privind oncogenitatea administrarea unei doze de 30 mg/kg si zi timp de 2 ani, a determinat cresteri usoare ale frecventei adenocarcinomului mamar, adenomului si carcinomului insular pancreatic la femele si carcinomului parafolicular tiroidian. Cresterea usoara a frecventei acestor tumori este frecventa pentru antagonistii D2 care cresc secretia de prolactina cand sunt administrati la sobolani. Datorita diferentelor fiziologice intre sobolani si om privitor la prolactina semnificatia clinica a acestor rezultate nu este clara, dar se accepta ca nu este previzibil un risc carcinogen pentru pacienti.

Toxicitate locala

Se observa afectare locala musculara dupa injectarea solutiei apoase de neuroleptice, inclusiv de zuclopentixol. Afectarea muschiului dupa injectarea solutiei apoase este mai mare decat dupa injectarea unei solutii uleioase de acetat de zuclopentixol si de decanoat de zuclopentixol.