Clopixol picaturi 20mg/ml, 20ml, Lundbeck

Indicatii
Schizofrenie acuta si cronica si alte psihoze, in special in prezenta unor simptome cum sunt halucinatiile, iluziile si tulburarile de gandire impreuna cu agitatia, neliniste, ostilitate si agresivitate.

Episoade maniacale in boala maniaco depresiva.

Agitatie sau alte tulburari de comportament la pacientii cu retard mintal.

Dozaj
Doze Adulti

Doza trebuie ajustata individual in functie de starea clinica a pacientului. In general, trebuie

administrate initial doze mici si crescute, cat mai curand posibil, pana la doza minima eficace, in functie de raspunsul terapeutic. In general, doza de intretinere poate fi administrata ca doza unica, seara, la culcare.

Schizofrenie acuta si alte psihoze acute, stari de agitatie acute severe, episoade maniacale

Doza uzuala este de 10 - 50 mg pe zi. In cazuri moderate pana la severe, doza initiala este de 20 mg pe zi; daca este necesar, doza poate fi crescuta treptat cu 10 - 20 mg la fiecare 2 - 3 zile pana la 75 mg pe zi sau mai mult. Doza maxima pentru administrare unica este de 40 mg si doza maxima zilnica 150 mg.

Schizofrenie cronica si alte psihoze cronice

Doza uzuala in tratamentul de intretinere este de 20 - 40 mg pe zi.

Agitatie la pacientii cu retard mintal

6-20 mg/zi, daca este necesar doza poate fi crescuta la 25-40 mg/zi

Pacienti in varsta

Pacientilor in varsta trebuie sa li se administreze doza minima eficace.

Copii

Clopixol nu este recomandat la copii, datorita lipsei experientei clinice.

Pacienti cu insuficienta renala

Clopixol poate fi administrat in doza uzuala la pacientii cu functie renala afectata.

Pacienti cu insuficienta hepatica

Doza trebuie stabilita atent; daca este posibil, se recomanda determinarea concentratiei plasmatice a zuclopentixolului.

Mod de administrare

Solutia este usor de administrat in amestec, de exemplu cu apa, suc de portocale sau suc de mere.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Stare de soc-colaps, afectarea starii de constienta de diferite etiologii (de exemplu, intoxicatie acuta cu alcool etilic, barbiturice sau opiacee), coma.

Atentionari
Similar oricarui neuroleptic in timpul tratamentului exista posibilitatea aparitiei sindromului neuroleptic malign (hipertermie, rigiditate musculara, tulburari ale starii de constienta, instabilitatea sistemului nervos vegetativ). Riscul este mai crescut cu agentii cu potenta mai mare. Pacientii cu sindrom cerebral organic preexistent, retard mintal, consumatorii de alcool etilic si substante opioide prezinta risc letal crescut.

Tratament: se intrerupere administrarea neurolepticului. Se instituie tratament simptomatic si de sustinere a functiilor vitale. Poate fi utila administrarea de dantrolen si bromocriptina.

Simptomele pot persista mai mult de o saptamana dupa intreruperea neurolepticelor orale si uneori, perioade mai mari cand sunt asociate cu formele retard ale medicamentului.

Similar altor medicamente neuroleptice, acetatul de zuclopentixol trebuie utilizat cu precautie la pacientii cu sindrom cerebral organic, convulsii si boli hepatice in stadii avansate.

Asa cum se cunoaste in cazul altor medicamente psihotrope‚ zuclopentixol poate modifica raspunsul organismului la insulina si glucoza, necesitand ajustarea dozelor de medicamente in cadrul terapiei antidiabetice.

Pacientii cu tratament de lunga durata, in special cei cu doze mari, trebuie atent monitorizati si evaluati periodic pentru a decide daca doza de intretinere poate fi redusa.

Similar altor medicamente apartinand grupului de medicamente antipsihotice, zuclopentixolul poate determina prelungirea intervalului QT. Persistenta intervalului QT prelungit poate creste riscul aritmiilor maligne. De aceea, zuclopentixolul trebuie administrat cu precautie pacientilor susceptibili (cu hipokaliemie, hipomagneziemie sau predispozitie genetica) si pacientilor cu antecedente de

tulburari cardiovasculare, de exemplu, QT prelungit, bradicardie semnificativa (< 50 batai pe minut), infarct miocardic acut recent, insuficienta cardiaca decompensata sau aritmie cardiaca. Administrarea concomitenta cu alte antipsihotice trebuie evitata (vezi pct. 4.5)

Cazuri de tromboembolism venos au fost raportate la administrarea de medicamente antipsihotice. Deoarece pacientii tratati cu antipsihotice adesea prezinta un risc dobandit pentru tromboembolism venos, toti factorii posibili pentru riscul de tromboembolism venos trebuie identificati inainte si in timpul tratamentului cu zuclopentixol si trebuie luate masuri preventive.

Pacienti in varsta Accident vascular cerebral

In studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, la pacienti cu dementa, carora li s-au administrat

antipsihotice atipice a fost observata o crestere de aproximativ 3 ori a riscului reactiilor adverse cerebro-vasculare. Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Acest risc crescut nu poate fi exclus si in cazul administrarii altor antipsihotice sau la alte grupuri de pacienti. Zuclopentixolul trebuie administrat cu precautie pacientilor cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale.

Cresterea mortalitatii la pacientii varstnici cu dementa

Date din doua studii observationale arata ca pacientii varstnici cu dementa care sunt tratati cu antipsihotice prezinta un risc usor crescut de deces comparativ cu cei care nu sunt tratati cu antipsihotice. Nu sunt date suficiente pentru a prezenta o estimare precisa a gradului de risc si cauzele cresterii riscului sunt necunoscute.

Zuclopentixol nu are indicatie aprobata pentru a trata tulburari de comportament din dementa. Excipienti

Acest medicament contine alcool etilic 14,2 % v/v, (120 mg/ml).

Interactiuni
Asocieri care necesita precautie

Zuclopentixol poate creste efectul sedativ al alcoolului, efectul barbituricelor si al altor substante deprimante ale SNC

Neurolepticele pot creste sau reduce efectul medicamentelor antihipertensive; efectul antihipertensiv al guanetidinei si al altor medicamente cu actiune similara este redus.

Administrarea concomitenta a neuroleptice cu litiu creste riscul neurotoxic. Antidepresive triciclice si neurolepticele isi inhiba reciproc metabolizarea. Zuclopentixolul poate scadea efectul levodopa si al medicamentelor adrenergice.

Utilizarea concomitenta de metoclopramide si piperazina creste riscul tulburarilor extrapiramidale.

Deoarece zuclopentixol este metabolizat partial de CYP2D6, utilizarea concomitenta cu medicamente cunoscute ca inhibitori ai acestei enzime poate duce la reducerea clearance-ului zuclopentixolului.

Prelungirea intervalului QT in legatura cu tratamentul cu antipsihotice poate fi exacerbata prin administrarea concomitenta a altor medicamente care determina cresterea semnificativa a intervalului QT. Administrarea concomitenta a unor astfel de medicamente trebuie evitata.

Clasele relevante includ:

clasa Ia si III antiaritmice (de exemplu: chinidina, amiodarona, sotalol, dofetilida);

unele antipsihotice (de exemplu tioridazina);

unele macrolide (de exemplu eritromicina);

unele antihistaminice (de exemplu: terfenadina, astemizol);

unele chinolone (de exemplu: gatifloxacina, moxifloxacina).

Lista de mai sus nu este completa si trebuie evitate alte medicamente care determina cresterea semnificativa a intervalului QT (de exemplu: cisaprida, litiu).

Medicamentele care determina tulburari ale echilibrului hidroelectrolitic, cum sunt: diureticele tiazidice (hipokaliemie) si medicamentele care determina cresterea concentratiei plasmatice a zuclopentixolului trebuie, de asemenea, utilizate cu precautie, deoarece pot creste riscul prelungirii intervalului QT si aparitiei aritmiilor maligne (vezi pct. 4.4).

Sarcina
Sarcina

Zuclopentixol nu trebuie administrat in timpul sarcinii exceptand cazurile in care beneficiul terapeutic matern asteptat depaseste riscul teoretic fetal.

La nou-nascutii expusi la medicatie antipsihotica (inclusiv zuclopentixol) in trimestrul al III-lea de sarcina, pot aparea reactii adverse, inclusiv reactii extrapiramidale si/sau simptome de intrerupere, care pot varia ca severitate si durata dupa nastere. S-au raportat simptome precum agitatie, hipertonie musculara, hipotonie musculara, tremor, somnolenta, tulburari respiratorii si dificultati de alimentatie. In consecinta, nou-nascutii trebuie monitorizati cu atentie.

Studiile privind efectele zuclopentixol asupra functiei de reproducere la animale nu au evidentiat toxicitate reproductiva (vezi pct 5.3).

Alaptarea

Deoarece zuclopentixolul se excreta in laptele matern in cantitati mici, este putin probabil sa afecteze sugarul in cazul administrarii dozelor terapeutice. Doza ingerata de sugar reprezinta sub 1% din doza administrata mamei (exprimata in mg/kg). Alaptarea poate fi continuata in timpul tratamentului cu zuclopentixol daca se considera ca este importanta pentru starea clinica a pacientei, dar se recomanda supravegherea sugarului, in special dupa primele 4 saptamani de la nastere.

Fertilitatea

La om, s-au raportat reactii adverse cum ar fi: hiperprolactinemie, galactoree, amenoree, libido redus, disfunctii erectile si tulburari de ejaculare (vezi pct. 4.8). Acestea pot avea un impact negativ asupra functiei sexuale si fertilitatii la femei si/sau barbati.

Daca apar semne clinice semnificative de hiperprolactinemie, galactoree, amenoree sau disfunctii sexuale, trebuie luata in considerare reducerea dozei (daca se poate) sau oprirea tratamentului. Aceste efecte sunt reversibile la oprirea tratatmentului.

Administrarea de zuclopentixol la sobolani masculi si femele a fost asociata cu o usoara intarziere la imperechere. Intr-un experiment in care zuclopentixol a fost administrat in alimente, s-au observat tulburari la imperechere si procent redus de conceptie.

Condus auto
Clopixol este un medicament cu efect sedativ. Pacientii care urmeaza un tratament cu medicamente psihotrope pot prezenta unele tulburari de atentie sau de concentrare si trebuie avertizati despre posibilitatea afectarii capacitatii lor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse
Majoritatea reactiilor adverse sunt dependente de doza. Frecventa si severitatea acestor reactii adverse sunt mai pronuntate in faza initiala a tratamentului si scad in intensitate in timpul continuarii acestuia.

Pot sa apara reactii de tip extrapiramidal, in special la inceputul tratamentului. In majoritatea cazurilor aceste reactii adverse pot fi controlate prin scaderea dozei si/sau prin administrarea medicamentelor

antiparkinsoniene. Administrarea de rutina, in scop preventiv, a medicamentelor antiparkinsoniene nu este recomandata. Medicamentele antiparkinsoniene nu amelioreaza diskinezia tardiva, ci pot agrava aceste simptome. Se recomanda reducerea dozei sau, daca este posibil, intreruperea terapiei. In cazul akatisiei persistente pot fi utile benzodiazepinele sau propranololul.

Frecventa reactiilor adverse este prezentata conform datelor din literatura de specialitate si din raportarile spontane:

Frecventa este definita folosind urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mare sau egal 1/10), frecvente (mai mic sau egal 1/100 si mai mare 1/10), mai putin frecvente (mai mic sau egal 1/1000 si mai mare 1/100), rare (mai mic sau egal 1/10000 si mai mare 1/1000), foarte rare (mai mic de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Similar altor medicamente din clasa terapeutica a antipsihoticelor, au fost raportate in legatura cu administrarea zuclopentixolului: cazuri rare de prelungire a intervalului QT, aritmii ventriculare- fibrilatie ventriculara, tahicardie ventriculara, torsada varfurilor si moarte subita inexplicabila (vezi pct. 4.4).

Intreruperea brusca a administrarii zuclopentixolului poate determina simptome ale sindromului de intrerupere. Cele mai frecvente simptome sunt: greata, varsaturi, anorexie, diaree, rinoree, transpiratii, mialgii, parestezie, insomnie, neliniste, anxietate si agitatie. Pacientii pot, de asemenea,

sa prezinte vertij, senzatii alternative de cald-rece si tremor. In general, simptomele apar dupa 1-4 zile de la intrerupere si dispar in decurs de 7-14 zile.

Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a

Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj
Simptomatologie

Somnolenta‚ coma, simptome extrapiramidale, convulsii, soc, hipertermie sau hipotermie.

In cazul unui supradozaj asociat cu medicamente cunoscute pentru efecte asupra inimii s-au raportat: modificari de ECG, prelungirea intervalului QT, torsada varfurilor, stop cardiac si aritmii ventriculare.

In studii clinice cea mai mare doza administrata oral a fost de 450 mg/zi.

Tratament

Tratamentul este simptomatic si de sustinere a functiilor vitale. Trebuie instituite masuri pentru sustinerea aparatului respirator si cardiovascular.Adrenalina (epinefrina) nu trebuie utilizata, deoarece in aceasta situatie poate accentua hipotensiunea arteriala. Convulsiile pot fi tratate cu diazepam si tulburarile de miscare cu biperiden.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: Neuroleptice (antipsihiotice) codul ATC: N05AF05.

Mecanism de actiune

Zuclopenthixol este un neuroleptic din grupul tioxantenelor.

Efectul antipsihotic al medicamentelor neuroleptice este datorat efectului de blocare a receptorilor dopaminergici, dar este posibil sa contribuie si blocarea receptorului 5-HT (5-hidroxitriptamina). In vitro, zuclopentixolul are afinitate mare atat pentru receptorii dopaminergici D1 cat si pentru D2, precum si pentru receptorii alfa1-adrenergici si 5-HT2, dar nu are afinitate pentru receptorii colinergici muscarinici. De asemenea, are afinitate slaba pentru receptorii histaminergici (H1) si nu are activitate de blocare pentru receptorii alfa2-adrenergici.

In vivo, afinitatea de legare de receptorii D2 este mai puternica decat cea pentru receptorii D1. Zuclopentixolul s-a dovedit un neuroleptic potent in toate studiile de comportament privind activitatea neurolepticelor (efectul de blocare al receptorilor dopaminergici). S-a stabilit o corelatie intre modelele testelor in vivo‚ afinitatea pentru receptorii D2 in vitro si media dozelor antipsihotice orale zilnice.

Inhibarea activitatii locomotorii si prelungirea perioadei de somn indusa de alcool etilic si barbiturice indica o activitate sedativa a zuclopentixolului.

Similar altor neuroleptice, zuclopentixolul creste prolactinemia.

Eficacitate si siguranta clinica

In clinica, zuclopentixolul este indicat pentru tratamentul psihozelor acute si cronice, pentru tratamentul pacientilor cu handicap mintal hiperactivi si agresivi.

In afara de reducerea semnificativa sau disparitia simptomelor din schizofrenie, cum sunt halucinatiile, iluziile si tulburarile de gandire, zuclopentixolul are si un efect marcat asupra simptomelor asociate, cum sunt ostilitatea, suspiciunea, agitatia si agresivitatea.

Zuclopentixolul induce o sedare tranzitorie dependenta de doza. Totusi, o astfel de sedare initiala este de obicei avantajoasa in faza acuta a bolii. Toleranta la efectul sedativ nespecific se dezvolta rapid.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Dupa administrarea orala concentratia plasmatica maxima se atinge in aproximativ 4 ore. Zuclopentixolul poate fi administrat indiferent de orarul meselor. Biodisponibilitatea orala este de aproximativ 44%.

Distributie

Volumul aparent de distributie (Vd)β este de aproximativ 20 l/kg.

Se leaga de proteinele plasmatice in proportie de aproximativ 98 – 99%.

Biotransformare

Metabolizarea zuclopentixolului are trei cai principale – sulfoxidarea‚ N-dezalchilarea la nivelul catenei laterale si glucurono-conjugarea. Metabolitii sunt inactivi din punct de vedere farmacologic . Zuclopentixolul are o concentratie mai mare decat metabolitii sai in creier si alte tesuturi.

Eliminare

Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare (T½ β) este de aproximativ 20 ore si clearance-ul sistemic mediu (Cls) este de aproximativ 0,86 1/min.

Zuclopentixolul este excretat in principal prin fecale, dar este prezent in mica masura (aproximativ 10%) si in urina. Numai aproximativ 0,1% din doza este excretata nemodificata in urina, ceea ce arata ca incarcarea renala este neglijabila.

La mamele care alapteaza, zuclopentixolul este excretat in cantitati mici in lapte. La femeile tratate cu preparate orale sau cu decanoat, la starea de echilibru, inaintea administrarii urmatoare, media raportului concentratiei in laptele matern/concentratie plasmatica a fost de aproximativ 0,29.

Linearitate

Cinetica este liniara. Concentratiile plasmatice la starea de echilibru se ating in aproximativ 3-5 zile. Media concentratiei minime la starea de echilibru corespunzand la 20 mg zuclopentixol oral odata pe zi a fost de 25 nmoli/l.

Pacientii in varsta

Parametrii farmacocinetici sunt independenti de varsta pacientilor.

Insuficienta renala

Pe baza parametrilor eliminarii mentionati mai sus se poate aprecia ca reducerea functiei renale nu va avea mare influenta asupra concentratiilor plasmatice ale medicamentului.

Insuficienta hepatica

Nu sunt disponibile date pentru acest grup de pacienti.

Polimorfism

Un studiu in vivo a aratat ca o parte din caile de metabolizare sunt supuse polimorfismului genetic al oxidarii sparteinei/debrisochinei (CYP2D6).

Date preclinice de siguranta
Toxicitate acuta

Zuclopentixolul are toxicitate acuta mica.

Toxicitate cronica

In studiile de toxicitate cronica nu s-au constatat efecte toxice la dozele terapeutice de zuclopentixol.

Toxicitate asupra functiei de reproducere

Intr-un studiu pe trei generatii la sobolani, a fost observata o intarziere in imperechere. Dupa imperechere, nu a existat niciun efect asupra fertilitatii. Intr-un experiment in care zuclopentixol a fost administrat in alimente, s-au observat tulburari la imperechere si procent redus de conceptie.

Studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere nu au evidentiat efecte embriotoxice sau teratogene. Intr-un studiu peri/postnatal la sobolani, dozele de 5 si 15 mg/kg si zi au produs cresterea incidentei de nasteri a puilor morti, reducerea supravietuirii puilor si intarzierea dezvoltarii acestora. Semnificatia clinica a acestor date nu este clara si este posibil ca efectul asupra puilor sa fie datorat neglijentei mamelor expuse la doze toxice de medicament.

Mutagenitate si carcinogenitate

Zuclopentixolul nu are potential mutagen sau carcinogen.

Intr-un studiu la sobolan privind oncogenitatea folosind o doza maxima de 30 mg/kg si zi timp de 2 ani, s-a observat o crestere usoara nestatistica in incidenta adenocarcinomului mamar, a adenomului si carcinomului insular pancreatic la femele si a carcinomului parafolicular tiroidian. Cresterea usoara in incidenta acestor tumori este comuna pentru antagonistii D2 care cresc secretia de prolactina cand sunt administrati la sobolani. Diferentele fiziologice intre sobolani si subiectii umani in ceea ce priveste prolactina fac ca semnificatia clinica a acestor rezultate sa fie neclara, dar se accepta ca nu este previzibil un risc carcinogen pentru pacienti.