Tratamentul simptomelor functionale ale hiperplaziei benigne de prostata (HBP).
Dozaj
Doze
1 capsula Contiflo MR pe zi, administrata cu sau fara alimente.
Copii si adolescenti
Nu au fost stabilite siguranta si eficacitatea tamsulosinului la copii cu varsta mai mica de 18 ani. Datele disponibile pana in prezent sunt descrise in sectiunea 5.1.
Mod de administrare Administrare orala.
Capsula trebuie inghitita intreaga si nu trebuie sa fie zdrobita sau mestecata, deoarece aceasta interfereaza cu eliberarea prelungita a ingredientului activ.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la clorhidrat de tamsulosin sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Antecedente de hipotensiune ortostatica.
Insuficienta hepatica severa.
Atentionari
Ca si in cazul altor antagonisti α1-adrenergici, in timpul tratamentului cu tamsulosin pot sa apara cazuri individuale de hipotensiune arteriala si rareori sincope. in cazul aparitiei primelor semne de hipotensiune arteriala ortostatica (ameteli, slabiciune), pacientul se va aseza sau se va culca pana la disparitia simptomelor.
inainte de inceperea tratamentului cu tamsulosin este necesara examinarea atenta a pacientilor pentru excluderea altor boli care pot determina simptome asemanatoare hiperplaziei benigne de prostata. inainte de inceperea tratamentului si, ulterior periodic in cursul tratamentului, trebuie efectuat tuseul rectal si, la nevoie, determinarea Antigenului Specific Prostatic (ASP).
Deoarece nu s-a studiat utilizarea medicamentului la bolnavii cu insuficienta renala severa (clearance- ul creatininei mai mic de 10 ml/min), acesta se va administra cu prudenta la aceasta grupa de pacienti.
„Sindromul de iris flotant intraoperator” (SIFI, o varianta a sindromului de pupila mica) a fost observat in cursul interventiei chirurgicale de cataracta si glaucom la unii pacienti care au fost tratati anterior cu clorhidrat de tamsulosin. SIFI poate duce la cresterea complicatiilor oculare in timpul si dupa interventie.
Se considera utila ȋntreruperea tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin cu 1-2 saptamani inainte de o interventie chirurgicala de cataracta sau glaucom, dar beneficiul si durata de oprire a tratamentului inainte de o interventia chirurgicala nu au fost inca bine stabilite. SIFI a fost de asemenea raportat la pacienti care au intrerupt tratamentul cu tamsulosin pe o perioada mai lunga de timp inainte de interventia chirurgicala.
Initierea tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin la pacientii la care este programata o interventie chirurgicala de cataracta sau glaucom nu este recomandata. in timpul evaluarii preoperatorii, echipele de chirurgi si de oftalmologi trebuie sa analizeze daca pacientii programati pentru o interventie chirurgicala de cataracta sau glaucom sunt sau au fost tratati cu tamsulosin pentru a se asigura ca se iau toate masurile corespunzatoare pentru controlul SIFI in timpul interventiei chirurgicale.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat in asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu ketoconazol) la pacienti cu fenotipul de metabolizator lent CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu prudenta in asociere cu inhibitori puternici (de exemplu ketoconazol) si moderati (de exemplu eritromicina) ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
Contiflo MR contine agenti azo-coloranti: SunsetYellow (E 110), Ponceau 4R (E 124), carmoisina (E 122). Poate provoca reactii alergice.
Interactiuni
Nu s-au observat interactiuni medicamentoase la administrarea de clorhidrat de tamsulosin concomitent cu atenolol, enalapril sau teofilina.
Administrarea concomitenta cu cimetidina determina o crestere a nivelului plasmatic a tamsulosinului, in timp ce administrarea concomitenta cu furosemid il scade. Cu toate acestea, daca aceste nivele raman in limite normale, doza nu trebuie modificata.
In vitro diazepamul, propranololul, triclormetiazida, clormadinona, amitriptilina, diclofenacul, glibenclamida, simvastatina si warfarina nu modifica fractiunea plasmatica libera a tamsulosinului in
plasma umana. Fractiunea libera a diazepamului, propranololului, triclormetiazidei si clormadinonei nu este modificata de tamsulosin.
Diclofenac si warfarina pot creste viteza de eliminare a tamsulosinului.
Administrarea concomitenta de clorhidrat de tamsulosin cu inhibitori puternici ai CYP3A4 poate duce la cresterea expunerii la clorhidrat de tamsulosin. Administrarea concomitenta cu ketoconazol (un cunoscut inhibitor puternic al CYP3A4) a determinat o crestere a ASC si Cmax a clorhidratului de tamsulosin cu un factor de 2,8 si respectiv 2,2.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat in asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (de exemplu ketoconazol) la pacienti cu fenotipul de metabolizator lent CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu prudenta in asociere cu inhibitori puternici (de exemplu ketoconazol) si moderati (de exemplu eritromicina) ai CYP3A4.
Administrarea concomitenta de clorhidrat de tamsulosin cu paroxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6, a dus la o crestere a Cmax si ASC de tamsulosin cu un factor de 1,3 si respectiv 1,6, dar aceste cresteri nu sunt considerate relevante clinic.
Exista un risc teoretic de crestere a efectului hipotensiv atunci cand se administreaza concomitent cu medicamente care reduc tensiunea arteriala, inclusiv medicamente anestezice si alti antagonisti α 1- adrenergici.
Sarcina
Contiflo MR nu este indicat pentru utilizare la femei.
Au fost observate tulburari de ejaculare in studii clinice cu tamsulosin pe termen scurt si lung. Evenimente de tulburari de ejaculare, ejaculare retrograda si esec in ejaculare au fost raportate in faza de dupa autorizare.
Condus auto
Nu exista date disponibile privind afectarea in mod negativ de catre Contiflo MR a capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Totusi pacientii trebuie avertizati cu privire la posibilitatea aparitiei somnolentei, a vederii incetosate, a ametelilor si sincopei.
Reactii adverse
| Clasificare pe aparate, organe si sisteme | Frecvente mai mare de 1/100,mai mic de 1/10 | Mai putin frecvente mai mare de 1/1000, 1/100 | Rare mai mare de 1/10000,mai mic de 1/1000 | Foarte raremai mic de 1/10000 | Cu frecventa necunoscuta frecventa nupoate fiestimata din datele disponibile | |
| Tulburari sistemului nervos | ale | ameteli (1,3%) | cefalee | sincopa | ||
| Tulburari oculare | vedere incetosata*, tulburari de vedere* | |||||
| Tulburari cardiace | palpitatii | |||||
| Tulburari vasculare | hipotensiunie ortostatica | |||||
| Tulburari respiratorii, toracice mediastinale | si | rinite | epistaxis* | |||
| Tulburari gastro- intestinale | constipatie, diaree, greturi,varsaturi | xerostomie* | ||||
| Afectiuni cutanate si tesutului subcutanat | ale | eruptii cutanate, prurit, urticarie | angioedem | sindrom Stevens- Johnson | eritem polimorf*, dermatita exfoliativa* | |
| Tulburari aparatului genital sanului | ale si | tulburari de ejaculare inclusivejaculare retrograda, esecul ejacularii | priapism | |||
| Tulburari generale si la nivelul locului de administrare | astenie | |||||
*Aceste reactii adverse au fost observate dupa punerea pe piata.
Ca si in cazul altor alfa blocanti pot apare somnolenta, vedere incetosata sau edem.
in timpul operatiei de cataracta si glaucom s-a observat sindromul de pupila mica cunoscut ca
„sindromul de iris flotant intraoperator” (SIFI), asociat cu terapia de tamsulosin in timpul supravegherii dupa punerea pe piata (vezi si pct. 4.4).
Experienta dupa punerea pe piata: in plus fata de reactiile adverse enumerate mai sus, au fost raportate in asociere cu utilizarea tamsulosin fibrilatie atriala, aritmie, tahicardie si dispnee. Deoarece aceste
evenimente raportate spontan sunt din experienta de dupa punere pe piata la nivel mondial, frecventa evenimentelor si rolul tamsulosinului in cauzalitatea lor nu poate fi determinata in mod credibil.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu clorhidrat de tamsulosin poate duce la efecte severe hipotensive, ameteli si stare de rau. Efecte severe hipotensive s-au observat la diferite niveluri de supradozaj.
Tratament
in caz de hipotensiune acuta dupa supradozaj sunt necesare masuri de sustinere a functiilor sistemului cardiovascular. Tensiunea arteriala poate fi restabilita si frecventa cardiaca poate reveni la normal prin asezarea pacientului in clinostatism. Daca tensiunea arteriala si ritmul cardiac nu se modifica dupa ce pacientul se afla in pozitie orizontala, se pot administra solutii pentru cresterea volumului sanguin, eventual chiar agenti vasopresori. Functia renala trebuie monitorizata si trebuie aplicate masuri suportive generale.
Deoarece tamsulosinul se leaga intr-un procent ridicat de proteinele plasmatice, dializa este ineficienta.
Masuri, cum ar fi varsaturi, pot fi luate pentru a impiedica absorbtia.
Cand sunt implicate cantitati mari, poate fi aplicat si lavajul gastric si carbune activat si poate fi administrat si un laxativ osmotic, cum ar fi sulfat de sodiu.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostata, antagonisti ai receptorilor alfa- adrenergici, codul ATC: G04CA02.
Mod de actiune
Tamsulosinul se leaga selectiv si competitiv de receptorii alfa1 post-sinaptici, in special de subtipurile alfa1A care produce o relaxare a muschilor netezi ai prostatei si tensiunea este redusa.
Proprietati farmacodinamice
Tamsulosinul mareste debitul maxim de urina prin relaxarea muschilor netezi ai prostatei si uretrei, si obstructia este diminuata.
Se amelioreaza de asemenea complexul de simptome iritative si obstructive in care instabilitatea vezicii urinare si tensiunea musculaturii netede ale tractului urinar inferior joaca un rol important.
Antagonistii α 1-adrenergici pot reduce tensiunea arteriala prin scaderea rezistentei vasculare periferice. Nu a fost observata nici o reducere a tensiunii arteriale cu semnificatie clinica in timpul studiilor cu tamsulosin.
Copii si adolescenti
Un studiu dublu-orb, randomizat, controlat cu placebo, cu doze variabile a fost efectuat la copii cu neuropatia vezicii urinare. Un total de 161 copii (cu varsta de la 2 la 16 ani) au fost randomizati si tratati cu doze de tamsulosin variind de la nivelul 1 la 3 (scazut [0,001 – 0,002 mg / kg], mediu [0,002
– 0,004 mg / kg] si mare [0,004 – 0,008 mg / kg]) sau placebo.
Obiectivul primar a fost numarul de pacienti la care a scazut presiunea punctului detrusor de curgere (PPD) la mai mic de 40 cm H2O, bazata pe doua evaluari in aceeasi zi. Obiectivele secundare au fost: schimbarea actuala si procentuala de la valoarea initiala a presiunii punctului detrusor de curgere, imbunatatirea sau stabilizarea hidronefrozei si hidroureterului si schimbarile volumului de urina obtinute prin cateterizare si numarul de scutece ude in momentul cateterizarii inregistrate in jurnalele de cateterism. Nu s-a gasit nicio diferenta semnificativa statistic intre grupul placebo si oricare din cele 3 grupuri de doza de tamsulosin pentru obiectivul primar sau orice alte obiective secundare.
Nu a fost observata nicio doza de raspuns pentru orice nivel de doza.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Tamsulosin clorhidrat administrat sub forma de comprimate cu eliberare prelungita este absorbit din intestin. in conditii de repaus alimentar aproximativ 57% din doza administrata se estimeaza ca este absorbita. O parte consistenta de tamsulosin cu eliberare prelungita se mentine peste intervalul pH-ului intalnit in tractul gastro-intestinal, cu fluctuatii mici peste 24 de ore. Gradul de absorbtie este majorat cu 64% si 149% (ASC si respectiv Cmax) de o masa bogata in grasimi, comparativ cu a jeun.
Cinetica tamsulosinului este lineara.
Dupa administrarea post-prandiala a unei doze unice de tamsulosin, concentratia plasmatica maxima este atinsa in aproximativ 6 ore. La starea de echilibru, care este atinsa in ziua a 4-a de dozari multiple, varful concentratiei plasmatice de tamsulosin este atins intre 4 si 6 ore in cazul administrarii pe nemancate sau dupa mese. Varful concetratiei plasmatice creste de la aproximativ 6 ng/ml dupa prima doza la 11 ng/ml la starea de echilibru.
Ca rezultat al caracteristicii de eliberare prelungita a tamsulosinului, nivelele concentratiei plasmatice de tamsulosin inainte de doza urmatoare insumeaza pana la 40% din varful concetratiei plasmatice in cazul administrarii pe nemancate sau dupa mese.
Atat in cazul dozarii unice, cat si in cazul dozarii multiple exista o variatie considerabila a nivelelor plasmatice de la un pacient la altul.
Distributie
La barbati tamsulosinul se leaga aproximativ 99% de proteinele plasmatice si volumul de distributie este mic (aprox. 0,2 l/kg).
Metabolizare
Tamsulosinul sufera fenomenul de prim pasaj hepatic in proportie mica, fiind metabolizat lent. Cea mai mare parte a tamsulosinului ramane neschimbata in plasma. Tamsulosinul se metabolizeaza la nivel hepatic.
La sobolani, s-a considerat ca tamsulosin nu a cauzat aproape nicio inducere a enzimelor hepatice microzomale.
Rezultatele in vitro sugereaza ca CYP3A4 si, de asemenea, CYP2D6 sunt implicate in metabolizare, cu eventuale contributii minore la metabolismul clorhidratului de tamsulosin a altor izoenzime CYP. Inhibarea enzimelor de metabolizare a medicamentelor CYP3A4 si CYP2D6 poate duce la cresterea expunerii la clorhidrat de tamsulosin (vezi pct. 4.4 si 4.5).
Nu este necesara ajustarea dozelor la pacientii cu insuficienta hepatica. Nici unul dintre metaboliti nu sunt mai activi fata de compusul initial.
Eliminare
Tamsulosinul si metabolitii sai se elimina mai ales pe cale renala. Aproximativ 4-6% din doza administrata se elimina nemodificata.
Dupa o doza unica de tamsulosin si la starea de echilibru, timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare este de aproximativ 19 ore si respectiv de 15 ore.
Nu este necesara ajustarea dozei la pacienti cu insuficienta renala.
Date preclinice de siguranta
S-au efectuat studii de toxicitate la soareci, sobolani si caini, cu doze unice si repetate. De asemenea s-au studiat efectele tamsulosinului asupra functiei de reproducere la sobolani, carcinogenitatea la soareci si sobolani, iar genotoxicitatea in conditii in vivo si in vitro.
Profilul toxic general observat la doze mari de tamsulosin, este identic cu efectul farmacologic cunoscut al altor blocante de receptori alfa adrenergici.
La caini, la doze foarte mari s-au observat modificari ale ECG. Acest raspuns este considerat nesemnificativ din punct de vedere clinic. Tamsulosinul nu prezinta genotoxicitate relevanta.
S-a observat cresterea incidentei modificarilor proliferative ale glandelor mamare la soareci si sobolani femele. Aceste modificari pot fi consecinta hiperprolactinemiei si apar numai la doze mari fiind nesemnificative clinic.