Indicatii
Tahiaritmie ventriculara simptomatica severa.
Tahiaritmie supraventriculara simptomatica ce necesita tratament, de exemplu:
Prevenirea fibrilatiei atriale cronice dupa cardioversie;
Prevenirea fibrilatiei atriale paroxistice.
Dozaj
Initierea tratamentului cu Darob in cazul aritmiilor ventriculare necesita o monitorizare cardiaca atenta si se poate efectua numai daca este disponibil echipamentul de resuscitare de urgenta si daca este asigurata posibilitatea monitorizarii.
In timpul tratamentului, trebuie efectuate controale periodice (de exemplu: ECG standard o data pe luna, ECG Holter - la fiecare 3 luni sau la nevoie ECG de efort). In cazul influentarii parametrilor individuali, cum este prelungirea intervalului de timp QRS, respectiv QT cu mai mult de 25% sau intervalului PR cu mai mult de 50%, sau prelungirea intervalului QT la mai mult de 500 ms sau o crestere a numarului sau a severitatii aritmiilor cardiace, se impune reevaluarea tratamentului.
Doze
Tahiaritmii ventriculare simptomatice severe
Doza initiala este de 80 mg clorhidrat de sotalol de doua ori pe zi. Daca este necesar, doza zilnica poate fi crescuta la 80 mg clorhidrat de sotalol de trei ori pe zi sau la 160 mg clorhidrat de sotalol de doua ori pe zi.
In cazul unor aritmii ce pun in pericol viata pacientului si la care se constata ineficienta dozei, aceasta poate fi crescuta la 480 mg clorhidrat de sotalol pe zi in doua sau trei doze. In aceste cazuri, dozele trebuie crescute numai daca potentialele beneficii sunt mai mari decat riscul aparitiei unor reactii adverse grave (cum este, in special, efectul proaritmic).
Cresterea dozei se poate face abia dupa un interval de cel putin 2-3 zile.
Fibrilatie atriala
Doza initiala este de 80 mg clorhidrat de sotalol de doua ori pe zi. Daca doza este bine tolerata, dar nu a fost eficace, poate fi crescuta la 80 mg clorhidrat de sotalol de trei ori pe zi. Aceasta doza nu trebuie depasita la pacientii cu fibrilatie atriala paroxistica.
La pacientii cu fibrilatie atriala cronica, daca doza initiala a fost bine tolerata, dar nu a fost eficace, aceasta poate fi crescuta dar nu trebuie sa depaseasca 160 mg clorhidrat de sotalol.
Cresterea dozei se poate face abia dupa un interval de cel putin 2-3 zile.
Doza recomandata la pacientii cu insuficienta renala
Deoarece la pacientii cu afectarea functiei renale, clorhidratul de sotalol se poate acumula in timpul administrarii repetate, doza trebuie ajustata conform clearance-ului renal, monitorizandu-se frecventa cardiaca (nu trebuie sa fie mai mic de 50 batai pe minut) si raspunsul clinic. Clorhidratul de sotalol trebuie administrat pacientilor cu insuficienta renala severa numai sub monitorizarea ECG frecventa si verificarea concentratiei plasmatice a medicamentului.
La pacientii cu clearance-ul creatininei mai mare 60 ml/min, Darob trebuie administrat la fiecare 12 ore. La pacientii cu un clearance-ul creatininei intre 30 si 59 ml/min, Darob trebuie administrat la fiecare 24 ore. La pacientii cu clearance-ul creatininei intre 10 si 29 ml/min, Darob trebuie administrat la fiecare 36 pana la 48 ore. La pacientii cu clearance-ul creatininei mai mic 10 ml/min, doza trebuie individualizata (se administreaza un sfert din doza recomandata).
Pacientii cu antecedente de infarct miocardic sau insuficienta cardiaca severa, trebuie urmariti atent in perioada de crestere a dozei medicamentului antiaritmic (pe monitor). In timpul tratamentului trebuie efectuate controale periodice.
La pacientii cu infarct miocardic si/sau aritmii cardiace sau care au utilizat tratament de lunga durata, doza trebuie scazuta treptat, pe o perioada lunga de timp, deoarece intreruperea brusca a tratamentului poate deteriora starea clinica.
Durata tratamentului va fi stabilita de medicul curant.
Copii si adolescenti
Siguranta si eficacitatea Darob nu au fost inca stabilite la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani.
In lipsa unor experiente terapeutice adecvate, clorhidratul de sotalol nu poate fi utilizat la aceste grupe de varsta.
Pacienti varstnici
In cazul tratamentului administrat pacientilor varstnici, este posibila o afectare a functiei renale. Mod de administrare
Comprimatele trebuie inghitite inainte de mese, intregi si cu o cantitate suficienta de lichide (un pahar cu apa).
Darob nu trebuie administrat in timpul meselor, deoarece absorbtia substantei active (clorhidratul de sotalol) din tractul gastrointestinal poate fi diminuata de administrarea concomitenta a alimentelor (in special, lapte si produse lactate). Cresterea dozei trebuie luata in considerare doar daca pacientul a primit tratamentul pentru cel putin 2-3 zile.
Contraindicatii
Darob comprimate nu trebuie administrat in urmatoarele cazuri:
Hipersensibilitate cunoscuta la clorhidratul de sotalol, sulfonamide sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1;
Insuficienta cardiaca clasa IV NYHA; insuficienta cardiaca congestiva;
Infarct miocardic acut;
Soc;
Anestezie care duce la scaderea debitului cardiac;
Bloc atrioventricular (AV) de grad II sau III; in conditiile inexistentei unui pacemaker functional;
Bloc sinoatrial;
Boala nodului sinusal;
Bradicardie (mai mic 50 batai/min);
Factori de risc pentru torsada varfurilor (de exemplu prezenta intervalului QT prelungit);
Hipopotasemie;
Hipomagnezemie;
Hipotensiune arteriala;
Boala arteriala periferica obstructiva, stadiu avansat;
Boala pulmonara obstructiva cronica;
Acidoza metabolica;
Feocromocitom netratat (vezi pct. 4.4)
-
Este contraindicata administrarea intravenoasa a antagonistilor de calciu de tip verapamil sau diltiazem sau a altor medicamente antiaritmice (cum este disopiramida) la pacientii tratati cu clorhidrat de sotalol (cu exceptia terapiei intensive).
Atentionari
Anestezie
Similar administrarii altor medicamente beta-blocante, sotalolul trebuie utilizat cu atentie la pacientii care urmeaza sa efectueze o interventie chirurgicala si carora li se administreaza anestezice.
Anafilaxie
Clorhidratul de sotalol poate creste sensibilitatea la alergeni si severitatea reactiilor anafilactice din cauza proprietatilor de blocare a receptorilor beta. Prin urmare, pot surveni reactii anafilactice exacerbate la pacientii cu antecedente de reactii severe de hipersensibilitate si la cei care primesc terapie desensibilizanta. Pacientii, care au avut un atac de cord sau au un debit cardiac scazut, sunt foarte predispusi la intensificarea aritmiilor cardiace (proaritmii).
Darob trebuie administrat la aceasta categorie de pacienti doar daca este absolut indicat.
Este posibil ca acestia sa nu prezinte raspuns la doza standard de epinefrina utilizata pentru tratamentul reactiilor alergice.
Insuficienta renala
La pacientii cu insuficienta renala trebuie administrate doze reduse si trebuie monitorizati cu privire la valorile creatininei.
Trebuie sa se aiba in vedere faptul ca functia renala poate fi afectata la pacientii varstnici.
Feocromocitom
La pacientii cu feocromocitom (vezi pct. 4.3), clorhidratul de sotalol trebuie administrat numai dupa blocarea receptorilor α
Diabet zaharat
Este recomandata monitorizarea medicala a pacientilor cu diete stricte si a celor cu diabet zaharat la care valorile glicemiei prezinta fluctuatii majore (mascand stari de hipoglicemice).
Initierea tratamentului cu Darob in cazul aritmiilor ventriculare necesita o monitorizare cardiaca atenta in faza de ajustare a terapiei antiaritmice si se poate efectua numai daca este disponibil echipamentul de resuscitare de urgenta si daca este asigurata posibilitatea monitorizarii. In timpul tratamentului sunt necesare verificari regulate.
Hipertiroidism
Simptomele adrenergice pot fi mascate. La pacientii la care se suspecteaza prezenta tireotoxicozei tratamentul trebuie efectuat cu precautie in vederea evitarii simptomatologiei de oprire brusca a beta- blocantelor. Aceasta ar putea duce la potentarea simptomelor de hipertiroidism, inclusiv criza tireotoxica.
Boli vasculare periferice, cum este sindromul Raynaud si claudicatia intermitenta: durerile pot fi mai accentuate, in special la initierea tratamentului.
Proaritmie
Principala reactie adversa a medicatiei antiaritmice la pacientii cu antecedente de infarct miocardic sau insuficienta ventriculara este agravarea aritmiilor preexistente sau declansarea unor aritmii noi.
Substantele care prelungesc intervalul QT pot de asemenea sa declanseze torsada varfurilor, o manifestare cu forme multiple a tahicardiei ventriculare, asociata cu prelungirea intervalului QT.
Experienta acumulata pana in prezent evidentiaza o corelatie intre riscul de aparitie a torsadei varfurilor si prelungirea intervalului QT, scaderea frecventei cardiace, scaderea potasemiei si magneziemiei (posibil drept consecinta a utilizarii diureticelor) si nivelurile plasmatice inalte de clorhidrat de sotalol (posibil cauzate de supradozaj sau de insuficienta renala) si utilizarea concomitenta a acestuia cu alte medicamente cum sunt antidepresive sau medicamente antiaritmice din clasa 1 corelati cu torsada varfurilor.
Se pare ca femeile au un risc mai mare de a dezvolta torsada varfurilor.
Incidenta aparitiei torsadei varfurilor este dependenta de doza. Torsada varfurilor apare la scurt timp dupa initierea tratamentului sau cresterea dozei si se termina brusc la majoritatea pacientilor.
Desi majoritatea cazurilor de torsada a varfurilor sunt tranzitorii sau asociate simptomatologiei (de exemplu, sincopa), aceasta tulburare poate degenera la fibrilatie ventriculara.
In studiile clinice efectuate la pacienti cu TV/FV incidenta proaritmiilor severe a fost mai mic 2% la doze de pana la 320 mg. Incidenta s-a dublat la doze mai mari.
Alti factori de risc pentru torsada varfurilor includ prelungirea marcata a intervalului QTc si antecedentele de cardiomegalie si insuficienta cardiaca decompensata. Pacientii cu tahicardie ventriculara persistenta si antecedente de insuficienta cardiaca decompensata au cel mai mare risc de a dezvolta proaritmii severe (7%).
Aparitia proaritmiilor este de asteptat nu numai dupa initierea tratamentului, dar si la fiecare crestere a dozei. Aceasta reactie adversa debuteaza de obicei in interval de 7 zile dupa initierea tratamentului sau dupa cresterea dozei. Utilizarea unei doze zilnice de initiere de 80 mg si cresterea progresiva a dozei reduc riscul de aparitie a proaritmiilor (vezi pct. 4.2 Doze si mod de administrare). Darob trebuie utilizat cu precautie atunci cand durata intervalului QTc depaseste 500 ms; trebuie sa se aiba in vedere scaderea dozei sau intreruperea terapiei in cazul in care intervalul QT creste peste 550 ms. Avand in vedere numeroasele riscuri asociate cu torsada varfurilor, tratamentul trebuie administrat cu precautie, indiferent de durata intervalului QTc.
Psoriazis
Beta-blocantele pot provoca, in cazuri individuale, aparitia psoriazisului. Poate aparea exacerbarea simptomelor bolii sau exantem psoriaziform.
Intrerupere brusca
Pacientii care intrerup terapia cu beta-blocante trebuie monitorizati pentru depistarea hipersensibilitatii la catecolamine.Cazuri de agravare a anginei pectorale, aritmie si, in unele cazuri, de infarct miocardic au fost raportate ocazional dupa oprirea brusca a terapiei cu beta-blocante. De aceea se recomanda monitorizarea atenta a pacientilor care intrerup terapia cronica cu Darob, mai ales a celor cu cardiopatie ischemica. Daca este posibil, doza trebuie redusa progresiv pe durata a 1-2 saptamani. Deoarece boala coronariana este frecventa si poate ramane nedepistata la pacientii tratati cu Darob, insuficienta coronariana oculta poate fi depistata la pacientii cu aritmie dupa oprirea brusca a terapiei.
Insuficienta cardiaca
Beta-blocantele pot duce la o scadere suplimentara a fortei contractile a miocardului si la insuficienta cardiaca severa. Se recomanda precautie in cazul initierii tratamentului la pacientii cu disfunctie ventriculara
stanga (de exemplu, cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, diuretice si digitalice etc.). Se recomanda utilizarea unei doze de initiere mici si cresterea cu precautie a dozelor.
Infarct miocardic recent
La pacientii post-infarct miocardic cu insuficienta ventriculara stanga trebuie evaluat raportul dintre risc si beneficiu al administrarii Darob.
Monitorizarea atenta si ajustarea dozei sunt critice in timpul initierii si urmaririi tratamentului.
Rezultatele negative ale studiilor clinice cu medicamente antiaritmice (de exemplu, cresterea aparenta a mortalitatii) indica faptul ca Darob trebuie evitat la pacientii cu fractie de ejectie a ventriculului stang mai mic 40% fara aritmii ventriculare grave.
Modificari ale echilibrului electrolitic
Darob nu trebuie utilizat la pacientii cu hipopotasemie sau hipomagneziemie inainte de refacerea echilibrului, deoarece acestea pot prelungi intervalului QT si creste riscul de aparitie a torsadei varfurilor. In caz de diaree severa sau persistenta sau de administrare concomitenta de medicamente care provoaca o pierdere de magneziu si/sau de potasiu, se va monitoriza indeaproape echilibrul electrolitic si cel acido-bazic. Prezenta in urina a clorhidratului de sotalol poate duce la determinarea fotometrica a metanefrinelor la valori false crescute.
Modificari ale electrocardiogramei
O prelungire marcata a intervalului QT mai mare 550 ms poate fi sugestiva pentru toxicitate si trebuie evitata. Bradicardia sinusala (frecventa cardiaca mai mic 50 batai/minut) a fost observata la 13% din numarul total de pacienti inrolati in studiile clinice si tratati cu Darob. Bradicardia per se creste riscul de aparitie a torsadei varfurilor. Pauza sinusala, blocul sinoatrial si disfunctia de nod sinusal au survenit la mai putin de 1% din numarul total de pacienti. Incidenta blocului AV de grad II sau III este de aproximativ 1%.
In cazul unui tratament asociat cu antiaritmice din clasa I, vor fi evitate acele substante care pot prelungi complexul QRS (parametru in ECG) (in special substante similare chinidinei), deoarece se poate ajunge la o prelungire excesiva a intervalului QT cu riscul declansarii unei aritmii ventriculare. De asemenea, din cauza posibilitatii prelungirii excesive a intervalului QT, se va evita administrarea concomitenta cu alte antiaritmice din clasa III.
In caz de diaree severa sau persistenta sau de administrare concomitenta de medicamente care provoaca o pierdere de magneziu si/sau de potasiu, se va monitoriza indeaproape echilibrul electrolitic si cel acido-bazic.
Copii si adolescenti
Siguranta si eficacitatea Darob nu au fost inca stabilite la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani.
Acest medicament contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza Lapp sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Blocante ale canalelor de calciu
Utilizarea concomitenta de medicamente beta-blocane cu antagonisti de calciu, poate determina o scadere drastica a tensiunii arteriale, bradicardie, disfunctii ale conducerii atrioventriculare si insufucienta cardiaca. Trebuie evitata administrarea concomitenta de beta-blocante cu antagonisti de calciu, cum sunt verapamil sau diltiazem datorita efectelor aditive asupra conducerii atrioventriculare si a functiei ventriculare.
In cazul pacientilor care urmeaza un tratament cu clorhidrat de sotalol, este contraindicata administrarea intravenoasa a antagonistilor de calciu de tip verapamil si diltiazem sau a altor antiaritmice (ca disopiramida), cu exceptia celor aflati in terapie intensiva.
Antiaritmice
Terapia asociata cu medicamentele antiaritmice din clasa I (in special, substante de tipul chinidinei) si alte medicamente antiaritmice din clasa III poate duce la prelungirea excesiva a intervalului QT, prelungire asociata cu un risc crescut de aparitie a aritmiilor ventriculare.Utilizarea concomitenta a clorhidratului de
sotalol cu alte medicamente cu proprietati de blocare a receptorilor beta-adrenergici, poate avea efecte secundare de clasa II (scaderea tensiunii arteriale si a frecventei cardiace).
Noradrenalina, clonidia si inhibitori MAO
Administrarea concomitenta a clorhidratului de sotalol cu noradrenalina sau cu inhibitori MAO sau intreruperea brusca a tratamentului concomitent cu clonidina, poate duce la o crestere importanta a tensiunii arteriale.
Blocante neuromusculare precum tubocurarina
Blocajul neuromuscular indus de tubocurarina, poate fi potentat de efectul blocant beta-adrenergic al clorhidratului de sotalol.
Insulina si antidiabeticele orale
Folosirea concomitenta a clorhidratului de sotalol si a insulinei sau a antidiabeticelor orale poate sa induca aparitia hipoglicemiei, mai ales in cazul asocierii cu efort fizic. Simptomele acestei stari pot fi mascate.
Diuretice cu depletie potasica
Cand este necesara administrarea concomitenta a unui medicament diuretic cu depletie potasica (de exemplu, furosemid, hidroclorotiazida), sau alte medicamente care cauzeaza o pierdere de potasiu si magneziu, exista riscul aparitiei aritmiilor cauzate de nivelul scazut de potasiu din sange.
Hipopotasemia si hipomagneziemia pot aparea, crescand riscul declansarii tosadei varfurilor.
Alte medicamente cu depletie potasica
Amfotericina B (administrata i.v.), corticosteroizi (administrati sistemic) si unele laxative pot fi asociate cu aparitia hipopotasemiei. Se recomanda monitorizarea concentratiilor plasmatice ale potasiului si corectarea hipopotasemiei daca aceasta apare in timpul administrarii concomitente cu sotalol.
Alte medicamente care prelungesc intervalul QT
Administrarea concomitenta a clorhidratului de sotalol cu medicamente care prelungesc intervalul QT, cum sunt: antidepresivele triciclice si tetraciclice (imipramina, maprotilina), antihistaminice (astemizol, terfenadina), antibiotice chinolone (de exemplu, sparfloxacina), antibiotice macrolide (eritromicina), probucol, haloperidol, halofantrina sau terodilina, creste riscul de aparitie a unui efect proaritmic (Torsada varfurilor).
Pacientii care utilizeaza concomitent clorhidrat de sotalol si antidepresive triciclice, barbiturice, fenotiazine, narcotice, opioide, antihipertensive, diuretice sau vasodilatatoare, pot manifesta scaderi accentuate ale tensiunii arteriale.
Glicozide digitalice
Dozele unice si multiple de sotalol nu afecteaza in mod semnificativ nivelul seric de digoxina. Efectele proaritmice au fost mai frecvente la pacientii tratati concomitent cu sotalol si glicozide digitalice. Acestea pot fi corelate cu prezenta insuficientei cardiace congestive, un factor de risc cunoscut pentru efectul proaritmogen, la pacientii tratati cu glicozide digitalice.
Efectele dromotrop si cronotrop negative ale clorhidratului de sotalol pot fi crescute in cazul in care se folosesc concomitent rezerpina, clonidina, alfa-metildopa, guanfacina sau glicozidele cardiace.
Agonisti ai receptorilor beta-2
In cazul utilizarii concomitente a clorhidratului de sotalol cu agonisti ai receptorilor beta-2, cum sunt salbutamol, terbutalina si izoprenalina, e posibil sa se impuna cresterea dozei acestor medicamente.
Interferenta cu teste serologice
Prezenta sotalolului in urina poate determina valori fals crescute ale metanefrinei obtinute in urma analizelor fotometice.
La pacientii tratati cu clorhidrat de sotalol si in cazul in care se suspecteaza un feocromocitom, urina ar trebui sa fie examinata prin metoda HPLC cu extractie in faza solida.
Utilizarea sotalol poate duce la rezultate pozitive in cazul controalelor antidoping. Folosirea sotalol ca si agent de dopaj poate deteriora starea de sanatate.
Utilizarea concomitenta a clorhidratului de sotalol cu antagonisti de calciu de tipul nifedipinei, poate potenta efectul acestuia de scadere a tensiunii arteriale; este posibila suprimarea activitatii nodului sinusal.
Efectele inotrop negative ale clorhidratului de sotalol se pot adauga la cele ale anestezicelor, narcoticelor, respectiv antiaritmicelor.
Utilizarea concomitenta a clorhidratului de sotalol cu antidepresive triciclice sau alcool, ar trebui evitata, deoarece este posibila aparitia unor tulburari de ritm ventricular (s-au raportat cazuri individuale).
Sarcina
Fertilitatea
Nu exista studii clinice cu privire la efectele acestui medicament asupra fertilitatii. Nu sunt disponibile date privind fertilitatea la animale.
Sarcina
Utilizarea clorhidratului de sotalol in timpul sarcinii se recomanda doar dupa evaluarea exacta a riscurilor si beneficiilor, deoarece, pana in prezent nu exista date suficiente cu privire la efectele asupra femeilor gravide. Studiile la animale au demonstrat ca acesta are un potential toxic pentru reproducere (vezi pct 5.4).
Medicamentul trece prin placenta si atinge concentratii active in sangele fatului si ii poate provoca acestuia bradicardie, hipotensiune si hipoglicemie. Astfel, terapia trebuie intrerupta cu 48 - 72 h inainte de nastere. Dupa nastere nou-nascutii trebuie monitorizati cu atentie pentru a se exclude riscul blocarii receptorilor beta-adrenergici.
Alaptarea
O cantitate semnificativa de clorhidrat de sotalol este eliminat prin laptele matern (20% - 23% din doza materna). Nu se recomanda folosirea clorhidratului de sotalol in timpul alaptarii. Daca acest medicament se administreaza in timpul alaptarii, sugarii trebuie supravegheati pentru a se exclude riscul blocarii receptorilor beta-adrenergici.
Condus auto
Chiar si atunci cand este utilizat conform instructiunilor medicului, acest medicament poate incetini viteza de reactie a pacientului, avand astfel o influenta negativa asupra capacitatii de conducere a autovehiculelor sau de folosire a utilajelor. Aceste efecte se produc in principal la inceputul tratamentului, la cresterea dozei, la schimbarea tratamentului sau in combinatie cu alcoolul.
Reactii adverse
Darob este bine tolerat de majoritatea pacientilor. Cele mai frecvente reactii adverse se datoreaza proprietatilor beta-blocante.
Reactiile adverse sunt in general tranzitorii si intreruperea temporara sau permanenta a tratamentului este necesara in cazuri rare. Acestea sunt dispnee, fatigabilitate, ameteli, cefalee, febra, bradicardie marcata si/sau hipotensiune arteriala. De obicei, aceste reactii adverse dispar dupa reducerea dozei. Principalele reactii adverse sunt consecinte ale proaritmiei, inclusiv torsada varfurilor.
Evaluarea efectelor adverse in functie de frecventa aparitiei lor: Foarte frecvente: (≥1/10)
Frecvente: (≥1/100 si mai mic 1/10)
Mai putin frecvente: (≥1/1000 si mai mic 1/100)
Rare: (≥1/10000 si mai mic 1/1000)
Foarte rare: (mai mic 1/10000)
Cu frecventa necunoscuta: (care nu poate fi estimata din datele disponibile)
Tulburari metabolice si de nutritie
Cu frecventa necunoscuta: Cresterea nivelului total de colesterol si a trigliceridelor, scaderea colesterolului HDL, hipoglicemie.
Tulburari psihice
Frecvente: Anxietate, confuzie, tulburari de somn, modificari ale dispozitiei, depresie. Cu frecventa necunoscuta: Halucinatii, vise neobisnuite.
Tulburari ale sistemului nervos
Frecvente: Sincope, stari presincopale, ameteli,cefalee, parestezii.
Tulburari oculare
Cu frecventa necunoscuta: Tulburari de vedere, conjunctivita, keratoconjunctivita, reducerea fluxului lacrimal (in special pentru purtatorii de lentile de contact).
Tulburari cardiace
Frecvente: Torsada varfurilor, aritmie, dureri in piept, accentuarea insuficientei cardiace, bradicardie, palpitatii, prelungirea intervalului QT, tulburari de conducere AV, tahicardie ventriculara, exacerbarea anginei pectorale.
Cu frecventa necunoscuta: Stop cardiac.
Tulburari vasculare
Frecvente: Accentuarea afectiunilor obstructive periferice, membre reci.
Tulburari respiratorii, toracice mediastinale
Frecvente: Dispnee
Tulburari gastrointestinale
Frecvente: Dureri abdominale, greata, varsaturi, diaree, dispepsie, flatulenta. Cu frecventa necunoscuta: Xerostomie.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Frecvente: Eruptii cutanate
Cu frecventa necunoscuta: Medicamentele cu proprietati de blocare a beta-receptorilor pot provoca foarte rar psoriazis si pot agrava simptomele acestei boli sau pot provoca eruptii cutanate similare psoriazisului.
Tulburari musculoscheletice si ale tesutului conjunctiv
Frecvente: Spasme musculare.
Tulburari ale aparatului genital si sanului
Frecvente: Disfunctie erectila.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Frecvente: Accentuarea starii de slabiciune, pirexie, fatigabilitate, edem.
Investigatii diagnostice
Frecvente: Hipotensiune.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Simptome
Dupa supradozajul intentionat sau accidental cu clorhidrat de sotalol s-au inregistrat foarte rar cazuri de deces. Hemodializa reduce semnificativ concentratiile plasmatice de clorhidrat de sotalol.
Simptomele si tratamentul supradozajului: Semnele cele mai frecvente care pot aparea dupa supradozaj sunt bradicardia, insuficienta cardiaca congestiva, hipotensiunea arteriala, bronhospasmul si hipoglicemia. Datele clinice sugereaza ca in cazul supradozajului masiv intentionat cu clorhidrat de sotalol (2-16 g) pot sa apara: hipotensiunea arteriala, prelungirea intervalului QT, complexe ventriculare premature, tahicardia ventriculara, torsada varfurilor.
In caz de supradozaj, tratamentul cu clorhidrat de sotalol trebuie intrerupt, iar pacientul trebuie monitorizat cu atentie.
In plus, daca este necesar, trebuie luate urmatoarele masuri terapeutice:
Bradicardie: Atropina (0,5 pana la 2 mg i.v.), alta substanta activa cu proprietati anticolinergice, un agonist beta-adrenergic (izoprenalina, 5 micrograme per minut, pana la 25 micrograme, i.v. lent ) sau instalarea de pacemaker transvenos.
Bloc cardiac (de grad II sau III): instalarea de pacemaker transvenos.
Hipotensiune arteriala: Adrenalina (epinefrina) ar putea fi mai benefica decat izoprenalina sau norepinefrina, in functie de contextul predominant.
Bronhospasm: Aminofilina sau aerosol cu agonisti ai receptorilor beta-2.
Torsada varfurilor: cardioconversie electrica, instalarea de pacemaker transvenos, epinefrina si/sau sulfat de magneziu.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: Antiaritmice din clasa III cu proprietati de blocare a receptorilor beta-adrenergici, codul ATC: C07AA07.
Clorhidratul de sotalol este un blocant neselectiv beta-adrenergic fara activitate simpatomimetica intrinseca sau stabilizator de membrana si are solubilitate lipidica redusa. In cadrul clasei blocantilor beta-adrenergici, are caracteristici ale ambelor clase antiaritmice II si III.
Clorhidratul de sotalol D, L este un antiaritmic hidrofil din clasa III cu proprietati marcante de blocare a receptorilor beta-adrenergici. Efectul antiaritmic din clasa III are la baza prelungirea acuta a fazei terminale a potentialului de actiune monofazic fara influentarea timpului de conducere. Perioada refractara absoluta se prelungeste. Acest mecanism de actiune electrofiziologic este asociat atat cu izomerul cu rotire spre dreapta cat si cu cel cu rotire spre stanga si a fost detectat in atrii, nodul AV, caile accesorii si in ventriculi.
Blocajul beta-adrenergic, fara actiune intrinseca simpatomimetica, asociat cu izomerul levo-, blocheaza aproximativ egal receptorii beta-1 si beta-2. In functie de tonusul simpatic, substanta reduce frecventa cardiaca, contractilitatea miocardului, activitatea reninei plasmatice, si creste timpul de conducere AV. Aceasta poate determina cresterea tonusului musculaturii netede prin inhibarea receptorilor beta-2.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie si Distributie
Clorhidratul de sotalol este absorbit in proportie de 75-90% din tractul gastro-intestinal. Datorita absentei efectului de prim pasaj hepatic, biodisponibilitatea absoluta este de 75-90%. Concentratiile plasmatice maxime sunt atinse dupa 2-3 ore de la administrarea orala.
Volumul de distributie este de 1,6 – 2,4 L/kg si nu se leaga de proteinele plasmatice.
Metabolizare
In plasma nu au fost detectati metaboliti farmacologic activi.
Eliminare
Clorhidratul de sotalol se elimina exclusiv prin rinichi. Clearance-ul renal este de 120 ml/min si corespunde clearance-ului corporal total.
Timpul de injumatatire plasmatica este de aproximativ 15 ore. In cazul insuficientei renale terminale, acesta poate creste la 42 de ore.
Date preclinice de siguranta
Datele preclinice nu au evidentiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor farmacologice
conventionale privind evaluarea sigurantei, toxicitatea cronica, genotoxicitatea si carcinogenicitatea.
Studiile de toxicitate asupra functiei de reproducere la sobolani si iepuri, nu au evidentiat efecte teratogene in urma administrarii clorhidratului de sotalol. Administrat intr-o cantitate mai mare decat doza terapeutica umana, medicamentul a produs efecte embrioletale la sobolani si iepuri, precum si scaderea greutatii la nastere, scaderea densitatii receptorilor in creier si modificari de comportament la sobolani.