Dekenor solutie injectabila/perfuzabila 50mg/2ml, 5 fiole, KRKA

Indicatii
Tratamentul simptomatic al durerilor acute de intensitate moderata pana la severa, in cazul in care administrarea orala nu este recomandata, cum sunt durere post-operatorie, colica renala si lombalgie.
Dozaj
Doze

Adulti

Doza recomandata este de 50 mg, la intervale de 8 - 12 ore. Daca este necesar, administrarea se poate repeta la interval de 6 ore. Doza zilnica nu trebuie sa depaseasca 150 mg.

Dekenor solutie injectabila/perfuzabila este destinat administrarii pe termen scurt, iar tratamentul trebuie sa se limiteze la perioada simptomatica acuta (nu va depasi doua zile). Imediat ce este posibil, pacientii vor urma un tratament analgezic administrat pe cale orala.

Reactiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurta durata de timp necesara pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).

in cazul durerilor postoperatorii de intensitate medie pana la severa, Dekenor solutie injectabila/perfuzabila poate fi administrat in asociere cu analgezice opioide, daca este indicat, in aceleasi doze recomandate la adulti (vezi pct. 5.1).

Varstnici

in general, nu este necesara ajustarea dozei in cazul pacientilor varstnici. Totusi, din cauza scaderii fiziologice a functiei renale la pacientii varstnici se recomanda o doza mai mica in caz de insuficienta renala usoara: doza zilnica totala 50 mg (vezi pct. 4.4).

Insuficienta hepatica

in cazul pacientilor cu insuficienta hepatica usoara pana la medie (scor Child-Pugh 5 - 9), doza zilnica totala trebuie scazuta la 50 mg, cu monitorizarea atenta a functiei hepatice (vezi pct. 4.4).

Dekenor solutie injectabila/perfuzabila nu trebuie administrat in cazul pacientilor cu insuficienta hepatica severa (scor Child-Pugh 10 - 15) (vezi pct. 4.3).

Insuficienta renala

Doza zilnica totala trebuie scazuta la 50 mg in cazul pacientilor cu insuficienta renala usoara (clearance-ul creatininei 60 - 89 ml/min) (vezi pct. 4.4). Dekenor solutie injectabila/perfuzabila nu trebuie utilizat la pacienti cu insuficienta renala moderata spre severa (clearance-ul creatininei ≤ 59 ml/min) (vezi pct. 4.3).

Copii si adolescenti

Nu a fost studiata utilizarea Dekenor la copii si adolescenti. Siguranta si eficacitatea la copii si adolescenti nu au fost inca stabilite si de aceea medicamentul nu trebuie administrat la copii si adolescenti.

Mod de administrare

Dekenor solutie injectabila/perfuzabila poate fi administrat pe cale intramusculara sau intravenoasa.

Administrare intramusculara:

Continutul unei fiole (2 ml) Dekenor solutie injectabila/perfuzabila se administreaza lent, prin injectare intramusculara profunda.

Administrare intravenoasa:

Perfuzie intravenoasa: solutia diluata, preparata in modul descris la pct. 6.6, se administreaza ca perfuzie intravenoasa lenta, cu durata cuprinsa intre 10 - 30 min. Solutia trebuie intotdeauna protejata de lumina.
Bolus intravenos: la nevoie, continutul unei fiole (2 ml) de Dekenor solutie injectabila/perfuzabila poate fi administrat lent, ca bolus intravenos, in interval de minimum 15 secunde.

Instructiuni de administrare

in cazul in care Dekenor este administrat intramuscular sau in bolus intravenos, solutia trebuie injectata imediat dupa extragerea din fiola de culoare bruna (vezi si pct. 6.2 si 6.6).

Pentru administrare sub forma de perfuzie intravenoasa, solutia trebuie diluata in conditii aseptice si se protejeaza de lumina (vezi si pct. 6.3 si 6.6). Pentru instructiuni de diluare a solutiei inainte de administrare, vezi pct. 6.6.
 
Contraindicatii
Dekenor solutie injectabila/perfuzabila nu trebuie administrat in urmatoarele cazuri:

pacienti cu hipersensibilitate la substanta activa, la alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1;
pacienti la care substantele cu actiune similara (de exemplu acid acetilsalicilic si alte antiinflamatoare nesteroidiene) declanseaza crize astmatice, bronhospasm, rinita acuta sau provoaca polipoza nazala, urticarie sau angioedem;
fotoalergii cunoscute sau reactii fototoxice aparute ca urmare a tratamentului cu ketoprofen sau fibrati;
pacienti cu antecedente de sangerari sau perforatii gastro-intestinale, determinate de un tratament anterior cu AINS;
pacienti cu ulcer gastro-duodenal activ/hemoragie gastro-intestinala activa sau cu orice antecedente de sangerare gastro-intestinala, ulceratie sau perforatie;
pacienti cu dispepsie cronica;
pacienti cu alte hemoragii active sau tulburari de coagulare;
pacienti diagnosticati cu boala Crohn sau colita ulcerativa;
pacienti cu insuficienta cardiaca severa;
pacienti cu insuficienta renala moderata pana la severa (clearance-ul creatininei ≤ 59 ml/min);
pacienti cu insuficienta hepatica severa (scor Child-Pugh 10 - 15);
pacienti cu diateza hemoragica si alte tulburari de coagulare;
pacienti cu deshidratare severa (cauzata de varsaturi, diaree sau ingerare insuficienta de lichide);
in timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina si in timpul alaptarii (vezi pct. 4.6).

Dekenor solutie injectabila/perfuzabila este contraindicat pentru administrare neuraxiala (intratecala sau epidurala) deoarece contine etanol.
 
Atentionari
Se va administra cu prudenta in cazul pacientilor cu antecedente alergice.

Utilizarea de Dekenor concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenaza 2, trebuie evitata.

Reactiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurta durata de timp necesara pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 si riscurile gastro-intestinale si cardiovasculare de mai jos).

Siguranta gastro-intestinala

S-a raportat aparitia de hemoragie, ulceratie sau perforatie gastro-intestinala, care pot fi letale, in cazul tuturor AINS, in orice moment pe parcursul tratamentului, cu sau fara simptome de avertizare sau istoric anterior de evenimente gastro-intestinale grave. in cazul aparitiei hemoragiei sau ulceratiei gastro- intestinale la pacientii tratati cu Dekenor, tratamentul trebuie intrerupt.

Riscul de hemoragie, ulceratie sau perforatie gastro-intestinala este mai mare cu cresterea dozei de AINS, la pacientii cu antecedente de ulcer, in special daca a fost complicat cu hemoragie sau perforatie (vezi pct. 4.3) si la varstnici.

AINS trebuie administrate cu precautie la pacientii cu antecedente de boala gastro-intestinala (colita ulcerativa, boala Crohn), deoarece aceste afectiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).

Ca in cazul tuturor AINS, trebuie evaluate cu atentie orice antecedente de esofagita, gastrita si/sau ulcer gastro-duodenal pentru a garanta vindecarea totala inainte de inceperea tratamentului cu dexketoprofen trometamol. Pacientii cu simptome gastro-intestinale sau istoric de boala gastro-intestinala trebuie monitorizati pentru tulburari digestive, in special hemoragii gastro-intestinale.

Pentru acesti pacienti, trebuie luat in considerare tratamentul combinat cu medicamente protectoare (de exemplu misoprostol sau inhibitori ai pompei de protoni) si, de asemenea, acest lucru trebuie luat in considerare la pacientii care necesita administrarea concomitenta de doze mici de aspirina, sau alte medicamente care pot determina cresterea riscului gastro-intestinal (vezi mai jos si pct. 4.5).

Pacientii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinala, in special varstnici, trebuie sa raporteze orice simptome abdominale neobisnuite (mai ales hemoragie gastro-intestinala), indeosebi in stadiile initiale ale tratamentului.

Este recomandata precautie la pacientii tratati concomitent cu medicamente care pot determina cresterea riscului de ulceratie sau sangerari, cum sunt corticosteroizii cu administrare pe cale orala, anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii selectivi ai recaptarii de serotonina sau medicamentele antiplachetare precum acid acetilsalicilic (vezi pct. 4.5).

Varstnicii prezinta o frecventa crescuta a reactiilor adverse la AINS, in special sangerare si perforatie gastro-intestinala, care pot fi letale (vezi pct. 4.2). Acesti pacienti trebuie sa inceapa tratamentul cu cea mai mica doza disponibila.

Siguranta renala

Este necesara prudenta la pacientii cu insuficienta renala. La acesti pacienti, utilizarea AINS poate duce la deteriorarea functiei renale, retentie de lichide si edeme. Este, de asemenea, necesara precautie la pacientii care utilizeaza diuretice sau la cei care ar putea dezvolta hipovolemie, deoarece exista un risc crescut de nefrotoxicitate.

Trebuie asigurat un aport adecvat de lichide in timpul tratamentului, pentru a preveni deshidratarea si toxicitatea renala asociata acesteia.

Similar tuturor AINS, acest medicament poate determina cresterea uremiei si creatininemiei. Similar altor inhibitori ai sintezei de prostaglandine, acest medicament poate fi asociat cu reactii adverse la nivelul aparatului renal, care pot duce la glomerulonefrita, nefrita interstitiala, necroza papilara renala, sindrom nefrotic si insuficienta renala acuta.

Pacientii varstnici sunt mai predispusi sa prezinte astfel de reactii, ca urmare a disfunctiei renale (vezi pct. 4.2).

Siguranta hepatica

Este necesara prudenta la pacientii cu insuficienta hepatica. Similar altor AINS, acest medicament poate provoca cresteri tranzitorii minore ale anumitor parametri hepatici si, de asemenea, sa determine cresteri semnificative ale SGOT si SGPT. in cazul unei cresteri semnificative a acestor parametri, tratamentul trebuie intrerupt.

Pacientii varstnici sunt mai predispusi sa prezinte astfel de modificari, ca urmare a disfunctiei hepatice (vezi pct. 4.2).

Siguranta cardiovasculara si cerebrovasculara

La pacientii cu antecedente de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca usoara pana la moderata sunt necesare monitorizare si precautii adecvate. O atentie speciala trebuie exercitata la pacientii cu antecedente de boli cardiace, in special cei cu episoade anterioare de insuficienta cardiaca, existand un risc crescut de declansare a insuficientei cardiace, , deoarece la acesti pacienti au fost raportate retentie de lichide si edeme in asociere cu tratamentul cu AINS.

Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS (in special la doze mari si in tratament de lunga durata) se poate asocia cu un risc usor crescut de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente pentru excluderea unui asemenea risc pentru dexketoprofen trometamol.

Prin urmare, pacientii cu hipertensiune arteriala necontrolata, insuficienta cardiaca congestiva, boala cardiaca ischemica instalata, boala arteriala periferica si / sau boala cerebrovasculara trebuie tratati cu dexketoprofen trometamol numai dupa o evaluare atenta. O evaluare similara trebuie efectuata inainte de initierea tratamentului de lunga durata la pacientii cu factori de risc pentru boli cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).

Toate AINS neselective pot inhiba agregarea plachetara si prelungi timpul de sangerare prin inhibarea sintezei de prostaglandine. Utilizarea concomitenta de dexketoprofen trometamol si doze profilactice de heparina cu greutate moleculara mica in perioada postoperatorie, a fost urmarita in studiile clinice controlate, in care s-a observat modificarea parametrilor de coagulare. Cu toate acestea, trebuie monitorizata cu grija utilizarea de dexketoprofen trometamol la pacientii carora li se administreaza alte tratamente care interfereaza cu hemostaza, cum sunt warfarina sau alte anticoagulante cumarinice sau heparine (vezi pct. 4.5).

Pacientii varstnici sunt mai predispusi sa prezinte astfel de modificari, ca urmare a disfunctiei cardiace (vezi pct. 4.2).

Reactii cutanate

Reactii cutanate grave (unele chiar letale) cum sunt dermatita exfoliativa, sindromul Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica au fost raportate rar in asociere cu administrarea de AINS. Pacientii prezinta cel mai mare risc de aparitie a acestor reactii la inceputul tratamentului, reactiile aparand in majoritatea cazurilor in prima luna de tratament. Tratamentul cu Dekenor solutie injectabila/perfuzabila trebuie intrerupt la prima aparitie a eruptiilor cutanate, leziunilor de la nivelul mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.

Alte informatii

Este necesara prudenta deosebita la pacientii cu:

tulburare congenitala a metabolismului porfirinei (de exemplu, porfirie intermitenta acuta)
deshidratare
imediat dupa interventii chirurgicale majore.

in cazul in care medicul considera ca tratamentul cu dexketoprofen este necesar pe termen lung, este necesara monitorizarea regulata a functiei hepatice si renale si a hemoleucogramei.

Reactii severe de hipersensibilitate acuta (de exemplu soc anafilactic) au fost observate foarte rar. Tratamentul trebuie intrerupt la primele semne de reactii severe de hipersensibilitate aparute ca urmare a utilizarii Dekenor solutie injectabila/perfuzabila. in functie de simptome, orice proceduri medicale necesare trebuie sa fie initiate de catre profesionistii in domeniul sanatatii.

Pacientii cu astm bronsic asociat cu rinita cronica, sinuzita cronica si / sau polipoza nazala au un risc crescut de alergie la acid acetilsalicilic si/sau AINS, comparativ cu restul populatiei. Administrarea acestui medicament poate provoca crize de astm bronsic sau bronhospasm, in special la subiectii cu alergie la acid acetilsalicilic sau AINS (vezi pct 4.3).

in mod exceptional, varicela poate fi la originea complicatiilor infectioase grave cutanate si ale tesuturilor moi grave. Pana in prezent, rolul AINS in agravarea acestor infectii nu a fost exclus. Ca urmare, este recomandabil sa se evite utilizarea Dekenor solutie injectabila/perfuzabila in caz de varicela.

Dekenor solutie injectabila/perfuzabila trebuie administrat cu precautie la pacientii cu tulburari hematopoetice, lupus eritematos sistemic sau boala mixta de tesut conjunctiv.

Similar altor AINS, dexketoprofenul poate masca simptomele bolilor infectioase. in cazuri izolate s-a descris o agravare a infectiilor de tesuturi moi, avand legatura temporala cu utilizarea de AINS. De aceea, pacientului i se recomanda sa se adreseze imediat unui medic daca in timpul tratamentului apar sau se agraveaza semnele unei infectii bacteriene.

Etanol

Acest medicament contine 12 vol% etanol (alcool etilic), adica pana la 200 mg etanol per doza, echivalent cu 5 ml de bere sau 2,08 ml de vin per doza.

Este nociv pentru pacientii cu alcoolism.

Acest lucru trebuie luat in considerare in cazul gravidelor si femeilor care alapteaza, la copii si la categoriile de pacienti cu risc crescut, de exemplu, cei cu boli hepatice sau epilepsie.

Sodiu

Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per doza si poate fi considerat “fara sodiu”.

Copii si adolescenti

Utilizarea in conditii de siguranta la copii si adolescenti nu a fost stabilita.
 
Interactiuni
Urmatoarele interactiuni se aplica in general antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS):

Administrari concomitente nerecomandate

Alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) (inclusiv inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei 2 si doze mari de salicilati (≥3 g/zi): administrarea asociata a catorva antiinflamatoare nesteroidiene poate creste riscul de ulcer gastro-intestinal si de hemoragie, prin efect sinergic.
Anticoagulante: AINS pot intensifica efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4), din cauza legarii crescute de proteinele plasmatice a dexketoprofenului si a inhibarii functiei plachetare si a lezarii mucoasei gastroduodenale. Daca nu se poate evita administrarea concomitenta, este necesara monitorizarea atenta clinica si a analizelor de laborator.
Heparine: risc crescut de hemoragie (din cauza inhibarii functiei plachetare si lezarii mucoasei gastroduodenale). Daca nu se poate evita administrarea concomitenta, este necesara monitorizarea atenta clinica si a valorilor de laborator.
Corticosteroizi: risc crescut de ulceratie sau hemoragie gastro-intestinala (vezi pct. 4.4).
Litiu (interactiune descrisa in cazul administrarii concomitente cu diverse AINS): antiinflamatoarele nesteroidiene cresc concentratiile plasmatice de litiu, putand atinge valori toxice (scade eliminarea renala a litiului). Din acest motiv, se impune monitorizarea acestui parametru la initierea, in timpul stabilirii dozelor si la intreruperea tratamentului cu dexketoprofen.
Metotrexat, utilizat in doze de 15 mg/saptamana sau mai mari: creste toxicitatea hematologica a metotrexatului prin reducerea eliminarii sale renale de catre AINS, in general.
Hidantoine si sulfonamide: efectele toxice ale acestor substante pot fi crescute.

Administrari concomitente care necesita precautie
Diuretice, inhibitori ai ECA, antibacteriene aminoglicozidice si antagonisti ai receptorilor de angiotensina II: dexketoprofen poate reduce efectul diureticelor si al altor medicamente antihipertensive. in cazul pacientilor cu insuficienta renala acuta (de exemplu, pacienti deshidratati sau varstnici cu insuficienta renala acuta), administrarea concomitenta de medicamente care inhiba ciclo-oxigenaza si inhibitori ai ECA, antagonisti ai receptorilor de angiotensina II sau antibacteriene aminoglicozidice poate avea drept efect deteriorarea ulterioara a functiei renale, de obicei, reversibila. in cazul administrarii concomitente de dexketoprofen cu un diuretic, este esential ca

pacientului sa i se asigure o hidratare corespunzatoare, iar functia renala sa fie monitorizata la inceputul tratamentului (vezi pct. 4.4: „Atentionari si precautii speciale pentru utilizare”).
Metotrexat, la doze mai mici de 15 mg/saptamana: crestere a toxicitatii hematologice a metotrexatului, prin scaderea clearance-ului sau renal de catre AINS, in general. Se recomanda monitorizarea saptamanala a hemoleucogramei in primele saptamani de administrare concomitenta. Se recomanda intensificarea monitorizarii in cazul modificarii, fie si usoare, a functiei renale, precum si la varstnici.
Pentoxifilina: creste riscul de hemoragie. Se recomanda monitorizare clinica atenta si evaluarea frecventa a timpului de sangerare.
Zidovudina: creste riscul toxicitatii asupra liniei eritrocitare, prin actiunea asupra reticulocitelor, cu anemie severa, care apare la o saptamana dupa inceperea tratamentului cu AINS. Trebuie efectuate hemoleucograma si numararea reticulocitelor la 1-2 saptamani dupa inceperea tratamentului cu AINS.
Sulfoniluree: AINS pot creste efectul hipoglicemiant al sulfonilureei prin deplasarea acesteia de pe locurile de legare de proteinele plasmatice.

Administrari concomitente care trebuie luate in considerare
Beta-blocante: tratamentul cu AINS le poate scadea efectul antihipertensiv, prin inhibarea sintezei de prostaglandine.
Ciclosporina si tacrolimus: AINS pot creste efectul nefrotoxic, prin efecte renale mediate de prostaglandine. in timpul terapiei concomitente, trebuie monitorizata functia renala.
Trombolitice: risc crescut de hemoragie.
Medicamente antiplachetare si inhibitori selectivi ai recaptarii de serotonina (ISRS): crestere a riscului de hemoragii gastro-intestinale (vezi pct. 4.4).
Probenecid: concentratia plasmatica a dexketoprofenului poate fi crescuta; aceasta interactiune poate fi determinata de inhibarea secretiei tubulare renale si a glucuronoconjugarii si necesita ajustarea dozei de dexketoprofen.
Glicozide cardiace: antiinflamatoarele nesteroidiene pot creste concentratia de glicozide plasmatice.
Mifepristona: exista un risc teoretic ca inhibitorii prostaglandin-sintetazei sa afecteze eficacitatea mifepristonei. Dovezi limitate sugereaza ca administrarea concomitenta de AINS in ziua administrarii de prostaglandina nu influenteaza negativ efectele mifepristonei sau ale prostaglandinei asupra maturizarii cervicale sau a contractilitatii uterine si nu reduce eficacitatea clinica a intreruperii medicale a sarcinii.
Chinolone: testele la animale arata ca administrarea de doze mari de chinolone concomitent cu AINS poate creste riscul aparitiei convulsiilor.
Tenofovir: administrarea concomitenta cu AINS poate creste uremia si creatininemia; functia renala trebuie monitorizata pentru controlul unei potentiale afectari sinergice a functiei renale.
Deferasirox: utilizarea concomitenta cu AINS poate creste riscul de toxicitate gastrointestinala. Este necesara o monitorizare clinica adecvata atunci cand deferasirox este administrat concomitent cu AINS.
Pemetrexed: utilizarea concomitenta cu AINS poate scadea eliminarea pemetrexedului, prin urmare este necesara prudenta la administrarea unor doze mai mari de AINS. La pacientii cu insuficienta renala usoara pana la moderata (clearance-ul creatininei de la 45 pana la 79 ml/min), administrarea concomitenta de pemetrexed si AINS trebuie evitata cu 2 zile inainte si cu 2 zile dupa administrarea pemetrexedului.
 
Sarcina
Dekenor solutie injectabila/perfuzabila este contraindicat in al treilea trimestru de sarcina si in timpul alaptarii (vezi pct. 4.3).

Sarcina

Inhibarea sintezei de prostaglandina poate sa influenteze negativ sarcina si/sau dezvoltarea embrionara/fetala. Datele din studiile epidemiologice avertizeaza asupra riscului crescut de avort si de malformatii cardiace si gastroschizis dupa utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine in primele luni de sarcina. Riscul absolut de malformatii cardiovasculare a crescut de la mai putin de 1% pana la aproximativ 1,5%. Se considera ca riscul creste cu doza si durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine s-a dovedit ca duce la cresterea pierderii sarcinii pre- si postimplantare si a mortalitatii embriofetale. in plus, s-a raportat cresterea incidentei in cazul diverselor malformatii, inclusiv cardiovasculare, la animalele la care s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine in timpul organogenezei. Cu toate acestea, studiile la animale cu dexketoprofen trometamol nu au evidentiat toxicitate asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3). in timpul primului si celui de-al doilea trimestru de sarcina, dexketoprofenul trometamol nu trebuie administrat decat daca este strict necesar. Daca se utilizeaza dexketoprofen trometamol de catre o femeie care incearca sa ramana gravida sau in timpul primului si celui de-al doilea trimestru de sarcina, doza trebuie sa fie cat mai mica, iar durata tratamentului cat mai scurta posibil.

in timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina, toti inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fatul la:

toxicitate cardiopulmonara (cu inchiderea prematura a ductului arterial si hipertensiune pulmonara);
disfunctie renala, care poate evolua spre insuficienta renala cu oligohidramnios;

precum si mama si nou-nascutul, la finalul sarcinii, la:
posibila prelungire a timpului de sangerare, un efect antiagregant care apare chiar si la cele mai mici doze;
inhibarea contractiilor uterine, ducand la travaliu intarziat sau prelungit.

Alaptarea

Nu se cunoaste daca dexketoprofenul se excreta in laptele uman.Dekenor este contraindicat in perioada alaptarii (vezi pct. 4.3).

Fertilitatea

Similar altor AINS, utilizarea dexketoprofen trometamol poate afecta fertilitatea feminina si nu este recomandat femeilor care intentioneaza sa ramana gravide. La femeile care au dificultati in concepere sau care sunt in curs de investigare a infertilitatii, trebuie luata in considerare oprirea tratamentului cu dexketoprofen trometamol.
 
Condus auto
Dekenor solutie injectabila/perfuzabila poate determina reactii adverse cum sunt ametelile, tulburarile vizuale sau somnolenta. in acest caz, capacitatea de reactie si de a conduce vehicule si de a folosi utilaje pot fi afectate.
Reactii adverse
Reactiile adverse care pot aparea in timpul tratamentului cu dexketoprofen trometamol sunt clasificate in functie de frecventa in:

Foarte frecvente (≥ 1/10)

- Frecvente (≥ 1/100 si <1/10)
Mai putin frecvente (≥ 1/1000 si <1/100)

- Rare (≥ 1 / 10000 si <1/1000)
Foarte rare (<1 / 10000)
Frecventa necunoscuta (nu poate fi estimata din datele disponibile).
Evenimentele adverse raportate ca cel putin posibil legate de dexketoprofen trometamol in studiile clinice, precum si reactiile adverse raportate dupa punerea pe piata a dexketoprofen trometamol solutie injectabila/perfuzabila sunt prezentate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme si organe si ordonate dupa frecventa:

Cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt de natura gastro-intestinala. Poate sa apara ulcerul peptic, perforatie sau hemoragie gastro-intestinala, uneori letale, mai ales la varstnici (vezi pct. 4.4). Dupa administrare au fost raportate greata, varsaturi, diaree, flatulenta, constipatie, dispepsie, durere abdominala, melena, hematemeza, stomatita ulceroasa, exacerbare a colitei si a bolii Crohn (vezi pct. 4.4 „Atentionari si precautii speciale pentru utilizare”). Mai putin frecvent a fost observata gastrita.

in asociere cu tratamentul AINS au fost raportate: edem, hipertensiune arteriala si insuficienta cardiaca.

Similar altor AINS, pot aparea urmatoarele reactii adverse: meningita aseptica, care poate aparea predominant la pacientii cu lupus eritematos sistemic sau boli mixte de tesut conjunctiv si reactii hematologice (purpura, anemie hemolitica si aplastica, rareori agranulocitoza si hipoplazie medulara).

Reactii buloase, inclusiv sindromul Stevens Johnson si necroliza epidermica toxica (foarte rar).

Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS (mai ales in doze mari si in cazul tratamentului de lunga durata) poate fi asociata cu o crestere mica a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.
 
Supradozaj
Simptome

Simptomatologia in caz de supradozaj nu este cunoscuta. Medicamente similare au determinat tulburari gastro-intestinale (varsaturi, anorexie, dureri abdominale) si neurologice (somnolenta, vertij, dezorientare, cefalee).

Abordare terapeutica

in caz de administrare excesiva sau ingestie accidentala, trebuie instituit imediat tratamentul simptomatic, in conformitate cu starea clinica a pacientului.

Dexketoprofen trometamol poate fi eliminat prin dializa.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene, derivati de acid propionic, codul ATC: M01AE17

Dexketoprofen trometamol este sarea de trometamina a acidului S-(+)-2-(3-benzoilfenil) propionic, un medicament analgezic, antipiretic si antiinflamator, din clasa medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene.

Mecanism de actiune

Mecanismul de actiune al medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene este legat de reducerea sintezei de prostaglandine prin inhibarea caii ciclooxigenazei.

Mai precis, este inhibata transformarea acidului arahidonic in endoperoxizii ciclici, PGG2 si PGH2, care produc prostaglandine PGE1, PGE2, PGF2α si PGD2 si, de asemenea, prostaciclina PGI2 si tromboxani (TxA2 si TxB2). in plus, inhibarea sintezei prostaglandinelor poate influenta alti mediatori ai inflamatiei, cum sunt kininele, determinand o actiune indirecta, care se sumeaza actiunii directe.

Efecte farmacodinamice

in studiile la animale si la om s-a demonstrat ca dexketoprofen este un inhibitor al actiunii COX-1 si COX-2.

Eficacitate si siguranta clinica

Studiile clinice efectuate pe mai multe modele de durere au demonstrat activitate analgezica eficienta a dexketoprofen trometamol.

Eficacitatea analgezica a dexketoprofen trometamol administrat intramuscular si intravenos in abordarea terapeutica a durerii moderate pana la severa a fost investigata pe mai multe modele de durere chirurgicala (chirurgie ortopedica si ginecologica/abdominala) precum si de durere musculo-scheletica (model cu durere lombara acuta) si de colica renala.

in studiile efectuate, debutul efectului analgezic a fost rapid, efectul analgezic maxim inregistrandu-se in primele 45 de minute. Durata efectului analgezic dupa administrarea a 50 mg de dexketoprofen este, de obicei, de 8 ore.

Studiile clinice efectuate cu privire la abordarea terapeutica a durerii postoperatorii au demonstrat faptul ca dexketoprofen trometamol solutie injectabila/perfuzabila utilizat in asociere cu opioizi a redus semnificativ consumul de opioide. in studiile cu privire la durerea postoperatorie, in care pacientilor li s-a administrat morfina cu ajutorul unui dispozitiv de analgezie controlat de pacient, pacientii tratati concomitent cu dexketoprofen au necesitat semnificativ mai putina morfina (cu 30-45% mai putin), decat pacientii din grupul cu administrare de placebo.
 
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Dupa administrarea intramusculara de dexketoprofen trometamol la om, concentratiile plasmatice maxime sunt atinse dupa 20 de minute (interval: 10-45 de minute). in cazul administrarii de doze unice de 25 pana la 50 mg, aria de sub curba concentratiei plasmatice in functie de timp a fost direct proportionala cu doza, atat in cazul administrarii intramusculare cat si a celei intravenoase.

Distributie

Similar altor medicamente cu legare in proportie mare de proteinele plasmatice (99%), volumul de distributie a avut o valoare medie sub 0,25 l/kg. Timpul de injumatatire plasmatica prin distributie a fost de aproximativ 0,35 ore, iar timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare a variat intre 1 si 2,7 ore.

in studiile farmacocinetice cu administrare de doze repetate, s-a observat faptul ca Cmax si ASC dupa ultima administrare intramusculara sau intravenoasa nu au fost diferite de cele obtinute dupa utilizarea unei doze unice, sugerand faptul ca nu se inregistreaza acumulare.

Metabolizare si eliminare

Calea principala de eliminare pentru dexketoprofen este reprezentata de glucuronoconjugare, urmata de excretie renala.

Dupa administrarea de dexketoprofen trometamol, in urina se regaseste doar enantiomerul S-(+), demonstrand faptul ca la om nu apare fenomenul de conversie la enantiomerul R-(-).

Varstnici

La subiectii varstnici sanatosi (cu varsta de 65 ani si peste), expunerea a fost semnificativ mai mare decat la voluntarii sanatosi tineri, dupa administrarea orala de doze unice si repetate (de pana la 55%), in timp ce nu s-au inregistrat diferente semnificative statistic in ceea ce priveste concentratiile plasmatice maxime si durata de timp pana la atingerea concentratiei plasmatice maxime. Timpul mediu de injumatatire plasmatica a fost prelungit dupa administrarea de doze unice si repetate (cu pana la 48%), iar clearance-ul total aparent a fost scazut.

Date preclinice de sigurantaDatele preclinice din studiile conventionale de siguranta farmacologica, genotoxicitate si de imunofarmacologie nu au evidentiat vreun pericol anume pentru om. Studiile privind toxicitatea cronica efectuate la soareci si maimute au evidentiat o valoare a dozei la care nu apare nicio reactie adversa (NOAEL) la doze de 2 ori mai mari decat cele maxime recomandate la om. La maimute, principala reactie adversa observata la doze mari a fost reprezentata de prezenta sangelui in materiile feccale, scaderea castigului in greutate corporala si, la dozele maxime, leziuni erozive gastro-intestinale.Aceste efecte au aparut la doze de 14-18 ori mai mari decat cele maxime recomandate la om.

Nu exista studii de evaluare a potentialului carcinogenic la animale.

Asa cum este recunoscut pentru toata clasa farmacologica a AINS, dexketoprofen trometamol poate provoca modificari ale supravietuirii embrio-fetale pe modelele animale, atat indirect, prin intermediul toxicitatii gastro-intestinale asupra femelelor gestante, cat si direct asupra dezvoltarii fetusului.