Indicatii
Dexametazona solutie injectabila este indicata in toate situatiile acute in care terapia orala cu glucocorticoizi nu este posibila: soc hemoragic, traumatic, chirurgical, de origine septica; edem cerebral asociat cu neoplasm cerebral; boli inflamatorii ale articulatiilor si tesuturilor moi precum artrita reumatoida.
Indicatii pentru administrarea de scurta durata: stari alergice acute severe precum edem angioneurotic sau exacerbari acute ale unor boli cronice alergice precum astm bronsic sau boala serului.
Dozele mari de dexametazona sunt destinate tratamentului complementar din soc, in care sunt necesare doze mari de corticosteroizi. Lipsesc dovezile care sa ateste ca utilizarea corticosteroizilor in cazurile de soc septic afecteaza mortalitatea pe termen lung. Utilizarea trebuie sa fie asociata cu administrarea sistemica concomitenta a unui tratament cu antibiotice corespunzator si masurile de sustinere de care pacientul are nevoie.
DEXAMETAZONA Rompharm este indicat in tratamentul bolii cu coronavirus 2019 (COVID-19) la pacientii adulti si adolescenti (cu varsta de 12 ani si peste, cu greutatea corporala de cel putin 40 kg) care necesita oxigenoterapie suplimentara.
Dozaj
Doze
Nota: Toate dozele sunt exprimate ca mg fosfat de dexametazona.
Trebuie utilizata cea mai mica doza eficace pe o perioada de timp cat mai scurta. Aceasta doza trebuie reevaluata frecvent pentru stabilirea dozei adecvate necesara mentinerii sub control a activitatii bolii.
Dexametazona fosfat solutie injectabila se poate administra intramuscular, ca injectie intravenoasa sau perfuzie intravenoasa, intraarticular sau sub forma de infiltratii in tesuturile moi.
Administrare intravenoasa si intramusculara: doza administrata i.v. (intravenos) sau i.m. (intramuscular) de dexametazona este variabila si depinde de afectiune si de raspunsul pacientului la tratament. Doza uzuala se incadreaza, de obicei, intre 0,4 si 24 mg (0,1 pana la 6 ml) pe zi. Durata terapiei depinde de raspunsul clinic al pacientului si imediat ce apare o ameliorare, doza trebuie ajustata la cea mai mica doza posibila pentru a mentine raspunsul clinic dorit. Intreruperea tratamentului trebuie sa se faca treptat.
Soc: o singura administrare i.v. de 2 - 6 mg/kg corp (0,5 pana la 1,5 ml/kg corp), care se poate repeta la 2 pana la 6 ore daca socul persista. Terapia cu doze mari se continua numai pana cand starea pacientului se stabilizeaza si in mod obisnuit nu mai mult de 48 – 72 de ore. Administrarea i.v. poate fi urmata de administrarea in perfuzie i.v. a 3 mg/kg corp (0,75 ml/kg corp) timp de 24 ore. DEXAMETAZONA Rompharm 4 mg/ml solutie injectabila poate fi diluata cu clorura de sodiu 0,9% solutie perfuzabila, glucoza 5% solutie perfuzabila sau solutie Ringer (vezi pct. 6.4.).
Edem cerebral asociat cu neoplasm: doza initiala este 10 mg (2,5 ml) i.v. urmata de 4 mg (1 ml) i.m. la fiecare 6 ore pana cand simptomele de edem scad (de obicei dupa 12 pana la 24 de ore). Dupa 2 pana la 4 zile doza trebuie redusa treptat si oprita dupa o perioada de 5 pana la 7 zile. La pacientii cu neoplasm recurent sau inoperabil, continuarea terapiei poate fi eficienta la doze de 2,0 mg (0,5 ml) i.m. sau i.v. de 2 – 3 ori pe zi.
Edem cerebral, forme severe care pun viata in pericol:
Schema de administrare a dozelor mari (toate dozele sunt exprimate ca mg dexametazona fosfat)
| Adulti | Copii peste 35 kg | Copii sub 35 kg |
Doza initiala | 50 mg (12,5 ml) i.v. | 25 mg (6,25 ml) i.v. | 20 mg (5,0 ml) i.v. |
Prima zi | 8 mg (2,0 ml) i.v. la fiecare 2 ore | 4 mg (1,0 ml) i.v. la fiecare 2 ore | 4 mg (1,0 ml) i.v. la fiecare 3 ore |
A 2-a zi | 8 mg (2,0 ml) i.v. la fiecare 2 ore | 4 mg (1,0 ml) i.v. la fiecare 2 ore | 4 mg (1,0 ml) i.v. la fiecare 3 ore |
A 3-a zi | 8 mg (2,0 ml) i.v. la fiecare 2 ore | 4 mg (1,0 ml) i.v. la fiecare 2 ore | 4 mg (1,0 ml) i.v. la fiecare 3 ore |
A 4-a zi | 4 mg (1.0 ml) i.v. la fiecare 2 ore | 4 mg (1,0 ml) i.v. la fiecare 4 ore | 4 mg (1,0 ml) i.v. la fiecare 6 ore |
Intre a 5-a si a 8-a zi | 4 mg (1,0 ml) i.v. la fiecare 4 ore | 4 mg (1,0 ml) i.v. la fiecare 6 ore | 2 mg (0,5 ml) i.v. la fiecare 6 ore |
Dupa a 8-a zi | Se micsoreaza doza cu 4 mg pe zi (1,0 ml) | Se micsoreaza doza cu 2 mg pe zi (0,5 ml) | Se micsoreaza doza cu 1 mg pe zi (0,25 ml) |
Nota: calea de administrare intravenoasa sau intramusculara pentru dexametazona trebuie folosita numai cand exista situatii de boli acute sau care pun in pericol viata pacientului. Terapia orala trebuie inceputa cat mai curand posibil.
Administrare intraarticulara si infiltratii in tesuturile moi
Doza variaza in functie de gradul inflamatiei, de marimea si locatia zonei afectate. Administrarile se pot face o data la 3 – 5 zile (de exemplu pentru burse) pana la o data la 2 – 3 saptamani (pentru articulatii).
Locul administrarii | Doza |
1. Articulatii mari | 2,0 mg pana la 4,0 mg (0,5 ml pana la 1,0 ml) |
2. Articulatii mici | 0,8 mg pana la 1,0 mg (0,2 ml pana la 0,25 ml) |
3. Burse | 2,0 mg pana la 3,0 mg (0,5 ml pana la 0,75 ml) |
4. Teaca tendoanelor | 0,4 mg pana la 1,0 mg (0,1 ml pana la 0,25 ml) |
5. Infiltratii ale tesuturilor moi | 2,0 mg pana la 6,0 mg (0,5 ml pana la 1,5 ml) |
6. Ganglioni | 1,0 mg pana la 2 mg (0,25 ml pana la 0,5 ml) |
Copii
Dozele necesare sunt variabile si este posibil sa fie necesara ajustarea lor in functie de raspunsul individual. In mod uzual se administreaza 0,20 mg/kg corp pana la 0,40 mg/kg corp (0,05 ml/kg pana la 0,1 ml/kg) pe zi.
Corticosteroizii pot determina incetinirea cresterii la nou-nascuti, copii sau adolescenti, care poate fi ireversibila. Tratamentul trebuie limitat la doze minime pentru perioade cat mai scurte de timp. Cu scopul de a minimaliza supresia axei hipotalamo-pituitaro-adrenala si incetinirea cresterii, tratamentul trebuie limitat, unde este posibil, la terapie alternanta (doza zilnica dubla se administreaza la fiecare 2 zile).
Cresterea si dezvoltarea nou-nascutilor si a copiilor la care se administreaza un tratament de lunga durata cu corticosteroizi trebuie atent monitorizate.
Varstnici
Tratamentul la pacientii varstnici, in special cel pe termen lung, trebuie planificat avand in vedere consecintele grave ale administrarii corticosteroizilor care apar la varste inaintate, cum ar fi osteoporoza, hipertensiunea, hipokalemia, diabetul, predispozitie la infectii, subtierea si fragilitatea pielii. Este necesara supraveghere clinica atenta pentru a evita reactiile ce ar putea pune in pericol viata pacientilor.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la dexametazona sau la oricare dintre excipienti.
Infectii sistemice (cu exceptia situatiei in care este utilizata terapia anti-infectioasa specifica).
Atentionari
Pacientii si/sau insotitorii lor trebuie atentionati de posibilitatea aparitiei reactiilor adverse psihiatrice severe care pot aparea la administrarea sistemica a corticosteroizilor (vezi pct. 4.8.). Simptomele tipice apar in decurs de cateva zile sau saptamani de la inceperea tratamentului. Riscurile pot creste la doze mari administrate sistemic (vezi pct. 4.5), cu toate ca marimea dozei nu poate indica debutul, tipul, severitatea sau durata reactiei adverse. Majoritatea reactiilor dispar dupa reducerea dozelor sau la intreruperea tratamentului. Cu toate acestea, unii pacienti necesita un tratament specific. Pacientii sau insotitorii lor trebuie incurajati sa ceara sfatul medicului daca apar simptome psihice ingrijoratoare, in special daca sunt suspectate stari de depresie sau ideatie suicidara. Pacientii sau insotitorii trebuie, de asemenea, avertizati de tulburarile psihiatrice care pot aparea fie in timpul sau imediat dupa scaderea dozelor sau intreruperea administrarii sistemice a corticosteroizilor, cu toate ca astfel de reactii au fost rareori raportate.
Este necesara o atentie deosebita atunci cand se utilizeaza corticosteroizi sistemic la pacienti cu antecedente personale sau familiale (la rudele de gradul 1) de tulburari afective severe. Acestea includ afectiuni depresive sau maniaco-depresive si psihoze anterioare la corticosteroizi.
Trebuie utilizata cea mai mica doza eficace de corticosteroid pentru a controla afectiunea pe o perioada minima de timp. Este necesara reexaminarea frecventa a pacientului pentru stabilirea dozei eficace. Cand este posibila reducerea dozei, aceasta se va face treptat.
Intreruperea brusca a administrarii corticoizilor dupa un tratament prelungit poate cauza insuficienta corticosuprarenala acuta, hipotensiune arteriala si moarte.
Pot sa apara de asemenea ”simptome de sevraj”, incluzand: febra, mialgie, artralgie, rinita, conjunctivita, noduli cutanati durerosi si pruriginosi, pierdere in greutate.
Supresia adrenala: insuficienta corticosuprarenala se dezvolta in timpul unui tratament prelungit cu corticosteroizi si poate persista mai multi ani dupa intreruperea tratamentului. Intreruperea corticosteroizilor dupa un tratament prelungit trebuie sa fie treptata pentru a evita insuficienta corticosuprarenala acuta, fiind scazute dozele pana la oprire pe parcursul mai multor saptamani sau luni, in functie de doza si durata tratamentului. Orice boala, traumatism sau procedura chirurgicala ce intervine in timpul terapiei de lunga durata necesita cresterea temporara a dozei; daca corticosteroizii au fost intrerupti dupa un tratament de lunga durata, este posibil sa fie necesara reinstituirea temporara a tratamentului.
Exista date limitate care sa sustina utilizarea de lunga durata a corticosteroizilor in socul septic. Desi pot fi folositori in prima perioada a tratamentului, ei nu pot influenta supravietuirea.
Reactii anafilactice severe au aparut dupa administrarea parenterala a corticosteroizilor, in special la pacientii cu antecedente de alergii. Trebuie luate masuri de precautie adecvate inaintea inceperii tratamentului.
Trebuie luata in considerare rata de absorbtie mai lenta dupa injectarea intramusculara.
Corticosteroizii administrati intraarticular sunt asociati cu un risc crescut de raspuns inflamator datorat inducerii in articulatie a unei infectii bacteriene, prin injectie. Este necesara o atentie deosebita in cazul injectiilor intraarticulare cu corticosteroizi; acestea trebuie facute in conditii aseptice. Pentru administrarea prin injectari repetate intraarticulare a fost raportata deteriorarea cartilajului articular (similar cu artropatia Charcot).
Inaintea injectarii intraarticulare, lichidul din articulatie trebuie examinat pentru a exclude un proces septic. O accentuare marcata a durerii, insotita de edem local, urmata de o redoare articulara, febra si
stare generala alterata sunt sugestive pentru artrita septica. Daca aceste complicatii apar si sepsisul se confirma, trebuie initiata terapia antimicrobiana corespunzatoare.
Pacientii trebuie avertizati de importanta neutilizarii excesive a articulatilor unde s-a obtinut un beneficiu simptomatic dar in care persista procesul inflamator.
Suprimarea raspunsului inflamator si a functiei imune creste susceptibilitatea la infectii si severitatea acestora. Manifestarea clinica a infectiilor poate fi atipica, astfel incat, boli severe cum ar fi septicemia sau tuberculoza pot evolua fara semne evidente, fiind diagnosticate doar in stadii avansate.
Varicela prezinta un interes deosebit deoarece aceasta afectiune minora poate fi fatala la pacientii imunosupresati. Pacientii (sau parintii copiilor) fara un trecut definit de varicela ar trebui sfatuiti sa evite contactul direct cu persoane bolnave de varicela sau herpes zoster, iar daca au fost expusi, ar trebui sa fie investigati urgent de personal medical adecvat. Este necesara imunizarea pasiva cu Imunoglobulina Varicela Zoster (VZIG), a pacientilor expusi non-imuni ce primesc dexametazona pe cale sistemica sau care au primit anterior dexametazona timp de 3 luni; aceasta poate fi administrata in decurs de 10 zile din momentul expunerii la varicela. Daca diagnosticul de varicela se confirma, boala necesita supraveghere de specialitate si tratament de urgenta. Tratamentul cu dexametazona nu trebuie oprit si s-ar putea sa fie necesar ca doza sa fie crescuta.
Vaccinurile vii atenuate nu trebuie administrate la persoane cu raspuns imun diminuat. Raspunsul anticorpilor la alte vaccinuri poate fi diminuat.
Corticosteroizii pot afecta testul cu nitro-blue tetrazoliu pentru depistarea infectiilor bacteriene si pot determina rezultate fals negative.
Masuri de precautie speciale trebuie luate in cazul tratamentului pacientilor cu urmatoarele afectiuni, fiind necesara monitorizare atenta a acestora:
insuficienta hepatica, insuficienta renala cronica, insuficienta cardiaca congestiva, hipertensiune arteriala, epilepsie, migrena;
osteoporoza, deoarece corticosteroizii cresc excretia de calciu. Femeile in perioada post- menopauza prezinta un risc aparte;
tuberculoza latenta, deoarece corticosteroizii pot determina o reactivare a bolii;
hipotiroidism sau ciroza, deoarece acesti pacienti pot dezvolta un raspuns exagerat la corticosteroizi;
amoebiaza latenta, deoarece corticosteroizii pot determina o reactivare. Inaintea tratamentului, amoebiaza ar trebui exclusa la orice pacient cu diaree inexplicabila sau care a petrecut recent o perioada de timp la tropice;
herpes simplex ocular, deoarece corticosteroizii pot determina perforatii corneene.
Corticosteroizii se administreaza, de asemenea, cu precautie la pacientii cu diabet zaharat (sau cu antecedente heredo-colaterale de diabet zaharat), tulburari afective (in special la cei cu antecedente de psihoza indusa de corticosteroizi), glaucom (sau cu antecedente heredo-colaterale de glaucom), ulcer peptic sau pacienti cu istoric de miopatie indusa de corticosteroizi.
Sindromul lizei tumorale
In experienta de dupa punerea pe piata, a fost raportat sindromul lizei tumorale (SLT) la pacientii cu neoplazii hematologice dupa utilizarea dexametazonei in monoterapie sau in asociere cu alte substante chemoterapeutice. Pacientii cu risc crescut de aparitie a SLT, cum sunt pacientii cu o rata proliferativa crescuta, incarcare tumorala ridicata si hipersensibilitate la substante citotoxice, trebuie monitorizati cu atentie si trebuie luate masurile adecvate de precautie.
Pentru tratamentul infectiei cu coronavirus 2019
Corticosteroizii sistemici nu trebuie opriti la pacientii care sunt deja tratati din alte motive cu corticosteroizi sistemici (administrare orala) (de exemplu, pacienti cu boala pulmonara obstructiva cronica), dar care nu necesita oxigen suplimentar.
Copii si adolescenti
Dexametazona a fost utilizata in afara indicatiilor autorizate pentru a trata si preveni bolile cronice de plamani la nou-nascutii prematuri. Studiile clinice au aratat ca exista beneficii pe termen scurt prin reducerea utilizarii de dispozitive pentru respiratie artificiala, dar nu exista beneficii pe termen lung pentru reducerea incidentei bolilor cronice de plamani sau a mortalitatii. Dovezile disponibile sugereaza evenimente adverse asupra dezvoltarii neurologice, de lunga durata, in cazul administrarii precoce a tratamentului (sub 96 ore) la nou nascutii prematuri cu boala pulmonara cronica, la o doza initiala de 0,25 mg/kg de doua ori pe zi. Studii recente au sugerat ca exista o legatura intre administrarea dexametazonei la nou-nascutii prematuri si aparitia paraliziei cerebrale. Avand in vedere aceasta ingrijorare privind siguranta, trebuie efectuata o evaluare a raportului risc/beneficiu pentru fiecare pacient in parte.
Pentru o doza maxima unica de medicament (420 mg fosfat de dexametazona pentru o persoana de 70 kg) continutul de sodiu este de pana la 14,5 mmol (334 mg). Trebuie avut in vedere acest lucru in tratarea pacientilor cu dieta hiposodata.
Interactiuni
Medicamentele inductoare ale enzimelor hepatice precum barbituricele, efedrina, rifampicina, rifabutina, carbamazepina, fenitoina, primidona si aminoglutetimida pot intensifica metabolismul corticosteroizilor, diminuand efectele terapeutice ale acestora, fiind necesara ajustarea dozelor.
Eficacitatea anticoagulantelor cumarinice poate fi intensificata de tratamentul concomitent cu corticosteroizi si de aceea timpul de protrombina sau INR-ul trebuie monitorizat frecvent, pentru a evita sangerarile spontane.
Corticosteroizii pot afecta toleranta la glucoza si de aceea poate fi necesara modificarea dozelor pentru medicamentele hipoglicemiante (inclusiv insulina).
Incidenta ulceratiilor gastro-intestinale creste la pacientii care primesc concomitent medicamente antiinflamatoare nesteroidiene si corticosteroizi.
Clearance-ul renal al salicilatilor este crescut de catre corticosteroizi si, de aceea, intreruperea steroizilor poate determina intoxicatie cu salicilati.
Efectele diureticelor sunt antagonizate de corticosteroizi. Efectul de scadere a potasiului seric al acetazolamidei, diureticelor de ansa, diureticelor tiazide si carbenoxolonei este amplificat de administrarea concomitenta cu corticosteroizi.
Pacientii care primesc concomitent corticosteroizi si diureticele care elimina potasiu si/sau glicozide cardiotonice trebuie monitorizati pentru a nu dezvolta hipokaliemie. Aceasta este de o importanta deosebita la pacientii care primesc glicozide cardiotonice, deoarece hipokaliemia creste toxicitatea glicozidelor cardiotonice.
Sarcina
Sarcina
Capacitatea corticosteroizilor de a trece bariera placentara poate prezenta variabilitate interindividuala,
insa dexametazona trece cu usurinta bariera placentara.
Administrarea corticosteroizilor la animalele gestante poate cauza anomalii ale dezvoltarii fetale, incluzand palatoschizis, intarzierea cresterii intrauterine si afectarea cresterii si dezvoltarii creierului. Nu exista nicio dovada ca administrarea corticosteroizilor duce la cresterea incidentei anomaliilor congenitale, precum palatoschizisul sau cheiloschizisul la om (vezi pct. 5.3).
In orice caz, cand se administreaza in timpul sarcinii pentru o perioada mai lunga de timp sau in mod repetat, corticosteroizii pot creste riscul de intarziere a cresterii intrauterine.
Hipoadrenalismul poate, teoretic, sa apara la nou-nascuti in urma expunerii prenatale la corticosteroizi, dar se rezolva de obicei spontan imediat dupa nastere si rareori este important clinic. Ca toate
medicamentele, corticosteroizii trebuie prescrisi numai cand beneficiul pentru mama si fat depaseste riscul. Cu toate acestea, cand corticosteroizii sunt esentiali, pacientele cu sarcina normala pot fi tratate cu dexametazona.
Exista date asupra efectelor nocive asupra sarcinii la animale. Nou-nascutii proveniti de la mame ce au primit in timpul sarcinii doze substantiale de corticosteroizi trebuie atent monitorizati privind semne de insuficienta adrenala.
Pacientele cu preeclampsie sau retentie de fluide trebuie atent monitorizate.
Alaptarea
Corticosteroizii pot trece in laptele matern, desi nu exista date disponibile pentru dexametazona. Nou- nascutii si mamele carora li se administreaza doze mari de corticosteroizi pe cale sistemica pentru o perioada lunga de timp pot avea diverse grade de supresie adrenala. Intarzierea cresterii sau alte efecte adverse pot sa apara.
Condus auto
Nu s-au efectuat studii asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Incidenta reactiilor adverse previzibile, incluzand supresia hipotalamo-pituitaro-adrenala, este corelata cu potenta relativa a medicamentului, dozajul, sincronizarea administrarii si durata tratamentului.
Doze crescute de dexametazona sunt destinate pentru terapia pe termen scurt si de aceea reactiile adverse sunt mai putin frecvente. Cu toate acestea, pot aparea ulcerul peptic si bronhospasmul.
O gama larga de reactii adverse psihiatrice incluzand tulburari afective (precum iritabilitate, euforie, depresie, stari emotionale si ideatie suicidara). Au fost raportate reactii psihotice (incluzand mania, delir, halucinatii si agravarea schizofreniei), tulburari de comportament, iritabilitate, anxietate, tulburari de somn si tulburari cognitive incluzand confuzia si amnezia. Reactiile care pot aparea sunt comune pentru adulti si copii. La adulti, frecventa reactiilor adverse severe a fost estimata la 5 - 6 %. Efecte psihologice au fost raportate la intreruperea tratamentului cu corticosteroizi; frecventa este necunoscuta.
Reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa, folosind urmatoarea conventie:
foarte frecvente ( ≥ 1/10 );
- frecvente ( ≥ 1/100 si sub 1/10);
mai putin frecvente ( ≥ 1/1000 si sub 1/100);
- rare ( ≥ 1/10000 si sub 1/1000);
- foarte rare ( sub 1/10000);
cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Cu exceptia hipersensibilitatii, urmatoarele reactii adverse au fost asociate cu tratamentul pe termen lung cu corticosteroizi administrati sistemic:
Tulburari ale sistemului imunitar:
Frecvente: predispozitie crescuta si agravarea infectiilor cu suprimarea simptomelor si semnelor clinice, infectii oportuniste, reactivarea tuberculozei latente.
Tulburari endocrine:
Frecvente: Supresia axei hipotalamo-pituitare-adrenale; sindrom Cushing, hirsutism si cresterea in greutate; stoparea cresterii la nou-nascuti, copii si adolescenti; insuficienta corticosuprarenala secundara in special in timpul unui stres, precum interventie chirurgicala sau trauma; ciclu menstrual neregulat si amenoree; toleranta scazuta la glucoza cu cresterea dozelor pentru terapia antidiabetica; hiperglicemie; balanta negativa proteina/azot si calciu; cresterea apetitului alimentar.
Tulburari metabolice si de nutritie:
Frecvente: dezechiliru hidroelectrolitic (retentie de sodiu si apa cu edem si hipertensiune); depletie de azot; alcaloza hipokaliemica; excretie crescuta de calciu si potasiu ; hiperglicemie.
Tulburari psihice:
Frecvente: manifestari psihotice, dependenta psihica, euforie, depresie, insomnie, agravarea epilepsiei si schizofreniei.
Tulburari ale sistemului nervos:
Rare: dureri de cap, convulsii, vertij; la copii, cresterea presiunii intracraniene cu edem papilar de obicei dupa incetarea tratamentului.
Tulburari oculare:
Mai putin frecvente: cataracta subcapsulara posterioara, presiune intraoculara crescuta, glaucom sau ocazional distrugerea nervului optic; exoftalmie, edem papilar, subtierea scleroticii si a corneei, agravarea infectiilor oftalmice virale si fungice.
Rare: incidente rare de orbire asociate cu terapia intralezionala in jurul fetei si capului, dezvoltare anormala a retinei la nou-nascutii prematuri.
Cu frecventa necunoscuta: corioretinopatie
Tulburari cardiace:
Frecvente: insuficienta cardiaca congestiva, palpitatii, bradicardie, tahicardie.
Tulburari vasculare:
Rare: hipertensiune, tromboembolism.
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale:
Frecvente: dispnee, disfonie, embolism pulmonar, tuse.
Tulburari gastro-intestinale:
Mai putin frecvente: dispepsie, ulcer peptic cu perforatie si hemoragie, ulceratii esofagiene, pancreatita acuta si candidoze.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat:
Rare: incetinirea vindecarii ranilor, subtierea pielii, telangiectazii si vergeturi, petesii si echimoze, eritem, hipersudoratie, posibila supresie a testelor pentru piele, senzatie de arsuri sau furnicaturi, dermatite alergice, candidoze, acnee, piele uscata, cruste, prurit, urticarie, vezicule, hiperpigmentare, hipopigmentare a pielii.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv:
Mai putin frecvente: atrofie musculara, miopatie proximala, osteoporoza, slabiciune musculara. Rare: inchiderea prematura a epifizelor osoase, osteonecroza aseptica, ruptura de tendon, compresie vertebrala si fracturi ale oaselor lungi.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare:
Frecvente: senzatia de slabiciune, oboseala, febra.
Alte reactii adverse: hipersensibilitatea incluzand anafilaxie a fost raportata; atrofie cutanata si subcutanata; abces steril; tumefactie articulara (dupa injectare intraarticulara); artropatia Charcot; leucocitoza. Intreruperea tratamentului
La pacientii care au primit sistemic doze mai mari decat doza fiziologica (aproximativ 1 mg dexametazona) pentru o perioada mai mare de 3 saptamani, intreruperea tratamentului nu trebuie sa se faca brusc. Modul in care trebuie efectuata reducerea dozei depinde de gravitatea bolii si de riscul de recidiva la reducerea dozelor. Evaluarea clinica a bolii poate fi necesara pe perioada scaderii dozelor. Daca afectiunea este putin probabil sa recidiveze dupa intreruperea tratamentului sistemic cu
corticosteroizi dar exista incertitudinea privind supresia axei hipotalamo-hipofizar-corticosuprarenala, doza de corticosteroid sistemic poate fi scazuta rapid la doza fiziologica. Din momentul in care doza zilnica a ajuns la 1 mg de dexametazona, micsorarea dozei trebuie sa se faca mai lent pentru a permite functiei axei hipotalamo-hipofizar-corticosuprarenala sa se restabileasca.
Intreruperea brusca a tratamentului sistemic cu corticosteroizi care a durat mai putin de 3 saptamani este posibila, daca se considera ca afectiunea este putin probabil sa recidiveze. Intreruperea brusca a dozelor de pana la 6 mg de dexametazona timp de 3 saptamani este putin probabil sa conduca la supresia axei hipotalamo-pituitaro-adrenala, relevanta clinic.
La urmatoarele grupe de pacienti, intreruperea administrarii sistemice de dexametazona trebuie sa se faca treptat, chiar daca durata tratamentului a fost de 3 saptamani sau mai putin:
pacientii la care tratamentul sistemic cu corticosteroizi a fost repetat, in special daca acesta a durat mai mult de 3 saptamani;
cand a fost prescris un tratament pe termen scurt in decurs de un an de la incetarea unei terapii pe termen lung (luni, ani);
pacientii care pot avea motive de insuficienta adrenocorticala, altele decat terapia exogena cu corticosteroizi;
pacientii care primesc doze sistemice mai mari de 6 mg dexametazona zilnic;
pacientii care iau in mod repetat dozele seara.
Simptomele si semnele intreruperii tratamentului: scaderea prea rapida a dozelor de corticosteroizi dupa un tratament de lunga durata poate cauza insuficienta adrenocorticala acuta, hipotensiune arteriala, moarte (a se vedea pct. 4.4. Atentionari si precautii speciale pentru utilizare).
Sindromul de abstinenta poate include: febra, mialgie, artralgii, rinite, conjunctivite, noduli cutanati durerosi si pruriginosi si pierdere in greutate.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la:
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Supradozaj
Reactiile de hipersensibilitate sau anafilactice sunt tratate cu adrenalina si ventilatie cu presiune pozitiva. Se recomanda tratamentul simptomatic si de sustinere a functiilor vitale.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: Glucocorticoizi de uz sistemic, codul ATC : H02AB02.
Dexametazona (9 alfa-fluoro-16 alfa-metil-prednisolon) este un glucocorticoid de sinteza cu potenta mare. Dexametazona este un antiinflamator puternic de tip corticosteroid care isi manifesta activitatea farmacologica pe intreg parcursul procesului inflamator, atat in fazele initiale cat si in cele tardive, inhiband reactiile exudative, infiltrative si proliferative. Efectul antiinflamator al unei doze de 0,75 mg este echivalent cu cel al unei doze de 5 mg prednison. Face parte din categoria glucocorticoizilor cu efect antiinflamator marcat, lipsiti de efect de retentie hidro-salina. De asemenea, are efect imunodepresiv, predominant asupra imunitatii mediate celular.
Glucocorticoizii inhiba eliberarea de catre limfocitele T activate a interleukinei 2, interleukinei 1 si a factorului de necroza tumorala. Principala celula tinta este macrofagul. Sunt diminuate atat raspunsul primar, imediat, cat si cel secundar, tardiv al acestor celule.
Glucocorticoizii actioneaza primar la nivelul unor receptori intracelulari specifici, de tip II. Complexul glucocorticoid-receptor trece in nucleu si se fixeaza de ADN, la nivelul unui situs specific, denumit element care raspunde la glucocorticoid-GRE. Complexul hormon-receptor actioneaza ca factor de transcriptie.
In afara macrofagelor, glucocorticoizii actioneaza si asupra altor celule care intervin in inflamatie (bazofile, limfocite, celule endoteliale, fibroblasti) carora le inhiba functiile. Glucocorticoizii, mai ales in doza mare, au proprietati limfolitice. Ei scad numarul monocitelor, eozinofilelor si bazofilelor din sange, datorita redistribuirii tisulare.
Instalarea lenta a efectelor glucocorticoizilor se explica prin timpul necesar interventiei la nivelul mecanismelor care initiaza sinteza proteinelor. Interventia in metabolismul proteic explica si efectul durabil, care nu corespunde timpului de injumatatire plasmatica prin eliminare.
Pentru tratamentul infectiei cu coronavirus 2019
Studiul RECOVERY (Evaluarea Randomizata a Terapiei COVid-19)1 este un studiu initiat de investigator, randomizat individual, controlat, deschis, tip platforma adaptiva, pentru a evalua efectele tratamentelor potentiale la pacientii spitalizati cu COVID-19.
Studiul s-a desfasurat in cadrul a 176 centre de spital din Marea Britanie.
Au fost 6425 de pacienti randomizati pentru a primi fie dexametazona (2104 pacienti), fie doar tratament standard (4321 pacienti). 89% dintre pacienti au avut o infectie SARS-CoV-2 confirmata de laborator.
La randomizare, 16% dintre pacienti au primit ventilatie mecanica invaziva sau oxigenare prin membrana extracorporala, 60% au primit doar oxigen (cu sau fara ventilatie neinvaziva) si 24% nu au primit nicio interventie.
Varsta medie a pacientilor a fost de 66,1 +/- 15,7 ani. 36% dintre pacienti erau de sex feminin. 24% dintre pacienti aveau antecedente de diabet zaharat, 27% boli de inima si 21% boli pulmonare cronice.
Obiectiv primar
Mortalitatea la 28 de zile a fost semnificativ mai mica in grupul cu dexametazona decat in grupul cu tratament standard, cu decese raportate la 482 din 2104 pacienti (22,9%) si respectiv la 1110 din 4321 pacienti (25,7%) (raport de evaluare 0,83; 95% interval de incredere [II], 0,75-0,93; P sub 0,001).
In grupul cu dexametazona, incidenta deceselor a fost mai mica decat cea din grupul cu tratament standard, la pacientii care au primit ventilatie mecanica invaziva (29,3% fata de 41,4%; raport de evaluare 0,64; II 95%, 0,51 pana la 0,81) si la cei care au primit suplimentare de oxigen fara ventilatie mecanica invaziva (23,3% fata de 26,2%; raport de evaluare 0,82; II 95%, 0,72 pana la 0,94).
Nu a existat un efect clar al dexametazonei la pacientii care nu au primit niciun suport respirator la randomizare (17,8% fata de 14,0%; raport de evaluare 1,19; II 95%, 0,91 pana la 1,55).
Obiectiv secundar
Pacientii din grupul cu dexametazona au avut o durata mai mica de spitalizare decat cei din grupul cu tratament standard (in medie, 12 zile versus 13 zile) si o probabilitate mai mare de externare in viata a pacientului in termen de 28 de zile (raport de evaluare 1,10; II 95%, 1,03 pana la 1,17).
In conformitate cu obiectivul primar, cel mai mare efect in ceea ce priveste externarea in termen de 28 de zile a fost observat la pacientii care au primit ventilatie mecanica invaziva la randomizare (raport de evaluare 1,48; II 95% 1,16 pana la 1,90), urmat doar de oxigen (raport de evaluare 1,15; II 95 %, 1,06
1 www.recoverytrial.net
pana la 1,24) fara un efect benefic la pacientii care nu au primit oxigen (raport de evaluare 0,96; II 95% 0,85 pana la 1,08).
| Rezultat | Dexametazona (N = 2104) | Tratament standard (N = 4321) | Raportul evaluarii sau riscul relativ (IÎ 85%)* |
| Numar/numar total de pacienti (%) | |||
| Obiectiv primar | |||
| Mortalitatea la 28 de zile | 482/2104 (22,9) | 1110/4321 (25,7) | 0,83 (0,75-0,93) |
| Obiectiv secundar | |||
| Externarea din spital in 28 de zile | 1413/2104 (67,2) | 2745/4321(63,5) | 1,10 (1,03 – 1,17) |
| Ventilatie mecanica sau deces** | 456/1780 (25,6) | 994/3638 (27,3) | 0,92 (0,84 – 1,01) |
| Ventilatie mecanica invaziva | 102/1780 (5,7) | 285/3638 (7,8) | 0,77 (0,62 – 0,95) |
| Deces | 387/1780 (21,7) | 827/3638 (22,7) | 0,93 (0,84 – 1,03) |
*raportul evaluarii a fost ajustat pe varste in ceea ce priveste evolutia cu mortalitate si externarea din spital la 28 de zile. Riscul relativ a fost ajustat pe varste in ceea ce priveste rezultatul primirii ventilatiei mecanice invazive sau deces si subcomponentele sale.
**Au fost exclusi din aceasta categorie pacientii care au primit ventilatie mecanica invaziva la randomizare.
Siguranta
Au existat patru evenimente adverse grave legate de tratamentul de studiu: doua evenimente adverse grave cu hiperglicemie, un eveniment advers grav de psihoza indusa de steroizi si un eveniment advers grav cu sangerare gastro-intestinala superioara. Toate evenimentele s-au vindecat.
Analize de subgrup Efectele alocarii de dexametazona asupra mortalitatii la 28 de zile, in functie de varsta si suport respirator primit la randomizare2 Efectele alocarii de dexametazona asupra mortalitatii la 28 de zile, in functie de suportul respirator primit la randomizare si istoric de orice boala cronica3
Proprietati farmacocinetice
Absorbtia
Dupa administrarea injectabila, dexametazona fosfat de sodiu se hidrolizeaza rapid in dexametazona. Dupa administrarea intravenoasa efectul se instaleaza mai rapid decat dupa administrarea intramusculara. Picurile sanguine ale dexametazonei administrate intravenos sunt atinse dupa 5 min de la administrare, iar dupa administrare intramusculara concentratiile sanguine maxime sunt atinse dupa 60 minute. Din acest motiv pentru situatii de urgenta se alege injectarea intravenoasa, iar pentru tratamentul de intretinere se prefera injectarea intramusculara.
Distributia
Dexametazona se leaga de proteinele plasmatice, in special de albumina, aproximativ 77%. Legarea de proteinele plasmatice este proportionala cu doza. In hipoalbuminemie, creste proportia dexametazonei nelegata de proteinele plasmatice.
Volumul de distributie este de 0,6 - 0,8 l/kg.
Dexametazona traverseaza bariera hemato-encefalica si placentara si de asemenea trece in laptele matern.
Metabolizare
Dexametazona se metabolizeaza la nivelul ficatului, excretia realizandu-se in principal prin urina, in cea mai mare parte sub forma neconjugata.
Eliminare
Timpul de injumatatire plasmatica este de 3,5 – 4,5 ore. Efectul dexametazonei fiind de lunga durata (36-54 de ore), deprima continuu functia hipotalamo-hipofizo-corticosuprarenala, ceea ce face ca administrarea indelungata sa nu fie recomandata, datorita riscului mare de insuficienta corticosuprarenaliana iatrogena. Deoarece efectul dexametazonei dureaza mai mult decat concentratia plasmatica, timpul de injumatatire plasmatic este mai putin relevant, fiind mai util timpul de injumatatire al efectului biologic (36-54 de ore).
Farmacocinetica administrarii i.m. si i.v. la anumite categorii de pacienti:
Pacienti cu tulburari renale: nu influenteaza semnificativ eliminarea dexametazonei. Pacienti cu tulburari hepatice grave (hepatita, ciroza hepatica), hipotiroidism: acumularea dexametazonei prin diminuarea metabolizarii.
Date preclinice de siguranta
Toxicitate asupra functiei de reproducere
In studiile la animale, s-a observat palatoschizis la sobolani, soareci, hamsteri, iepuri, caini si primate; nu s-a observat la cai si la oi. In unele cazuri, acesta a fost insotit de defecte la nivelul sistemului nervos central si al inimii. La primate, dupa expunere, au fost observate efecte asupra creierului. Mai mult, cresterea intrauterina poate fi intarziata. Toate aceste efecte au fost observate la doze mari.