Indicatii
Tratamentul antiinflamator si profilactic antibacterian in infectii cu microorganisme sensibile la tobramicina, dupa operatia pentru cataracta, precum si in toate cazurile in care este necesar tratament cu corticosteroizi si exista risc crescut de infectie oculara superficiala.
Dozaj
Doze
Medicamentul se administreaza topic prin instilare in sacul conjunctival inferior al ochiului/ochilor afectat/afectati.
Adulti
Doza recomandata este una sau doua picaturi la interval de 4 - 6 ore.
Pentru pacientii care au fost supusi interventiei chirurgicale pentru cataracta doza este de o picatura de 4 ori pe zi timp de pana la 24 de zile, iar daca se considera necesar, in timpul primelor 24 pana la 48 de ore dupa operatie, doza poate fi crescuta la o picatura administrata la fiecare 2 ore. Frecventa administrarii trebuie scazuta treptat, in functie de starea clinica.
Varstnici
Nu este necesara ajustarea dozelor.
Copii si adolescenti
Nu au fost efectuate studii privind siguranta si eficacitatea administrarii la aceste grupe de varsta. Ca urmare, nu se recomanda administrarea DexaTobrom la copii si adolescenti.
Utilizare in insuficienta hepatica si renala
Administrarea oftalmica determina expunere sistemica foarte mica. In cazul utilizarii concomitente cu aminoglicozide sistemice, trebuie monitorizate concentratiile plasmatice totale pentru a asigura ca este mentinut un nivel terapeutic adecvat.
Modul de administrare Medicament pentru uz oftalmic.
Flaconul trebuie agitat bine inaintea administrarii.
Pentru a nu contamina varful picuratorului si a suspensiei oftalmice, se va evita atingerea acestuia de pleoape, suprafete invecinate sau alte suprafete.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la dexametazona, tobramicina, alte aminoglicozide sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Keratoconjunctivita epiteliala (dendritica) determinata de Herpex simplex. Vaccina, varicela si alte afectiuni virale ale corneei sau conjunctivei.
Infectii oculare micobacteriene determinate de, fara a se limita insa la, bacili acido-alcoolo rezistenti, cum sunt Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium leprae sau Mycobacterium avium.
Infectii oculare fungice.
Infectii oculare purulente netratate.
Atentionari
Administrarea indelungata (adica mai mult de 24 de zile, durata maxima a utilizarii in studiile clinice) sau frecventa crescuta a administrarilor corticosteroizilor cu administrare oftalmica pot determina hipertensiune intraoculara si/sau glaucom, cu afectarea nervului optic si defecte ale acuitatii vizuale si campului vizual si formarea cataractei posterioare subcapsulare. La pacientii sensibili, cresterea presiunii intraoculare poate sa apara chiar dupa doze uzuale.
Se recomanda determinarea frecventa a presiunii intraoculare.
Se utilizeaza numai pentru administrare topica. NU se injecteaza la nivelul ochiului.
La unii pacienti pot aparea reactii de sensibilitate dupa aplicarea topica de aminoglicozide, care se manifesta de obicei prin mancarimi ale pleoapelor, edem, eritem conjunctival. Daca apar semne ale reactiilor de hipersensibilitate trebuie intrerupt tratamentul.
In cazul utilizarii prelungite, trebuie avuta in vedere posibilitatea aparitiei microorganismelor rezistente, inclusiv fungi. In aceste cazuri, se va intrerupe tratamentul cu DexaTobrom si se va trata adecvat infectia nou aparuta.
Excipienti
DexaTobrom picaturi oftalmice, suspensie contine clorura de benzalconiu 0,10 mg/ml cu rol conservant.
Clorura de benzalconiu poate provoca iritatie oculara, xeroftalmie si poate afecta filmul lacrimal, precum si suprafata corneei. La pacientii cu xeroftalmie si la pacientii cu afectari corneene trebuie administrat cu precautie.
Clorura de benzalconiu se poate acumula in lentilele de contact moi si poate determina decolorarea lor; ca urmare, medicamentul nu trebuie utilizat in timpul folosirii acestor lentile. Lentilele trebuie scoase inainte de instilarea picaturilor si nu trebuie aplicate mai devreme de 15 minute dupa administrare.
Interactiuni
Nu au fost efectuate studii specifice privind interactiunile medicamentoase cu DexaTobrom.
Absorbtia sistemica a tobramicinei si dexametazonei dupa administrare topica oftalmica este mica. Ca urmare, riscul aparitiei interactiunilor medicamentoase este mic.
Utilizarea concomitenta a steroizilor administrati topic si a antiinflamatoarelor nesteroidiene administrate topic poate creste riscul de probleme la vindecarea leziunilor corneene.
Potentialul ototoxic si/sau nefrotoxic al tobramicinei poate sa apara in cazul utilizarii concomitente cu aminoglicozide administrate pe cale sistemica, polimixine, cefalotina, diuretice de ansa, amfotericina B si compusi organici pe baza de platina.
In cazul tratamentului concomitent cu mai multe medicamente cu administrare oftalmica, se recomanda pastrarea unui interval de 15 minute intre administrari succesive.
Sarcina
La om nu a fost stabilita siguranta administrarii medicamentului in timpul sarcinii sau in perioada alaptarii.
Fertilitate
Nu au fost efectuate studii care sa evalueze efectul administrarii topice oftalmice a DexaTobrom asupra fertilitatii la om.
Sarcina
Nu au fost efectuate studii controlate privind administrarea acestui medicament la femei in timpul sarcinii. Administrarea subcutanata a tobramicinei la animale gestante nu a evidentiat efecte teratogene.
Dozele sistemice mari de tobramicina, mult superioare celor atinse dupa administrarea topica oculara au fost asociate cu nefrotoxicitate si ototoxicitate. Tobramicina traverseaza placenta ajungand in circulatia fetala si lichidul amniotic.
Administrarea topica a corticosteroizilor la animale gestante poate provoca anomalii ale dezvoltarii fetale, inclusiv palatoschizis si incetinirea cresterii intrauterine. Dupa administrare topica la nivel ocular, se poate produce absorbtie suficienta a dexametazonei, cu aparitia de efecte sistemice.
DexaTobrom se poate administra in perioada sarcinii numai daca beneficiul potential depaseste riscul potential de actiune asupra fatului.
Alaptarea
In cazul tratamentului sistemic, tobramicina se excreta in laptele matern in cantitati care prezinta risc de afectare a sugarului.
Expunerea sistemica la tobramicina dupa instilarea in sacul conjunctival este mica, astfel incat riscul se apreciaza a fi mic pentru picaturile oftalmice cu tobramicina. Corticosteroizii pot fi excretati in laptele matern, desi nu exista date pentru dexametazona.
Nu se recomanda administrarea DexaTobrom in timpul alaptarii sau alaptarea trebuie intrerupta.
Condus auto
Similar oricaror picaturi oftalmice, poate sa apara vedere incetosata tranzitorie dupa administrarea topica a picaturilor oftalmice. In acest caz se recomanda pacientului sa evite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor atat timp cat persista tulburarile.
Reactii adverse
De obicei medicamentul este bine tolerat.
Reactiile adverse sunt clasificate pe aparate, sisteme si organe si in functie de frecventa. Frecventa este definita utilizand urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mult sau egal fata de 1/10), frecvente (mai mult sau egal fata de 1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (mai mult sau egal fata de 1/1000 si mai putin de 1/100), rare (mai mult sau egal fata de 1/10000 si mai putin de 1/1000), foarte rare (mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
La administrarea produsului DexaTobrom pot aparea:
Tulburari oculare
Frecvente: vedere neclara imediat dupa aplicarea picaturilor.
Mai putin frecvente: in cazul unor ulceratii corneene sau la nivelul sclerei, dexametazona poate intarzia cicatrizarea si poate favoriza suprainfectarea.
Rare: tratamentul de lunga durata poate determina, prin prezenta corticosteroidului, hipertensiune intraoculara si, consecutiv, glaucom si chiar afectarea nervului optic, keratita superficiala, cataracta posterioara subcapsulara. De asemenea, exista riscul aparitiei unor infectii secundare, mai ales de natura fungica.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Mai putin frecvente: eruptii cutanate tranzitorii, manifestate prin prurit, edem palpebral sau eritem conjunctival. Exista riscul unor reactii de hipersensibilitate cutaneo- conjunctivala.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania str. Aviator Maior Stefan Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
Supradozaj
Deoarece volumul sacului conjunctival este limitat, supradozajul dupa administrarea pe cale oftalmica este putin probabil sa se produca. Absorbtia tobramicinei dupa administrare orala este nesemnificativa. Ca urmare, in cazul ingestiei accidentale, este putin probabil sa apara efectele toxice. Semnele si simptomele supradozajului (keratita punctiforma, eritem, cresterea lacrimarii, edem si prurit palpebral) pot fi similare cu reactiile adverse observate la unii pacienti. Un supradozaj topic al DexaTobrom poate fi indepartat din ochi cu apa calduta.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente folosite in oftalmologie, antiinflamatoare si antiinfectioase in combinatie, corticosteriozi si antiinfectioase in combinatie, codul ATC: S01CA01.
Dexametazona
Corticosteroizii isi manifesta efectele antiinflamatorii prin inhibarea ciclooxigenazei I sau II, responsabile de adeziunea moleculelor la celulele endoteliale vasculare si a citokinelor. Aceasta are ca urmare o productie scazuta de mediatori ai inflamatiei si o suprimare a adeziunii leucocitelor circulante la endoteliul vascular, fapt care previne agresiunea lor asupra tesutului ocular inflamat.
Dexametazona are proprietati antiinflamatoare puternice si activitate mineralocorticoida scazuta, comparativ cu alti corticosteroizi.
Tobramicina
Tobramicina este un antibiotic aminoglicozidic puternic, cu activitate bactericida asupra microorganismelor Gram-pozitiv si Gram-negativ. Tobramicina isi exercita efectul asupra bacteriilor prin inhibarea sintezei polipeptidelor in ribozomi.
Studiile in vitro au evidentiat faptul ca tobramicina este un antibiotic cu spectru larg fata de majoritatea germenilor patogeni oculari cei mai frecventi, inclusiv stafilococi meticilino-sensibili sau meticilino-rezistenti si majoritatea bacteriilor Gram-negativ.
Bacterii Gram-pozitiv:
Staphylococcus aureus (meticilino-sensibil sau meticilino-rezistent*) Staphylococcus epidermidis (meticilino-sensibil sau meticilino-rezistent*)
Alte specii de Staphylococcus coagulazo-negative
Streptococcus pneumoniae (penicilino-sensibil sau penicilino-rezistent*)
Alte specii de Streptococcus
*Fenotipul rezistent la beta-lactamine (de exemplu, meticilina, penicilina) nu are nici o legatura cu fenotipul rezistent la aminoglicozide si nici unul dintre ele nu are legatura cu fenotipul patogeniei sau virulentei. Multi stafilococi meticilino-rezistenti sunt rezistenti la tobramicina (si la alte antibiotice aminoglicozide). Totusi, aceste tulpini definite ca rezistente pe baza pragurilor CMI, sunt, in general, tratate topic cu succes cu tobramicina.
Bacterii Gram-negativ:
Acinetobacter spp. Citrobacter spp. Enterobacter spp. Escherichia coli Haemophilus influenzae Klebsiella pneumoniae Moraxella spp.
Morganella morganii Proteus mirabilis Pseudomonas aeruginosa Serratia marcescens
Studiile asupra sensibilitatii bacteriene demonstreaza ca in unele cazuri microorganismele rezistente la gentamicina raman sensibile la tobramicina. Nu a aparut inca o populatie bacteriana semnificativa, rezistenta la tobramicina; cu toate acestea, rezistenta bacteriana se poate dezvolta dupa intrebuintare prelungita.
Poate sa apara rezistenta incrucisata cu alte antibiotice aminoglicozidice; in cazul aparitiei reactiei de hipersensibilitate, se va intrerupe administrarea medicamentului si se va institui terapia adecvata.
Proprietati farmacocinetice
Dupa administrare topica, tobramicina se absoarbe putin prin cornee si conjunctiva. Cantitati foarte mici ajung la nivelul umorii apoase, in circulatia sistemica atingand concentratii extrem de mici. Dupa administrare orala, dexametazona este rapid absorbita din tractul gastro-intestinal. Timpul de injumatatire plasmatica este aproximativ 190 de minute. Legarea de proteinele plasmatice este de 77%, mai mica decat majoritatea corticosteroizilor. Pana la 65% din doza este excretata in urina in timp de 24 de ore. Traverseaza bariera placentara.
Studiile efectuate cu dexametazona sulfobenzoat de sodiu radioactiva au demonstrat absorbtia rapida a acesteia in segmentul anterior ocular, incluzand corneea, conjunctiva, umoarea apoasa si irisul.
Activitatea maxima a fost atinsa la 10-20 de minute dupa aplicare oftalmica. La 30 de minute dupa administrare s-a observat distributia in plasma, bila, ficat si rinichi, precum si excretia pe cale renala.
Date preclinice de siguranta
Profilul de siguranta pentru fiecare substanta activa in parte a DexaTobrom este bine stabilit. Studii privind toxicitatea dupa doze repetate efectuate cu asocierea tobramicina/dexametazona au evidentiat la iepuri efecte sistemice determinate de corticosteroizi, in doze care la om nu prezinta semnificatie clinica.
Tobramicina este putin absorbita la nivelul tractului gastro-intestinal. Doze mari de tobramicina administrate parenteral au determinat toxicitate renala la sobolan si caine si otoxicitate la pisici.
La administrarea sistemica de doze mari de tobramicina la rozatoare (30-100 mg/kg/zi) pe perioada organogenezei s-au raportat toxicitate renala si ototoxicitate la fetusi. Alte studii efectuate la sobolan si iepure cu doze de tobramicina de pana la 100 mg/kg/zi parenteral (mai mult de 400 doza clinica maxima) nu indica afectarea fertilitatii sau a fetusilor.