Indicatii
Tratamentul simptomatic al durerii acute de intensitate moderata pana la severa, in cazul in care administrarea orala nu este indicata, cum sunt durerea postoperatorie, colica renala si lombalgiile.
Dozaj
Doze
Doza recomandata este de 50 mg la fiecare 8 - 12 ore. La nevoie, administrarea se poate repeta la interval de 6 ore. Doza totala zilnica nu trebuie sa depaseasca 150 mg.
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml solutie injectabila / concentrat pentru solutie perfuzabila este indicat in administrarea pe termen scurt iar tratamentul trebuie sa se limiteze la perioada simptomatica acuta (nu va depasi doua zile). Pacientii trebuie trecuti la tratament analgezic oral cand este posibil.
Reactiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta durata de timp necesara pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4).
In cazul durerilor postoperatorii de intensitate medie pana la severa, Dexketoprofen Rompharm solutie injectabila / concentrat pentru solutie perfuzabila poate fi utilizat in asociere cu analgezice opioide, daca este indicat, in aceleasi doze recomandate la adulti (vezi pct. 5.1).
Insuficienta hepatica
Doza zilnica totala trebuie redusa la 50 mg la pacientii cu insuficienta hepatica usoara spre medie (scor Child-Pugh 5 - 9) si functia hepatica trebuie monitorizata atent (vezi pct. 4.4). Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml solutie injectabila / concentrat pentru solutie perfuzabila, nu trebuie utilizat la pacientii cu insuficienta hepatica severa (scor Child-Pugh 10 -15) (vezi pct. 4.3).
Insuficienta renala
Doza zilnica totala trebuie redusa la 50 mg in cazul pacientilor cu insuficienta renala usoara (clearance-ul creatininei 50 - 80 ml / min) (vezi pct. 4.4). Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml solutie injectabila / concentrat pentru solutie perfuzabila nu trebuie utilizat la pacienti cu insuficienta renala moderata spre severa (clearance-ul creatininei mai mic de 50 ml / min) (vezi pct. 4.3).
Varstnici
In general, nu este necesara ajustarea dozei in cazul pacientilor varstnici. Totusi, din cauza scaderii fiziologice a functiei renale la pacientii varstnici se recomanda o doza mai mica in caz de insuficienta renala usoara: 50 mg doza zilnica totala (vezi pct. 4.4).
Copii si adolescenti
Siguranta si eficacitatea Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml solutie injectabila / concentrat pentru solutie perfuzabila nu au fost stabilite si de aceea medicamentul nu se va utiliza la copii si adolescenti.
Mod de administrare
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml solutie injectabila / concentrat pentru solutie perfuzabila poate fi administrat pe cale intramusculara sau intravenoasa:
Administrare intramusculara: continutul unei fiole (2 ml) de Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml solutie injectabila / concentrat pentru solutie perfuzabila trebuie administrata prin injectare lenta profund intramuscular.
Administrare intravenoasa:
Perfuzie intravenoasa: solutia diluata, preparata in modul descris la pct. 6.6, trebuie administrata ca perfuzie intravenoasa lenta, cu durata cuprinsa intre 10 - 30 min. Solutia trebuie protejata permanent de lumina.
Bolus intravenos: la nevoie, continutul unei fiole (2 ml) de Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml solutie injectabila / concentrat pentru solutie perfuzabila trebuie administrat ca bolus intravenos lent in interval de minimum 15 secunde.
Instructiuni de manipulare a medicamentului:
In cazul in care Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml este administrat intramuscular sau in bolus intravenos, solutia trebuie injectata imediat dupa extragerea sa din fiola colorata (vezi si pct. 6.2 si 6.6).
Pentru administrare ca perfuzie intravenoasa, solutia trebuie diluata aseptic si protejata de lumina naturala (vezi si pct. 6.3 si 6.6).
Contraindicatii
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml solutie injectabila / concentrat pentru solutie perfuzabila nu trebuie administrat in urmatoarele cazuri:
hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
pacienti la care substante cu actiune similara (de exemplu acid acetilsalicilic si alte AINS) declanseaza crize de astm bronsic, bronhospasm, rinita acuta sau provoaca polipi nazali, urticarie sau angioedem.
pacienti care au sau cu suspiciune de ulcer peptic activ/hemoragie activa sau cu antecedente de ulcer peptic recurent/hemoragie recurenta (doua sau mai multe episoade distincte de ulceratie sau sangerare dovedita) sau dispepsie cronica.
pacienti care au hemoragie gastrointestinala sau alta sangerare activa sau tulburari de sȃngerare.
pacienti cu antecedente de hemoragie sau perforatie gastrointestinala, legata de un tratament anterior cu AINS.
pacienti cu boala Crohn sau colita ulcerativa.
pacienti cu antecedente de astm bronsic.
pacienti cu insuficienta cardiaca severa.
pacienti cu insuficienta renala moderata spre severa (clearance-ul creatininei mai mic de 50 ml/min).
pacienti cu insuficienta hepatica severa (scor Child-Pugh 10 - 15).
pacienti cu diateza hemoragica si alte tulburari de coagulare.
in timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina si in perioada alaptarii (vezi pct. 4.6).
pentru administrare neuroaxiala (intratecala sau epidurala) din cauza continutului sau in alcool etilic.
Atentionari
Nu a fost stabilita siguranta utilizarii la copii si adolescenti.
Se va administra cu prudenta in cazul pacientilor cu antecedente alergice.
Utilizarea de Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml concomitent cu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenaza-2, trebuie evitata.
Reactiile adverse pot fi reduse la minim prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta durata de timp necesara pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.2 si riscurile gastrointestinale si cardiovasculare de mai jos).
S-a raportat aparitia de hemoragie, ulceratie sau perforatie gastrointestinala, care pot fi letale , in cazul tuturor AINS in orice moment pe parcursul tratamentului, cu sau fara simptome de avertizare sau istoric anterior de evenimente gastrointestinale grave. In cazul aparitiei hemoragiei sau ulceratiei gastrointestinale la pacientii carora li se administreaza Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml, tratamentul trebuie intrerupt.
Riscul de hemoragie, ulceratie sau perforatie gastrointestinala este mai mare cu cresterea dozei de AINS, la pacientii cu antecedente de ulcer, in special daca a fost complicat cu hemoragie sau perforatie (vezi pct. 4.3) si la varstnici.
Varstnici: Varstnicii prezinta o frecventa crescuta a reactiilor adverse la AINS, in special hemoragie si perforatie gastrointestinala, care pot fi letale (vezi pct. 4.2).
Acesti pacienti trebuie sa inceapa tratamentul cu cea mai mica doza disponibila.
AINS trebuie administrate cu precautie la pacientii cu antecedente de afectiune gastrointestinala (colita ulcerativa, boala Crohn), deoarece aceste afectiuni pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
Similar tuturor AINS, trebuie cautat orice antecedent de esofagita, gastrita si/sau boala ulceroasa pentru a garanta vindecarea totala inainte de inceperea tratamentului cu dexketoprofen trometamol. Pacientii cu simptome gastrointestinale sau antecedente de afectiune gastrointestinala trebuie monitorizati pentru tulburari digestive, in special hemoragie gastrointestinala.
Pentru acesti pacienti, trebuie luat in considerare tratamentul combinat cu medicamente gastro-protectoare (de exemplu, misoprostol sau inhibitori de pompa de protoni) si, de asemenea, pentru pacientii care necesita administrarea concomitenta de doze mici de acid acetilsalicilic sau alte medicamente care pot creste riscul gastrointestinal (vezi mai jos si pct. 4.5).
Pacientii cu antecedente de toxicitate gastrointestinala, in special varstnici, trebuie sa raporteze orice simptome abdominale neobisnuite (mai ales hemoragie gastrointestinala), indeosebi in stadiile initiale ale tratamentului.
Este recomandata precautie la pacientii care utilizeaza medicatii concomitente care ar putea creste riscul de ulceratie sau hemoragie, cum sunt corticosteroizii cu administrare pe cale orala, anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii selectivi ai recaptarii de serotonina sau medicamentele antiplachetare precum acidul acetilsalicilic (vezi pct. 4.5). Toate AINS neselective pot inhiba agregarea plachetara si pot prelungi timpul de sangerare prin inhibarea sintezei de prostaglandine. Utilizarea concomitenta de dexketoprofen trometamol si de doze profilactice de heparina cu greutate moleculara mica in perioada postoperatorie a fost evaluata in studii clinice controlate si nu s-a inregistrat un efect asupra parametrilor coagularii. Cu toate acestea, pacientii care utilizeaza terapie care interfera cu hemostaza, cum este warfarina sau alte cumarinice sau heparine, trebuie monitorizati cu atentie daca se administreaza dexketoprofen trometamol (vezi pct. 4.5).
Sunt necesare recomandari si monitorizare adecvata la pacientii cu antecedente de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca congestiva usoara spre moderata, deoarece s-a raportat aparitia retentiei de lichide si edemului in asociere cu tratamentul cu AINS.
Datele din studiile clinice si epidemiologice sugereaza faptul ca utilizarea anumitor AINS (mai ales la doze mari si in cazul tratamentului de lunga durata) poate fi asociata cu o crestere mica a riscului de evenimente trombotice (de exemplu, infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Nu exista date suficiente pentru a exclude un astfel de risc pentru dexketoprofen trometamol.
Pacientii cu hipertensiune arteriala necontrolata, insuficienta cardiaca congestiva, afectiune cardiaca ischemica diagnosticata, afectiune arteriala periferica si/sau afectiune cerebrovasculara trebuie tratati cu dexketoprofen trometamol doar dupa o analiza atenta. O analiza similara trebuie facuta inainte de initierea tratamentului de lunga durata la pacientii cu factori de risc pentru boala cardiovasculara (de exemplu, hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Au fost raportate foarte rar reactii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatita exfoliativa, sindrom Stevens-Johnson si necroliza toxica epidermica, in asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8). Pacientii par sa fie cu cel mai mare risc pentru aceste reactii la inceputul terapiei: debutul reactiei producandu-se, in majoritatea cazurilor, in timpul primei luni de tratament. Administrarea de Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml trebuie intrerupta in cazul primei aparitii a eruptiei cutanate, leziunilor de mucoasa sau a oricarui alt semn de hipersensibilitate.
Similar tuturor AINS, poate determina cresterea ureei si creatininei plasmatice. Similar altor inhibitori ai sintezei de prostaglandine, poate fi asociat cu reactii adverse la nivelul aparatului renal, care pot duce la glomerulonefrita, nefrita interstitiala, necroza papilara renala, sindrom nefrotic si insuficienta renala acuta.
Similar altor AINS, poate provoca cresteri tranzitorii mici ale anumitor parametri hepatici si, de asemenea, sa determine cresteri semnificative ale AST si ALT. In cazul unei cresteri semnificative a acestor parametrii, tratamentul trebuie intrerupt.
Este necesara precautie la pacientii cu insuficienta hepatica si/sau renala, precum si la pacientii cu antecedente de hipertensiune arteriala si/sau insuficienta cardiaca. La acesti pacienti, utilizarea de AINS poate duce la deteriorarea functiei renale, la retentie de lichide si edem. Este necesara, de asemenea, precautie la pacientii care utilizeaza tratament diuretic sau la cei la care se poate instala hipovolemie, deoarece exista un risc crescut de nefrotoxicitate. Este necesara precautie speciala la pacientii cu antecedente de afectiune cardiaca, mai ales la cei cu episoade anterioare de insuficienta cardiaca, deoarece exista un risc crescut de declansare a insuficientei cardiace.
Pacientii varstnici sunt mai predispusi sa manifeste insuficienta renala, insuficienta cardiaca sau hepatica (vezi pct. 4.2).
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml solutie injectabila / concentrat pentru solutie perfuzabila trebuie administrat cu precautie la pacientii care prezinta tulburari hematopoetice, lupus eritematos sistemic sau boala mixta de tesut conjunctiv.
Similar altor AINS, dexketoprofenul poate masca simptomele afectiunilor infectioase. In cazuri izolate s-a descris o agravare a infectiilor de tesuturi moi avand legatura temporala cu utilizarea de AINS. De aceea, pacientului i se recomanda sa se adreseze imediat unui medic daca in timpul tratamentului apar sau se agraveaza semnele unei infectii bacteriene.
Similar altor AINS, utilizarea de dexketoprofen trometamol poate afecta fertilitatea femeilor si nu este recomandata femeilor care incearca sa ramana gravide. La femeile care au dificultati in a ramane gravide sau care efectueaza investigatii privind infertilitatea, trebuie luata in considerare intreruperea administrarii de dexketoprofen trometamol. Dexketoprofenul nu trebuie utilizat in primul si al doilea trimestru de sarcina decat daca este strict necesar.
Copii si adolescenti
Nu a fost stabilita siguranta utilizarii la copii si adolescenti.
Acest medicament contine sodiu mai putin de 1 mmol (23 mg) per doza, adica practic „nu contine sodiu”.
Acest medicament contine 100 mg de alcool (etanol) per fiecare ml. Cantitatea per 2 ml din acest medicament este echivalenta cu mai putin de 5 ml bere sau 2 ml vin.
Cantitatea mica de alcool din acest medicament nu va determina vreun efect semnificativ.
Interactiuni
Urmatoarele interactiuni se aplica medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) in general: Asocieri nerecomandate:
Alte AINS, inclusiv doze mari de salicilati (≥ 3 g/zi): administrarea asociata a mai multor AINS poate creste riscul de ulcere gastrointestinale si de hemoragie, printr-un efect sinergic.
Anticoagulante: AINS pot intensifica efectele anticoagulantelor, cum este warfarina (vezi pct. 4.4), din cauza legarii crescute de proteinele plasmatice a dexketoprofenului si a inhibarii functiei plachetare si a lezarii mucoasei gastroduodenale. Daca nu se poate evita combinatia, este necesara monitorizarea clinica atenta si monitorizarea analizelor de laborator.
Heparine: risc crescut de hemoragie (din cauza inhibarii functiei plachetare si lezarii mucoasei gastroduodenale). Daca nu se poate evita combinatia, este necesara monitorizarea clinica atenta si monitorizarea valorilor de laborator.
Corticosteroizi: risc crescut de ulceratie sau hemoragie gastrointestinala (vezi pct. 4.4).
Litiu (descrisa cu mai multe AINS): AINS cresc concentratia de litiu in sange, care poate atinge valori toxice (eliminare renala a litiului scazuta). Prin urmare, se impune monitorizarea acestui parametru in timpul initierii, ajustarii si la intreruperea tratamentului cu dexketoprofen.
Metotrexat, utilizat in doze mari, de 15 mg/saptamana sau mai mari: creste toxicitatea hematologica a metotrexatului prin reducerea eliminarii sale renale de catre agenti antiinflamatori, in general.
Hidantoine si sulfonamide: efectele toxice ale acestor substante pot fi crescute. Asocieri care necesita precautie:
Diuretice, inhibitori ECA, antibacteriene aminoglicozidice si antagonisti ai receptorului de angiotensina II: dexketoprofen poate reduce efectul diureticelor si al altor medicamente antihipertensive. In cazul pacientilor cu insuficienta renala compromisa (de exemplu, pacienti deshidratati sau varstnici cu functie renala compromisa), administrarea concomitenta de agenti inhibitori ai ciclooxigenazei si inhibitori ECA, antagonisti ai receptorului de angiotensina II sau antibacteriene aminoglicozidice poate avea drept efect deteriorarea ulterioara a functiei renale, care este, de obicei, reversibila. In cazul administrarii in asociere a dexketoprofenului cu un diuretic, este esential ca pacientului sa i se asigure o hidratare corespunzatoare, iar functia renala sa fie monitorizata la inceputul tratamentului (vezi pct. 4.4 „Atentionari si precautii speciale pentru utilizare”).
Metotrexat, utilizat in doze mici, mai mici de 15 mg/saptamana: cresterea toxicitatii hematologice a metotrexatului prin scaderea clearance-ului sau renal de catre medicamente antiinflamatorii, in general. Se recomanda monitorizarea saptamanala a hemoleucogramei in primele saptamani ale asocierii.
Intensificarea monitorizarii in cazul alterarii fie si usoare a functiei renale, precum si la varstnici.
Pentoxifilina: creste riscul de hemoragie. Se recomanda monitorizare clinica si verificarea mai frecventa a timpului de sangerare.
Zidovudina: creste riscul toxicitatii asupra liniei eritrocitare prin actiune asupra reticulocitelor, cu anemie severa, care apare la o saptamana dupa inceperea tratamentului cu AINS. Trebuie efectuate hemoleucograma si numararea reticulocitelor la 1-2 saptamani dupa inceperea tratamentului cu AINS.
Sulfonilureice: AINS pot creste efectul hipoglicemiant al sulfonilureicelor prin deplasarea acestora de pe locurile de legare de proteinele plasmatice.
Asocieri care trebuie luate in considerare:
Beta-blocante: tratamentul cu AINS le poate scadea efectul antihipertensiv prin inhibarea sintezei de prostaglandine.
Ciclosporina si tacrolimus: AINS pot creste efectul nefrotoxic, prin efecte renale mediate de prostaglandine. In timpul terapiei asociate, trebuie monitorizata functia renala.
Trombolitice: risc crescut de hemoragie.
Medicamente antiplachetare si inhibitori selectivi ai recaptarii de serotonina (ISRS): cresterea riscului de hemoragii gastrointestinale (vezi pct. 4.4).
Probenecid: concentratia plasmatica a dexketoprofenului poate fi crescuta; aceasta interactiune se poate datora inhibarii secretiei tubulare renale si glucuronoconjugarii si necesita ajustarea dozei de dexketoprofen.
Glicozide cardiace: AINS pot creste concentratia de glicozide plasmatice.
Mifepristona: din cauza unui risc teoretic ca inhibitorii prostaglandin-sintetazei sa afecteze eficienta mifepristonei, AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile dupa administrarea de mifepristona.
Antibiotice chinolonice: Testele la animale arata ca dozele mari de quinolona asociate cu AINS pot creste riscul aparitiei convulsiilor.
Sarcina
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml solutie injectabila / concentrat pentru solutie perfuzabila este contraindicat in timpul trimestrului trei de sarcina si in alaptare (vezi pct. 4.3).
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandina poate sa influenteze negativ sarcina si/sau dezvoltarea embrionara/fetala. Datele din studiile epidemiologice arata cresterea riscului de avort si de malformatii cardiace si gastroschizis dupa utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine in primele luni de sarcina. Riscul absolut de malformatii cardiovasculare a crescut de la mai putin de 1% pana la aproximativ 1,5%. Se considera ca riscul creste cu doza si durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine s-a dovedit ca duce la cresterea pierderii sarcinii pre- si post- implantare si a mortalitatii embriofetale. In plus, s-a raportat cresterea incidentei in cazul diverselor malformatii inclusiv cardiovasculare la animalele la care s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine in timpul organogenezei. Cu toate acestea, studiile la animale cu dexketoprofen trometamol nu au evidentiat toxicitate asupra functiei de reproducere (vezi pct. 5.3). In timpul primului si celui de-al doilea trimestru de sarcina, dexketoprofenul trometamol nu trebuie administrat decat daca este strict necesar. Daca se utilizeaza dexketoprofen trometamol de catre o femeie care incearca sa ramana gravida sau in timpul primului si celui de-al doilea trimestru de sarcina, doza trebuie sa fie cat mai mica, iar durata tratamentului cat mai scurta posibil.
In timpul celui de-al treilea trimestru de sarcina, toti inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fatul la:
toxicitate cardiopulmonara (cu inchiderea prematura a ductului arterial si hipertensiune pulmonara);
disfunctie renala, care poate evolua spre insuficienta renala cu oligo-hidroamnios; mama si nou-nascutul, la finalul sarcinii, la:
posibila prelungire a timpului de sangerare, un efect antiagregant care apare chiar si la doze foarte mici;
inhibarea contractiilor uterine, ducand la travaliu intarziat sau prelungit.
Fertilitatea
Utilizarea de Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml poate afecta fertilitatea femeilor si nu este recomandata femeilor care incearca sa ramana gravide. La femeile care au dificultati in a ramane gravide sau care efectueaza investigatii privind infertilitatea, trebuie luata in considerare intreruperea administrarii de dexketoprofen.
Alaptarea
Nu se cunoaste daca dexketoprofenul se excreta in laptele uman. Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml este contraindicat in perioada alaptarii (vezi pct. 4.3).
Condus auto
Dexketoprofen Rompharm 50 mg/2 ml solutie injectabila / concentrat pentru solutie perfuzabila poate avea o influenta mica sau moderata asupra capacitatii de a conduce vehicule si de a folosi utilaje din cauza posibilitatii aparitiei starii de ameteala sau de somnolenta.
Reactii adverse
Lista reactiilor adverse sub forma de tabel
Reactiile adverse din Tabelul 1 sunt enumerate mai jos, in concordanta cu clasificarea MedDRA in functie de sisteme si organe si de frecventa. Categoriile de frecventa sunt definite utilizȃnd urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mare sau egal cu 1/10); frecvente (mai mare sau egal cu 1/100 si mai putin de 1/10); mai putin frecvente (mai mare sau egal cu 1/1000 si mai putin de 1/100); rare (mai mare sau egal cu 1/10000 si mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000); cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile). In cadrul fiecarei grupe de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea descrescatoare a gravitatii.
| CLASIFICARE PE SISTEME SI ORGANE | Frecvente | Mai putin frecvente | Rare | Foarte rare |
| Tulburari hematologice silimfatice | --- | Anemie | --- | Neutropenie, trombocitopenie |
| Tulburari ale sistemului imunitar | --- | --- | Edem laringian | Reactie anafilactica,inclusiv soc anafilactic |
| Tulburari metabolice si de nutritie | --- | --- | Hiperglicemie, hipoglicemie, hipertrigliceridemie,anorexie | --- |
| Tulburari psihice | --- | Insomnie | --- | --- |
| Tulburari alesistemului nervos | --- | Cefalee, ameteli, somnolenta | Parestezii, sincopa | --- |
| Tulburari oculare | --- | Vedere incetosata | --- | --- |
| Tulburari acustice sivestibulare | --- | --- | Tinitus | --- |
| Tulburari cardiace | --- | --- | Extrasistole, tahicardie | --- |
| Tulburari vasculare | --- | Hipotensiune arteriala, hiperemie faciala | Hipertensiune arteriala, tromboflebitasuperficiala | --- |
| Tulburari | --- | --- | Bradipnee | Bronhospasm, |
| respiratorii, toracice simediastinale | dispnee | |||
| Tulburari gastro- intestinale | Greata, varsaturi | Durere abdominala, dispepsie, diaree, constipatie, hematemeza,xerostomie | Ulcer peptic, hemoragie de cauza ulceroasa sau ulcer peptic perforat (vezi pct. 4.4) | Pancreatita |
| Tulburari hepatobiliare | --- | --- | Hepatită, icter | Afectarehepatocelulara |
| Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat | --- | Dermatita, prurit, eruptie cutanata tranzitorie, hipersudoratie | Urticarie, acnee | Sindrom Stevens Johnson, necroliza epidermica toxica (sindrom Lyell), angioedem, edem facial, reactie defotosensibilitate |
| Tulburari musculo- scheletice si aletesutului conjunctiv | --- | --- | Rigiditate musculara, rigiditate articulara, crampa musculara, durere lombara | --- |
| Tulburari renale si ale cailor urinare | --- | --- | Insuficienta renala acuta, poliurie, durere renala, cetonurie,proteinurie | Nefrita sau sindrom nefrotic |
| Tulburari ale aparatuluigenital si sanului | --- | --- | Tulburari menstruale, tulburari prostatice | --- |
| Tulburari generale si la nivelul locului de administrare | Durere la locul injectarii, reactie la locul injectarii incluzand inflamatie, echimoze sauhemoragie | Febra, fatigabilitate, durere, senzatie de frig | Frisoane, edem periferic | --- |
| Investigatii diagnostice | --- | --- | Teste functionalehepatice anormale | --- |
Gastrointestinal: Cele mai frecvent observate evenimente adverse sunt de natura gastrointestinala. Pot aparea ulcere peptice, perforatie sau hemoragie gastrointestinala, uneori letale, mai ales la varstnici (vezi pct. 4.4). Dupa administrare au fost raportate greata, varsaturi, diaree, flatulenta, constipatie, dispepsie, durere abdominala, melena, hematemeza, stomatita ulceroasa, exacerbarea colitei si a bolii Crohn (vezi pct. 4.4 „Atentionari si precautii speciale pentru utilizare”). Mai putin frecvent a fost observata gastrita. Edem, hipertensiune arteriala si insuficienta cardiaca au fost raportate in asociere cu tratamentul AINS.
Similar altor AINS, pot aparea urmatoarele reactii adverse: meningita aseptica, care poate aparea predominant la pacientii cu lupus eritematos sistemic sau boli mixte de tesut conjunctiv si reactii hematologice (purpura, anemie hemolitica si aplastica, rareori agranulocitoza si hipoplazie medulara).
Reactii buloase inclusiv sindromul Stevens-Johnson si necroliza epidermica toxica (foarte rar).
Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea anumitor AINS (mai ales in doze mari si in cazul tratamentului de lunga durata) poate fi asociata cu o crestere mica a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania http://www.anm.ro.
Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
Supradozaj
Simptomatologia in cazul supradozarii nu este cunoscuta. Medicamente similare au determinat tulburari gastrointestinale (varsaturi, anorexie, dureri abdominale) si neurologice (somnolenta, vertij, dezorientare, cefalee).
In caz de administrare sau ingestie accidentala sau excesiva, trebuie instituit imediat tratamentul simptomatic, in conformitate cu starea clinica a pacientului.
Dexketoprofen trometamol poate fi eliminat prin dializa.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: derivati de acid propionic, cod ATC: M01AE17. Mecanism de actiune
Dexketoprofen trometamol este sarea de trometamina a acidului S-(+)-2-(3-benzoilfenil) propionic, un medicament analgezic, antipiretic si antiinflamator, din clasa medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (M01AE).
Mecanismul de actiune al medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene este legat de reducerea sintezei de prostaglandine prin inhibarea caii ciclooxigenazei. Mai precis, este inhibata transformarea acidului arahidonic in endoperoxizii ciclici, PGG2 si PGH2, care produc prostaglandinele PGE1, PGE2, PGF2α si PGD2 si, de asemenea, prostaciclina PGI2 si tromboxanii (TxA2 si TxB2). In plus, inhibarea sintezei prostaglandinelor poate influenta alti mediatori ai inflamatiei, cum sunt kininele, determinand o actiune indirecta, care se poate adauga actiunii directe.
Efecte farmacodinamice
S-a demonstrat ca dexketoprofen este un inhibitor al actiunii COX-1 si COX-2 in studiile la animale si la om.
Eficacitatea clinica
Studiile clinice efectuate pe mai multe modele de durere au demonstrat activitate analgezica eficienta a dexketoprofenului trometamol.
Eficacitatea analgezica a dexketoprofenului trometamol administrat intramuscular si intravenos in managementul durerii moderate spre severa a fost investigata pe mai multe modele de durere chirurgicala (chirurgie ortopedica si ginecologica/abdominala) precum si de durere musculo-scheletica (model cu durere lombara acuta) si colica renala.
In studiile efectuate, debutul efectului analgezic a fost rapid, un varf al efectului analgezic maxim inregistrandu-se in primele 45 de minute. Durata efectului analgezic dupa administrarea a 50 mg de dexketoprofen este, de obicei, de 8 ore.
Studiile clinice cu management-ul durerii postoperatorii au demonstrat faptul ca dexketoprofen trometamol utilizat in combinatie cu opioizii a redus semnificativ consumul de opioide. In studiile pentru durere postoperatorie in care pacientilor li s-a administrat morfina cu ajutorul unui dispozitiv de analgezie controlat de pacient, pacientii tratati cu dexketoprofen au necesitat semnificativ mai putina morfina (cu 30- 45% mai putin) decat pacientii din lotul placebo.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie si distributie
Dupa administrarea intramusculara de dexketoprofen trometamol la oameni, concentratiile maxime se ating la 20 de minute (intre 10 si 45 min). Pentru doze unice de 25 mg pana la 50 mg aria de sub curba s-a dovedit a fi proportionala cu doza, dupa administrarea atat intramusculara cat si intravenoasa.
In studii farmacocinetice cu doze multiple, s-a observat ca Cmax si ASC dupa ultima administrare intramusculara sau intravenoasa nu au fost diferite fata de cele obtinute dupa o singura doza, indicand faptul ca nu apare acumularea medicamentului.
Similar altor substante active care se leaga in procent mare de proteinele plasmatice (99%), volumul de distributie are o valoare medie sub 0,25 l/kg. Timpul de injumatatire plasmatica al distributiei a fost de aproximativ 0.35 h si timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare a variat intre 1 - 2,7 ore.
Metabolizare
Calea de eliminare principala pentru dexketoprofen este glucuronoconjugarea urmata de excretia renala.
Eliminare
Dupa administrarea de dexketoprofen trometamol, numai enantiomerul S-(+) este detectat in urina, demonstrand ca la oameni nu apare o conversie la enantiomerul R-(-).
La subiectii sanatosi varstnici (65 ani si peste) expunerea a fost semnificativ mai mare decat la voluntarii tineri, dupa doze unice si repetate orale (de pana la 55%), in timp ce nu s-au inregistrat diferente semnificative statistic in ceea ce priveste concentratiile de varf si durata de timp pentru atingerea concentratiei de varf. Timpul mediu de injumatatire plasmatica a fost prelungit dupa doze unice si repetate (pana la 48%), iar clearance-ul total aparent a fost redus.
Date preclinice de siguranta
Datele preclinice din studiile conventionale de siguranta farmacologica, toxicitate a dozelor repetate, genotoxicitate, toxicitate asupra functiei de reproducere si de imunofarmacologie nu au evidentiat vreun pericol anume pentru om. Studiile privind toxicitatea cronica efectuate la soareci si maimute au evidentiat un nivel de niciun efect advers observat (NOAEL) de 3 mg/kg/zi. Principalul efect advers observat la doze mari a fost reprezentat de ulceratiile gastrointestinale, in mod proportional cu doza.
Asa cum a fost identificat pentru toata clasa farmacologica de AINS, dexketoprofen trometamol poate provoca modificari ale supravietuirii embrio-fetale la modele animale, atat in mod indirect, prin intermediul toxicitatii gastrointestinale la mamele gravide cat si in mod direct asupra dezvoltarii fatului.