Indicatii
Diclofenac 12,5 mg supozitoare este recomandat pentru utilizare la copii si adolescenti cu varsta sub 14 ani.
Diclofenacul sodic este utilizat pentru calmarea tuturor gradelor de durere si inflamatie intr-o gama larga de conditii.
Diclofenacul sodic se utilizeaza in tratamentul:
- formelor inflamatorii si degenerative de reumatism: artrita reumatoida, artrita
- reumatoida juvenila, spondilita anchilozanta, osteoartrita si spondiloartrita, artropatie psoriazica, sindroame dureroase ale coloanei vertebrale, reumatism non- articular;
- atacurilor acute de guta;
- durerii post- traumatice si post -operatorii , inflamatiilor aparute ca urmare a interventiilor chirurgicale dentare sau ortopedice;
- afectiunilor dureroase si / sau inflamatorii in ginecologie, de exemplu, dismenoree primara sau anexite, menoragii asociate;
- durerilor acute musculo -scheletice , cum ar fi periartrite, tendinite, tenosinovite, bursite;
- atacurilor de migrena;
Se utilizeaza si ca adjuvant in infectii dureroase inflamatorii severe ale urechii , nasului sau gatului , de exemplu: amigdalite, otite. In conformitate cu principiile terapeutice generale, boala ar trebui sa fie tratata cu terapia de baza, dupa caz. Febra ca singur simptom nu este o indicatie.
Dozaj
Reactiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurta posibil perioada de timp necesara pentru controlul simptomelor (vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare ) .
Doze:
Adulti :
Doza zilnica initiala recomandata este de 100 pana la 150 mg . In cazurile mai usoare, precum si pentru terapia de lunga durata, este de obicei suficienta administrarea a 75 pana la 100 mg pe zi.
Doza zilnica totala trebuie sa fie, in general, impartita in 2 pana la 3 doze.
Pentru a suprima durerea nocturna si rigiditatea dimineata, tratamentul cu comprimate din in timpul zilei poate fi suplimentat prin administrarea unui supozitor seara, la culcare (pana la o doza zilnica maxima totala de 150 mg).
In dismenoreea primara, doza zilnica trebuie ajustata individual si este in general de 50 pana la 150 mg. Initial se administreaza o doza de 50 pana la 100 mg si, daca este necesar, se ajusteaza doza pe parcursul a mai multor cicluri menstruale pana la un maxim de 200 mg/zi . Tratamentul trebuie inceput la aparitia primelor simptome si in functie de simptomatologie, continuat pentru cateva zile.
Tratamentul atacurilor de migrena cu supozitoare Diclofenac 12,5 mg trebuie inceput cu o doza de 100 mg, de la primele semne ale unui atac iminent. Daca este necesar, se pot administra supozitoare suplimentar, in aceeasi zi, pana la o doza de maxim 100 mg. In cazul in care pacientul necesita tratament suplimentar in urmatoarele zile, doza maxima zilnica trebuie sa fie limitata la 150 mg, in doze divizate.
Copii si adolescenti:
La copii cu varsta de 1 an sau peste si adolescenti, diclofenacul trebuie administrat in doze de 0,5 pana la 2 mg/kg greutate corporala pe zi, in 2 pana la 3 doze divizate, in functie de severitatea afectiunii.
Pentru tratamentul artritei reumatoide juvenile, doza zilnica poate fi marita pana la un maxim de 3 mg/kg greutate corporala pe zi, administrata in doze divizate .
Doza maxima zilnica de 150 mg nu trebuie depasita .
Pentru tratamentul durerilor post operatorii la copiii in varsta de 6-12 ani
Dozele variaza cu varsta, dar sunt in mod obisnuit intre 1 si 2 mg/kg greutate corporala pe zi, in 2 pana la 3 doze divizate, nu mai mult de 4 zile.
Diclofenac 12,5 mg supozitoare este recomandat pentru utilizare la copii si adolescenti cu varsta sub 14 ani .
Varstnici:
Desi din studiile de farmacocinetica ale diclofenacului reiese ca pacientii in varsta nu sunt afectati clinic intr-o masura relevanta, medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene trebuie utilizate cu deosebita atentie la astfel de pacienti, acestia fiind in general mult mai predispusi la reactii adverse.
La pacientii varstnici sau cei cu greutate redusa se recomanda in special, administrarea celei mai mici doze eficace de diclofenac (a se vedea , de asemenea, " Precautii ") .
Mod de administrare Rectal.
Supozitoarele trebuie introduse bine in rect; se recomanda administrarea acestora dupa evacuarea scaunului.
Supozitoarele nu trebuie luate pe cale orala, singura utilizare fiind cea rectala.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la diclofenac sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Ulcer gastric sau intestinal activ, hemoragii sau perforatii.
Antecedente de sangerare sau perforare gastrointestinala legate de terapia anterioara cu antiinflamatoare nesteroidiene. Ulcer activ sau antecedente de ulcer peptic recurent / hemoragie ( doua sau mai multe episoade distincte de ulcerare sau sangerare).
Ultimul trimestru de sarcina (vezi pct. 4.6 Sarcina si alaptarea).
Afectiune hepatica severa, insuficienta renala sau cardiaca (vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare).
Ca si alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS ), Diclofenac 12,5 mg supozitoare este contraindicat la pacientii la care crizele de astm, urticarie sau rinita acuta sunt declansate de acidul acetilsalicilic sau alte medicamente AINS cu activitate de inhibare a prostaglandinelor de sinteza.
Inflamatia rectului.
Este contraindicat copiilor cu varsta mai mica de 1 an.
Atentionari
Generale
Reactiile adverse precum si riscurile gastrointestinale si cardiovasculare prezentate mai jos, pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace, pentru cea mai scurta perioada necesara controlului simptomelor (vezi pct. 4.2 Doze si mod de administrare ).
Utilizarea concomitenta a Diclofenac 12,5 mg supozitoare cu AINS sistemice, inclusiv a inhibitorilor selectivi ai 2-ciclooxigenazei, ar trebui sa fie evitata deoarece nu s-a demonstrat ca asocierea aduce un efect benefic dar si datorita potentialelor efecte neplacute cauzate de aceasta asociere.
Se recomanda precautie la varstnici din motive medicale de baza. In special, la pacientii in varsta fragili sau cei cu o greutate corporala redusa, se recomanda a fi utilizata doza minima eficace.
Ca si in cazul altor AINS, administrarea de diclofenac poate determina in cazuri rare reactii alergice, inclusiv reactii anafilactice/anafilactoide .
Datorita proprietatilor sale farmacodinamice, ca si alte AINS, Diclofenac 12,5 mg supozitoare poate masca semne si simptome de infectie.
Efecte gastro-intestinale
Sangerare gastro-intestinala, ulcerare si perforare, care pot fi fatale, au fost raportate la toate AINS , inclusiv diclofenac si pot aparea in orice moment in timpul tratamentului, cu sau fara simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro-intestinale grave. Exista, in general, consecinte mult mai grave la persoanele in varsta . Tratamentul trebuie oprit daca la pacientii tratati cu Diclofenac 12,5 mg supozitoare apare sangerarea gastro-intestinala sau ulceratia.
Ca si in cazul tuturor AINS, sunt absolut necesare o supraveghere medicala atenta si precautie atunci cand se prescrie Diclofenac 12,5 mg supozitoare la pacientii cu simptome sugestive de tulburari gastro- intestinale (GI) sau cu un istoric sugestiv de ulceratii gastrice sau intestinale, hemoragii sau perforatii la pacientii cu colita ulcerativa sau boala Crohn si la pacientii cu insuficienta hepatica (vezi pct. 4.8 Reactii adverse ).
Riscul de sangerare, ulcerare si perforare este mai mare cu cresterea dozelor de AINS la pacientii cu antecedente de ulcer, in special daca acesta a fost complicat cu hemoragie sau perforatie (vezi pct. 4.3 Contraindicatii).
Persoanele varstnice au o frecventa crescuta a reactiilor adverse la AINS, in special hemoragii gastro- intestinale si perforatie care pot fi fatale .
Pentru a reduce riscul de toxicitate gastro-intestinala la pacientii cu antecedente de ulcer , in special daca acesta a fost complicat cu hemoragie sau perforatie si la persoanele in varsta , tratamentul cu Diclofenac 12,5 mg supozitoare trebuie initiat si mentinut la cea mai mica doza eficace .
La acesti pacienti precum si pentru pacientii care necesita utilizarea concomitenta a medicamentelor care contin acid acetilsalicilic in doze mici (ASA) / aspirina sau alte medicamente care pot creste riscul gastrointestinal (vezi mai jos si pct. 4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune ) ar trebui sa fie luata in considerare terapia combinata cu agenti de protectie (de exemplu inhibitori de pompa de protoni sau misoprostol).
Pacientii cu antecedente de toxicitate gastro-intestinala, in special persoanele in varsta, trebuie sa raporteze orice simptome abdominale neobisnuite (in special sangerare gastrointestinala) mai ales in etapele initiale ale tratamentului.
Se recomanda precautie la pacientii tratati concomitent cu medicamente care ar putea mari riscul de ulcerare sau sangerare precum corticosteroizi sistemici, anticoagulante cum ar fi warfarina, antiagregante plachetare cum ar fi aspirina, inhibitori selectivi ai receptorilor de serotonina (vezi pct. 4.5 Interactiuni cu alte medicamente si alte forme de interactiune) .
La pacientii cu colita ulceroasa sau boala Crohn este necesara o supraveghere medicala atenta si precautie deoarece boala lor se poate agrava (vezi pct. 4.8).
Efecte hepatice
La pacientii cu insuficienta hepatica este necesara o supraveghere medicala atenta , deoarece starea lor se poate agrava .
Ca si in cazul altor AINS, diclofenacul poate determina cresterea valorii uneia sau a mai multor enzime hepatice. In timpul tratamentului prelungit cu Diclofenac 12,5 mg supozitoare, este indicata monitorizarea periodica a functiei hepatice, ca o masura de precautie.
In cazul in care rezultatele testelor functionale hepatice sunt anormale, persista sau daca semnele clinice ori simptomele arata o agravare a bolii hepatice sau apar alte manifestari (de exemplu eozinofilie, eruptii cutanate, etc), tratamentul cu Diclofenac 12,5 mg supozitoare trebuie intrerupt.
La utilizarea de diclofenac poate aparea hepatita, fara simptome prodromale preliminare.
Se recomanda precautie atunci cand se utilizeaza Diclofenac 12,5 mg supozitoare la pacientii cu porfirie hepatica, deoarece poate declansa un atac.
Efecte renale
Au fost raportate edeme precum si retentie de fluide in asociere cu tratamentul cu AINS, inclusiv diclofenac si este necesara precautie la pacientii cu functia cardiaca sau renala afectata, cu hipertensiune arteriala in antecedente, la persoanele in varsta, la pacientii care primesc tratament concomitent cu diuretice sau medicamente care pot avea impact semnificativ asupra functiei renale si la pacientii cu deshidratare celulara din orice cauza, de exemplu, inainte sau dupa o interventie chirurgicala majora (vezi pct. 4.3 ).
Atunci cand se utilizeaza Diclofenac 12,5 mg supozitoare in astfel de cazuri, se recomanda ca masura de precautie monitorizarea functiei renale. Intreruperea tratamentului este de obicei urmata de revenirea la starea initiala.
Efecte dermatologice
Foarte rar, in asociere cu utilizarea AINS inclusiv Diclofenac 12,5 mg supozitoare, au fost raportate reactii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatita exfoliativa, sindrom Stevens - Johnson si necroliza epidermica toxica (vezi pct. 4.8 Reactii adverse).
Riscul major de a face astfel de reactii este in prima luna de tratament.
Diclofenac 12,5 mg supozitoare trebuie intrerupt la prima aparitie a eruptiei cutanate, a leziunilor mucoasei sau a oricarui alt semn de hipersensibilitate.
Efecte cardiovasculare si cerebrovasculare
In asociere cu tratamentul cu AINS au fost raportate retentie de fluide si edem si este necesara monitorizarea corespunzatoare si consilierea pacientilor cu antecedente de hipertensiune arteriala si / sau insuficienta cardiaca congestiva usoara pana la moderata.
Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea de diclofenac, in special la doze mari (150 mg zilnic) si in tratament de lunga durata, poate fi asociata cu o usoara crestere a riscului de evenimente trombotice arteriale (de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral).
Pacientii cu hipertensiune necontrolata, insuficienta cardiaca congestiva, boala cardiaca ischemica, boala arteriala periferica si / sau boala cerebrovasculara, trebuie tratati cu diclofenac numai dupa o evaluare atenta. O evaluare similara trebuie efectuata inainte de initierea tratamentului de lunga durata la pacientii cu factori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu hipertensiune arteriala, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) .
Efecte hematologice
In timpul tratamentului prelungit cu Diclofenac 12,5 mg supozitoare, ca si cu alte AINS, se recomanda monitorizarea hemogramei.
Ca si alte AINS, Diclofenac 12,5 mg supozitoare poate inhiba temporar agregarea plachetara. Pacientii cu defecte ale hemostazei trebuie monitorizati cu atentie.
Astm preexistent
Reactiile la AINS, cum ar fi exacerbari ale astmului bronsic (asa numita intoleranta la analgezice / astm analgezic), edem sau urticarie Quincke, sunt mai frecvente la pacientii cu astm bronsic, rinita alergica sezoniera, inflamatia mucoasei nazale (de exemplu polipi nazali), boli pulmonare obstructive cronice sau infectii cronice ale tractului respirator (mai ales daca sunt legate de simptome alergice cum ar fi rinita ) decat la alti pacienti. Prin urmare, se recomanda masuri de precautie speciale la acesti pacienti (pregatire pentru situatii de urgenta). Acest lucru este valabil si pentru pacientii care sunt alergici la alte substante care au consecinta aparitia reactiilor cutanate, pruritului sau urticariei.
Interactiuni
Interactiunile de mai jos includ pe cele observate cu supozitoare Diclofenac 12,5 mg supozitoare si/sau alte forme farmaceutice de diclofenac.
Litiu: In cazul in care utilizeaza concomitent, diclofenacul poate creste concentratiile plasmatice de litiu. Se recomanda monitorizarea concentratiei plasmatice a litiului.
Digoxina: Daca este utilizat concomitent diclofenacul poate mari concentratiile plasmatice de digoxina . Se recomanda monitorizarea concentratiei plasmatice a digoxinei.
Diuretice si agenti antihipertensivi: Ca si alte AINS , utilizarea concomitenta a diclofenacului cu diuretice sau antihipertensive (de exemplu beta -blocantele, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA) ) poate determina o scadere a efectului antihipertensiv. De aceea, combinatia trebuie administrata cu precautie, iar pacientii, in special persoanele in varsta, ar trebui sa aiba tensiunea arteriala monitorizata periodic. Pacientii trebuie hidratati corespunzator si trebuie luata in considerare monitorizarea functiei renale dupa inceperea tratamentului si apoi periodic, in special in cazul administrarii concomitente a diclofenacului cu diuretice si inhibitori ACE, din cauza riscului crescut de nefrotoxicitate.
Administrarea diclofenacului concomitent cu medicamente diuretice care elimina potasiul trebuie sa fie monitorizata frecvent ( vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare ).
Alte AINS si corticosteroizi : Administrarea concomitenta a diclofenacului cu alte AINS sistemice sau corticosteroizi poate creste riscul de ulceratii sau hemoragii. ( vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare).
Anticoagulante si antiagregante plachetare : se recomanda prudenta , deoarece administrarea concomitenta poate creste riscul de sangerare (vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare). Desi investigatiile clinice nu par sa indice faptul ca diclofenacul afecteaza actiunea anticoagulantelor , AINS pot creste efectele anticoagulantelor cum este warfarina (vezi pct. 4.4).
Exista raportate cazuri izolate de risc crescut de hemoragie la pacientii care au fost tratati cu diclofenac si anticoagulante concomitent . Prin urmare, se recomanda monitorizarea atenta a acestor pacienti .
Inhibitori selectivi ai receptorilor serotoninei ( ISRS ): Administrarea concomitenta de AINS sistemice inclusiv diclofenac si ISRS poate creste riscul de sangerare gastro-intestinala ( vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare ).
Antidiabetice : Studiile clinice au demonstrat ca diclofenacul poate fi administrat impreuna cu antidiabetice orale fara a influenta efectul lor clinic. Cu toate acestea, in timpul tratamentului cu diclofenac au existat raportari izolate de hipoglicemie si hiperglicemie care necesita modificari ale dozei de antidiabetice. Din acest motiv , monitorizarea nivelului de glucoza din sange este recomandat ca o masura de precautie in timpul tratamentului concomitent.
Metotrexat : Au fost raportate cazuri de toxicitate grava cand metotrexatul si AINS au fost luate la mai putin de 24 ore unul fata de altul. In prezenta AINS scade eliminarea renala a metotrexatului cu acumularea acestuia in exces si aparitia efectelor toxice.
Ciclosporina : Diclofenac, ca si alte antiinflamatoare nesteroidiene, poate creste nefrotoxicitatea ciclosporinei, datorita efectului asupra prostaglandinelor renale. Prin urmare, ar trebui sa fie administrat in doze mai mici decat cele care ar putea fi utilizate la pacientii care nu au primit ciclosporina .
Quinolone antibacteriene : Au fost raportate cazuri izolate de convulsii care ar fi fost datorate utilizarii concomitente de chinolone si AINS.
Colestipol si colestiramina : Aceste medicamente pot induce o intarziere sau o reducere a absorbtiei de diclofenac. De aceea se recomanda administrarea diclofenacului cu cel putin o ora inainte sau la 4 pana la 6 ore dupa administrarea colestipol / colestiramina.
Inhibitori puternici ai CYP2C9 : se recomanda prudenta in cazul prescrierii diclofenacului cu inhibitori puternici ai CYP2C9 (cum ar fi sulfinpirazona si voriconazol) care ar putea duce la o crestere semnificativa a concentratiilor plasmatice si la expunerea la diclofenac datorita inhibarii metabolismului diclofenacului.
Fenitoina: Cand se utilizeaza fenitoina concomitent cu diclofenac, este recomandata monitorizarea concentratiilor plasmatice de fenitoina din cauza unei cresteri asteptate a expunerii la fenitoina.
Sarcina
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina si / sau dezvoltarea embrionului / fatului. Datele din studiile epidemiologice sugereaza un risc crescut de avort spontan si de malformatii cardiace si gastroschizis dupa utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la inceputul sarcinii . Riscul absolut de malformatii cardiovasculare a crescut de la mai putin de 1 % pana la aproximativ 1,5 % .
Se presupune ca riscul creste odata cu doza si durata tratamentului . La animale, studiile efectuate ca urmare a administrarii unui inhibitor al sintezei de prostaglandine au aratat tulburari de nidare si morbiditate embrio-fetala.
In plus , cresterea incidentei diverselor malformatii inclusiv cardiovasculare, au fost raportate la animalele carora li s-a administrat un inhibitor al sintezei de prostaglandine in timpul perioadei de organogeneza.
In timpul primului si al doilea trimestru de sarcina , diclofenac nu trebuie administrat decat daca este absolut necesar. Daca diclofenacul este utilizat de catre o femeie care incearca sa conceapa sau in primul si al doilea trimestru de sarcina, doza trebuie sa fie cat mai mica si durata tratamentului cat mai scurta posibil.
In al treilea trimestru de sarcina , toti inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fatul la:
Toxicitate cardiopulmonara (cu inchiderea prematura a canalului arterial si hipertensiune pulmonara)
Disfunctie renala, care poate progresa la insuficienta renala cu oligo - hydroamniosis Mama la sfarsitul sarcinii si nou-nascutul la:
Eventuala prelungire a timpului de sangerare, un efect antiagregant care poate sa apara chiar si la doze foarte mici
Inhibarea contractiilor uterine care determina intarzierea sau prelungirea travaliului. Prin urmare, diclofenac este contraindicat in al treilea trimestru de sarcina .
Alaptare
Ca si alte antiinflamatoare nesteroidiene , diclofenacul trece in laptele matern, dar in cantitati mici. De aceea, pentru a evita reactiile adverse la sugari, Diclofenac 12,5 mg supozitoare nu trebuie administrat in timpul alaptarii.
Fertilitate
Ca si in cazul altor AINS , utilizarea de Diclofenac 12,5 mg supozitoare poate afecta fertilitatea si nu este recomandat femeilor care incearca sa ramana gravide. La femeile care au dificultati in a ramane gravide sau care se investigheaza pentru infertilitate, trebuie luata in considerare intreruperea administrarii de Diclofenac 12,5 mg supozitoare.
Condus auto
Pacientii trebuie sa evite conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor daca prezinta ameteli, vertij, somnolenta sau alte tulburari ale sistemului nervos central, inclusiv tulburari de vedere, in timpul tratamentului cu AINS inclusiv Diclofenac 12,5 mg supozitoare.
Reactii adverse
Reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa, folosind urmatoarea conventie:
-reactii adverse foarte frecvente ( 1/10);
-reactii adverse frecvente ( 1/100 si mai putin de 1/10);
-reactii adverse mai putin frecvente ( 1/1000 si mai putin de 1/100);
-reactii adverse rare ( 1/10000 si mai putin de 1/1000);
-reactii adverse foarte rare (mai putin de 1/10000);
-reactii adverse cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile);
Cele mai frecvente reactii adverse observate sunt de natura gastrointestinala . Pot sa apara ulcere peptice, perforatii sau sangerari gastro-intestinale, uneori letale, in special la varstnici ( vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare ).
Dupa administrarea diclofenacului au fost raportate: greata, varsaturi, diaree, flatulenta, constipatie, dispepsie, durere abdominala, melena, hematemeza, stomatita ulcerativa, exacerbarea colitelor si a bolii Crohn ( vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare ).
Gastrita a fost raportata mai putin frecvent.
Mai jos sunt prezentate reactiile adverse raportate la utilizarea pe termen scurt sau pe termen lung a diclofenacului, atat sub forma de supozitoare cat si sub alte forme farmaceutice.
Tulburari hematologice si limfatice
Foarte rare :
Trombocitopenie, leucopenie, anemie ( inclusiv anemie hemolitica si aplastica ), agranulocitoza
Tulburari ale sistemului imunitar
Rare :
Reactii de hipersensibilitate cum ar fi: astmul , reactii anafilactice sistemice si anafilactoide (inclusiv hipotensiune arteriala si soc) .
Foarte rare :
Edem angioneurotic (inclusiv edem facial)
Tulburari psihice
Foarte rare :
Dezorientare, depresie, insomnie, cosmaruri, iritabilitate, reactii psihotice
Tulburari ale sistemului nervos
Frecvente:
Dureri de cap, ameteli Rare :
Somnolenta Foarte rare :
Parestezii, tulburari de memorie, convulsii, anxietate, tremor, meningita aseptica, tulburari ale gustului, accident vascular cerebral .
Tulburari oculare
Foarte rare :
Tulburari de vedere (vedere incetosata , diplopie) .
Tulburari acustice si vestibulare
Frecvente:
Vertij . Foarte rare :
Tinitus, tulburari de auz .
Tulburari cardiace
Foarte rare:
Palpitatii, dureri in piept, insuficienta cardiaca, infarct miocardic .
Tulburari vasculare
Foarte rare
Hipertensiune arteriala, vasculita
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale
Rare :
Astm/bronhospasm (inclusiv dispnee) Foarte rare:
Pneumonie.
Tulburari ale tractului gastro-intestinal
Frecvente:
Greata, varsaturi , diaree , dispepsie , dureri abdominale , flatulenta , anorexie . Rare :
Gastrita , hemoragie gastro-intestinala , hematemeza , melena , diaree hemoragica , ulcer gastro-intestinal ( cu sau fara hemoragii sau perforatii ) proctitis .
Foarte rare :
Colita ( inclusiv colita hemoragica si exacerbarea colitei ulceroase sau a bolii Crohn ) , constipatie , stomatita ( inclusiv stomatita ulceroasa , glosita , tulburari esofagiene , aparitia stricturilor intestinale , agravarea hemoroizilor) .
Tulburari hepatobiliare
Frecvente:
Valori crescute ale transaminazelor Rare :
Hepatita cu sau fara icter , tulburari hepatice Foarte rare
Hepatita fulminanta , necroza hepatica , insuficienta hepatica .
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Frecvente:
Eruptiile cutanate Rare :
Urticarie . Foarte rare :
Eruptii buloase , eczeme , eritem , eritem polimorf, sindrom Stevens - Johnson , necroliza epidermica toxica ( sindrom Lyell ) , dermatita exfoliativa , pierderea parului , reactii de fotosensibilitate, purpura alergica, prurit
Tulburari renale si ale cailor urinare
Foarte rare :
Insuficienta renala acuta , hematurie, proteinurie, sindrom nefrotic, nefrita interstitiala, necroza papilara renala.
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare
Frecvente:
Iritatie la locul de aplicare Rare:
Edem
In asociere cu tratamentul cu AINS au fost raportate edeme , hipertensiune arteriala si insuficienta cardiaca.
Studiile clinice si datele epidemiologice sugereaza ca utilizarea de diclofenac, in special la doze mari (150 mg zilnic ) si in tratamentul de lunga durata poate fi asociata cu o crestere usoara a riscului de aparitie a evenimentelor trombotice arteriale ( de exemplu infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare).
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania.
Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Supradozaj
Simptome
Nu exista nici un tablou clinic tipic care sa rezulte din supradozajul cu diclofenac. Supradozajul poate determina simptome cum ar fi varsaturi , hemoragie gastro-intestinala , diaree , ameteli , tinitus sau convulsii . In cazul intoxicatiilor acute, sunt posibile aparitia insuficientei renale acute si afectarea functiilor ficatului.
Masurile terapeutice
Managementul intoxicatiilor acute cu AINS, inclusiv diclofenac, consta in principal in aplicarea de masuri de sustinere a functiilor vitale si tratament simptomatic. Acestea ar trebui acordate pentru complicatii cum ar fi hipotensiunea arteriala , insuficienta renala, convulsii , tulburari gastro-intestinale, si depresie respiratorie.
Masuri speciale, cum ar fi diureza fortata, dializa, sau hemoperfuzia nu ajuta prea mult la accelerarea eliminarii AINS, inclusiv a diclofenacului, din cauza ratelor ridicate de legare a proteinelor si metabolizare.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: medicamente antiinflamatoare si antireumatice nesteroidiene, derivati de acid acetic si substante inrudite, diclofenacum ( codul ATC : M01A B05 ).
Mecanismul de actiune
Diclofenac 12,5 mg supozitoare contine diclofenac de sodiu , un compus nesteroidian cu proprietati pronuntate antireumatice, antiinflamatoare, analgezice si antipiretice. Inhibarea biosintezei prostaglandinei, demonstrata in experimente , este considerata baza fundamentala a mecanismului sau de actiune. Prostaglandinele joaca un rol major in producerea inflamatiei, durerii si febrei.
In vitro, diclofenacul nu suprima biosinteza de proteoglicani in cartilagiu la concentratii echivalente cu cele obtinute la om.
Efecte farmacodinamice
In boli reumatice, proprietatile antiinflamatorii si analgezice ale Diclofenac 12,5 mg supozitoare, au efect clinic caracterizat prin reducerea durerii in repaus, a durerii de circulatie, a rigiditatii articulatiilor dimineata si a umflarii articulatiilor.
In conditiile inflamatorii post- traumatice si post -operatorii , Diclofenac 12,5 mg supozitoare amelioreaza rapid atat durerea spontana cat si durerea la miscare si reduce umflaturile inflamatorii si edemul plagii.
In studiile clinice, Diclofenac 12,5 mg supozitoare a demonstrat ca are un efect analgezic pronuntat in durerea moderata si severa de origine non- reumatica. Studiile clinice au aratat de asemenea ,ca in cazul dismenoreei primare, Diclofenac 12,5 mg supozitoare alina durererea si reduce fluxul sanguin.
Exista o experienta limitata in studiile clinice de utilizare a diclofenacului in artrita reumatoida juvenila (ARJ ) / Artrita idiopatica juvenila (AIJ) la copii si adolescenti.
Intr-un studiu randomizat, de 2 saptamani, dublu - orb, efectuat in paralel pe grupuri de cate 15 copii cu ARJ / AIJ, cu varsta intre 3-15 ani, au fost comparate eficacitatea si siguranta diclofenacului administrat in doze de 2-3 mg / kg BW, cu eficacitatea si siguranta acidului acetilsalicilic (ASS , 50 -100 mg / kg BW/d) si a unor probe placebo. In evaluarea globala, 11 din 15 pacienti tratati cu diclofenac, 6 din 12 pacienti tratati cu aspirina si 4 din 15 pacienti tratati cu placebo au prezentat o ameliorare, diferenta fiind semnificativa din punct de vedere statistic ( p mai mic de 0.05 ) . Numarul de articulatii dureroase a scazut in cazul tratamentului cu diclofenac si acid acetilsalicilic, dar a crescut cu placebo.
Intr-un al doilea studiu randomizat , dublu - orb, de 6 saptamani, efectuat in paralel la copii cu ARJ / AIJ, cu varsta de 4-15 ani, eficacitatea diclofenacului ( doza zilnica de 2-3 mg / kg BW, n = 22 ) a fost comparabila cu cea a indometacinului ( doza zilnica 2-3 mg / kg BW , n = 23 ).
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie :
Absorbtia este rapida; totusi rata de absorbtie este mai lenta decat la comprimate gastro - rezistente administrate oral. Dupa administrarea de supozitoare , concentratiile plasmatice maxime sunt atinse in medie in termen de o ora , dar concentratiile maxime pe unitatea de doza sunt aproximativ doua treimi din cele obtinute dupa administrarea de comprimate gastro - rezistente ( 1.95 ± 0.8μg/ml ( 1.9μg/ml 5.9μmol / l) .
Biodisponibilitate :
Ca si in cazul preparatelor orale ASC este de aproximativ o jumatate din valoarea obtinuta de la o doza parenterala .
Comportamentul farmacocinetic nu se schimba la administrare repetata. Acumularea nu are loc , cu conditia ca intervalele recomandate de administrare si dozele sa fie respectate . Concentratiile plasmatice atinse la copiii care au primit doze echivalente ( mg / kg greutate corporala ) sunt similare cu cele obtinute la adulti .
Distributie:
Substanta activa este legata de proteine in proportie de 99,7 % , in principal de albumina ( 99,4 % ) . Diclofenacul intra in lichidul sinovial , unde concentratiile maxime sunt inregistrate la 2-4 ore dupa ce au fost atinse valorile plasmatice maxime. Timpul de injumatatire aparent, de eliminare din lichidul sinovial este 3-6 ore . Dupa doua ore de la atingerea valorilor plasmatice maxime , concentratiile substantei active sunt deja mai mari in lichidul sinovial decat sunt in plasma si raman ridicate pana la 12 ore .
Metabolism:
Biotransformarea diclofenacului are loc partial prin glucuronidare a moleculei intacte , dar mai ales prin hidroxilari unice si multiple si metoxilare , rezultand mai multi metaboliti fenolici , dintre care cei mai multi sunt convertiti la glucuronoconjugati. Doi metaboliti fenolici sunt biologic activi , dar intr-o masura mult mai mica decat diclofenacul.
Eliminare:
Clearance-ul total sistemic al diclofenacului plasmatic este de 263 ± 56mL/min ( valoarea medie ± DS ) . Timpul de injumatatire plasmatica este de 1-2 ore . Patru dintre metaboliti , inclusiv cei doi activi au timpul de injumatatire plasmatica de 1-3 ore.
Aproximativ 60 % din doza administrata este excretata in urina ca glucuronid conjugat al moleculei intacte si ca metaboliti. Mai putin de 1 % se elimina ca substanta nemodificata . Restul de doza se elimina prin bila, sub forma de metaboliti, in materiile fecale.
Caracteristici la pacienti
Varstnici : Absorbtia, metabolismul sau excretia medicamentului nu depind semnificativ de varsta pacientului, din studiile efectuate rezultand ca pentru cinci pacientii varstnici carora li s-a administrat 15 minute perfuzie i.v., concentratia plasmatica a fost cu 50% mai mare decat era de asteptat cu subiectii sanatosi tineri .
Pacienti cu insuficienta renala : La pacientii cu insuficienta renala , nu s-a constatat nici o suferinta renala si nici o acumulare de substanta activa nemodificata daca se respecta dozele. La un clearance al creatininei mai mic de 10ml/min , concentratiile plasmatice calculate la starea de echilibru a metabolitilor hidroxi sunt de aproximativ 4 ori mai mari decat la subiectii normali. Cu toate acestea , metabolitii sunt in cele din urma eliminati prin bila.
Pacientii cu insuficienta hepatica: La pacientii cu hepatita cronica sau ciroza non-decompensata , cinetica si metabolismul diclofenacului sunt aceleasi ca si la pacientii fara boli hepatice.
Date preclinice de siguranta
Datele preclinice obtinute din studii de toxicitate acuta si dupa doze repetate , precum si din studii de genotoxicitate, mutagene si carcinogenitate cu diclofenac, nu au evidentiat nici un risc special pentru om, la dozele terapeutice. Nu sunt dovezi ca diclofenac a avut un potential teratogen la soareci, sobolani sau iepuri.
Diclofenac nu a avut nici o influenta asupra fertilitatii la sobolani . Dezvoltarea prenatala, perinatala si postnatala a puilor nu a fost afectata.