Diphereline 22,5 mg este indicat In tratamentul cancerului de prostata hormono-dependent cu invazie locala sau metastatic.
Diphereline 22,5 mg este indicat In tratamentul, concomitent si ulterior radioterapiei, cancerului de prostata hormono-dependent cu invazie locala sau metastatic.
Doze
Doza recomandata de Diphereline 22,5 mg este 22,5 mg triptorelina (1 flacon) administrat la fiecare 6 luni (douazeci si patru de saptamani) printr-o singura injectie intramusculara.
In tratamentul concomitent si ulterior radioterapiei cancerului de prostata hormono-dependent cu invazie locala sau metastatic, datele clinice au aratat ca radioterapia urmata de 3 ani de terapie privativa de androgeni este de preferat radioterapiei urmate de 6 luni de terapie de privativa de androgeni. Vezi pct. 5.1. Durata tratamentului In terapia privativa de androgeni In recomandarile medicale pentru pacientii T3-T4 care au fost supusi radioterapiei este de 2-3 ani.
La pacientii cu cancer de prostata metastazat rezistent la castrare care nu au fost castrati chirurgical si au primit agonisti de GnRH, precum triptorelina, care sunt eligibili pentru tratamentul cu inhibitori ai biosintezei de androgeni, tratamentul cu un agonist GnRH trebuie continuat.
Copii si adolescenti
Nu au fost stabilite siguranta administrarii si eficienta Diphereline 22,5 mg la nou-nascuti, sugari, copii si adolescenti si de aceea nu este indicata administrarea de Diphereline 22,5 mg la aceste categorii de populatie.
Pacientii cu insuficienta renala sau hepatica
Nu este necesara ajustarea dozei la pacientii cu insuficienta renala sau hepatica.
Mod de administrare
Ca si In cazul altor medicamente administrate imjectabil, locul de injectare trebuie sa varieze periodic.
Precautii care trebuie luate Inainte de manipularea sau administrarea medicamentului
Deoarece Diphereline 22,5 mg contine o suspensie de microgranule, trebuie strict evitata injectarea accidentala intravasculara.
Diphereline 22,5 mg trebuie administrat sub supravegherea medicului.
Pentru instructiuni privind reconstituirea medicamentului Inainte de administrare, vezi pct. 6.6.
Hipersensibilitate la triptorelina, GnRH, alti analogi agonisti de GnRH sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Utilizarea agonistilor GnRH poate cauza o reducere a densitatii minerale osoase. La barbati, datele preliminare sugereaza ca utilizarea unui bifosfonat In asociere cu un agonist GnRH poate reduce pierderea minerala osoasa. Este necesara o precautie speciala la pacientii cu factori suplimentari de risc pentru osteoporoza (de exemplu, abuzul cronic de alcool, fumatori, terapia pe termen lung cu medicamente care reduc densitatea minerala osoasa, de exemplu anticonvulsive sau corticoizi, istoric familial de osteoporoza, malnutritie).
Rareori, tratamentul cu agonisti GnRH poate pune In evidenta prezenta unui adenom pituitar celular gonadotrof anterior necunoscut. Acesti pacienti pot prezenta apoplexie hipofizara caracterizata prin cefalee brusca, varsaturi, tulburari vizuale si oftalmoplegie.
Exista un risc crescut de depresie incidenta (care poate fi severa) la pacientii supusi tratamentului cu agonisti GnRH, cum ar fi triptorelina. Pacientii trebuie sa fie informati In mod corespunzator si tratati corespunzator, daca apar simptome. Pacientii cu depresie cunoscuta trebuie monitorizati cu atentie In timpul tratamentului. La Inceput, ca si alti agonisti de GnRH, triptorelina determina cresterea tranzitorie a nivelului seric de testosteron. In consecinta, In primele saptamani de tratament, ocazional, poate aparea agravarea tranzitorie a semnelor si simptomelor cancerului de prostata. In timpul perioadei initiale de tratament trebuie luata In considerare administrarea concomitenta a unui anti-androgen potrivit care sa contracareze cresterea initiala a nivelului de testosteron seric si agravarea simptomelor clinice.
Un numar mic de pacienti poate experimenta o Inrautatire temporara a semnelor si simptomelor cancerului de prostata (exacerbare tumorala) si o crestere temporara a durerii determinata de cancer (durere metastatica), care poate fi tratata simptomatic.
Ca si In cazul altor agonisti GnRH, au fost observate cazuri izolate de compresie medulara sau de obstructie uretrala. In cazul In care apar compresia maduvei spinarii sau afectare renala, trebuie initiat tratamentul standard al acestor complicatii iar In cazurile extreme trebuie luata In considerare orhidectomia imediata (castrarea chirurgicala). Pe parcursul primelor saptamani de tratament este indicata monitorizarea atenta, In special la pacientii care sufera de metastaze vertebrale, cu risc de compresie a maduvei spinarii si la pacientii cu obstructie de tract urinar.
Dupa castrarea chirurgicala, triptorelina nu induce o scadere suplimentara a nivelului seric de testosteron. Dupa ce nivelurile testosteronului caracteristice castrarii au fost atinse pana la sfarsitul primei luni, nivelurile serice de testosteron se mentin atat timp cat pacientilor li se administreaza injectia la fiecare 6 luni (douazeci si patru de saptamani).
Eficacitatea tratamentului poate fi monitorizata prin masurarea nivelelor serice de testosteron si antigen specific prostatic.
Pe termen lung, privarea de androgeni fie prin orhidectomie bilaterala sau prin administrarea de analogi GnRH este asociata cu un risc crescut de pierdere de masa osoasa si poate duce la osteoporoza si risc crescut de fracturi osoase.
Terapia de privare de androgeni poate prelungi intervalul QT.
La pacientii cu antecedente de sau factori de risc pentru prelungirea intervalului QT si la pacientii tratati cu medicamente administrate concomitent care pot prelungi intervalul QT (vezi pct 4.5) medicii trebuie sa evalueze raportul risc beneficiu, inclusiv potentialul de torsada a varfurilor, Inainte de initierea tratamentului cu Diphereline 22,5 mg.
In plus, din datele epidemiologice, s-a observat ca pacientii pot prezenta modificari metabolice (de exemplu, intoleranta la glucoza), sau un risc crescut de boli cardiovasculare In timpul tratamentului privativ de androgeni. Cu toate acestea, datele prospective nu au confirmat legatura dintre tratamentul cu analogi GnRH si o crestere a mortalitatii cardiovasculare. Pacientii cu risc crescut de boli metabolice sau cardiovasculare trebuie evaluati cu atentie Inainte de Inceperea tratamentului si monitorizati In mod adecvat In timpul tratamentului privativ de androgeni.
O atentie speciala este necesara la injectarea intramusculara In cazul pacientilor cu tratament anticoagulant datorita riscului potential de a dezvolta hematoame la locul de injectie.
Administrarea de triptorelina In doze terapeutice are drept consecinta supresarea axului hipofizaro- gonadic. De obicei, functia normala este reluata la oprirea tratamentului. De aceea, testele diagnostice ale axului hipofizaro-gonadic realizate In timpul si dupa Intreruperea tratamentului cu analogi de GnRH pot da rezultate false.
Diphereline 22,5 mg contine sodiu, dar mai putin de 1 mmol (23 mg) de sodiu per flacon, deci poate fi considerat “fara sodiu”.
Cand triptorelina este administrata concomitent cu medicamente care afecteaza secretia hipofizara de gonadotropine, trebuie manifestata precautie si se recomanda ca statusul hormonal al pacientului sa fie supravegheat.
Deoarece tratamentul de privare de androgeni poate prelungi intervalul QT, utilizarea concomitenta a Diphereline 22,5 mg cu medicamente cunoscute ca prelungesc intervalul QT sau medicamente capabile sa induca torsada varfurilor, cum ar fi medicamentele antiaritmice de clasa IA (de exemplu chinidina, disopiramida) sau de clasa III (de exemplu amiodarona, sotalol, dofetilida, ibutilida), metadona, moxifloxacina, antipsihotice, etc., trebuie evaluata cu atentie (vezi pct 4.4).
Copii si adolescenti
Au fost efectuate studii privind interactiunile numai la adulti.
Nu este indicata utilizarea Diphereline 22,5 mg la femei.
Studiile la animale au demonstrat efecte asupra parametrilor de reproducere (vezi pct. 5.3 Date preclinice de siguranta).
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Totusi, capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectata datorita senzatiei de ameteala, somnolentei si tulburarilor vizuale aparute ca posibile reactii adverse la tratament sau datorate unor afectiuni de baza, coexistente.
Deoarece pacientii diagnosticati cu cancer de prostata hormono-dependent cu invazie locala sau cu metastaze sunt In general, In varsta si au si alte afectiuni Intalnite frecvent la acesta categorie de varsta, mai mult de 90% din pacientii inclusi In studiile clinice au raportat reactii adverse, cauzele acestora fiind adesea dificil de stabilit. Asa cum s-a observat si In cazul altor tratamente cu agonisti de GnRH sau dupa castrare chirurgicala, cele mai frecvente reactii adverse observate legate de administrarea triptorelinei au fost datorate efectelor sale farmacologice asteptate. Aceste efecte au inclus bufeuri (50%), disfunctie erectila (4%) si scaderea libidoului (3%).
Cu exceptia reactiilor imuno-alergice (rare) si a reactiilor la locul de injectare (mai putin de 5%), toate celelalte reactii adverse sunt cunoscute ca avand legatura cu modificarea nivelului de testosteron.
Au fost raportate urmatoarele reactii adverse, considerate ca fiind cel putin posibil legate de tratamentul cu triptorelina. Majoritatea acestor reactii sunt cunoscute ca avand legatura cu castrarea biochimica sau chirurgicala.
Frecventa reactiilor adverse este clasificata dupa cum urmeaza: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 si
mai putin de 1/10); mai putin frecvente (≥1/1000 si mai putin de 1/100); rare (≥1/10000 si mai putin de 1/1000).
| Sistem Organ Clasa | Foarte frecvente | Frecvente | Mai putin frecvente | Rare | Raportate dupa punerea pe piata |
| ≥ 10% | ≥1% - mai putin de 10% | ≥0,1% - mai putin de 1% | ≥0,01% - mai putin de 0,1% | Frecventa necunoscuta | |
| Infectii si infestari | Nasofaringita | ||||
| Tulburari hematologice silimfatice | Purpura | ||||
| Tulburari cardiace | PrelungireaQT* (vezi pct. 4.4 si 4.5) | ||||
| Tulburari ale sistemului imunitar | Reactie anafilactica Hipersensibilitate | ||||
| Tulburari endocrine | Diabet zaharat | ||||
| Tulburari metabolice si de nutritie | Anorexie Guta Cresterea apetitului | ||||
| Tulburari psihice | Pierderea libido-ului Depresie* Schimbari aledispozitiei* | Insomnie Iritabilitate | Stare de confuzie Activitate scazuta Stare euforica | Anxietate | |
| Tulburari ale sistemului nervos | Parestezie la membrele inferioare | Ameteala Cefalee | Parestezie | Afectarea memoriei | |
| Tulburari oculare | Senzatie de corpstrain | Vedere Incetosata | |||
| Tulburari vizuale | |||||
| Tulburari acusticesi vestibulare | Tinitus | Vertij | |||
| Tulburari vasculare | Bufeuri | Hipertensiune | Hipotensiune | ||
| Tulburari respiratorii, toracice simediastinale | Dispnee | Ortopnee Epistaxis | |||
| Afectiuni gastrointestinale | Greata | Durere abdominala Constipatie DiareeVoma | Distensie abdominala Gura uscata DisgeuzieFlatulenta | ||
| Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat | Hiperhidr oza | Acnee Alopecie Prurit Eruptiecutanata | Bula | Edem angioneurotic Urticarie | |
| Tuburari musculo- scheletice si ale tesutului conjunctiv | Dureri de spate | Durere musculoschelet ala Dureri ale extremitatilor | Artralgii Crampe musculare Slabiciune musculara Mialgie | Imobilitate articulara Edem al articulatiilor Imobilitate musculoschele tala Osteoartrita | Dureri osoase |
| Tulburari ale aparatului genital si sanului | Disfunctie erectila | Ginecomastie Durere toracica Atrofie testiculara Durere testiculara | |||
| Tulburari generale si la nivelul locului de administrare | Astenie | Oboseala Eritem la locul injectarii Inflamatie la locul de injectare Durere la locul injectarii Reactie la locul injectarii Edem | Letargie Durere Frisoane Somnolenta | Dureri In piept Distazie Simptome asemanatoare gripei Febra | Indispozitie |
| Investigatii diagnostice | Cresterea alanin- aminotransfer azei Cresterea aspartat- aminotransfer azei , Cresterea creatininei sanguine Cresterea uremieiCrestere In greutate | Cresterea fosfatazei alcaline serice Cresterea temperaturii corporale Scadere In greutate | Cresterea tensiunii arteriale |
*Acesta frecventa se bazeaza pe frecvente comune si efecte de clasa pentru toti agonistii GnRH
In prima saptamana de tratament, dupa prima injectie cu un preparat cu eliberare prelungita, triptorelina determina o crestere tranzitorie a nivelului circulant al testosteronului. Datorita acestei cresteri initiale a nivelului de testosteron circulant, un mic procent de pacienti (≤ 5%) pot experimenta o agravare temporara a semnelor si simptomelor determinate de cancerul prostatic (exacerbare tumorala), de obicei manifestate prin cresterea simptomelor urinare (mai putin de 2%) si a durerii metastatice (5%), care pot fi tratate simptomatic. Aceste simptome sunt temporare si de obicei dispar In 1-2 saptamani.
Au aparut si cazuri izolate de exacerbare a simptomelor bolii, fie obstructie uretrala, fie compresie medulara prin metastaza. De aceea, pacientii cu leziuni metastatice vertebrale si/sau cu obstructie de tract urinar superior sau inferior trebuie supravegheati Indeaproape pe parcursul primelor saptamani de tratament (vezi pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare).
Utilizarea agonistilor de GnRH In tratamentul cancerului de prostata se poate asocia cu accentuarea pierderii de masa osoasa si poate determina osteoporoza si cresterea riscului de fractura osoasa. Aceasta situatie poate determina de asemenea realizarea unui diagnostic incorect de metastaza osoasa.
La pacientii care sunt In tratament cu analogi de GnRH a fost raportata cresterea numarului de limfocite. Aceasta limfocitoza secundara are aparent legatura cu castrarea indusa de GnRH si pare sa indice ca hormonii gonadali sunt implicati In procesul de involutie timica.
Daca manifestati orice reactii adverse, adresati-va medicului dumneavoastra sau farmacistului. Acestea includ orice reactii adverse nementionate In acest prospect. De asemenea, puteti raporta reactiile adverse direct prin intermediul sistemului national de raportareAgentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1 Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
Raportand reactiile adverse, puteti contribui la furnizarea de informatii suplimentare privind siguranta acestui medicament.
Proprietatile farmaceutice ale Diphereline 22,5 mg si modul de administrare al acestui compus fac putin probabila administrarea accidentala sau supradozajul intentionat. Nu exista experienta asupra supradozarii la om. Testele la animale sugereaza ca la doze mai mari de Diphereline 22,5 mg nu vor fi evidente alte efecte asupra concentratiei de hormoni gonadici si asupra tractului reproductiv decat cele intentionate terapeutic.
In caz de supradozaj, tratamentul este simptomatic.
Grupa farmacoterapeutica: Hormoni si agenti Inruditi, analogi de hormon eliberator de gonadotropina, codul ATC: L02AE04
Mecanism de actiune si efecte farmacodinamice
Triptorelina, un agonist de GnRH, actioneaza ca un inhibitor potent al secretiei de gonadotropina atunci cand este administrat continuu, In doze terapeutice. La sexul masculin, studiile la animale si la oameni arata ca dupa administrarea de triptorelina exista o crestere initiala si tranzitorie a nivelului seric al hormonului luteinizant (LH), hormonului foliculostimulant (FSH) si a testosteronului.
Totusi, administrarea cronica si continua de triptorelina are drept consecinta scaderea secretiei de LH si FSH si supresia steroidogenezei testiculare si ovariene. Reducerea nivelului de testosteron seric la valorile normale pentru pacientii cu castrare chirurgicala apare dupa aproximativ 2-4 saptamani de la initierea terapiei. Diphereline 22.5 mg este conceput pentru a asigura o doza de triptorelina de 22.5 mg pe o perioada de 6 luni. Din momentul In care, la sfarsitul primei luni de tratament, este atins nivelul de testosteron caracteristic castrarii, acest nivel seric de testosteron este mentinut atat timp cat pacientii continua tratamentul prin administrarea unei injectii la douazeci si patru de saptamani.
Aceasta are drept consecinta atrofia accesorie a organelor sexuale. In general, aceste efecte sunt reversibile la Intreruperea tratamentului cu acest medicament. Eficienta tratamentului poate fi monitorizata prin masurarea nivelului seric de testosteron si a antigenului specific prostatic (PSA). Asa cum s-a aratat In timpul programului de studii clinice, mediana reducerii relative a PSA dupa 6 luni de tratament cu Diphereline 22,5 mg a fost de 97%.
La animale, administrarea de triptorelina a determinat inhibarea dezvoltarii unor tumori prostatice hormono- sensibile In modele experimentale.
Eficacitate si siguranta clinica
Administrarea de Diphereline 22,5 mg sub forma de injectii intramusculare la pacientii cu cancer de prostata In stadii avansate, Intr-o doza totala de 2 doze (12 luni) a condus atat la obtinerea nivelelor de testosteron caracteristice castrarii la 97,5% dintre pacienti dupa patru saptamani dar si la mentinerea nivelului de testosteron caracteristic castrarii la 93,0% dintre pacienti din luna 2 pana In luna 12 de tratament.
Intr-un studiu clinic de faza III, randomizat, care a inclus 970 de pacienti cu cancer de prostata avansat local (T2c-T4) din care 483 au fost alocati supresiei de androgen pe termen scurt (6 luni), In asociere cu radioterapia si 487 terapiei pe pe termen lung (3 ani), o analiza de non-inferioritate a comparat terapia pe termen scurt cu terapia pe termenul lung concomitent cu si dupa tratamentul hormonal cu agonisti LHRH, In principal triptorelina (62,2%) sau goserelina (30,1%).
In general, mortalitatea totala la 5 ani, In grupurile "tratament hormonal pe termen scurt" si "tratament hormonal pe termen lung", a fost 19,0% si, respectiv 15,2%, cu un risc relativ de 1,42 (una superioara de 95.71% II = 1,79; sau doua parti 95.71% II = [1,09; 1,85], p = 0,65 pentru non-inferioritate si p = 0,0082 pentru testul post-hoc al diferentei Intre grupurile de tratament). Mortalitatea la 5 ani legata In mod specific de cancer de prostata In grupurile "tratament hormonal pe termen scurt" si "tratament hormonal pe termen lung", a fost de 4,78% si, respectiv 3,2%, cu un risc relativ de 1,71 (95% II = [1.14-2.57], p = 0,002).
Rezultatele de la acest studiu arata ca radioterapia urmata de trei ani de terapie privativa de androgeni este de preferat radioterapiei urmate de 6 luni de terapie de privare de androgeni.
La pacientii cu cancer de prostata rezistent la castrare metastazat, studiile clinice au aratat beneficiul din adaugarea inhibitorilor biosintezei androgeni, cum ar fi acetatul de abirateron la analogi GnRH, precum triptorelina.
Absorbtie
Dupa o singura injectie intramusculara de Diphereline 22,5 mg la pacientii cu cancer de prostata, tmax a fost 3 (2-12) ore si Cmax (0-169 zile) a fost 40.0 (22,2-76,8) ng/ml. Triptorelina nu s-a acumulat pe parcursul celor 12 luni de tratament.
Distributie
Rezultatele investigatiilor farmacocinetice conduse la barbatii sanatosi indica ca dupa administrarea In bolus intravenos, triptorelina se distribuie si este eliminata conform modelului cu 3 compartimente si timpii de Injumatatire corespunzatori sunt aproximativ 6 minute, 45 de minute si 3 ore.
Volumul de distributie In starea de echilibru a triptorelinei dupa administrarea intravenoasa a 0,5 mg triptorelina acetat este de aproximativ 30 l la barbatii voluntari sanatosi. Deoarece nu exista evidente ca la concentratiile relevante clinic, triptorelina se leaga de proteinele plasmatice, nu sunt probabile interactiunile cu medicamente care sa implice dislocarea de pe situsurile de legare ale produsului.
Metabolizare
Metabolitii triptorelinului nu au fost determinati la om. Oricum, datele de farmacocinetica la om sugereaza ca fragmentele C-terminale produse prin degradarea tisulara sunt fie complet degradate In tesuturi fie are loc degradarea lor completa rapida plasmatica, sau sunt eliminate pe cale renala.
Eliminare
Triptorelina este eliminata atat pe cale hepatica cat si renala. Dupa administrarea intravenoasa a 0,5 mg triptorelina la voluntari barbati sanatosi, 42% din doza a fost excretata In urina ca triptorelina intacta, procent care a crescut la 62% la subiectii cu afectare hepatica. Deoarece clearance-ul la creatinina (Clcreat) la voluntarii sanatosi a fost de 150 ml/min si doar de 90 ml/min la subiectii cu afectare hepatica, aceasta indica ca ficatul este un loc major care intervine In eliminarea triptorelinei. La acesti subiecti sanatosi, timpul de Injumatatire real final pentru triptorelina a fost de 2,8 ore si clearance-ul total de triptorelina a fost de 212 ml/min, ultimul fiind dependent de o combinatie a eliminarii hepatice si renale.
Populatii speciale:
Dupa administrarea intravenoasa a 0,5 mg triptorelina subiectilor cu insuficienta renala moderata (Clcreat 40 ml/min), triptorelina a prezentat un timp de Injumatatire de eliminare de 6,7 ore, 7,81 ore la subiectii cu insuficienta renala severa (Clcreat 8.9 ml/min) si 7,65 ore la pacientii cu afectare a functiei hepatice (Clcreat 89.9 ml/min).
Nu au fost studiate sistematic efectele varstei si ale rasei asupra farmacocineticii triptorelinului. Oricum, datele de farmacocinetica obtinute la voluntari barbati sanatosi tineri cu varsta Intre 20 si 22 de ani si cu un clearance crescut la creatinina (aproximativ 150ml/min) au aratat ca triptorelina se elimina de doua ori mai rapid la populatia tanara. Aceasta are legatura cu faptul ca clearance-ul la triptorelina se coreleaza cu clearance-ul total la creatinina, care este bine cunoscut ca scade cu varsta.
Datorita unui interval mare de siguranta a administrarii de triptorelina si deoarece Diphereline 22,5 mg este un preparat cu eliberare prelungita, nu este recomandata ajustarea dozelor la pacientii cu afectare renala sau hepatica.
Relatii farmacocinetice/farmacodinamice
Relatiile de farmacocinetica/farmacodinamica ale triptorelinei nu sunt usor de evaluat din moment ce sunt non-liniare si nu sunt dependente de timp. Astfel, dupa administarea acuta la subiecti naivi, triptorelina induce o crestere a raspunsului de LH si FSH care este dependenta de doza.
Cand este administrat ca preparat cu eliberare prelungita, In primele zile post doza, triptorelina stimuleaza secretia de LH si FSH si In consecinta, secretia de testosteron. Asa cum reiese din diferite studii de bioechivalenta, cresterea maxima a valorii de testosteron este obtinuta dupa aproximativ 4 zile cu un Cmax echivalent care este independent de rata de eliberare a triptorelinului. Acest raspuns initial nu se mentine desi exista expunerea permanenta la triptorelina si este urmata de o scadere progresiva si echivalenta a nivelului de testosteron. si In acest caz, perioada de expunere la triptorelina poate varia destul de mult fara a avea efect asupra nivelului seric de testosteron.
5.3 Date preclinice de sigurantaToxicitatea triptorelinului asupra organelor extragenitale este mica.
Efectele observate au avut legatura mai ales cu exacerbarea efectelor farmacologice ale triptorelinei.
In studiile de toxicitate cronica la dozele cu relevanta clinica, triptorelina induce modificari macro- si microscopice la nivelul organelor aparatului reproducator la sobolanii, cainii si maimutele de sex masculin. Acestea au fost considerate ca o reactie la supresarea functiei gonadale determinata de activitatea farmacologica a compusului. Modificarile sunt partial reversibile dupa recuperare. Dupa administrarea subcutanata la sobolani, Intr-o doza de 10 µg/kg, In zilele 6-15 de gestatie, triptorelina nu a determinat niciun efect embriotoxic sau teratogenic si niciun alt efect asupra dezvoltarii urmasilor (generatia F1) sau asupra capacitatii lor de reproducere. La doza de 100 µg/kg, au fost observate o scadere a greutatii maternale si o crestere a numarului de resorbtii.
Triptorelina nu este mutagenic in vitro sau in vivo. La soareci, nu a fost demonstrat niciun efect oncogenic al triptorelinei la doze de pana la 6000 µg/kg dupa 18 luni de tratament. Un studiu de carcinogenicitate cu o durata de 23 de luni realizat pe sobolani a aratat o incidenta de aproape 100% a tumorilor hipofizare benigne la orice fel de doza, care au condus la moarte prematura. Cresterea incidentei tumorilor hipofizare la sobolani reprezinta un efect frecvent asociat tratamentului cu agonisti de GnRH.
Relevanta clinica nu eate cunoscuta.