Diprophos suspensie injectabila 7mg/ml, 5 fiole x 1ml, Schering-Plough

Indicatii

Diprophos este indicat in tratamentul diverselor afectiuni acute si cronice care raspund la tratamentul cu corticosteroizi. Tratamentul cu hormoni corticosteroizi este un adjuvant, nu un inlocuitor al tratamentului conventional.

Afectiuni musculo-scheletice si ale tesuturilor moi: poliartrita reumatoida, osteoartrita, bursita, spondilita anchilozanta, epicondilita, radiculita, coccidinie, sciatica, lumbago, torticolis, chist ganglionar, exostoza, fasceita.

Afectiuni alergice: astm bronsic cronic (inclusiv tratament adjuvant pentru status astmaticus), febra fanului, edem angioneurotic, bronsita alergica, rinita alergica sezoniera sau perena, reactii provocate de medicamente, boala serului, intepaturi de insecte.

Afectiuni dermatologice: dermatita atopica (eczema numulara), neurodermatita (lichen simplu circumscris), dermatita de contact, dermatita solara severa, urticarie, lichen plan hipertrofic, necrobioza lipoidica diabetica, alopecia areata, lupus eritematos discoid, psoriazis, cheloid, pemfigus, dermatita herpetiforma, acnee chistica.

Colagenoze: lupus eritematos diseminat, sclerodermie, dermatomiozita, periarterita nodoasa.

Afectiuni neoplazice: ca tratament paliativ al leucemiilor si limfoamelor la adulti; leucemie acuta la copii.

Alte afectiuni: sindrom adrenogenital, colita ulcerativa, ileita regionala, sprue, afectiuni pediatrice (bursita sub heloma durum, hallux rigidus, digiti quinti varus), afectiuni care necesita injectii subconjunctivale, discrazii sanguine care raspund la tratamentul cu corticosteroizi, nefrita si sindrom nefrotic.

Diprophos suspensie poate fi administrat in tratamentul insuficientei corticosuprarenaliene primare sau secundare, dar, daca este necesar, trebuie asigurat si un aport de mineralocorticosteroizi.

Se recomanda ca Diprophos suspensie sa se administreze: (1) intramuscular, in cazul afectiunilor care raspund la actiunea corticosteroizilor sistemici; (2) direct, in tesuturile moi afectate, in situatiile care impun aceasta; (3) intraarticular si periarticular, in cazul artritelor; (4) intralezional, in diversele afectiuni dermatologice si (5) local, in anumite afectiuni inflamatorii si chistice ale piciorului.

Dozaj

Doze

Dozele sunt variabile si trebuie individualizate in functie de afectiune, de severitatea acesteia si de raspunsul pacientului.

Doza initiala trebuie mentinuta sau ajustata pana in momentul in care se observa aparitia unui raspuns satisfacator. Daca intr-un interval de timp rezonabil nu se obtine un raspuns clinic satisfacator, tratamentul cu Diprophos suspensie se va intrerupe, fiind necesara instituirea unui alt tratament adecvat.

Mod de administrare

Administrare sistemica

In terapia sistemica, tratamentul se incepe cu 1 – 2 ml, in majoritatea afectiunilor si se repeta, daca este necesar. Administrarea se face prin injectare intramusculara (i.m.) profunda in regiunea fesiera. Dozajul si frecventa administrarii depind de severitatea afectiunii si de raspunsul terapeutic. In afectiuni severe, cum este lupus eritematos sau status astmaticus, care au fost rezolvate prin proceduri adecvate de resuscitare, poate fi necesara o doza initiala de 2 ml.

O mare diversitate de afectiuni dermatologice raspund in mod eficient la administrarea intramusculara a 1 ml Diprophos suspensie, repetata in functie de raspunsul terapeutic.

In cazul tulburarilor de la nivelul tractului respirator, s-a semnalat ameliorarea simptomelor bolii la cateva ore de la administrarea intramusculara a medicamentului Diprophos suspensie. Prin administrarea unei doze de 1 – 2 ml se obtine controlul eficient al simptomelor in cazul unor afectiuni, cum sunt: astmul bronsic, febra fanului, bronsita alergica si rinita alergica.

In tratamentul bursitelor acute sau cronice, se obtin rezultate foarte bune prin administrarea intramusculara a unei doze de 1 – 2 ml Diprophos suspensie, repetata daca este necesar.

Administrare locala

Utilizarea in asociere cu un anestezic local este rareori necesara. Daca insa se doreste administrarea in asociere cu un anestezic local, Diprophos suspensie poate fi amestecat (in seringa) cu clorhidrat de procaina sau lidocaina 1% sau 2%, utilizand formule care nu contin parabeni. Pot fi folosite si anestezice locale similare. Trebuie evitate anestezicele care contin metilparaben, propilparaben, fenol etc. Se extrage mai intai din fiola in seringa doza necesara de Diprophos suspensie. Apoi, se extrage anestezicul local, seringa agitandu-se scurt si energic.

In bursita acuta subdeltoidiana, subacromiala, olecraniana si prepatelara, administrarea intrabursala a 1 - 2 ml Diprophos suspensie, poate conduce, in decurs de cateva ore, la ameliorarea durerilor si la restabilirea intregii game de miscari. De indata ce simptomele acute sunt controlate, bursita cronica

poate fi tratata prin administrarea unor doze mici de Diprophos suspensie. In cazul unor afectiuni acute cum sunt tenosinovita, tendinita si peritendinita, o injectie de Diprophos suspensie ar trebui sa amelioreze simptomele bolii. In formele cronice ale acestor afectiuni, poate fi necesara repetarea injectiei, in functie de starea fiecarui pacient.

Dupa administrarea intraarticulara a unei doze de 0,5 – 2 ml Diprophos suspensie, in decurs de doua pana la patru ore, durerile si rigiditatea asociate poliartritei reumatoide si osteoartritei pot fi ameliorate. Durata ameliorarii, cu variatii mari in ambele afectiuni, este de patru sau mai multe saptamani in majoritatea cazurilor.

Administrarea intraarticulara a medicamentului Diprophos suspensie este bine tolerata in tesuturile articulare si periarticulare. Dozele recomandate pentru administrare intraarticulara sunt, dupa cum urmeaza: in articulatiile mari (genunchi, sold, umar), 1 – 2 ml, in articulatii medii (cot, incheietura mainii, glezna), 0,5 – 1 ml, iar in articulatiile mici (picior, mana, torace), 0,25 – 0,5 ml.

Afectiunile dermatologice pot raspunde la administrarea intralezionala a medicamentului Diprophos suspensie. Raspunsul unor leziuni care nu sunt tratate direct poate fi datorat unui efect sistemic slab al medicamentului. In cazul tratamentului intralezional, se recomanda administrarea intradermica a unei doze de 0,2 ml/cm2 de Diprophos suspensie, distribuita uniform, folosind o seringa de tuberculina si un ac de calibrul 26. Indiferent de numarul zonelor afectate, intreaga cantitate de Diprophos suspensie administrata pe saptamana nu trebuie sa depaseasca 1 ml.

Diprophos suspensie poate fi folosit eficace in afectiuni ale piciorului care raspund la tratamentul cu corticosteroizi. Bursita localizata sub heloma durum poate fi controlata prin administrarea a doua injectii succesive de 0,25 ml fiecare. In anumite afectiuni, cum sunt hallux rigidus, digiti quinti varus si artrita gutoasa acuta, ameliorarea se instaleaza rapid. In cazul majoritatii injectiilor, este recomandabila utilizarea unei seringi de tuberculina si a unui ac de calibrul 25.

Doze recomandate a fi administrate la intervale de aproximativ o saptamana: bursita localizata sub heloma durum sau molle, 0,25 – 0,5 ml; bursita sub excrescenta osoasa calcaneana, bursita localizata deasupra hallux rigidus, 0,5 ml; bursita deasupra digiti quinti varus, 0,5 ml; chist sinovial, 0,25 – 0,5 ml; metatarsalgie (nevralgia Morton), 0,25 – 0,5 ml; tenosinovita, 0,5 ml; periostita la nivelul osului cuboid, 0,5 ml; artrita gutoasa acuta, 0,5 – 1 ml.

Dupa obtinerea unui raspuns favorabil, doza de intretinere adecvata se va determina prin scaderea treptata a dozei initiale la intervale de timp adecvate, pana in momentul in care se obtine cea mai mica doza eficace.

Expunerea pacientului la situatii de stres care nu au legatura cu boala existenta poate necesita o doza mai mare de Diprophos suspensie. In cazul in care, dupa aplicarea unui tratament de lunga durata, se pune problema intreruperii administrarii medicamentului, doza trebuie micsorata treptat.

Contraindicatii

Hipersensibilitate la betametazona, la alti corticosteroizi sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Toate starile infectioase sistemice, cu exceptia cazurilor selectionate de infectii. Unele viroze in evolutie (hepatita, herpes, varicela, zoster).

Stari psihotice necontrolate medicamentos.

Tulburari de coagulare, tratamente anticoagulante in curs.

Atentionari

Diprophos nu este destinat administrarii prin injectare intravenoasa.

In cazul injectarii epidurale de corticosteroizi au fost raportate evenimente neurologice grave, unele conducand la deces. Evenimentele specifice raportate includ, dar nu sunt limitate la, infarct al maduvei spinarii, paraplegie, tetraplegie, orbire corticala si accident vascular cerebral. Aceste evenimente neurologice grave au fost raportate cu si fara utilizarea fluoroscopiei. Nu au fost stabilite siguranta si eficacitatea administrarii epidurale de corticosteroizi, iar corticosteroizii nu sunt aprobati pentru aceasta utilizare.

Cazuri rare de reactii anafilactoide/anafilactice cu posibilitate de aparitie a socului s-au observat la pacientii carora li s-a administrat tratament parenteral cu corticosteroizi. Trebuie luate masuri de precautie adecvate la pacientii care prezinta antecedente de reactii alergice la corticosteroizi.

La utilizarea medicamentului Diprophos suspensie este obligatorie aplicarea cu strictete a unei tehnici aseptice.

In cazul pacientilor care prezinta purpura trombocitopenica idiopatica, administrarea intramusculara a produsului Diprophos se va face cu precautie.

Pentru a evita atrofierea locala a tesutului, administrarea corticosteroizilor se va face prin injectii intramusculare profunde in mase musculare mari.

Administrarea unui corticosteroid prin injectii in tesuturile moi, intralezional si intraarticular poate produce atat efecte sistemice, cat si locale.

Pentru a exclude posibilitatea prezentei unui proces septic, este necesara examinarea oricarui lichid articular prezent. Se va evita injectarea locala intr-o articulatie anterior infectata. O crestere semnificativa a durerii si tumefactiei locale, restrictia suplimentara a mobilitatii articulare, febra si starea de rau sunt sugestive pentru artrita septica. In cazul in care diagnosticul de sepsis este confirmat, trebuie instituit tratament antimicrobian adecvat.

Corticosteroizii nu se vor injecta in articulatiile cu instabilitate, in zonele infectate sau in spatiile intravertebrale. Injectiile facute in mod repetat in articulatiile care prezinta osteoartrita pot accentua leziunile de la nivelul articulatiilor. Trebuie evitata injectarea corticosteroizilor direct in tesutul tendinos, intrucat aceasta poate conduce la aparitia rupturii de tendon.

In urma tratamentului cu corticosteroizi administrati intraarticular, trebuie luate masuri de precautie de catre pacient pentru a evita suprasolicitarea articulatiei la care a fost obtinut un beneficiu simptomatic.

In cazul tratamentului de lunga durata cu corticosteroizi, trecerea de la administrarea parenterala la administrarea pe cale orala a medicamentului trebuie avuta in vedere dupa evaluarea atenta a beneficiilor si a riscurilor potentiale.

Pot fi necesare ajustari ale dozei in functie de remisiunea sau exacerbarea procesului patologic, raspunsul individual al pacientului la tratament si expunerea pacientului la stres emotional sau fizic, cum este infectia grava, interventia chirurgicala sau traumatismul. Monitorizarea poate fi necesara pe o perioada de pana la un an de la incetarea tratamentului cu corticosteroizi, pe termen lung sau in doze mari.

Corticosteroizii pot masca unele semne ale infectiei si noi infectii pot aparea in timpul utilizarii. Atunci cand se utilizeaza corticosteroizi, este posibil sa apara scaderea rezistentei si incapacitatea de a localiza infectia.

Utilizarea indelungata a corticosteroizilor poate produce cataracte subcapsulare posterioare (in special la copii), glaucom, cu lezarea posibila a nervului optic, precum si agravarea infectiilor oculare secundare produse de fungi sau virusuri. Periodic, se vor efectua examene oftalmologice, in special in cazul pacientilor carora li s-a administrat un tratament de lunga durata (peste sase saptamani).

Dozele medii si mari de corticosteroizi pot provoca cresterea tensiunii arteriale, retentie hidrosalina, precum si eliminarea excesiva a potasiului. Posibilitatea ca aceste efecte sa apara este mai mica in cazul utilizarii derivatilor sintetici, exceptand situatia in care acestia se administreaza in doze mari. In astfel de cazuri, pot fi necesare instituirea unui regim restrictiv privind consumul de sare si suplimentarea potasiului. Toti corticosteroizii intensifica eliminarea calciului.

In timpul tratamentului cu corticosteroizi, pacientilor nu li se va administra vaccin antivariolic. Datorita posibilelor riscuri de aparitie a unor complicatii neurologice si a absentei raspunsului anticorpilor, pacientii care primesc tratament cu corticosteroizi, in special in doze mari, nu vor fi supusi altor proceduri de imunizare.

Cu toate acestea, procedurile de imunizare pot fi efectuate la pacienti care primesc corticosteroizi ca tratament de substitutie, de exemplu in boala Addison.

Pacientii care primesc doze imunosupresoare de corticosteroizi trebuie avertizati sa evite expunerea la varicela sau rujeola, si daca expunerea a avut loc, sa solicite asistenta medicala. Acest lucru are o importanta deosebita la copii si adolescenti.

Tratamentul cu corticosteroizi in tuberculoza activa trebuie limitat doar la cazurile de tuberculoza fulminanta sau diseminata, in care corticosteroizii sunt utilizati in asociere cu o schema terapeutica antituberculoasa adecvata.

In cazul in care corticosteroizii sunt indicati la pacientii cu tuberculoza latenta sau reactivitate la tuberculina, este necesara o monitorizare atenta, deoarece este posibil sa apara reactivarea bolii. In timpul tratamentului prelungit cu corticosteroizi, pacientii trebuie sa primeasca chimioprofilaxie. In cazul in care rifampicina se utilizeaza in cadrul unui program chimioprofilactic, trebuie luat in considerare efectul acesteia de intensificare a clearance-ului metabolic hepatic al corticosteroizilor; poate fi necesara ajustarea dozei de corticosteroid.

Pentru a controla afectiunea pentru care se instituie tratamentul, trebuie sa se foloseasca doza minima posibila de corticosteroid; daca este posibila reducerea dozei, aceasta trebuie sa se faca treptat.

Insuficienta corticosuprarenaliana secundara indusa de medicament poate fi provocata de intreruperea prea rapida a administrarii corticosteroidului si poate fi diminuata prin reducerea treptata a dozei.

Aceasta insuficienta relativa poate persista timp de luni de zile dupa intreruperea tratamentului; de aceea, daca in aceasta perioada apare stres, corticoterapia trebuie reinstituita. Daca pacientul primeste deja corticosteroizi, poate fi necesara cresterea dozei.

Deoarece secretia de mineralocorticoizi poate fi afectata, trebuie administrate concomitent sare si/sau un mineralocorticoid.

Efectul corticosteroizilor este potentat la pacientii care au hipotiroidie sau la cei cu ciroza.

Datorita posibilitatii aparitiei perforatiei corneene, la pacientii cu herpes simplex ocular se recomanda utilizarea atenta a corticosteroizilor.

Tratamentul cu corticosteroizi poate determina tulburari psihice. Instabilitatea emotionala sau tendintele psihotice preexistente pot fi agravate de corticosteroizi.

Corticosteroizii se vor utiliza cu prudenta in: colita ulceroasa nespecifica, daca exista o iminenta de perforatie, abces sau alta infectie piogena iminenta; diverticulita; anastomoze intestinale recente; ulcer gastro-duodenal activ sau latent; insuficienta renala; hipertensiune arteriala; osteoporoza si miastenia gravis.

Deoarece complicatiile tratamentului cu glucocorticoizi sunt dependente de doza, amploarea si durata tratamentului, o decizie trebuie luata pentru fiecare pacient in urma evaluarii raportului risc/beneficiu.

Tulburarile de vedere pot aparea in cazul utilizarii sistemice si topice (inclusiv intranazal, inhalator si intraocular) de corticosteroizi. Daca pacientul se prezinta cu simptome cum sunt vedere incetosata sau alte tulburari de vedere, trebuie luata in considerare trimiterea sa la un oftalmolog pentru evaluarea cauzelor posibile ale tulburarilor de vedere care pot include cataracta, glaucom sau boli rare, precum corioretinopatia centrala seroasa (CRCS), care au fost raportate dupa utilizarea sistemica si topica de corticosteroizi.

Copii si adolescenti

Deoarece administrarea corticosteroizilor poate sa perturbe ratele de crestere si sa inhibe producerea endogena de corticosteroizi la nou-nascuti si la copii, cresterea si dezvoltarea acestor pacienti care primesc tratament prelungit trebuie urmarite cu atentie.

Sportivi

Sportivii trebuie avertizati ca acest medicament contine o substanta activa care poate determina pozitivarea testelor antidoping.

Corticosteroizii pot altera motilitatea si numarul de spermatozoizi la unii pacienti.

Excipienti

Diprophos contine p-Hidroxibenzoat de metil (E 218) si p-Hidroxibenzoat de propil (E 216) care pot provoca reactii alergice (chiar intarziate) si, in mod exceptional, bronhospasm.

Diprophos contine alcool benzilic care nu trebuie administrat la prematuri sau nou-nascuti. Poate provoca reactii toxice si anafilactoide la sugari si copii cu varsta sub 3 ani.

Interactiuni

Interactiuni medicamentoase

Utilizarea in asociere cu fenobarbital, fenitoina, rifampicina sau efedrina poate intensifica metabolismul corticosteroizilor, diminuand efectele terapeutice ale acestora.

Pacientii carora li se administreaza simultan un corticosteroid si un estrogen trebuie urmariti pentru a se observa posibila exacerbare a efectelor corticosteroidului.

Utilizarea corticosteroizilor in asociere cu substantelor diuretice care provoaca depletia potasiului poate accentua hipokaliemia. Utilizarea concomitenta a corticosteroizilor si a glicozidelor cardiace poate creste posibilitatea aparitiei aritmiilor sau a toxicitatii digitalice asociate hipokaliemiei.

Corticosteroizii pot intensifica depletia potasiului determinata de amfotericina B. La toti pacientii care utilizeaza oricare dintre aceste combinatii medicamentoase, trebuie monitorizate cu atentie valorile electrolitilor serici, in special valorile de potasiu.

Utilizarea corticosteroizilor in asociere cu anticoagulante de tip cumarinic poate sa amplifice sau sa diminueze efectele anticoagulante, fiind posibila necesitatea ajustarii dozei.

Efectele combinate ale antiinflamatoarelor nesteroidiene sau ale alcoolului cu glucocorticoizii pot conduce la cresterea frecventei aparitiei si a severitatii ulceratiei gastrointestinale.

Corticosteroizii pot diminua concentratiile sanguine de salicilat. Acidul acetilsalicilic trebuie utilizat cu atentie in combinatie cu corticosteroizii in hipoprotrombinemie.

In cazul administrarii de corticosteroizi la pacientii diabetici, pot fi necesare ajustari ale dozelor de medicamente antidiabetice.

Tratamentul in asociere cu glucocorticoizi poate inhiba raspunsul la somatotropina. Trebuie evitate dozele de betametazona care depasesc 300 - 400 μg (0,3 - 0,45 mg) pe metru patrat de suprafata corporala, per zi, in timpul administrarii somatotropinei.

Este de asteptat ca tratamentul in asociere cu inhibitori ai CYP3A, inclusiv cu medicamente care contin cobicistat, sa mareasca riscul de reactii adverse sistemice. Administrarea in asociere trebuie evitata, cu exceptia cazurilor in care beneficiul obtinut depaseste riscul crescut de reactii adverse sistemice induse de corticosteroizi, in acest caz fiind obligatorie monitorizarea pacientilor pentru depistarea reactiilor adverse sistemice induse de corticosteroizi.

Interactiuni cu testele de laborator

Corticosteroizii pot afecta testul cu nitro-blue tetrazoliu pentru depistarea infectiilor bacteriene si pot produce rezultate fals negative.

Sarcina

Deoarece nu s-au efectuat studii clinice controlate privind efectul corticosteroizilor asupra functiei de reproducere la om, utilizarea prin injectare a Diprophos in timpul sarcinii sau la femeile de varsta fertila necesita ca posibilele beneficii ale medicamentului sa fie evaluate comparativ cu riscul potential

pentru mama si fat. Copiii nascuti de mame carora li s-au administrat doze mari de corticosteroizi in timpul sarcinii trebuie urmariti cu atentie pentru a se observa posibilele semne de hipoadrenalism.

Alaptarea

La om, corticosteroizii traverseaza bariera feto-placentara si se excreta in laptele matern. Datorita posibilitatii aparitiei unor reactii adverse nedorite provocate de injectarea Diprophos la sugari, trebuie sa se decida daca este necesar sa se intrerupa fie alaptarea, fie tratamentul, avand in vedere importanta medicamentului pentru mama.

Condus auto

Diprophos suspensie nu are nicio influenta asupra capacitatatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse

Reactiile adverse la Diprophos suspensie, care au fost similare celor semnalate in cazul altor corticosteroizi, sunt dependente atat de doza, cat si de durata tratamentului. De obicei, aceste reactii pot fi eliminate sau diminuate prin reducerea dozei; in general, aceasta este preferabila sistarii tratamentului cu Diprophos suspensie.

Tulburari hidroelectrolitice: retentie de sodiu, pierderi de potasiu, alcaloza hipokaliemica; retentie hidrica; insuficienta cardiaca congestiva la pacientii sensibili; hipertensiune arteriala.

Musculo-scheletice: scaderea fortei musculare, miopatie cortizonica, hipotrofie musculara; agravarea simptomatologiei in miastenia gravis; osteoporoza; fracturi vertebrale prin compresie; necroza aseptica a capului femural si a celui humeral; fractura patologica a oaselor lungi; ruptura de tendon; instabilitate articulara (provocata de injectii intraarticulare repetate).

Gastro-intestinale: sughit; ulcer gastro-duodenal, cu posibilitatea aparitiei ulterioare a perforatiei si a hemoragiei; pancreatita; distensie abdominala; esofagita ulceroasa.

Dermatologice: intarzieri in vindecarea ranilor; atrofie cutanata; subtierea pielii care devine astfel fragila; petesii si echimoze; eritem facial; transpiratii abundente; reactii diminuate la testarile cutanate; reactii cum sunt dermatita alergica, urticarie, edem angioneurotic.

Neurologice: convulsii, hipertensiune intracraniana cu edem papilar (pseudotumor cerebri), de obicei dupa tratament; vertij; cefalee, agravarea epilepsiei.

Endocrine: tulburari menstruale; status cushingoid; inhibarea dezvoltarii fetale intrauterine sau a cresterii la copii; supresie secundara corticosuprarenaliana si hipofizara, in special in situatii de stres, cum sunt: traumatismele, interventiile chirurgicale sau bolile; toleranta scazuta la glucide, manifestari de diabet zaharat latent, cresterea necesarului de insulina sau de antidiabetice orale, la diabetici.

Oftalmice: cataracta subcapsulara posterioara; presiune intraoculara crescuta, glaucom; exoftalmie, exacerbarea infectiilor oftalmice virale sau fungice; vedere incetosata (vezi, de asemenea, pct. 4.4).

Metabolice: balanta a azotului negativa datorata catabolismului proteic, lipomatoza, inclusiv lipomatoza mediastinala si lipomatoza epidurala care poate produce complicatii neurologice; crestere in greutate.

Psihiatrice: euforie, labilitate emotionala; depresie severa cu manifestari psihotice; modificari de personalitate; hiperiritabilitate; insomnie, agravarea schizofreniei.

Cardiace: ruptura miocardica in urma unui infarct de miocard recent.

Alte reactii adverse: reactii anafilactoide sau de hipersensibilitate, reactii hipotensive sau de tip soc.

Reactii adverse suplimentare legate de tratamentul cu corticosteroizi administrati parenteral includ cazuri rare de orbire asociate tratamentului intralezional la nivelul fetei si capului, hiperpigmentare sau hipopigmentare, atrofie subcutanata si cutanata, abces steril, reactie locala postinjectare (in urma utilizarii intraarticulare) si artropatie de tip Charcot.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj

Simptomatologie

Supradozajul acut al glucocorticoizilor, inclusiv al betametazonei, nu reprezinta, in mod normal, un pericol pentru viata pacientului. Exceptand situatiile in care se administreaza doze extrem de mari, este putin probabil ca supradozele de glucocorticoizi administrate timp de cateva zile sa produca efecte daunatoare, in absenta unor contraindicatii specifice, cum sunt cele privind pacientii cu diabet zaharat, glaucom sau ulcer gastro-duodenal activ sau pacientii tratati cu digitalice, anticoagulante de tip cumarinic sau diuretice care provoaca depletia potasiului.

Tratament

Complicatiile produse de efectele metabolice ale corticosteroizilor, de efectele nocive ale afectiunii de baza sau ale celei concomitente sau complicatiile care rezulta din interactiunile medicamentoase trebuie tratate corespunzator.

Trebuie sa se mentina un aport adecvat de lichide si sa se monitorizeze electrolitii din ser si urina, acordandu-se o atentie speciala balantei sodiului si potasiului. Daca este necesar, trebuie tratat dezechilibrul electrolitic.

Proprietati farmacologice

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: corticosteroizi de uz sistemic, glucocorticoizi, cod ATC: H02AB01.

Diprophos este o combinatie de esteri de betametazona solubili si foarte putin solubili, cu efecte antiinflamatorii, antireumatice si antialergice puternice, folosita in tratamentul tulburarilor care raspund la corticosteroizi. Actiunea terapeutica prompta este realizata de fosfat sodic de betametazona, un ester solubil care se absoarbe rapid dupa injectie. Actiunea sustinuta este realizata de dipropionatul de betametazona care este doar putin solubil si faciliteaza o absorbtie lenta, controland astfel simptomele o perioada mai indelungata de timp. Cristalele mici de dipropionat de betametazona permit utilizarea unor ace subtiri (cu un calibru de pana la 26) pentru administrare intradermica si intralezionala.

Glucocorticoizii, cum este betametazona, produc efecte metabolice importante si variate si modifica raspunsul imun al organismului la diversi stimuli.

Betametazona are actiune glucocorticoida puternica si o actiune mineralocorticoida slaba.

Actiune antiinflamatorie

Au fost evaluate comparativ efectele antiinflamatorii ale unei singure injectii intramusculare (i.m.), continand fie 10 mg dipropionat de betametazona, 10 mg fosfat sodic de betametazona/acetat de betametazona suspensie* (echivalent cu 6 mg betametazona), fie 40 mg de 6α-metilprednisolona, la caini cu artrita indusa experimental prin injectie intrasinoviala cu sodiu urat cristalizat. Simptomele de mers schiopatat au fost diminuate, iar aparitia lor a fost intarziata timp de 24 zile, in cazul injectarii de dipropionat de betametazona, in comparatie cu 8 zile, in cazul injectarii de fosfat sodic de betametazona/acetat de betametazona si 10 zile, dupa injectarea de metilprednisolona.

Deoarece prezenta microcristalelor de dipropionat de betametazona a fost corelata cu durata actiunii antiinflamatorii, s-a intreprins un studiu la sobolani. La sobolanii necropsiati a fost semnalata prezenta microcristalelor in fibrele musculare timp de 13 zile dupa o administrare intramusculara unica a 0,5 ml (5 mg) de dipropionat de betametazona.

Teste privind supresia eozinofilelor

Administrarea intramusculara, la caini, a unei doze unice de 10 mg dipropionat de betametazona, a diminuat numarul de eozinofile cu peste 50%, timp de 30 zile. O singura injectie intramusculara de fosfat sodic de betametazona/acetat de betametazona suspensie* (echivalent cu 6 mg betametazona) sau 40 mg de 6α - metilprednisolona a produs la caini o scadere a eozinofilelor timp de numai 20 zile, respectiv de 10 zile.

Potential timolitic

Actiunea timolitica a dipropionatului de betametazona a fost comparata cu cea a acetatului de prednisolon, a betametazonei si a esterilor de betametazona selectati, administrati oral, la soareci, o data pe zi, timp de doua zile. La 24 ore dupa administrarea celei de a doua doze, s-a observat ca dipropionatul de betametazona a fost de doua ori mai puternic decat betametazona si de aproximativ 10 ori mai puternic decat acetatul de prednisolon, pe baza greutatii timice ca index al activitatii.

Sobolani corticosuprarenalectomizati

Timpul de supravietuire a fost evaluat la sobolanii corticosuprarenalectomizati carora li s-a administrat o singura injectie subcutanata de 0,25 mg dipropionat de betametazona, betametazona alcool sau acetat de betametazona. Cei trei corticosteroizi au avut actiuni protectoare similare.

Actiune glucogena

Actiunea glucogena a unei singure injectii intramusculare de dipropionat de betametazona a fost comparata cu cea a betametazonei si a altor corticosteroizi testati la vitei. Nivelele initiale ale glicemiei s-au masurat cu pana la 48 ore inaintea administrarii dozei si cel putin o data pe zi postinjectie. Actiunea glucogena a dipropionatului de betametazona s-a dovedit a fi usor mai scazuta decat cea a betametazonei, dar mai crescuta decat a betametazonei 17-butirat. Nu au existat diferente semnificative intre betametazona, dexametazona si dexametazona 21-nicotinat.

Proprietati farmacocinetice

Absorbtie

Analogii corticosuprarenalieni sintetici, inclusiv dipropionatul de betametazona si fosfatul sodic de betametazona, sunt absorbiti de la locul de injectare si produc efecte terapeutice locale si sistemice, precum si alte efecte farmacologice.

Metabolizare

La fel ca si ceilalti glucocorticoizi, betametazona este metabolizata in ficat. Din punct de vedere chimic, betametazona difera suficient de mult de corticosteroizii naturali pentru a-i afecta metabolismul.

Eliminare

Timpul de injumatatire al betametazonei administrate oral sau parenteral este de ≥300 minute, in comparatie cu cel al hidrocortizonului, care este de aproximativ 90 minute.

Timpul de injumatatire al betametazonei administrata sistemic este de ≥300 minute, iar timpul de injumatatire biologic este de 36-54 ore.

Combinatia de dipropionat de betametazona/fosfat sodic de betametazona

Unui numar de sase subiecti adulti li s-a administrat intramuscular betametazona marcata cu tritiu, dupa cum urmeaza: doi au primit 5 mg dipropionat de betametazona marcata, doi au primit 1,66 mg fosfat sodic de betametazona marcata, iar doi au primit o combinatie de 5 mg dipropionat de betametazona suspensie marcata plus 2 mg fosfat sodic de betametazona solutie nemarcata (Diprophos suspensie).

In cadrul acestui studiu, fosfatul sodic de betametazona administrat intramuscular a fost rapid absorbit si hidrolizat imediat, atingand concentratia plasmatica maxima dupa 60 minute. Fosfatul sodic de betametazona a fost excretat aproape complet in prima zi de la administrare; dupa doua zile s-a eliminat foarte putina substanta marcata radioactiv. Aproximativ 80% din radioactivitate s-a regasit in urina. Pe de alta parte, dipropionatul de betametazona a fost absorbit foarte lent, s-a metabolizat treptat si a fost excretata partial dupa mai mult de 10 zile. Totusi, mare parte din radioactivitate s-a eliminat dupa 7-8 zile. In mod similar, in cazul administrarii combinatiei (Diprophos suspensie), aproximativ 40% din radioactivitate a fost excretata in 10 zile, cea mai mare parte fiind eliminata in cea de-a saptea zi.

Date preclinice de siguranta

Dipropionat de betametazona

Studiile privind manifestarile toxice la administrarea unor doze unice intramusculare de dipropionat de betametazona s-au efectuat la soarece, sobolan, iepure si caine; studiile privind manifestarile toxice care apar dupa administrarea pe cale orala a unei doze unice s-au efectuat la soarece, sobolan, cobai si caine.

Un studiu, cu durata de un an, privind toxicitatea dipropionatului de betametazona administrat intramuscular la sobolan, fie o data pe saptamana (0,5 mg/kg sau 3,5 mg/kg), fie o data la 2 saptamani (1,5 mg/kg sau 3 mg/kg), a demonstrat ca dipropionatul de betametazona este bine tolerat. La locul de injectare a aparut o usoara iritatie tisulara; s-au observat efecte corticosteroidice sistemice usoare si dependente de doza. Nu s-au semnalat manifestari toxice sau indicii ale unei actiuni carcinogene.

S-a intreprins un studiu cu durata de un an privind toxicitatea in administrare intramusculara a dipropionatului de betametazona la caine, in doua scheme terapeutice: o data pe saptamana, 0,05 mg/kg sau 0,10 mg/kg sau o data la doua saptamani, 0,05 mg/kg, 0,10 mg/kg sau 0,25 mg/kg. S-au semnalat doar efecte fiziologice dependente de doza, cum sunt: eozinopenie, poliurie si atrofie corticosuprarenaliana. Nu au fost inregistrate efecte toxice.

La sobolan s-au administrat intramuscular doze zilnice de 1 mg/kg sau 2 mg/kg dipropionat de betametazona, incepand din ziua a 6-a pana in ziua a 15-a de la imperechere. Nu s-au observat efecte toxice nici la femele, nici la descendenti.

Fosfat sodic de betametazona

S-au efectuat studii privind administrarea parenterala a unei doze unice de fosfat sodic de betametazona la soarece, sobolan si caine si oral, la soarece. Nu s-au observat diferente semnificative intre specii.

La sobolan si soarece, valorile DL50 au fost similare (aproximativ 900 mg/kg) in cazul administrarii intraperitoneale, subcutanate, intravenoase sau intramusculare a fosfatului de betametazona. Dupa administrarea pe cale orala la soarece, valoarea DL50 a fost de 1460 mg/kg. La rozatoare, simptomatologia a inclus hipoactivitate, ptoza, polidipsie, poliurie si scaderea fortei musculare.

Betametazona a avut efecte teratogene la sobolan si iepure dupa injectarea sub forma de fosfat sodic de betametazona in doze de doua ori mai mari decat doza administrata la om. Malformatia predominanta care s-a semnalat a fost palatoschizis. Capacitatea corticosteroizilor de a provoca aceasta malformatie la multe specii de animale a fost stabilita cu certitudine. Administrat in doze de patru pana la de opt ori mai mari decat doza administrata la om, fosfatul sodic de betametazona are efecte embriocide la sobolan si la iepure.