Indicatii
Diurex 50mg/20mg contine un diuretic cu actiune rapida si un antagonist de aldosteron cu actiune prelungita. Este indicat in tratamentul edemelor rezistente unde acestea sunt asociate cu hiperaldosteronism secundar; aceste conditii apar in cadrul insuficientei cardiace congestive cronice si cirozei hepatice.
Tratamentul cu Diurex 50mg/20mg trebuie rezervat cazurilor refractare la tratamentul cu diuretic in monoterapie la doze conventionale.
Aceasta combinatie fixa trebuie utilizata numai daca titrarea cu medicamentele componente separate indica faptul ca acest produs este adecvat.
Utilizarea Diurex 50mg/20mg in hipertensiunea arteriala esentiala trebuie limitata la pacienti cu hiperaldosteronism dovedit. Se recomanda deasemenea ca la acesti pacienti aceasta combinatie trebuie utilizata numai daca titrarea cu medicamentele componente separate indica faptul ca acest produs este adecvat.
Dozaj
Administrare orala
Adulti
1-4 capsule zilnic.
Copii
Acest medicament nu este potrivit pentru utilizare la copii.
Varstnici
Furosemidul si spironolactona pot fi eliminate mai incet la varstnici.
Capsulele trebuie inghitite intregi. Cel mai bine trebuie luate la micul dejun si/sau la masa de pranz, cu o cantitate generoasa de lichid (aproximativ 1 pahar). Nu este recomandata o administrare a dozei seara, in special in timpul tratamentului initial, din cauza cresterii productiei nocturne de urina, de asteptat in astfel de cazuri.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la furosemida, spironolactona, sulfonamide sau derivati de sulfonamida sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct.6.1.
Hipovolemie sau deshidratare (cu sau fara hipotensiune arteriala).
Insuficienta renala si clearance al creatininei mai mic decat 30 ml/minut si pe 1,73 m2 de suprafata corporala. Anurie sau insuficienta renala cu anurie ce nu raspunde la furosemid.
Insuficienta renala ca rezultat al intoxicatiei cu medicamente nefrotoxice sau hepatotoxice. Insuficienta renala asociata cu coma hepatica.
Hiperkaliemie.
Hipokaliemie severa (vezi pct. 4.8). Hiponatremie severa.
Boala Addison.
Sarcina si alaptarea.
Atentionari
Spironolactona poate determina modificari vocale. Pentru a stabili daca trebuie initiat tratamentul cu Diurex 50mg/20mg, trebuie acordata o atentie deosebita acestei posibilitati in cazul pacientilor a caror voce este deosebit de importanta pentru activitatea lor (de exemplu, actori, cantareti, profesori).
Trebuie asigurata diureza. Pacientii cu obstructie partiala a fluxului urinar, de exemplu pacientii cu hipertrofie de prostata sau disfunctie mictionala au un risc crescut de a dezvolta retentie acuta si necesita o monitorizare atenta.
Acolo unde este cazul, trebuie luate masuri pentru a corecta hipotensiunea arteriala sau hipovolemia inainte de inceperea tratamentului.
Este necesara o monitorizare deosebit de atenta pentru:
Pacientii cu hipotensiune arteriala.
Pacientii cu risc de scadere marcata a tensiunii arteriale.
Pacientii la care diabetul zaharat latent poate deveni manifest sau necesarul de insulina al pacientilor cu diabet zaharat poate creste.
Pacientii cu guta.
Pacientii cu ciroza hepatica asociata cu insuficienta renala.
Pacientii cu hipoproteinemie de exemplu asociata cu sindrom nefrotic (efectul furosemidului poate fi redus si poate fi crescut efectul sau ototoxic). Este necesara precautie la cresterea dozei.
Poate apare hipotensiune arteriala simptomatica care poate duce la ameteli, lesin sau pierderea constientei la pacientii tratati cu furosemid, in special la varstnici, la pacientii cu alte medicamente care pot provoca hipotensiune arteriala si la pacientii cu alte afectiuni medicale care prezinta riscuri pentru hipotensiune arteriala.
Administrarea Diurex 50mg/20mg trebuie evitata in prezenta unei cresteri a potasiului seric. Administrarea concomitenta de triamteren, amilorid, suplimente de potasiu sau medicamente antiinflamatoare nesteroidiene nu este recomandata deoarece pot duce la hiperkaliemie.
Este necesara prudenta la pacientii care pot avea deficit electrolitic. Monitorizarea periodica a concentratiei serice de sodiu, potasiu, creatinina si glucoza este recomandata in general in timpul
tratamentului, in special monitorizarea atenta este necesara la pacientii cu risc crescut de a dezvolta dezechilibre electrolitice sau in caz de pierdere de lichide suplimentare semnificative. Hipovolemia sau deshidratarea, precum si orice alte perturbari semnificative acido-bazice sau ale electrolitilor trebuie rectificate. Acest lucru poate necesita intreruperea temporara a Diurex 50mg/20mg.
Sunt necesare verificari frecvente ale potasiului seric la pacientii cu insuficienta renala si clearance-ul creatininei sub 60 ml/min pe 1,73m2 de suprafata corporala, precum si in cazurile in care Diurex 50mg/20mg se administreaza in asociere cu anumite alte medicamente care pot duce la o crestere a potasiului.
Pentru unii pacienti cu cancer de prostata metastatic rezistent la castrare, progresia tumorala a fost observata in timpul tratamentului cu spironolactona. Spironolactona se leaga de receptorul androgen si poate creste valoarea antigenului specific prostatic (PSA).
La pacientii care au un risc ridicat pentru nefropatie de radiocontrast, nu se recomanda utilizarea furosemidului pentru diureza, ca parte a masurilor preventive impotriva nefropatiei induse de radiocontrast.
Utilizarea medicamentelor cu un efect hiperkaliemic cunoscut concomitent cu spironolactona poate provoca hiperkaliemie severa.
Utilizare concomitenta cu risperidona
In studiile clinice cu risperidona controlate cu placebo la pacienti varstnici cu dementa, a fost observata o incidenta mai mare a mortalitatii la pacientii tratati cu furosemid plus risperidona (7,3%; varsta medie 89 ani, intervalul de varsta 75-97 ani) in comparatie cu pacientii tratati numai cu risperidona (3,1%, varsta medie 84 ani, intervalul de varsta 70-96 de ani) sau cu furosemid in monoterapie (4,1%; varsta medie 80 ani, intervalul de varsta 67-90 de ani). Utilizarea concomitenta a risperidonei cu alte diuretice (in principal diuretice tiazidice folosite in doze mici) nu a fost asociata cu dovezi similare.
Nu a fost identificat niciun mecanism fiziopatologic pentru a explica aceasta descoperire, si nu a fost observat niciun model consecvent pentru cauza de deces. Cu toate acestea, este necesara prudenta, iar riscurile si beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament concomitent cu alte diuretice puternice trebuie luate in considerare inainte de decizia de a le utiliza. Nu a fost observata o incidenta crescuta a mortalitatii printre pacientii care luau alte diuretice ca tratament concomitent cu risperidona. Indiferent de tratament, deshidratarea a fost un factor general de risc pentru mortalitate si, prin urmare, ar trebui sa fie evitata la pacientii varstnici cu dementa (vezi pct. 4.3).
Exista posibilitatea de exacerbare sau activare a lupusului eritematos sistemic.
Atentionare pentru sportivi: Diurex 50mg/20mg poate determina reactie pozitiva la testele de control antidoping.
Deoarece acest medicament contine lactoza, pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Absorbtia de spironolactona este crescuta daca Diurex 50mg/20mg este administrat impreuna cu alimente. Relevanta clinica a acestei interactiuni nu este cunoscuta.
Doza de glicozide cardiace, diuretice, antihipertensive sau alte medicamente cu potential de scadere a tensiunii arteriale administrate concomitent poate necesita ajustare deoarece trebuie anticipata o scadere mai pronuntata a tensiunii arteriale daca se administreaza concomitent cu Diurex 50mg/20mg. Poate fi observata o scadere semnificativa a tensiunii arteriale si deteriorare a functiei renale atunci cand inhibitori ai ECA sau antagonisti ai receptorilor angiotensinei II se adauga tratamentului cu furosemid, sau se creste doza acestor medicamente. Doza de Diurex 50mg/20mg trebuie redusa pentru cel putin trei zile, sau medicamentul trebuie oprit, inainte de a initia tratamentul cu un inhibitor ECA sau cu un antagonist al receptorilor angiotensinei II sau cresterea dozei acestor medicamente.
Cand Diurex 50mg/20mg este administrat in combinatie cu saruri de potasiu, cu medicamente care reduc excretia de potasiu, cu medicamente antiinflamatorii nesteroidiene sau cu inhibitori ai ECA, poate sa apara o crestere a concentratiei serice a potasiului si hiperkaliemie.
Efectele toxice ale medicamentelor nefrotoxice pot fi crescute de administrarea concomitenta de diuretice puternice, cum este furosemid.
Diurex 50mg/20mg si sucralfatul nu trebuie administrate in decurs de doua ore unul de celalalt deoarece sucralfatul scade absorbtia furosemidului din intestin si astfel ii reduce efectul.
Similar cu alte diuretice, litiul seric poate fi crescut atunci cand litiul este administrat concomitent cu Diurex 50mg/20mg, determinand cresterea toxicitatii litiului, inclusiv un risc crescut de efecte cardiotoxice si neurotoxice. De aceea, se recomanda ca nivelurile de litiu sa fie atent monitorizate si, daca este necesar doza de litiu sa fie ajustata la pacientii tratati cu aceasta combinatie.
Risperidona: Este necesara prudenta si trebuie luate in considerare riscurile si beneficiile combinatiei sau tratamentului concomitent cu furosemid sau cu alte diuretice puternice inainte de decizia de a le utiliza (vezi pct. 4.4, mortalitatea crescuta la pacientii varstnici cu dementa tratati concomitent cu risperidona).
Levotiroxina: Doze mari de furosemid pot inhiba legarea hormonilor tiroidieni de proteinele purtatoare si, prin urmare, pot duce la o crestere tranzitorie initiala a hormonilor tiroidieni liberi, urmata de o scadere generala a nivelului total al hormonilor tiroidieni. Nivelurile hormonilor tiroidieni trebuie monitorizati.
Anumite medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (de exemplu indometacin, acid acetilsalicilic) pot atenua actiunea Diurex 50mg/20mg si pot provoca insuficienta renala acuta, in cazurile de hipovolemie sau deshidratare pre-existente.
Toxicitatea salicilica poate fi crescuta cu Diurex 50mg/20mg. Diurex 50mg/20mg poate atenua, uneori, efectele altor medicamente (de exemplu efectele medicamentelor antidiabetice si a aminelor presoare) si, uneori, le potenteaza (de exemplu efectele salicilatilor, a teofilinei si a relaxantelor musculare de tip curara).
Diurex 50mg/20mg poate potenta ototoxicitatea aminoglicozidelor si a altor medicamente ototoxice. Deoarece acest lucru poate duce la daune ireversibile, aceste medicamente trebuie utilizate cu Diurex 50mg/20mg numai in cazul in care exista motive medicale intemeiate.
Exista un risc de efecte ototoxice daca cisplatina si furosemidul se administreaza concomitent. In plus, nefrotoxicitatea cisplatinei poate fi accentuata daca furosemidul nu este administrat in doze mici (de exemplu 40 mg la pacientii cu functie renala normala) si cu balanta pozitiva de lichide atunci cand sunt utilizate pentru a realiza diureza fortata in timpul tratamentului cu cisplatina.
Spironolactona poate determina niveluri ridicate de digoxina. Unele tulburari electrolitice (de exemplu hipokaliemie, hipomagneziemie) pot creste toxicitatea anumitor alte medicamente (de exemplu, preparate digitalice si medicamente care induc sindromul de prelungire a intervalului QT).
Atenuarea efectului Diurex 50mg/20mg poate sa apara dupa administrarea concomitenta de fenitoina. Administrarea concomitenta de carbamazepina sau aminoglutetimid poate creste riscul de hiponatremie. Corticosteroizii administrati concomitent pot determina retentie de sodiu.
Atat spironolactona cat si carbenoxolona pot afecta actiunea altor substante. In aceasta privinta, lemnul dulce in cantitati mai mari se comporta in mod similar cu carbenoxolona. Corticosteroizii, carbenoxolona, lemnul dulce, simpatomimeticele B2 in cantitati mari si utilizarea prelungita de laxative, reboxetina si amfotericina pot creste riscul de a dezvolta hipokaliemie.
Probenecid, metotrexat si alte medicamente, cum este furosemidul, prin secretie tubulara renala semnificativa pot reduce efectul Diurex 50mg/20mg. In schimb, furosemidul poate scadea eliminarea
renala a acestor medicamente. In caz de tratament cu doze mari (in special atat furosemid cat si alte medicamente) pot apare niveluri serice crescute si un risc crescut de reactii adverse datorita furosemidului sau medicatiei concomitente.
Afectarea functiei renale poate aparea la pacientii care primesc tratament concomitent cu furosemid si doze mari de anumite cefalosporine.
Utilizarea concomitenta de ciclosporina si furosemid este asociata cu un risc crescut de artrita gutoasa.
Colestiramina: Hiperkaliemia poate apare in cadrul acidozei metabolice hipercloremice la pacientii carora li se administreaza Diurex 50mg/20mg concomitent cu colestiramina.
In plus fata de alte medicamente cu un efect hiperkaliemic cunoscut, utilizarea trimetoprimului/sulfametoxazolului (co-trimoxazol) concomitent cu spironolactona poate duce la hiperkaliemie semnificativa din punct de vedere clinic.
Sarcina
In general, rezultatele studiilor pe animale nu prezinta nici un efect periculos al furosemidului in timpul sarcinii. Exista dovezi clinice de siguranta ale medicamentului in al treilea trimestru de sarcina umana; cu toate acestea, furosemidul traverseaza bariera placentara.
Spironolactona sau metabolitii sai pot traversa bariera placentara. Studiile pe animale au demonstrat feminizarea organelor genitale la puii de sex masculin. Efecte anti-androgenice au fost raportate la om cu riscul aparitiei de organe genitale externe ambigue la nou-nascuti de sex masculin (vezi pct. 4.3).
Diurex 50mg/20mg nu trebuie utilizat in timpul sarcinii numai daca exista motive medicale intemeiate. Tratamentul in timpul sarcinii necesita o monitorizare a cresterii fetale.
Alaptarea
Furosemidul trece in laptele matern si poate inhiba lactatia. Canerona, un metabolit al spironolactonei, apare in laptele matern si prin urmare, Diurex 50 mg/20 mg nu trebuie utilizat la femei care alapteaza. Vezi pct. 4.3.
Condus auto
Reducerea starii de vigilenta poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje periculoase. Aceasta se aplica in special la inceputul tratamentului.
Reactii adverse
Reactiile adverse au fost clasificate in functie de frecventa folosind urmatoarea conventie: foarte frecvente (mai mare sau egal de 1/10); frecvente (mai mare sau egal de 1/100; mai mic de 1/10); mai putin frecvente (mai mare sau egal de 1/1000; mai mic de 1/100); rare (mai mare sau egal de 1/10000;
mai mic decat 1/1000); foarte rare (mai mic decat 1/10000); frecventa necunoscuta (nu poate fi estimata din datele disponibile). Furosemidul este in general bine tolerat.
Tulburari hematologice si limfatice Frecventa necunoscuta:
Deprimarea maduvei osoase a fost raportata ca o complicatie rara si necesita intreruperea tratamentului.
Ocazional, poate sa apara trombocitopenie. In cazuri rare poate apare leucopenie si, in cazuri izolate, agranulocitoza, anemie aplastica sau anemie hemolitica. Eozinofilia este rara.
Tulburari ale sistemului nervos Frecventa necunoscuta:
Pot sa apara parestezii.
Poate sa apara encefalopatie hepatica la pacientii cu insuficienta hepatocelulara (vezi pct. 4.3).
Ameteli, lipotimie si pierderea cunostintei (determinate de hipotensiune arteriala simptomatica), cefalee. Tulburari renale si ale cailor urinare
Frecventa necunoscuta:
Concentratia plasmatica a calciului poate fi redusa; in cazuri foarte rare a fost observata tetania. Nefrocalcinoza/nefrolitiaza a fost raportata la copiii prematuri.
Cresterea productiei de urina poate determina sau agrava afectiuni la pacientii cu o obstructie a fluxului urinar. Astfel, retentia acuta de urina cu posibile complicatii secundare poate aparea, de exemplu, la pacientii cu tulburari de golire a vezicii urinare, cu hiperplazie prostatica sau cu ingustare a uretrei.
Tulburari acustice si vestibulare Frecventa necunoscuta:
Tulburari de auz si tinitus, desi, de obicei tranzitorii, pot apare in cazuri rare, in special la pacientii cu insuficienta renala, hipoproteinemie (de exemplu in sindromul nefrotic) si/sau atunci cand furosemidul intravenos a fost administrat prea repede.
Mai putin frecvente: surditate, uneori ireversibila a fost raportata dupa administrarea orala sau iv a furosemidului.
Tulburari vasculare Frecventa necunoscuta:
Furosemidul poate determina o scadere a tensiunii arteriale care, in cazul in care este pronuntata poate determina semne si simptome, cum sunt afectarea concentrarii si reactii, senzatie de lesin, senzatie de presiune in cap, dureri de cap, ameteli, somnolenta, slabiciune, tulburari de vedere, xerostomie, intoleranta ortostatica.
Tulburari hepatobiliare Frecventa necunoscuta:
In cazuri izolate, pot apare colestaza intrahepatica, crestere a transaminazelor hepatice sau pancreatita acuta.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat Frecventa necunoscuta:
Incidenta reactiilor alergice, cum sunt eruptii cutanate, fotosensibilitate, vasculite, febra sau nefrita interstitiala, este foarte mica, dar atunci cand acestea apar tratamentul trebuie intrerupt. Pot sa apara ocazional afectiuni cutanate si mucoase, de exemplu prurit, urticarie, eruptii cutanate sau alte leziuni buloase, eritem polimorf, pemfigoid bulos, sindromul Stevens-Johnson, necroliza epidermica toxica, dermatita exfoliativa, purpura, PEAG (pustuloza exantematica acuta generalizata) si DRESS (eruptie cutanata medicamentoasa cu eozinofilie si simptome sistemice), reactii lichenoide.
Tulburari metabolice si de nutritie Frecventa necunoscuta:
Ca si in cazul altor diuretice, echilibrul electrolitilor si al apei poate fi perturbat ca urmare a diurezei dupa tratament prelungit.
Furosemidul duce la cresterea excretiei de sodiu si de clorura si, in consecinta de apa. In plus excretia altor electroliti (in special calciu si magneziu) este crescuta.
Cele doua substante active exercita influente opuse asupra excretiei de potasiu. Concentratia serica a potasiului poate scadea, in special la inceputul tratamentului (datorita debutului mai devreme a actiunii furosemidului), si concentratia de potasiu poate creste in special la continuarea tratamentului (datorita debutului ulterior a actiunii spironolactonei), in special la pacientii cu insuficienta renala.
Tulburarile electrolitice simptomatice si alcaloza metabolica pot apare sub forma unui deficit electrolitic crescand treptat sau, de exemplu, in cazul in care doze mai mari de furosemid sunt administrate la pacientii cu functie renala normala, cu pierderi electrolitice severe acute. Semnele de avertizare ale tulburarilor electrolitice includ cresterea setei, dureri de cap, hipotensiune arteriala, confuzie, crampe musculare, tetanie, slabiciune musculara, tulburari ale ritmului cardiac si simptome gastro-intestinale. In caz de puls neregulat, oboseala sau slabiciune musculara (de exemplu in picioare), o atentie deosebita trebuie sa se acorde posibilitatii de hiperkaliemie. Alcaloza metabolica pre-existenta (de exemplu in ciroza hepatica decompensata), poate fi agravata de tratament cu furosemid.
Sindromul pseudo-Bartter poate apare in contextul utilizarii gresite si/sau pe termen lung a furosemidului. Tulburarile echilibrului electrolitic, in special in cazul in care sunt pronuntate, trebuie corectate.
Actiunea diuretica poate duce la sau contribuie la hipovolemie si deshidratare, in special la pacientii varstnici. Pot aparea ameteli sau crampe la nivelul picioarelor in contextul hipovolemiei, deshidratarii sau a hiperkaliemiei.
Pentru a evita acestea, este important sa se compenseze eventualele pierderi nedorite de lichid (de exemplu, prin varsaturi sau diaree, sau prin transpiratie intensa). Depletia severa de lichide poate duce la hemoconcentratie cu tendinta de a dezvolta tromboza.
Nivelul de colesterol si trigliceride plasmatice poate creste in timpul tratamentului cu furosemid. In timpul tratamentului pe termen lung, acestea vor reveni, de obicei, la normal in termen de sase luni.
Toleranta la glucoza poate scadea cu furosemid. La pacientii cu diabet zaharat acest lucru poate duce la o deteriorare a controlului metabolic; poate deveni manifest diabetul zaharat latent.
Similar altor diuretice, tratamentul cu furosemid poate duce la cresteri tranzitorii in sange ale creatininei si a concentratiei de uree. Nivelurile serice de acid uric pot creste si pot aparea atacuri de guta.
Tulburari ale sistemului imunitar Frecventa necunoscuta:
Reactii severe anafilactice sau anafilactoide (de exemplu cu soc) apar rareori. Exacerbarea sau activarea lupusului eritematos sistemic.
Tulburari gastrointestinale Frecventa necunoscuta:
Efectele secundare minore, cum sunt greata, stare generala de rau sau tulburari gastrice (varsaturi sau diaree), pot sa apara, dar nu sunt, de obicei, suficient de severe pentru a necesita intreruperea tratamentului.
S-a raportat ca spironolactona induce intoleranta gastrointestinala. Ulcere gastrice (uneori cu sangerare) au fost raportate rareori. Spironolactona poate provoca, de asemenea, somnolenta, dureri de cap, ataxie si confuzie mentala.
Tulburari ale aparatului genital si ale sanului Frecventa necunoscuta:
Din cauza asemanarii sale chimice cu hormonii sexuali, spironolactona poate determina sensibilitate crescuta a mameloanelor la atingere. Mastodinia dependenta de doza si ginecomastia reversibila pot apare la ambele sexe. Eruptii cutanate maculopapulare sau eritematoase au fost raportate rar, ca si manifestari androgenice usoare, cum sunt hirsutism si tulburari ale ciclului menstrual.
La barbati, potenta poate fi uneori afectata. Progresia cancerului de prostata rezistent la castrare.
Daca furosemidul este administrat la copii prematuri in primele saptamani de viata, acesta poate creste riscul de persistenta a canalului arterial.
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale Frecventa necunoscuta:
Rar, spironolactona poate duce la modificari vocale sub forma de raguseala si (la femei), ingrosarea vocii sau (la barbati) scadere in tonalitate. La unii pacienti aceste modificari vocale persista chiar si dupa ce Diurex 50mg/20mg a fost intrerupt.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Tabloul clinic in caz de supradozaj acut sau cronic depinde in primul rand de gradul si consecintele pierderii de lichide si de electroliti, de exemplu hipovolemie, deshidratare, hemoconcentratie, aritmii cardiace din cauza diurezei excesive.
Simptomele acestor tulburari includ hipotensiune arteriala severa (progresand la soc), insuficienta renala acuta, tromboza, stare de delir, paralizie flasca, apatie si confuzie.
Prin urmare, tratamentul trebuie sa vizeze inlocuirea fluidelor si corectarea dezechilibrului electrolitic. Impreuna cu prevenirea si tratamentul complicatiilor grave rezultate din astfel de tulburari si a altor efecte asupra organismului (de exemplu hiperkaliemie), aceasta actiune corectiva poate necesita supraveghere medicala intensiva generala si specifica si masuri terapeutice (de exemplu, pentru a promova eliminarea de potasiu).
Nu este cunoscut un antidot specific pentru furosemid. Daca ingerarea tocmai a avut loc, pot fi facute incercari pentru a limita absorbtia sistemica a ingredientului activ prin masuri precum spalaturile gastrice sau cele desemnate pentru a reduce absorbtia (de exemplu carbune activat).
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: combinatii de diuretice puternice (de ansa) si diuretice care economisesc potasiul, codul ATC: C03EB01.
Furosemidul este un diuretic de ansa cu actiune saluretica. Actiunea furosemidului are ca mecanism inhibarea reabsorbtiei ionului de sodiu la nivelul portiunii ascendente a ansei Henle si, de asemenea, la nivelul tubului contort distal. Intr-o prima etapa au loc cresterea perfuziei renale si reducerea reabsorbtiei de apa si electroliti la nivelul nefronului proximal. Ulterior, prin reducerea volumului extracelular, se poate produce scaderea diurezei. Furosemida produce cresterea eliminarii de K+, Ca2+(efect calciuric), Mg2+, aciditate titrabila, amoniac (substratul alcalozei metabolice induse de diuretice). In cazurile de edem pulmonar acut, creste capacitatea venoasa sistemica, scazand presiunea de umplere a ventriculului stang. Este activ chiar in prezenta unei filtrari glomerulare reduse.
Spironolactona este un diuretic natriuretic, care economiseste potasiu.
Un inhibitor competitiv de aldosteron spironolactona inhiba schimbul sodiu-potasiu la nivelul zonei distale a tubulului contort distal, crescand eliminarea urinara a sodiului si apei, scazand eliminarea ionilor de potasiu, hidrogen si amoniu. Aceste proprietati au ca urmare o actiune antiedematoasa si antihipertensiva. Efectul (mai evident in conditii de hiperaldosteronism) se instaleaza lent si progresiv
dupa 2-4 zile de la instituirea tratamentului, atinge valori maxime dupa 5-7 zile si persista 2-3 zile dupa administrarea ultimei doze.
Proprietati farmacocinetice
Furosemidul absorbit dupa administrare orala se elimina in proportie de 30-50% prin urina, dupa 24 ore. Efectul diuretic al furosemidului apare rapid intr-o ora si dureaza 4 - 6 ore. Timpul de injumatatire plasmatica al furosemidului este de aproximativ o ora. Eliminarea digestiva (biliara) este crescuta in cazul insuficientei renale severe; datorita acestui fapt acumularea medicamentului nu are loc.
Spironolactona, un inhibitor competitiv de aldosteron, creste excretia de sodiu in timp ce reduce pierderile de potasiu la nivelul tubilor renali distali. Ea are o actiune lenta si prelungita, un raspuns maxim fiind atins de obicei dupa 2-3 zile de tratament.
Spironolactona este absorbita la nivel gastro-intestinal. Datorita solubilitatii sale foarte mici in mediu apos, rata de absorbtie depinde de forma farmaceutica. Dupa absorbtie, spironolactona se transforma rapid in metaboliti (indeosebi sulfuri), care impreuna cu spironolactona sunt raspunzatori de efectele terapeutice ale medicamentului. Cei mai importanti metaboliti sunt canrenona si derivatii tiometil si hidroxi-tiometil ai spironolactonei. Atat spironolactona, cat si canrenona se leaga in proportie de peste 90% de proteinele plasmatice. Metabolizarea hepatica a spironolactonei este rapida si intensa. Metabolitii sunt excretati in principal prin urina (31% in 5 zile) si prin materiile fecale (in medie, 22% in 5 zile).
Date preclinice de siguranta
Carcinogenicitate: Spironolactona s-a dovedit ca determina tumori la sobolani atunci cand este administrata in doze mari pe o perioada lunga de timp. Semnificatia acestor constatari cu privire la utilizarea clinica nu este sigura. Cu toate acestea, utilizarea pe termen lung a spironolactonei la pacientii tineri necesita o analiza atenta a beneficiilor si a potentialului pericol implicat.