Indicatii
Soc cardiogen, traumatic, hipovolemic, toxic, septic (nu este tratament de prima linie), in special la pacientii care prezinta oligurie si rezistenta periferica normala sau scazuta; hipotensiune arteriala marcata dupa anestezie peridurala sau rahianestezie; sindrom de debit cardiac scazut, in special dupa interventii chirurgicale pe cord.
Dozaj
Cand se administreaza acest medicament, este necesara o supraveghere continua a stabilitatii clinice si hemodinamice a pacientului.
Doze
Doza initiala recomandata este de 2-5 μg dopamina/kg si minut; in functie de raspuns, doza poate fi crescuta la 5-10 μg dopamina/kg si minut.
Pentru pacientii aflati in stare grava, doza initiala trebuie sa fie de 5 µg/kg si minut si poate fi crescuta treptat (de exemplu la fiecare 15-30 minute) cu 5 - 10 µg/kg si minut pana la atingerea dozei de 20-50 µg/kg si minut.
Majoritatea pacientilor raspund la o doza de pana la 20 µg/kg si minut. Dozele mai mari de 20 µg/kg si minut pot determina scaderea fluxului sanguin renal.
In caz de decompensare circulatorie severa, dopamina a fost administrata cu o viteza de perfuzie mai mare de 50 µg/kg si minut.
In cazul in care sunt necesare doze mai mari de 50 µg/kg si minut, se recomanda monitorizarea debitului urinar. Daca acesta este scazut, trebuie redusa viteza de perfuzie.
Adulti si copii cu varsta peste 12 ani
Doza se stabileste in functie de starea hemodinamica si greutatea corporala: se incepe cu 2-5 μg/kg corp si minut, tinand cont de presiunea arteriala a pacientului, debitul cardiac si urinar.
Se pot administra pana la 20-50 μg/kg corp si minut, crescand progresiv doza, dar numai pentru cazuri foarte grave.
Scaderea debitului urinar, fara aparitia hipotensiunii, tahicardia sau tulburarile de ritm cardiac indica necesitatea fie de a reduce doza, fie de a intrerupe temporar perfuzia sau de a suplimenta adecvat tratamentul cu alte medicamente. La sfarsitul tratamentului doza se reduce progresiv (se injumatateste la fiecare ora).
Grupe speciale de pacienti
Copii cu varsta sub 12 ani
Siguranta si eficacitatea dopaminei la populatia pediatrica nu au fost stabilite.
Varstnici
Nu se recomanda ajustarea dozelor la populatia geriatrica. Totusi, se recomanda monitorizarea atenta a presiunii arteriale, debitului cardiac si urinar, si a tesuturilor adiacente locului de perfuzare.
Insuficienta hepatica
Nu se recomanda ajustarea dozelor la pacientii cu insuficienta hepatica.
Insuficienta renala
Nu se recomanda ajustarea dozelor la pacientii cu insuficienta renala.
Mod de administrare
Clorhidrat de dopamina ZENTIVA este numai pentru uz parenteral si poate fi administrat numai dupa diluarea solutiei. Se introduce strict intravenos, deoarece produce necroza locala, in perfuzie cu debit constant, dupa diluare cu 250 ml solutie clorura de sodiu 0,9 % sau solutie perfuzabila cu glucoza. 5% sau solutie perfuzabila cu lactat de sodiu.
Dopamina nu trebuie diluata sau amestecata cu solutie de bicarbonat de sodiu sau cu alte solutii alcaline deoarece este inactivata.
Solutia trebuie preparata intotdeauna proaspat si trebuie protejata de lumina. Pentru a preveni necroza tesuturilor adiacente locului de perfuzare, dopamina nu trebuie administrata intr-o vena periferica subtire, ci ori de cate ori este posibil intr-o vena mare, de preferinta cu un sistem de perfuzie cu pompa pentru seringa (vezi pct. 4.4).
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Feocromocitom.
Aritmii ventriculare.
Obstacol mecanic la umplerea sau ejectia ventriculara, in special cardiomiopatia hipertrofica obstructiva si stenoza aortica severa
Vasoconstrictie periferica cu post-sarcina crescuta. Tireotoxicoza.
Atentionari
Nu injectati Clorhidrat de dopamina ZENTIVA intravenos in bolus nediluata!
Inainte de administrarea dopaminei trebuie corectate acidoza metabolica, hipoxia, hipokaliemia.
Administrarea dopaminei se face sub stricta supraveghere clinica si hemodinamica, corectand in prealabil hipovolemia, hipoxemia, acidoza si eventualele dezechilibre electrolitice; prudenta la bolnavii cu ateroscleroza, la cei cu boli vasculare si la diabetici (risc crescut de tulburari ischemice).
In socul datorat infarctului miocardic acut trebuie utilizate doze mici de dopamina. Administrarea intravenoasa a acestei solutii poate determina supraincarcarea cu lichid si / sau solvati, determinand diluarea concentratiilor de electroliti serici, hiperhidratare, stari congestive sau edem pulmonar.
Dopamina poate fi utilizata la pacientii cu soc septic in conformitate cu ghidurile in vigoare. Din cauza unui risc mai mare de mortalitate, este preferata norepinefrina.
Dopamina administrata intravenos actioneaza asupra sistemului nervos simpatic, producand efecte cum ar fi accelerarea batailor inimii si cresterea tensiunii arteriale. Medicamentul trebuie administrat cu precautie la pacientii cu hipertensiune portala.
Evaluarea clinica si biochimica este necesara pentru a monitoriza modificarile in statusul fluidic, electrolitic sau acido-bazic in timpul tratamentului prelungit si ori de cate ori starea pacientul o impune. In timpul tratamentului cu clorhidrat de dopamina trebuie monitorizate: tensiunea arteriala, frecventa cardiaca, cantitatea de urina, ECG si debitul cardiac. Chiar daca nu este necesara ajustarea dozei in cazul afectarii functiei renale si hepatice, se recomanda monitorizarea atenta la aceaste categorii de pacienti.
Perfuzia cu dopamina trebuie oprita treptat pentru a se evita aparitia hipotensiunii arteriale.
La pacientii cu insuficienta respiratorie acuta, dopamina trebuie administrata cu precautie datorita posibilelor reactii adverse din categoria tulburarilor respiratorii care pot fi importante in cazul acestor pacienti. Dopamina poate slabi raspunsul tahipneic la hipoxemia hipercapnica, ducand la deprimare respiratorie.
Efectul dopaminei asupra glandei hipofize, in calitate de neurohormon eliberat de hipotalamus, este acela de a inhiba secretia de prolactina din lobul anterior al glandei hipofize. Perfuzia prelungita cu dopamina poate provoca o scadere a concentratiilor prolactinei serice si afecteaza proliferarea limfocitelor T (asociata cu hipoprolactinemia), diminua secretia hormonului de crestere si hormonului luteinizant, suprima concentratia sulfatului dehidroepiandrosteron seric, si inhiba eliberarea TSH si conversia T4 la T3. Aceasta din urma poate duce la sindromul T3 scazut iatrogen sau hipotiroidism.
Pacientii care au fost tratati cu inhibitori de MAO inainte de dopamina trebuie sa primeasca doze reduse; doza initiala trebuie sa fie de o zecime (1/10) din doza obisnuita (vezi pct. 4.5).
Hipertiroidismul creste sensibilitatea receptorilor dopaminei la dopamina. Medicamentul trebuie administrat cu precautie la pacientii cu hipertiroidism.
Ciclopropanul sau hidrocarburile halogenate cresc iritabilitatea cardiaca autonoma si pot sensibiliza miocardul la actiunea anumitor catecolamine administrate intravenos, cum ar fi dopamina. Interactiunea pare a fi legata de activitatea presoare si de proprietatile stimulatoare beta-adrenergice ale acestor catecolamine, si poate produce aritmii ventriculare. Prin urmare, dopamina ar trebui sa fie utilizata cu extrema prudenta la pacientii care primesc anestezie inhalatorie cu ciclopropan sau hidrocarburi halogenate, datorita potentialului aritmogen. Rezultatele studiilor pe animale indica faptul ca aritmiile ventriculare induse de dopamina in timpul acestui tip de anestezie poate fi inversat cu ajutorul propranololului. (vezi pct. 4.5)
Dopamina trebuie utilizata cu prudenta la pacientii cu glaucom cu unghi ingust precum si la pacientii cu hiperplazie benigna de prostata, care pot prezenta un risc crescut de retentie urinara.
Pacientii cu antecedente de afectare vasculara arteriala (de exemplu arterioscleroza, embolie arteriala, boala Raynaoud, leziuni determinate de frig cum sunt degeraturile, microangiopatia diabetica sau boala Winiwarter-Buerger)ar trebui sa fie monitorizati cu atentie pentru orice schimbare a culorii sau
temperaturii pielii la nivelul extremitatilor. In cazul in care se produce o modificare a culorii sau a temperaturii pielii si este considerat a fi rezultatul unei circulatii compromise la nivelul extremitatilor, beneficiile continuarii perfuziei cu dopamina ar trebui sa fie evaluate comparativ cu riscul posibil de necroza. Aceasta conditie poate fi inversata, fie prin scaderea ratei de perfuzie, fie prin intreruperea acesteia.
In caz de administrare paravenoasa sau in administrarea pe termen lung a unei infuzii de dopamina mai concentrata intr-o vena periferica subtire, poate aparea o vasoconstrictie severa care poate conduce la necroza si gangrena, in special la pacientii cu antecedente de boala ocluziva vasculara periferica sau coagulare intravasculara diseminata. Pentru a evita acest lucru, dopamina trebuie infuzata, ori de cate ori este posibil, intr-o vena mare pentru a preveni posibilitatea de infiltrare a tesutului perivascular adiacent locului de perfuzie. Extravazarea poate provoca necroza si degradarea tesutului inconjurator. In cazul extravazarii, perfuzia cu dopamina trebuie scazuta sau intrerupta. Ischemia poate fi inversata prin utilizarea nitroglicerinei topice. Pacientii trebuie atent monitorizati.
Copii
Au fost raportate cresterea tensiunii arteriale pulmonare in timpul utilizarii dopaminei la copii dupa interventie chirurgicala la nivelul cordului si la copii cu hipotensiune arteriala. Se impune, de asemenea, prudenta la copii care prezinta risc de aparitie a hipertensiunii pulmonare.
Perfuzia cu dopamina trebuie intrerupta treptat pentru a evita hipotensiunea arteriala.
Excipienti
Propilenglicolul poate provoca simptome asemǎnatoare celor provocate de consumul de alcool. Metabisulfit de sodiu (E 222) poate provoca rar reactii de hipersensibilitate grave si bronhospasm.
Acest medicament contine sodiu, sub 1 mmol (23 mg) pe doza, adicǎ practic „nu contine sodiu”. Informatia se refera la valoarea prag, pe baza cantitǎtii totale de Na+ din componenta medicamentului.
Acest medicament contine 25,35 vol% alcool (etanol). Acest lucru trebuie avut in vedere la femeile gravide sau care alapteaza, copii si grupuri cu risc crescut cum sunt pacienti cu boli hepatice sau epilepsie.
Sportivi
Simpatomimeticele figureaza pe lista substantelor dopante (sunt interzise la sportivi).
Clorhidrat de dopamina ZENTIVA determina o reactie pozitiva in cadrul testelor pentru controlul antidoping.
Interactiuni
Inhibitorii de monoaminooxidaza (IMAO) potenteaza efectele dopaminei si durata actiunii sale, astfel la pacientii tratati anterior cu IMAO se folosesc doze de 10 ori mai mici.
Asocierea dopaminei cu ciclopropan, halotan si alte anestezice halogenate favorizeaza aritmiile si trebuie utilizata cu prudenta (vezi pct. 4.4).
Antidepresivele triciclice si guanetidina maresc efectul vasoconstrictor α-adrenergic al dopaminei, iar aceasta antagonizeaza efectul antihipertensiv al guanetidinei.
Solutia de dopamina este incompatibila cu solutiile alcaline.
Efectele cardiace ale dopaminei sunt antagonizate de blocantele receptorilor β-adrenergici, precum propanolol si metoprolol, iar vasoconstrictia periferica cauzata de doze mari de dopamina este antagonizata de blocantele α-adrenergice. Vasodilatatia renala si mezenterica indusa de dopamina nu este antagonizata de blocantele α sau β adrenergice, totusi, la animale, este antagonizata de haloperidol sau alte butrofenone, fenotiazide sau opioide. Asocierea trebuie utilizata cu prudenta.
De evitat asocierea cu gentamicina sulfat, cefalotina sodica, oxacilina sodica.
Administrarea intravenoasa a fenitoinei la pacientii ce primesc dopamina poate determina hipotensiune, bradicardie si stop cardiac; daca este absolut necesar se recomanda ca fenitoina sa fie administrata cu foarte multa precautie la acesti pacienti.
Pacientii tratati in prezent sau in ultimele doua saptamani cu selegilina ar trebui sa primeasca dopamina numai dupa evaluarea atenta a raportului risc-beneficiu, deoarece aceasta asociere mareste riscul de reactii hipertensive.
Dopamina poate mari efectul diureticelor.
Alcaloizii de ergot trebuie evitati, datorita posibilitatii aparitiei unei vasoconstrictii excesive. Rezerpina, glicozidele cardiace, metoclopramida si hormonii tiroidieni
Riscul de aritmii este mai mare la pacientii care iau medicamente care afecteaza conductibilitatea
cardiaca, hormoni tiroidieni, glicozide cardiace si antiaritmice. Asocierea trebuie utilizata cu prudenta.
Inhibitori ai catechol-O-metil transferazei (COMT) (de exemplu, entacapona)
Dopamina este metabolizata de catre COMT. De aceea, administrarea concomitenta cu inhibitori COMT, cum ar fi entacapona, poate duce la cresterea riscului de tahicardie, hipertensiune arteriala si aritmii. Combinatia trebuie utilizata cu prudenta.
Medicamente antipsihotice
Efectul dopaminei poate fi inhibat de medicamentele antipsihotice, in principal fenotiazine (clorpromazina, fluphenazina), droperidol si haloperidol. Combinatia trebuie utilizata cu prudenta.
Sarcina
Sarcina
Nu exista date care sa ateste teratogeneza la animalele de laborator. Nu se cunoaste daca dopamina traverseaza placenta. Nu exista rezultate clinice suficiente care sa ateste aparitia eventualelor malformatii sau efecte fetotoxice in timpul graviditatii.
In situatii de urgenta, care impun utilizarea lui, acest medicament poate fi prescris, daca efectul benefic depaseste riscul asupra fatului.
Alaptarea
Administrarea intravenoasa de dopamina poate scadea secretia de lapte. Este cunoscut ca dopamina reduce prolactina serica la femeile care nu alapteaza, dar nu exista informatii disponibile cu privire la efectul asupra secretiei de lapte la mamele care alapteaza.
Nu sunt disponibile date privind excretia dopaminei in laptele matern sau efectele sale asupra nou- nascutului si sugarului. Multe medicamente sunt excretate in laptele uman; prin urmare, trebuie prudenta cand se administreaza dopamina unei femei care alapteaza.
Fertilitatea
Nu sunt date disponibile.
Condus auto
Nu este cazul.
Reactii adverse
Reactiile adverse la clorhidratul de dopamina sunt enumerate in conformitate cu sistemul MedDRA de ordonare pe clase.
Reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa, folosind urmatoarea conventie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si sub 1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si sub 1/100), rare (≥1/10000 si
sub 1/1000), foarte rare (sub 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tulburari cardiovasculare:
Foarte frecvente: dureri anginoase, palpitatii, batai ectopice (extrasistole), tahicardie, hipotensiune arteriala, vasoconstrictie
Mai putin frecvente: bradicardie, tulburari de conducere cardiaca, hipertensiune arteriala (apar de obicei la doze foarte mari), complex QRS largit, gangrena ischemica periferica la pacientii cu boli vasculare preexistente
Rare: aritmie ventriculara fatala
Tulburari hematologice si limfatice:
Mai putin frecvente: azotemie
Tulburari gastrointestinale:
Frecvente: greata, varsaturi
Tulburari endocrine*:
Frecventa necunoscuta: Scaderea prolactinei in sange, reducerea TSH (hormonului de stimulare a tiroidei) in sange
Tulburari ale sistemului nervos:
Frecvente: cefalee
Mai putin frecvente: piloerectie
Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale:
Frecvente: dispnee
Tulburari metabolice si de nutritie:
Mai putin frecvente: diabet insipid
Tulburari oculare:
Mai putin frecvente: midriaza
Tulburari generale si la nivelul locului de administrare:
Mai putin frecvente: Extravazarea poate provoca necroza locala. Zona afectata trebuie infiltrata cu 5-10 mg mesilat de fentolamina in 10-15 ml solutie clorura de sodiu 0,9 %.
In cazul pacientilor care au necesitat monitorizarea functiei respiratorii a fost observata cresterea hipoxemiei, aceasta fiind atribuita cresterii fluxului sanguin in zonele pulmonare hipoventilate (formare de „sunturi pulmonare”).
Tulburarile de motilitate sunt binecunoscute reactii adverse ale precursorului de dopamina-levodopa , dar nu apar, in mod obisnuit la dopamina intrucat nu patrunde la nivelul sistemului nervos central. Totusi au fost raportate miscari coreoatetozice la pacienti carora li se administreaza dopamina; se sugereaza ca trebuie sa existe leziuni la nivelul barierei hemato-encefalice pentru ca acestea sa apara.
*Dopamina are efecte complexe asupra glandei hipofize, iar perfuzia cu dopamina se asociaza cu un numar de efecte endocrine, incluzand supresia secretiei de prolactina, hormonului de crestere si eliberarii de hormoni tiroidieni. Postoperator si la pacientii in stare clinica grava, administrarea de dopamina poate afecta raspunsul endocrin la stres, chiar cand este administrata in doze mici. Scaderea concentratiei de prolactina a fost raportata la pacienti cu stare clinica grava carora li se administreaza dopamina in doza de 2,5 μg/kg si minut pentru a mentine diureza normala, in timp ce in alt studiu la pacienti postoperator carora li se administreaza dopamina in doza de 5 μg/kg si minut pentru a mentine fluxul sanguin la nivel splahnic au aratat ca concentratia plasmatica de prolactina si stimularea secretiei de hormoni tiroidieni sunt scazute. S-a sugerat ca aceste modificari pot duce la afectarea sistemului imunologic si sa determine moartea acestor pacienti.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Supradozaj
Simptome
Simptomele de supradozaj apar in urmatoarea ordine: senzatii de palpitatii, cresterea frecventei cardiace, hipertensiune arteriala, durere anginoasa, tulburari ale ritmului inimii, denivelare ST pe ECG. O supradoza extrema se manifesta prin vasoconstrictie brusca periferica, paloare, efect pilomotor, semne de congestie pulmonara si chiar edem pulmonar. Efectele apar datorita actiunii α-adrenergice a dopaminei, in special la pacientii cu istoric de boli vasculare ocluzive.
Dopamina poate cauza vasoconstrictie locala la locul de perfuzare, de aceea este de dorit sa fie perfuzata intr-o vena mare. Ischemia rezultata poate fi reversibila prin infiltrarea zonei afectate cu 5-10 mg mesilat de fentolamina in 10-15 ml solutie clorura de sodiu 0,9 %, imediat ce extravazarea este observata. Pentru infiltrarea zonei trebuie utilizata o seringa cu ac fin hipodermic.
Masuri terapeutice
In caz de supradozaj, trebuie aplicata terapie simptomatica si masuri de sustinere a functiilor vitale. Simptomele supradozajului cu dopamina pot fi rapid reversibile prin reducerea dozei sau intreruperea perfuziei, deoarece dopamina are un timp de injumatatire plasmatica de aproximativ 2 minute.
Daca aceste masuri esueaza, trebuie avuta in vedere administrarea unui vasopresor cu actiune directa precum noradrenalina sau a unui blocant α-adrenergic, care se administreaza gradat, pana la normalizarea presiunii arteriale.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: stimulante cardiace excluzand glicozide cardiotonice, medicamente adrenergice si dopaminergice, codul ATC: C01CA04
Dopamina este o amina endogena din grupul catecolaminelor. Prin hidroxilarea tirozinei se formeaza 3,4- dihidroxifenilalanina (dopa) care prin decarboxilare formeaza dopamina. Dopamina este precursorul hormonilor noradrenalina si adrenalina si are rol de neurotransmitator in sistemul nervos central.
Dopamina difera de adrenalina si noradrenalina in ceea ce priveste vasodilatatia la nivel renal si al vaselor mezenterice si in ceea ce priveste diureza, printr-un mecanism dopaminergic.
La doze mici (sub 5 μg/kg si minut) produce vasodilatatie in teritoriile renal, mezenteric, coronarian si cerebral, prin actiune asupra receptorilor dopaminergici. Dopamina creste fluxul plasmatic renal, filtratul glomerular, diureza si natriureza.
La doze obisnuite (5-20 μg/kg si minut) stimuleaza miocardul prin efect inotrop pozitiv (fara efect important asupra frecventei cardiace si nici asupra ritmului cardiac) cu cresterea debitului cardiac si diminuarea rezistentei periferice totale, prin actiune directa si indirecta (elibereaza noradrenalina) asupra receptorilor β1-adrenergici.
La doze mari (>20 μg/kg si minut) produce vasoconstrictie periferica cu cresterea tensiunii arteriale si a rezistentei periferice totale, prin actiune asupra receptorilor α-adrenergici. De asemenea, doze mari (>20
µg/kg si minut) cu efectul alfa-stimulant, implica: cresterea rezistentei periferice, cresterea tensiunii arteriale, diminuand diferenta intre tensiunea arteriala sistolica si diastolica si diminuarea diurezei.
La doze mici sau medii, dopamina determina cresterea debitului cardiac prin cresterea fortei contractile a miocardului, fara tahicardie.
La doze mari, tahicardia, cresterea tensiunii arteriale, efectul inotrop pozitiv determina cresterea consumului de oxigen la nivelul miocardului, necompensata prin cresterea debitului coronarian; riscul de ischemie este mai mic decat pentru izoprenalina.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
In urma administrarii intravenoase, efectul dopaminei apare in maxim 5 minute, iar durata actiunii este de mai putin de 10 minute. Dopamina se inactiveaza in mai putin de 2 minute, direct, sub forma de acid homovanilic, si indirect, dupa transformarea in noradrenalina, sub forma de acid vanilmandelic. Absorbtia orala nu este posibila datorita degradarii la nivelul intestinului si in cursul primului pasaj hepatic.
Distributie
Medicamentul este larg distribuit in compartimentele organismului, dar nu traverseaza cantitativ bariera hematoencefalica. Nu este cunoscut daca dopamina traverseaza placenta.
Metabolizare
Dopamina are un timp de injumatatire plasmatica de aproximativ 2 minute. Dopamina este metabolizata in ficat, rinichi si plasma de monoaminoxidaza (MAO) si catecol-0-metiltransferaza in compusii inactivi acid homovanilic si acid 3,4-dihidroxifenilacetic. La pacientii tratati cu inhibitori de monoaminoxidaza (IMAO), durata actiunii dopaminei se poate prelungi pana la o ora. Aproximativ 25% din doza de dopamina este metabolizata in noradrenalina la nivelul terminatiilor nervoase adrenergice.
Eliminare
Dopamina este excretata urinar in principal sub forma de acid homovanilic si produsii sai de conjugare sulfati si glucuronizi, si sub forma de acid 3,4-dihidroxifenilacetic. O fractie foarte mica din doza administrata este excretata nemodificata. In urma administrarii dopaminei marcate radioactiv, aproximativ 80% din radioactivitate se pare ca este excretata in urina pe parcursul a 24 ore.
Date preclinice de siguranta
Valorile DL50 ale clorhidratului de dopamina administrat intravenos au fost determinate ca fiind 290 mg/kg la soareci si 38,8 mg/kg la sobolani. Aceste animale au suferit hemoragii interne masive si congestie pulmonara.
Testele de toxicitate subacuta au indicat aparitia hipertrofiei prostatei asociata cu distensie vezicala si hidronefroza. La animalele la care li s-au administrat doze mari (570 mg/kg zilnic), greutatea inimii, a rinichilor si a plamanilor au fost semnificativ mai mari, iar greutatea splinei a fost semnificativ mai mica. Cainilor carora li s-a administrat continuu timp de doua saptamani au suferit stari de voma greu de tratat. Examinarile ulterioare au aratat o crestere a greutatii glandelor suprarenale la toate animalele si o crestere a greutatii prostatei la cainii carora li s-au administrat doze mai mari, din care unii au avut si mici zone de necroza ischemica.
Nu s-au evidentiat efecte teratogene datorate dopaminei in studiile pe animale. Cu toate acestea, administrarea clorhidratului de dopamina la femele gestante de sobolani a determinat o scadere a ratei de supravietuire a nou-nascutului si un potential de formare a cataractei la supravietuitori.