Ducressa picaturi oftalmice, 5ml, Santen

Indicatii
Ducressa picaturi oftalmice, solutie este indicata pentru prevenirea si tratarea inflamatiei si pentru prevenirea infectiei asociate cu operatia de cataracta la pacientii adulti.

Trebuie luate in considerare instructiunile oficiale privind utilizarea adecvata a agentilor antibacterieni.

Dozaj
Doze

O picatura administrata in sacul conjunctival dupa operatie, la fiecare 6 ore. Durata tratamentului este de 7 zile. Trebuie acordata atentie pentru a nu intrerupe tratamentul prematur.

Daca se omite o doza, tratamentul trebuie continuat cu urmatoarea doza planificata.

Dupa finalizarea unei saptamani de terapie cu Ducressa picaturi oftalmice, solutie, se recomanda reevaluarea pacientului pentru a stabili necesitatea continuarii administrarii picaturilor de ochi cu corticosteroizi ca monoterapie. Durata acestui tratament poate sa depinda de factorii de risc ai pacientului si de rezultatul operatiei si trebuie stabilita de catre medic in functie de rezultatele microscopice cu lampa cu fanta si de severitatea situatiei clinice. Tratamentul ulterior cu picaturi oculare cu steroizi nu trebuie sa depaseasca in mod normal 2 saptamani. Cu toate acestea, trebuie procedat cu atentie pentru a evita intreruperea prematura a tratamentului.

Copii si adolescenti:

Siguranta si eficacitatea Ducressa la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani nu au fost inca stabilite. Nu sunt date disponibile.

Ducressa nu trebuie utilizat la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani.

Pacienti varstnici:

Nu este necesara nicio ajustare a dozei la pacientii varstnici.

Utilizare in cazul insuficientei renale/hepatice

Ducressa nu a fost studiat la pacientii cu insuficienta renala/hepatica si, astfel, Ducressa trebuie utilizat cu atentie in cazul acestor pacienti.

Mod de administrare Administrare oftalmica.

Trebuie administrata o picatura in cantusul lateral, aplicand in acelasi timp presiune la nivelul cantusului medial pentru a preveni scurgerea picaturii.

Pacientii trebuie instruiti sa se spele pe maini inainte de utilizare si sa evite contactul intre varful recipientului si ochi sau structurile inconjuratoare, deoarece pot aparea leziuni la nivelul ochiului.

Pacientii trebuie, de asemenea, instruiti cu privire la faptul ca, daca nu sunt manevrate corect, solutiile oculare se pot contamina cu bacterii comune, care pot cauza infectii oculare. Utilizarea solutiilor contaminate poate duce la vatamari grave la nivelul ochiului si, ulterior, la pierderea vederii.

Ocluzia nazo-lacrimara prin compresia canalelor lacrimale poate reduce absorbtia sistemica.

In cazul tratamentului concomitent cu alte picaturi de ochi solutie, instilarile trebuie distantate la 15 minute.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa levofloxacina sau la alte chinolone, la dexametazona sau la alti steroizi sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1;

Herpes simplex, keratita, varicela si alte boli virale ale corneei si conjunctivei;

Infectii micobacteriene ale ochiului, cauzate de bacilii acido-acoolo-rezistenti, cum sunt: Mycobacterium tuberculosis, Mycobacterium leprae sau Mycobacterium avium, dar fara a se limita doar la acestea;

Boli fungice ale structurilor oculare;

Infectia purulenta netratata a ochiului.

Atentionari
Efecte oculare:

Ducressa este destinat exclusiv utilizarii oculare. Ducressa nu trebuie injectat la nivel subconjunctiv. Solutia nu trebuie introdusa direct in camera anterioara a ochiului.

Utilizarea prelungita poate induce o rezistenta la antibiotice, care are ca rezultat cresterea excesiva a organismelor nesusceptibile, inclusiv fungii. Daca se dezvolta o infectie, tratamentul trebuie intrerupt si trebuie utilizata o terapie alternativa. Cand evaluarea clinica o impune, pacientul trebuie examinat cu ajutorul instrumentelor de magnificare, cum este biomicroscopia cu lampa cu fanta si, acolo unde este adecvat, colorarea cu fluoresceina.

Utilizarea prelungita a corticosteroizilor oftalmici topici poate duce la hipertensiune oculara/glaucom, dar este improbabil cand Ducressa se utilizeaza pe durata de tratament recomandata (7 zile). In orice caz, se recomanda verificarea frecventa a presiunii intraoculare. Riscul de crestere a presiunii intraoculare, indusa de corticosteroizi, este mai mare la pacientii cu predispozitie (de exemplu, cei cu diabet zaharat).

Odata cu utilizarea corticosteroizilor pe cale sistemica si topica, se pot raporta tulburari oculare. Daca un pacient se prezinta cu simptome cum sunt: vedere tulbure sau alte tulburari de vedere, trebuie considerata posibilitatea de indrumare a acestuia catre un oftalmolog, pentru evaluarea posibilelor cauze care pot fi asociate cu complicatiile operatiei de cataracta, dezvoltarea glaucomului sau a bolilor rare, cum este corioretinopatia seroasa centrala (CRSC), care au fost raportate dupa utilizarea corticosteroizilor pe cale sistemica si topica.

Corticosteroizii oftalmici topici pot incetini vindecarea leziunilor corneene. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene oculare topice sunt cunoscute, de asemenea, pentru incetinirea sau intarzierea vindecarii. Utilizarea concomitenta a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene oculare topice si a steroizilor poate creste potentialul problemelor de vindecare.

In cazul bolilor care cauzeaza subtierea corneei sau a sclerei, s-a raportat aparitia perforatiilor la utilizarea corticosteroizilor topici.

Efecte sistemice

Fluorochinolonele au fost asociate cu reactiile de hipersensibilitate, chiar si numai dupa o singura doza. Daca apare o reactie alergica la levofloxacina, intrerupeti tratamentul.

In cazul tratamentului cu fluorochinolona sistemica, inclusiv levofloxacina, pot aparea inflamarea si ruptura tendonului, in special la pacientii mai in varsta, care sunt tratati in acelasi timp cu corticosteroizi. Prin urmare, trebuie procedat cu atentie, iar tratamentul cu Ducressa trebuie intrerupt la primul semn de inflamare a tendonului (vezi pct. 4.8).

Sindromul Cushing si/sau supresia glandelor suprarenale asociate cu absorbtia sistemica a dexametazonei cu administrare oftalmica pot aparea dupa tratamentul intensiv sau de lunga durata la pacientii predispusi, incluzand copii si pacienti tratati cu inhibitori ai CYP3A4 (inclusiv ritonavir si cobicistat). In aceste cazuri, tratamentul trebuie intrerupt progresiv.

Efecte asupra sistemului imunitar

Utilizarea prelungita (in general, se observa in 2 saptamani de tratament) poate cauza, de asemenea, infectii oculare secundare (bacteriene, virale sau fungice) din cauza suprimarii raspunsului gazdei sau a intarzierii vindecarii. In plus, corticosteroizii oculari topici pot promova, agrava sau masca semnele si simptomele infectiilor oculare cauzate de microorganismele oportuniste. Aparitia acestor conditii se limiteaza la tratamentul de scurta durata cu corticosteroizi, cum ar fi cel sugerat pentru Ducressa.

Excipienti

Clorura de benzalconiu:

S-a raportat ca excipientul clorura de benzalconiu cauzeaza iritatii oculare, simptome de ochi uscati si poate afecta pelicula lacrimala si suprafata corneana. A se utiliza cu atentie la pacientii cu ochi uscati si la pacientii cu corenee potential compromisa. Pacientii trebuie monitorizati in cazul utilizarii prelungite.

Dupa operatia de cataracta, pacientii nu trebuie sa poarte lentile de contact, pe toata durata tratamentului cu Ducressa.

Interactiuni
Nu s-au efectuat studii privind interactiunile.

De vreme ce concentratiile plasmatice maxime ale levofloxacinei si dexametazonei dupa administrarea oculara sunt de cel putin 1000 de ori mai mici decat cele raportate dupa dozele orale standard, interactiunile cu alte medicamente cu utilizare sistemica sunt probabil irelevante din punct de vedere clinic.

Utilizarea concomitenta a probenecidului, cimetidinei sau ciclosporinei cu levofloxacina a alterat anumiti parametri farmacocinetici ai levofloxacinei, dar nu intr-o masura semnificativa din punct de vedere clinic.

Utilizarea concomitenta a steroizilor topici si a medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene topice poate mari potentialul problemelor de vindecare a corneei.

Inhibitorii CYP3A4 (inclusiv ritonavir si cobicistat) pot reduce clearance-ul dexametazonei, cauzand efecte marite. Combinatia trebuie evitata, cu exceptia situatiei in care beneficiul este mai mare decat riscul marit de efecte secundare cauzate de corticosteroizii sistemici, caz in care pacientii trebuie monitorizati pentru efectele corticosteroizilor sistemici.

Sarcina
Sarcina

Nu exista sau exista un numar limitat de informatii privind utilizarea dexametazonei si a levofloxacinei la femeile gravide. Corticosteroizii traverseaza placenta. Utilizarea prelungita sau repetata a corticosteroizilor in timpul sarcinii a fost asociata cu un risc marit de intarziere a cresterii intrauterine, greutate redusa la nastere si risc de tensiune arteriala mare, tulburari vasculare si rezistenta la insulina la varsta adulta. Sugarii nascuti din mame care au fost tratate cu doze substantiale de corticosteroizi in timpul sarcinii trebuie observati cu atentie pentru semne de hipoadrenalism.

Studiile efectuate cu corticosteroizi la animale au indicat efecte de toxicitate si teratogenice (inclusiv palat despicat; vezi pct. 5.3).

De vreme ce expunerea la corticosteroizii sistemici nu poate fi exclusa dupa administrarea oculara, tratamentul cu Ducressa nu se recomanda pe durata sarcinii si, in special in primele trei luni, aceasta trebuie realizata numai dupa o evaluare atenta a beneficiilor in raport cu riscurile.

Alaptarea

Corticosteroizii sistemici si levofloxacina sunt excretati in laptele uman. Nu exista date disponibile care sa indice daca sunt transferate in laptele uman cantitati relevante de dexametazona si daca acestea sunt capabile sa produca efecte clinice asupra sugarului. Nu se poate exclude un risc asupra sugarului. Trebuie luata o decizie cu privire la intreruperea alaptarii sau la intreruperea/abtinerea de la tratamentul cu Ducressa, luand in considerare beneficiile alaptarii pentru sugar si beneficiile tratamentului pentru pacienta.

Fertilitatea

Corticosteroizii administrati sistemic pot afecta fertilitatea la barbati si la femei prin influentarea secretiei hormonale a hipotalamusului si glandei pituitare, precum si a gametogenezei la nivelul testiculelor si ovarelor. Nu se cunoaste daca dexametazona afecteaza fertilitatea umana dupa utilizarea oculara.

Levofloxacina nu a cauzat nicio tulburare de fertilitate la sobolanii expusi la doze considerabil mai mari fata de expunerea maxima a omului dupa administrarea oculara.

Condus auto
La fel ca in cazul oricaror picaturi oculare, tulburarile de vedere si alte tulburari oculare pot afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Daca apar tulburari de vedere, pacientul trebuie sa astepte pana cand vederea este clara si abia apoi sa conduca vehicule sau sa foloseasca utilaje.

Reactii adverse
Rezumatul profilului de siguranta

In studiile clinice, au fost tratati cu Ducressa 438 de pacienti. Nu au survenit reactii adverse grave. Cel mai frecvent raportate reactii adverse minore sunt iritatia oculara, hipertensiunea oculara si cefaleea.

Lista reactiilor adverse sub forma de tabel

S-au raportat urmatoarele reactii adverse in asociere cu Ducressa pe durata studiilor clinice in care s- au inscris pacienti dupa operatia de cataracta (in fiecare grup de frecventa, reactiile adverse sunt prezentate in ordine descrescatoare a frecventei).

Frecventa reactiilor adverse posibile enumerate mai jos este definita utilizand conventia urmatoare:

Descrierea reactiilor adverse selectate

Cresterea presiunii intraoculare

Pot surveni cresterea presiunii intraoculare (PIO) si glaucomul. Utilizarea prelungita a tratamentului cu corticosteroizi poate cauza hipertensiune oculara/glaucom (in special la pacientii cu PIO anterioara, indusa de steroizi sau de PIO ridicata preexistenta sau glaucom preexistent). Copiii si pacientii in varsta pot fi susceptibili in mod special la cresterea PIO indusa de steroizi (vezi pct. 4.4). Diabeticii sunt, de asemenea, mai predispusi sa dezvolte cataracte subcapsulare dupa administrarea prelungita a steroizilor topici.

Reactii adverse post-procedurale

In timpul studiilor clinice, au fost raportate tulburari oculare (de exemplu: edem cornean, iritatie oculara, senzatie anormala in ochi, lacrimare crescuta, astenopie, tulburare corneana, ochi uscati, durere oculara, disconfort ocular, uveita, vedere tulbure, luminozitate vizuala, conjunctivita) si greata.

Aceste reactii sunt, de obicei, usoare si tranzitorii, si sunt evaluate ca fiind asociate operatiei de cataracta in sine.

Reactii adverse posibile, asociate corneei

In cazul bolilor care cauzeaza subtierea corneei, utilizarea topica a steroizilor poate cauza perforarea corneei in anumite situatii (vezi pct. 4.4.).

Cazurile de calcifiere corneana au fost raportate foarte rar in asociere cu utilizarea picaturilor oculare care contin fosfat, la anumiti pacienti, cu cornee deteriorata semnificativ.

Reactii adverse suplimentare care au fost observate odata cu utilizarea prelungita a substantei active levofloxacina si care pot aparea potential si in cazul Ducressa

La pacientii care au urmat un tratament cu fluorochinolone sistemice, s-au raportat rupturi de umar, mana, ruptura tendonului lui Ahile si a altor tendoane, care necesita reparare chirurgicala sau care au dus la dizabilitate prelungita. Studiile si experienta ulterioara punerii pe piata asociate chinolonelor sistemice indica faptul ca riscul acestor rupturi poate creste la pacientii la care se administreaza tratament cu corticosteroizi, in special la pacientii varstnici si cu tendoane supuse unui stres ridicat, inclusiv tendonul lui Ahile (vezi pct. 4.4).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata direct la:

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale din Romania: Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro

Supradozaj
Cantitatea totala de levofloxacina si dexametazona 21-fosfat din flaconul de Ducressa este prea mica pentru a induce efecte toxice dupa o administrare accidentala.

In cazul supradozei topice, tratamentul trebuie oprit. In cazul iritatiei prelungite, ochii trebuie clatiti cu apa sterila.

Simptomatologia cauzata de ingestia accidentala nu este cunoscuta. Medicul trebuie ia in considerare efectuarea lavajului gastric sau inducerea emezei.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: agenti antiinflamatori si antiinfectiosi in combinatie, corticosteroizi si antiinfectiosi in combinatie.

Codul ATC: S01C A01

Ducressa este o combinatie in doza fixa de doua substante active: levofloxacina si dexametazona.

Levofloxacina:
Mecanism de actiune:

Levofloxacina, izomerul L activ al ofloxacinei, este un agent antibacterian de tip fluorochinolona, care inhiba topoizomerazele bacteriene de tip II – ADN-giraza si topoizomeraza IV. Levofloxacina vizeaza preferential ADN-giraza in bacteriile Gram-negative si topoizomeraza IV in bacteriile Gram-pozitive.

Spectrul de activitate impotriva patogenilor oculari include microorganismele Gram-pozitive aerobe (de exemplu: S. aureus MSSA, S. pyogenes, S. pneumoniae, streptococii din grupul viridans), bacteriile Gram-negative aerobe (de exemplu: materialele izolate comunitare de E. coli, H. influenzae,

M. catarrhalis, P. aeruginosa), alte microorganisme (de exemplu, Chlamydia trachomatis).

Mecanisme de rezistenta

Rezistenta bacteriana la levofloxacina se poate dezvolta in principal din cauza a doua mecanisme principale, mai exact, reducerea concentratiei intrabacteriene a medicamentului sau modificarile de la nivelul enzimelor tinta ale medicamentului. Modificarea locatiei tinta rezulta din mutatiile din genele cromozomiene care codeaza ADN-giraza (gyrA si gyrB) si topoizomeraza IV (parC si parE; grlA si grlB din Staphylococcus aureus). Rezistenta cauzata de concentratia intrabacteriana redusa a medicamentului este cauzata fie de porinele modificate ale membranei externe (OmpF), ducand la un nivel redus de patrundere a fluorochinolonelor in bacteriile Gram-negative, fie de pompele de eflux. Rezistenta mediata prin eflux a fost descrisa in pneumococi (PmrA), stafilococi (NorA), bacteriile anaerobe si Gram-negative. In cele din urma, rezistenta la chinolone mediata prin plasmide (stabilita de gena qnr) a fost raportata in cazul Klebsiella pneumoniae si E.coli.

Rezistenta incrucisata

Poate aparea rezistenta incrucisata intre fluorochinolone. Mutatiile singulare pot sa nu duca la rezistenta clinica, insa, in general, mai multe mutatii duc la rezistenta clinica in cazul tuturor medicamentelor din clasa fluorochinolonelor. Porinele modificate ale membranei externe si sistemele de eflux pot sa aiba o specificitate mare de substrat, vizand mai multe clase de agenti antibacterieni si ducand la rezistenta multipla.

Criterii de interpretare a testarii susceptibilitatii Nu exista criterii de interpretare

Dexametazona:
Mecanism de actiune:

Corticosteroizii, cum este dexametazona, suprima moleculele de adeziune celulara endoteliala vasculara, ciclooxigenaza I sau II si exprimarea citokinei. Aceasta actiune culmineaza intr-o exprimare redusa a mediatorilor proinflamatori si in suprimarea adeziunii leucocitelor circulante la endoteliul vascular, prevenind astfel migrarea acestora in tesutul ocular inflamat. Dexametazona a marcat activitatea antiinflamatoare cu activitate mineralcorticoida redusa, in comparatie cu alti steroizi, si este unul dintre cei mai puternici agenti antiinflamatori.

Eficacitate clinica:

Eficacitatea Ducressa a fost investigata intr-un studiu controlat, pentru a evalua non-inferioritatea Ducressa comparativ cu un tratament standard cu formula comerciala picaturi oculare cu tobramicina (0,5%) si dexametazona (0,1%) pentru prevenirea si tratarea inflamatiei si prevenirea infectiei asociate cu operatia de cataracta la adulti. Investigatorul responsabil cu evaluarea parametrilor studiului a fost privat de informatiile privind alocarea tratamentului. Pacientii care au avut o operatie de cataracta reusita, fara complicatii, au fost tratati cu picaturi oculare Ducressa, 1 picatura de 4 ori pe zi, timp de 7 zile, iar apoi cu picaturi oculare cu dexametazona 0,1%, 1 picatura de 4 ori pe zi, timp de inca 7 zile sau cu medicamentul de referinta – picaturi oculare cu tobramicina + dexametazona, 1 picatura de 4 ori pe zi, timp de 14 zile.

Datele de eficacitate au fost disponibile pentru 395 de pacienti carora li s-a administrat Ducressa si pentru 393 de pacienti carora li s-a administrat medicamentul de referinta, dupa operatia de cataracta. Dupa 14 zile de tratament, proportia dintre pacientii fara semne de inflamare (criteriul de evaluare primar al studiului) din grupul de pacienti tratati cu Ducressa urmat de grupul cu dexametazona si pacientii din grupul care au primit tratament cu tobramicina + dexametazona a fost de 95,19% comparativ cu 94,91% respectiv. Diferenta dintre cele doua proportii a fost de 0,0028 (95% interval de incredere: [-0,0275; 0,0331]), valoare care demonstreaza non-inferioritatea testului comparativ cu schema de tratament de referinta. Nu s-a raportat niciun caz de endoftalmita in timpul studiului pentru niciunul dintre grupuri. Semnele de inflamatie a camerei anterioare au lipsit din bratul Ducressa in masura de 73,16% din pacienti in ziua 4 si in masura de 85,57% din pacienti din ziua 8 dupa operatie.

In cazul bratului de tobramicina + dexametazona, semnele de inflamatie a camerei anterioare au lipsit in masura de 76,84% din pacienti in ziua 4 si in masura de 86,77% din pacienti in ziua 8. Hiperemia conjunctivala era deja absenta in ziua 4 la 85,75% din pacientii din bratul de tratament cu Ducressa comparativ cu 82,19% din pacientii din bratul de tratament cu tobramicina + dexametazona, respectiv. Profilul de siguranta a fost similar in ambele grupuri.

Copii si adolescenti

Agentia Europeana a Medicamentelor a suspendat temporar obligatia de depunere a rezultatelor studiilor efectuate cu Ducressa pentru toate subseturile pentru copii si adolescenti, privind prevenirea si tratarea inflamatiei si prevenirea infectiilor asociate cu operatia de cataracta (vezi pct. 4.2 pentru informatii privind utilizarea la copii si adolescenti).

Proprietati farmacocinetice
Instilarea oculara a Ducressa duce la absorbtia ambelor substante active in tesutul ocular si, intr-o masura mai mica, in circulatia sistemica.

Dupa instilarea oculara la iepuri, concentratiile de levofloxacina din plasma au crescut odata cu doza, atat dupa administrarea singulara, cat si dupa administrarea repetata. In plasma, sunt masurate nivelurile reduse de dexametazona fosfat de sodiu. De fapt, dexametazona fosfat de sodiu este metabolizata rapid in vivo la dexametazona, metabolitul activ. Expunerea la dexametazona creste odata cu doza si, dupa doze repetate, este evidenta o acumulare minora de levofloxacina si dexametazona. Atat nivelul de levofloxacina, cat si cel de dexametazona, din tesuturile oculare (umoarea apoasa, corneea si conjunctiva) sunt mai mari decat concentratiile maxime din plasma dupa doza unica si dozele repetate. In special, dupa 28 de zile de tratament, concentratiile de levofloxacina si dexametazona din tesuturile oculare sunt de 50 pana la 100 de ori mai mari si, respectiv, de 3 pana la 4 ori mai mari decat valoarea Cmax din plasma.

O suta douazeci si cinci de pacienti care au trecut printr-o operatie de cataracta au fost randomizati in 3 grupuri: levofloxacina, dexametazona si Ducressa. O picatura din fiecare medicament a fost administrata cu 90 si 60 de minute inainte de paracenteza linguala. Media valorilor observate pentru concentratia de levofloxacina a fost egala cu 711,899 ng/ml (95% interval de incredere: 595,538; 828,260) in grupul Ducressa comparativ cu 777,307 ng/ml (95% interval de incredere: 617,220; 937,394) cand s-a administrat numai levofloxacina. Concentratiile de levofloxacina din umoarea apoasa sunt cu mult peste concentratiile inhibitorii minime pentru patogenii oculari in spectrul de activitate al levofloxacinei.

Cand s-a administrat Ducressa, dexametazona a atins concentratia de 11,774 ng/ml in umoarea apoasa (95% interval de incredere: 9,812; 13,736) comparativ cu 16,483 ng/ml (95% CI: 13,736; 18,838) cand s-a administrat numai dexametazona.

Atat levofloxacina, cat si dexametazona sunt eliminate prin urina.

Date preclinice de siguranta
Studiile de toxicitate oculara in cazul dozelor repetate cu combinatia de levofloxacina/dexametazona in doza fixa de pana la 28 de zile la iepuri au raportat toxicitati sistemice care pot fi atribuite efectelor farmacologice exagerate ale dexametazonei (necroza celulara tubulara focala si glomerulopatie cu necroza si/sau depuneri hialine in rinichi, hipertrofie hepatica cu incluzii hialine intracelulare si necroza unicelulara, atrofia cortexului glandelor suprarenale si reduceri la nivelul limfocitelor din cauza atrofiei splinei, timusului si nodulilor limfatici).

Astfel de efecte au fost observate numai la expuneri mai mari de 3 ori decat doza maxima recomandata la nivel ocular uman, indicand astfel o relevanta mica in utilizarea clinica.

In studiile la animale, s-a aratat ca inhibitorii girazei cauzeaza tulburari articulare din cauza sustinerii greutatii. La fel ca in cazul altor fluorochinolone, levofloxacina a aratat efecte asupra cartilajului (chisturi si cavitati) la sobolani si caini, dupa doze orale ridicate.

Genotoxicitate si carcinogenicitate

Dexametazona si levofloxacina nu au prezentat un potential genotoxic sau carcinogenic relevant clinic.

Toxicitate reproductiva:

Levofloxacina nu a influentat fertilitatea si a afectat dezvoltarea embrio-fetala la animale numai in cazul expunerilor considerabil excesive in raport cu cele care se ating prin doza terapeutica oculara recomandata la oameni. Administrarea toxica si sistemica a dexametazonei a afectat fertilitatea la masculi si femele si a indus efecte teratogenice, inclusiv palat despicat, intarzierea dezvoltarii intrauterine si mortalitatea fetala. S-a observat, de asemenea, toxicitatea perinatala si postnatala a dexametazonei.

Potential fototoxic:

Studiile efectuate la soareci, dupa administrarea dozei pe cale orala si intravenoasa, au aratat ca levofloxacina prezinta o activitate fototoxica numai in doze foarte ridicate.