Enalapril LPH 10mg, 30 comprimate, Labormed

Enalapril LPH este indicat in:

- Hipertensiune arteriala esentiala in toate stadiile evolutive;

Hipertensiune arteriala renovasculara (cu exceptia cazurilor de stenoza de artera renala bilaterala sau pe rinichi unic functional);

Insuficienta cardiaca congestiva (eventual in asociere cu diuretice si digitalice); disfunctie ventriculara stanga asimptomatica sau dupa infarct miocardic acut (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 si 5.1).

Dozaj
Hipertensiune arteriala esentiala: initial 5 - 20 mg maleat de enalapril, in functie de gradul hipertensiunii arteriale, de afectiunile asociate si de tratamentele concomitente, in priza unica, zilnic. In hipertensiunea arteriala usoara, doza recomandata initial este de 5-10 mg maleat de enalapril in priza unica, zilnic. Pentru celelalte stadii ale hipertensiunii arteriale, doza initiala recomandata este de 20 mg maleat de enalapril in priza unica, zilnic. Doza uzuala de intretinere este de 20 mg maleat de enalapril in priza unica, zilnic. Doza poate fi crescuta treptat in functie de raspunsul terapeutic, fara a depasi 40 mg maleat de enalapril pe zi. In conditiile asocierii cu diuretice si in hipertensiunea arteriala renovasculara, doza recomandata initial este de 5 mg maleat de enalapril in priza unica, zilnic sau mai putin, ulterior doza poate fi crescuta treptat, in functie de raspunsul terapeutic (vezi pct. 4.3, 4.4, 4.5 si 5.1); doza uzuala de intretinere este de 20 mg maleat de enalapril in priza unica, zilnic.

In insuficienta renala dozele se adapteaza in functie de clearance-ul creatininei.

*Enalaprilul este hemodializabil; in ziua hemodializei se va administra o doza de 2,5 mg maleat de enalapril, iar in zilele in care bolnavul nu este supus hemodializei doza va fi adaptata in functie de valorile tensiunii arteriale.

In insuficienta cardiaca: initial 2,5 mg maleat de enalapril pe zi in priza unica; daca este necesar doza poate fi marita treptat (in 2 - 4 saptamani); doza de intretinere recomandata este de 20 mg maleat de enalapril pe zi, in 1 - 2 prize. Doza maxima este de 40 mg/zi, administrata in doua prize.

Comprimatele se administreaza oral indiferent de aportul concomitent de alimente.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la enalapril sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Edem angioneurotic determinat de un inhibitor al enzimei de conversie sau edem angioneurotic idiopatic in antecedente.

Sarcina si alaptare.

Administrarea concomitenta a Enalapril LPH cu medicamente care contin aliskiren este contraindicata la pacientii cu diabet zaharat sau insuficienta renala (RFG mai mic de 60 ml/min si 1,73 m2) (vezi pct. 4.5 si 5.1).

Atentionari
Hipotensiune arteriala simptomatica

Hipotensiunea arteriala simptomatica a fost rar intalnita la pacientii cu hipertensiune arteriala necomplicata. Este mai probabil ca hipotensiunea arteriala sa apara la pacientii hipertensivi tratati cu enalapril daca acestia prezinta hipovolemie, de exemplu prin tratament diuretic, regim hiposodat, dializa, diaree sau varsaturi (vezi pct. 4.5 si 4.8). La pacientii cu insuficienta cardiaca, cu sau fara insuficienta renala asociata, s-a observat aparitia hipotensiunii arteriale simptomatice. Aceasta este mai probabila in caz de insuficienta cardiaca avansata care necesita doze mari de diuretice de ansa si este insotita de hiponatremie si insuficienta renala. La acesti pacienti tratamentul trebuie inceput sub supraveghere medicala si este necesara supravegherea stricta ori de cate ori este crescuta doza de enalapril sau de diuretice. Este necesara o supraveghere atenta si

in cazul pacientilor cu cardiopatie ischemica sau afectiuni cerebrovasculare, la care o scadere exagerata a tensiunii arteriale poate duce la infarct miocardic sau accident vascular cerebral.

Daca apare hipotensiune arteriala, pacientul trebuie asezat in pozitie orizontala si, daca este necesar, se va administra o perfuzie intravenoasa cu solutie izotona de clorura de sodiu. Un raspuns hipotensiv tranzitor nu constituie o contraindicatie pentru continuarea tratamentului, care se poate face de obicei fara dificultate imediat ce tensiunea arteriala a crescut prin corectarea volemiei.

La unii pacienti cu insuficienta cardiaca care au tensiune arteriala normala sau scazuta, enalaprilul poate determina o scadere suplimentara a tensiunii arteriale sistemice. Acest efect este previzibil si de obicei nu reprezinta un motiv de intrerupere a tratamentului. Daca hipotensiunea devine simptomatica, poate fi necesara reducerea dozei si/sau intreruperea diureticului si/sau a tratamentului cu enalapril.

Stenoza aortica/Cardiomiopatie hipertrofica

Ca si in cazul altor vasodilatatoare, inhibitorii enzimei de conversie trebuie administrati cu prudenta la pacientii cu obstructie la nivelul camerei de ejectie a ventriculului stang.

Afectarea functiei renale

Hipotensiunea arteriala care urmeaza inceperii tratamentului cu inhibitori ai enzimei de conversie poate determina agravarea insuficientei renale.

La pacientii cu insuficienta renala poate fi necesara reducerea dozelor sau/si administrarea la intervale mai mari (vezi pct. 4.2). In aceasta situatie au fost semnalate cazuri de insuficienta renala acuta, obisnuit reversibila.

La unii pacienti cu stenoza bilaterala a arterelor renale sau stenoza arterei renale pe rinichi unic, se produc cresteri ale ureei si ale creatininei plasmatice, de aceea inhibitorii enzimei de conversie sunt de regula contraindicati. Atunci cand s-a administrat enalapril concomitent cu un diuretic, unii pacienti fara nicio afectiune renala aparenta preexistenta, au prezentat cresteri ale ureei si ale creatininei plasmatice, de obicei minore si tranzitorii. In acest caz poate fi necesara reducerea dozei si/sau intreruperea diureticului si/sau a tratamentului cu enalapril.

Hipersensibilitate/edem angioneurotic

La pacientii tratati cu inhibitori ai enzimei de conversie, inclusiv enalapril, s-au raportat rare cazuri de edem angioneurotic al fetei, al extremitatilor, al buzelor, al limbii, al glotei si/sau al laringelui. Acestea pot sa apara in orice moment pe durata tratamentului. In astfel de cazuri, tratamentul cu enalapril trebuie intrerupt imediat si pacientul trebuie monitorizat corespunzator pana la disparitia completa a simptomelor. In situatiile in care edemul s-a localizat la fata sau la buze, fenomenele s-au remis de obicei fara tratament, desi antihistaminicele au fost utile pentru atenuarea simptomelor.

Edemul angioneurotic asociat cu edem laringian poate fi letal. Cand sunt interesate limba, glota sau laringele, cu pericol de obstructie a cailor respiratorii, trebuie instituit prompt un tratament adecvat care poate include solutie de adrenalina 1:1000 injectata subcutanat (0,3 ml pana la 0,5 ml) si/sau masuri care sa asigure permeabilitatea cailor aeriene.

Pacientii cu antecedente de edem angioneurotic fara legatura cu tratamentul cu inhibitori ai enzimei de conversie pot prezenta un risc crescut de edem angioneurotic (vezi pct. 4.3).

Reactii anafilactoide in timpul desensibilizarii fata de hymenoptere

Pacientii tratati cu inhibitori ai enzimei de conversie in timpul desensibilizarii fata de veninul de hymenoptere pot prezenta rareori reactii anafilactoide care pun viata in pericol. Aceste reactii pot fi evitate prin intreruperea temporara a administrarii inhibitorilor enzimei de conversie inaintea fiecarei desensibilizari.

Pacienti hemodializati

La pacientii dializati si tratati simultan cu un inhibitor al enzimei de conversie au fost raportate reactii anafilactoide mai ales cand se utilizeaza membrane de permeabilitate mare. La acesti pacienti se recomanda utilizarea altor tipuri de membrane de dializa sau a altor clase de medicamente antihipertensive.

Tuse

Inhibitorii enzimei de conversie pot determina tuse. In mod caracteristic tusea este neproductiva, persistenta si dispare la intreruperea tratamentului. La stabilirea diagnosticului diferential al tusei trebuie avuta in vedere si posibilitatea determinarii acesteia de catre inhibitorii enzimei de conversie.

Chirurgie/anestezie

La pacientii supusi unor interventii chirurgicale majore sau in timpul anesteziei cu medicamente care determina hipotensiune arteriala, enalaprilul blocheaza formarea angiotensinei II secundara eliberarii compensatorii de renina.

Daca apare hipotensiune arteriala si se considera ca este datorata acestui mecanism, aceasta se poate corecta prin expansiune volemica.

Potasiul plasmatic

Inhibitorii enzimei de conversie pot provoca hiperkaliemie datorita scaderii secretiei de aldosteron; hiperkaliemia este favorizata de restrictia severa de sodiu, insuficienta cardiaca, diabetul zaharat si medicamentele care favorizeaza retinerea de potasiu. (vezi pct. 4.5).

La pacientii cu insuficienta hepatica eficacitatea enalaprilului poate fi scazuta datorita incapacitatii de transformare metabolica in enalaprilat activ.

Blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina-aldosteron (SRAA)

Exista dovezi ca administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, a blocantilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului creste riscul de aparitie a hipotensiunii arteriale, hiperkaliemiei si de diminuare a functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta). Prin urmare, nu este recomandata blocarea dubla a SRAA prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, a blocantilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului (vezi pct. 4.5 si 5.1).

Daca terapia de blocare dubla este considerata absolut necesara, aceasta trebuie administrata numai sub supravegherea unui medic specialist si cu monitorizarea atenta si frecventa a functiei renale, a valorilor electrolitilor si a tensiunii arteriale.

Inhibitorii ECA si blocantii receptorilor angiotensinei II nu trebuie utilizati concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.

Enalapril LPH contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Copii

Nu au fost stabilite siguranta si eficacitatea inhibitorilor enzimei de conversie la copii.

Interactiuni
Tratamentul antihipertensiv

Utilizarea concomitenta a de enalapril si alte medicamente antihipertensive are efect aditiv.

Potasiul plasmatic

In studiile clinice, concentratia plasmatica a potasiului s-a mentinut de obicei in limite normale. La pacientii hipertensivi tratati cu enalapril in monoterapie timp de pana la 48 de saptamani s-a observat o crestere medie a concentratiei plasmatice a potasiului de aproximativ 0,2 mEq/l. La pacientii tratati cu enalapril si un diuretic tiazidic, pierderea de potasiu datorata diureticului a fost de obicei atenuata de efectul enalaprilului.

Daca enalaprilul se administreaza concomitent cu un diuretic care determina pierdere de potasiu, hipokaliemia indusa de diuretic poate fi ameliorata.

Factorii de risc pentru aparitia hiperkaliemiei includ insuficienta renala, diabet zaharat si utilizare concomitenta de diuretice care economisesc potasiu (de exemplu spironolactona, triamteren sau amilorid), de suplimente de potasiu sau substituenti de sare de bucatarie care contin potasiu.

Utilizarea suplimentelor de potasiu, a diureticelor care economisesc potasiu sau a substituentilor de sare de bucatarie care contin potasiu, mai ales la pacientii cu functie renala alterata, poate determina cresterea semnificativa a potasiului plasmatic.

Daca se considera indicata utilizarea concomitenta a medicamentelor mai sus mentionate, se impune prudenta la utilizarea lor si monitorizarea frecventa a concentratiei plasmatice a potasiului.

Litiul plasmatic

Ca si in cazul altor medicamente care elimina sodiu, clearance-ul litiului poate fi redus.

De aceea, in cazul in care se administreaza saruri de litiu, concentratia plasmatica a litiului trebuie monitorizata cu atentie.

Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene

La unii pacienti cu functie renala afectata tratati cu medicamente antiinflamatoare nesteroidiene, administrararea concomitenta cu inhibitori ai enzimei de conversie poate determina deteriorarea functiei renale. Acest efect este de obicei reversibil.

Datele provenite din studii clinice au evidentiat faptul ca blocarea dubla a sistemului renina-angiotensina- aldosteron (SRAA), prin administrarea concomitenta a inhibitorilor ECA, a blocantilor receptorilor angiotensinei II sau a aliskirenului, este asociata cu o frecventa mai mare a reactiilor adverse, cum sunt hipotensiunea arteriala, hiperkaliemia si diminuarea functiei renale (inclusiv insuficienta renala acuta), comparativ cu administrarea unui singur medicament care actioneaza asupra SRAA (vezi pct. 4.3, 4.4 si 5.1).

Sarcina
Nu se recomanda folosirea enalaprilului in sarcina. Daca in timpul tratamentului survine o sarcina, administrarea de enalapril trebuie intrerupta cat mai curand posibil. Inhibitorii enzimei de conversie pot determina morbiditate si mortalitate fetala si neo-natala atunci cand sunt administrati in timpul trimestrelor doi si trei de sarcina. Utilizarea inhibitorilor enzimei de conversie pe parcursul acestei perioade s-a insotit de afectare fetala si neonatala incluzand hipotensiune arteriala, insuficienta renala, hiperkaliemie si/sau hipoplazie craniana a nou-nascutului. S-a mai raportat oligohidramnios datorat probabil scaderii functiei renale fetale, care poate determina contracturi ale membrelor, deformari cranio-faciale si hipoplazie pulmonara. Daca se utilizeaza enalapril, pacienta trebuie informata asupra riscului potential pentru fat.

Aceste efecte adverse asupra embrionului si fatului nu sunt determinate probabil de expunerea la inhibitorii enzimei de conversie exclusiv in primul trimestru de sarcina.

Nou-nascutii ai caror mame au luat enalapril trebuie supravegheati indeaproape pentru hipotensiune arteriala, oligurie si hiperkaliemie. Enalaprilul, care traverseaza placenta, este indepartat cu oarecare succes din circulatia neo-natala prin dializa peritoneala, iar teoretic poate fi indepartat prin exsanguinotransfuzie.

Enalaprilul si enalaprilatul sunt secretati in laptele matern in cantitati foarte mici. In general, inhibitorii enzimei de conversie sunt contraindicati in timpul alaptarii.

Condus auto
Enalaprilul poate avea influenta asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje (poate determina confuzie, vertij).

Reactii adverse
S-a demonstrat ca enalaprilul este in general bine suportat. In studiile clinice, incidenta globala a reactiilor adverse nu a fost mai mare la cei tratati cu enalapril comparativ cu cei carora li s-a administrat placebo.

In cea mai mare parte, reactiile adverse au fost usoare si tranzitorii si nu au necesitat intreruperea tratamentului.

Reactiile adverse cel mai frecvent raportate au fost vertijul si cefaleea. La 2 3 % dintre pacienti s-au raportat oboseala si astenie. Alte reactii adverse au aparut la mai putin de 2 % dintre pacienti si au inclus: hipotensiune arteriala, hipotensiune arteriala ortostatica, sincopa, greata, diaree, crampe musculare, eruptii cutanate si tuse.

Mai putin frecvent s-au raportat disfunctie renala, insuficienta renala si oligurie.

Hipersensibilitate/Edem angioneurotic

Rareori au fost raportate cazuri de edem angioneurotic al fetei, al extremitatilor, al buzelor, al limbii, al glotei si/sau al laringelui (vezi pct. 4.4).

Reactii adverse care au aparut foarte rar, cuprind:

Tulburari cardiace: infarct miocardic, durere toracica, palpitatii, tulburari de ritm, angina pectorala. Tulburari vasculare: accident vascular cerebral posibil secundar hipotensiunii arteriale marcate la pacientii cu risc mare (vezi pct. 4.4), sindrom Raynaud.

Tulburari gastro-intestinale: ileus, pancreatita, insuficienta hepatica, hepatita (hepatocelulara sau colestatica), icter, dureri abdominale, varsaturi, tulburari dispeptice, constipatie, anorexie, stomatita.

Tulburari ale sistemului nervos si tulburari psihice: depresie, confuzie, somnolenta, insomnie, nervozitate, parestezii, vertij, anomalii ale perioadei de vis.

Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale: infiltrate pulmonare, bronhospasm/astm bronsic, dispnee, rinoree, faringite si disfonie.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat: transpiratii abundente, eritem multiform, dermatita exfoliativa, sindrom Stevens-Johnson, necroliza epidermica toxica, pemfigus, prurit, urticarie, alopecie.

Alte reactii adverse: impotenta, bufeuri, modificari ale sensibilitatii gustative, tinitus, glosita, vedere neclara.

S-a raportat un complex de simptome care poate include: febra, serozita, vasculita, mialgii/miozita, artralgii/artrita, anticorpi antinucleari prezenti, VSH crescut, eozinofilie si leucocitoza. Pot sa apara eruptii cutanate, fotosensibilitate sau alte manifestari cutanate.

Modificari ale testelor de laborator

Administrarea de enalapril a fost insotita rareori de modificari cu importanta clinica ale parametrilor standard de laborator. Au fost observate cresteri ale ureei sanguine si ale creatininei plasmatice, precum si cresteri ale enzimelor hepatice si/sau ale bilirubinei plasmatice, hiperkaliemie si hiponatremie. Acestea sunt de obicei reversibile la intreruperea tratamentului cu enalapril. Au fost raportate scaderi ale hemoglobinei si ale hematocritului.

De la introducerea in terapeutica, s-a raportat un numar redus de cazuri de neutropenie, trombocitopenie, depresie a maduvei hematogene si agranulocitoza; relatia de cauzalitate cu enalapril nu a putut fi exclusa.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj
Exista putine date disponibile in ceea ce priveste supradozajul la om. Simptomele cele mai importante care au fost raportate pana in prezent, sunt hipotensiune arteriala marcata care apare la aproximativ 6 ore de la administrarea comprimatelor si stare de stupoare. Dupa ingestia a 300 mg, respectiv 440 mg enalapril s-au inregistrat concentratii plasmatice ale enalaprilatului de 100 ori, respectiv de 200 de ori mai mari decat cele observate dupa administrarea dozelor terapeutice.

Tratamentul recomandat in supradozaj este perfuzie intravenoasa de solutie salina izotona. Poate fi benefica administrarea unei perfuzii cu angiotensina II in cazul in care aceasta este disponibila. Daca ingestia este recenta, se provoaca varsaturi. Enalaprilatul poate fi indepartat din circulatie prin hemodializa (vezi pct. 4.4).

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: produse active pe sistemul renina-angiotensina, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei, codul ATC: C09AA02

Enalaprilul este un derivat a doi aminoacizi, L-alanina si L-prolina sub forma de maleat.

Enzima de conversie a angiotensinei (ECA) este o peptidil-dipeptidaza care catalizeaza transformarea angiotensinei I in angiotensina II ca substanta activa presoare.

Dupa absorbtie, enalaprilul este hidrolizat in enalaprilat, care inhiba ECA.

Inhibarea ECA determina scaderea angiotensinei II din plasma avand drept consecinta efectul vasodilatator si scaderea secretiei de aldosteron. Diminuarea nivelului plasmatic al angiotensinei II determina cresterea activitatii reninei plasmatice ca urmare a indepartarii mecanismului feed-back negativ de eliberare a reninei. ECA este identica cu kininaza II, responsabila de degradarea bradikininei.

De aceea, enalaprilul poate favoriza acumularea de bradikinina o peptida vasodilatatoare activa. Rolul bradikininei in efectele terapeutice ale enalaprilului ramane a fi definit.

Desi se considera ca mecanismul prin care enalaprilul reduce tensiunea arteriala este in principal supresia sistemului renina-angiotensina-aldosteron cu rol major in reglarea tensiunii arteriale, enalaprilul are actiune antihipertensiva chiar in hipertensiunea cu nivele scazute de renina.

Administrarea de enalapril la pacientii cu hipertensiune arteriala determina reducerea tensiunii arteriale atat in clinostatism cat si in ortostatism, fara o crestere semnificativa a frecventei cardiace.

Aparitia hipotensiunii simptomatice posturale nu este frecventa. La unii pacienti, obtinerea unei reduceri optime a tensiunii arteriale poate necesita cateva saptamani de tratament.

Intreruperea brusca a tratamentului cu enalapril nu a fost asociata cu o crestere rapida a tensiunii arteriale. Inhibitia eficace a activitatii ECA apare de obicei la 2-4 ore dupa administrarea orala a unei doze unice de enalapril. Debutul efectului antihipertensiv apare de obicei la o ora si este maxim la 4-6 ore de la administrare. Durata efectului este dependenta de doza. La dozele recomandate, s-a dovedit ca efectele antihipertensive si hemodinamice au fost mentinute timp de cel putin 24 de ore.

In studiile de hemodinamica efectuate la pacienti cu hipertensiune arteriala esentiala, reducerea tensiunii arteriale a fost insotita de o reducere a rezistentei arteriale periferice cu cresterea debitului cardiac si modificari minime sau nule ale frecventei cardiace. Dupa administrarea de enalapril, s-a observat cresterea fluxului sanguin renal; rata de filtrare glomerulara a ramas neschimbata. Nu s-a semnalat retentie de sodiu sau de apa. Totusi, la pacientii cu rata de filtrare glomerulara scazuta inainte de tratament, aceasta a crescut de obicei.

In studii clinice efectuate pe termen scurt la pacienti diabetici si non-diabetici cu afectiuni renale, dupa administrarea de enalapril s-a observat scaderea albuminuriei, a excretiei urinare de IgG si a proteinelor urinare totale.

Modificarile hemodinamice observate in cursul terapiei intravenoase cu enalaprilat sunt similare cu cele observate dupa administrarea orala de maleat de enalapril.

Atunci cand se administreaza impreuna cu diuretice tiazidice, efectele enalaprilului de reducere a tensiunii arteriale sunt cel putin aditive. Enalaprilul poate reduce sau preveni dezvoltarea hipokaliemiei indusa de tiazide.

Tratamentul cu enalapril a fost asociat cu efecte favorabile asupra fractiunilor lipoproteice plasmatice si cu efect favorabil asupra concentratiei colesterolului total sau neinfluentarea acestuia.

In studiile clinice proprietatile cardioprotectoare ale enalaprilului au fost demonstrate prin efectele benefice asupra sperantei de viata si incetinirea evolutiei insuficientei cardiace la pacientii cu insuficienta cardiaca simptomatica; intarzierea dezvoltarii insuficientei cardiace simptomatice la pacientii asimptomatici cu disfunctie ventriculara stanga; prevenirea afectiunilor ischemice coronariene la pacientii cu disfunctie ventriculara stanga, in special reducerea incidentei infarctului miocardic si reducerea spitalizarii datorate anginei pectorale instabile.

Doua studii extinse, randomizate, controlate (ONTARGET (ONgoing Telmisartan Alone and in combination with Ramipril Global Endpoint Trial/Studiu cu criteriu final global de evaluare, efectuat cu telmisartan administrat in monoterapie sau in asociere cu ramipril) si VA NEPHRON-D (The Veterans Affairs Nephropathy in Diabetes/Evaluare a nefropatiei din cadrul diabetului zaharat, efectuata de Departamentul pentru veterani)) au investigat administrarea concomitenta a unui inhibitor al ECA si a unui blocant al receptorilor angiotensinei II.

ONTARGET este un studiu efectuat la pacientii cu antecedente de afectiune cardiovasculara sau cerebrovasculara sau cu diabet zaharat de tip 2, insotite de dovezi ale afectarii de organ. VA NEPHRON-D este un studiu efectuat la pacientii cu diabet zaharat de tip 2 si nefropatie diabetica.

Aceste studii nu au evidentiat efecte benefice semnificative asupra rezultatelor renale si/sau cardiovasculare sau asupra mortalitatii, in timp ce s-a observat un risc crescut de hiperkaliemie, afectare renala acuta si/sau hipotensiune arteriala, comparativ cu monoterapia. Date fiind proprietatile lor farmacodinamice similare, aceste rezultate sunt relevante, de asemenea, pentru alti inhibitori ai ECA si blocanti ai receptorilor angiotensinei II.

Prin urmare, inhibitorii ECA si blocantii receptorilor angiotensinei II nu trebuie administrati concomitent la pacientii cu nefropatie diabetica.

ALTITUDE (Aliskiren Trial in Type 2 Diabetes Using Cardiovascular and Renal Disease Endpoints/Studiu efectuat cu aliskiren, la pacienti cu diabet zaharat de tip 2, care a utilizat criterii finale de evaluare in boala cardiovasculara sau renala) este un studiu conceput sa testeze beneficiul adaugarii aliskiren la un tratament standard cu un inhibitor al ECA sau un blocant al receptorilor de angiotensina II la pacientii cu diabet zaharat de tip 2 si afectiune renala cronica, afectiune cardiovasculara sau ambele. Studiul a fost incheiat prematur din cauza unui risc crescut de aparitie a evenimentelor adverse. Decesul si accidentul vascular cerebral din cauze cardiovasculare au fost mai frecvente numeric in cadrul grupului in care s-a administrat aliskiren, decat in cadrul grupului in care s-a administrat placebo, iar evenimentele adverse si evenimentele adverse grave de interes (hiperkaliemie, hipotensiune arteriala si afectarea functiei renale) au fost raportate mai frecvent in cadrul grupului in care s-a administrat aliskiren decat in cadrul grupului in care s-a administrat placebo.

Proprietati farmacocinetice
Enalaprilul administrat oral este absorbit rapid, concentratiile plasmatice maxime de enalapril fiind atinse intr-o ora. Pe baza cantitatii regasite in urina, proportia absorbtiei enalaprilului administrat oral este de aproximativ 60%.

Dupa absorbtie, enalaprilul este hidrolizat rapid si metabolizat in mare parte cu formare de enalaprilat, un inhibitor puternic al enzimei de conversie a angiotensinei. Concentratiile plasmatice maxime de enalaprilat apar la aproximativ 4 ore dupa o doza orala de enalapril. Excretia enalaprilatului este in principal renala. Timpul mediu de injumatatire al enalaprilatului, la administrare repetata, in conditiile starii de echilibru, este de 11 ore. Absorbtia enalaprilului administrat oral nu este influentata de prezenta alimentelor.

Legarea de proteinele plasmatice se face in proportie de 50 - 60% si nu este probabil importanta pentru comportarea farmacocinetica.

Studiile efectuate la caini indica faptul ca enalaprilul traverseaza putin/deloc bariera hematoencefalica; enalaprilatul nu traverseaza bariera hematoencefalica.

Cu exceptia conversiei la enalaprilat, nu exista dovezi sugestive pentru o metabolizare semnificativa a enalaprilului.

Excretia enalaprilatului este predominant renala. Principalii compusi din urina sunt enalaprilatul, reprezentand aproximativ 40% din doza si enalaprilul ca atare.

Enalaprilatul poate fi indepartat din circulatia generala prin hemodializa.

Date preclinice de siguranta
Studii efectuate la soarece si sobolan cu doze de 150, respectiv 300 de ori mai mari decat cele terapeutice pentru om, nu au evidentiat efecte carcinogene.

Nu au fost semnalate reactii adverse asupra functiei de reproducere.