Indicatii
Extraveral este indicat numai la adulti, pentru tratamentul de scurta durata al:
- tulburarilor usoare de somn, datorita continutului de extract uscat de valeriana,
- tulburarilor minore de anxietate,
- hiperexcitabilitatii nervoase.
Fenobarbitalul nu este indicat in tratamentul insomniei.
Dozaj
Doze Adulti
In stari de nervozitate si anxietate: doza recomandata este de un comprimat de 3 ori pe zi, inainte de masa.
In tulburari usoare de somn: doza recomandata este de 1-2 comprimate seara, inainte de culcare.
Mod de administrare
Medicamentul se administreaza pe cale orala.
Tratamentul nu trebuie sa depaseasca 2 saptamani, din cauza posibilitatii de scadere a eficacitatii medicamentului dupa aceasta perioada.
Contraindicatii
Contraindicatii absolute
- Hipersensibilitate la extract uscat de valeriana, fenobarbital, alte barbiturice sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
- Insuficienta respiratorie severa. Porfirie.
- Copii.
- Insuficienta hepatica grava. Insuficienta renala grava. Sarcina si alaptare.
- Tratament concomitent cu saquinavir, ifosfamida (vezi pct. 4.5).
- Contraindicatii relative Alcool etilic.
- Estroprogestative si progestative utilizate ca metode de contraceptie (vezi pct. 4.5).
Atentionari
La varstnici, la pacientii cu alcoolism cronic si la pacientii cu insuficienta renala sau la pacientii cu insuficienta hepatica (este necesara monitorizarea prin intermediul testelor de laborator, din cauza riscului de encefalopatie hepatica) trebuie tinut cont de toxicitatea fenobarbitalului si dozele trebuie reduse. Consumul de bauturi alcoolice este interzis in timpul tratamentului (din cauza potentarii reciproce a efectelor neurologice centrale).
Extraveral nu este indicat in tratamentul epilepsiei.
Administrarea prelungita a fenobarbitalului poate duce la dependenta. In cazul intreruperii tratamentului, doza trebuie scazuta treptat.
Administrarea medicamentului trebuie intrerupta in cazul aparitiei reactiilor de hipersensibilitate, a unor manifestari cutanate sau a insuficientei hepatice.
Reactii adverse cutanate severe
La utilizarea Extraveral s-au raportat reactii adverse cutanate care pun in pericol viata, de tip sindrom Stevens-Johnson (SSJ) si necroliza epidermica toxica (NET).
Pacientii trebuie avertizati asupra semnelor si simptomelor si atent monitorizati pentru aparitia reactiilor cutanate. Cel mai mare risc de aparitie a SSJ sau NET se inregistreaza in primele saptamani de tratament.
Daca apar simptome sau semne de SSJ sau NET (de exemplu eruptie cutanata progresiva, insotita adesea de vezicule sau leziuni la nivelul mucoaselor), tratamentul cu Extraveral trebuie intrerupt.
Cele mai bune rezultate in tratamentul SSJ si NET sunt date de diagnosticul precoce si intreruperea imediata a oricarui medicament suspectat. Intreruperea precoce a administrarii este asociata cu un prognostic mai bun.
In cazul in care pacientul a dezvoltat SSJ sau NET la utilizarea de Extraveral, medicamentul nu trebuie sa mai fie administrat niciodata acelui pacient.
Ideatie si comportament suicidar
La pacientii tratati cu medicamente antiepileptice (cum este fenobarbitalul continut in acest medicament) pentru cateva indicatii, s-au raportat ideatie suicidara si comportament suicidar. O meta-analiza a studiilor clinice randomizate, placebo-controlate, efectuate cu medicamente antiepileptice, s-a evidentiat, de asemenea, un risc usor crescut de aparitie a ideatiei suicidare si comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat aparitia acestui efect nu este cunoscut, iar datele disponibile nu permit excluderea posibilitatii ca valeriana sa prezinte un risc crescut de aparitie a ideatiei suicidare si comportamentului suicidar.
Prin urmare, pacientii trebuie supravegheati pentru identificarea semnelor de ideatie suicidara si comportament suicidar si trebuie avuta in vedere initierea unui tratament adecvat. Pacientilor (si persoanelor care ii ingrijesc) trebuie sa li se recomande sa se adreseze imediat unui medic in cazul aparitiei semnelor de ideatie suicidara sau comportament suicidar.
Copii si adolescenti
Utilizarea Extraveral nu este recomandata la copii cu varsta sub 12 ani, din cauza continutului de valeriana.
Excipient
Extraveral contine lactoza. Pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la galactoza, deficit de lactaza (Lapp) sau sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza nu trebuie sa utilizeze acest medicament.
Interactiuni
Asocieri contraindicate:
Fosfamide (cum este ifosfamida): posibila agravare a neurotoxicitatii, prin cresterea metabolizarii hepatice a ifosfamidei de catre fenobarbital.
Daca fenobarbitalul a fost administrat inainte de chimioterapie, este necesara monitorizarea clinica si ajustarea dozelor de chimioterapic.
Saquinavir: este posibila reducerea eficacitatii, provocata de stimularea enzimatica inductor-mediata a metabolizarii hepatice.
Asocieri nerecomandate:
Alcoolul etilic creste efectul sedativ al fenobarbitalului. Modificarea starii de vigilenta poate face periculoasa conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor. Trebuie evitate bauturile alcoolice si medicamentele care contin alcool etilic.
Estroprogestative si progestative (folosite in scop anticonceptional): diminueaza eficacitatea contraceptivelor prin cresterea metabolizarii hepatice. Se recomanda folosirea unei alte metode contraceptive, in special de tip mecanic.
Ritonavir: posibila diminuare a eficacitatii inhibitorilor de proteaze, din cauza cresterii metabolizarii hepatice.
Asocieri care necesita precautii:
Acidul valproic: creste concentratiile plasmatice ale fenobarbitalului cu aparitia semnelor de supradozaj, ca urmare a inhibarii metabolizarii hepatice a fenobarbitalului, mai ales la copii. In plus, fenobarbitalul scade concetratiile plasmatice ale acidului valproic si creste concentratiile metabolitilor acidului valpropic si ale amoniului, ca urmare a stimularii metabolizarii hepatice de catre fenobarbital.
Este necesara monitorizarea clinica a pacientului in timpul primelor 15 zile de tratament asociat, iar dozele de fenobarbital trebuie scazute imediat ce apar semne clinice de sedare. Trebuie monitorizate concentratiile plasmatice ale celor doua medicamente. In consecinta, pacientii tratati cu aceste doua medicamente trebuie monitorizati cu atentie pentru aparitia semnelor de hiperamoniemie.
Anticoagulante orale: reduce efectul anticoagulantelor orale (prin cresterea catabolizarii hepatice). Se recomanda controlul mai frecvent al timpului de protrombina si al valorilor INR. Dozele anticoagulantelor orale trebuie ajustate in timpul tratamentului cu fenobarbital si inca 8 zile dupa oprirea administrarii sale.
Antidepresive imipraminice: pot diminua eficacitatea Extraveral. Se recomanda prudenta in cazul administrarii concomitente.
Ciclosporina, tacrolimus: prin extrapolarea datelor pentru rifampicina, in timpul tratamentului concomitent scade concentratia plasmatica a medicamentelor imunosupresoare, din cauza cresterii metabolizarii hepatice a acestora. Doza de medicament imunosupresor poate fi crescuta, daca se monitorizeaza concentratiile plasmatice. Doza trebuie redusa dupa intreruperea tratamentului cu inductorul enzimatic.
Corticosteroizi (glucocorticoizi si mineralocorticoizi administrati sistemic): scad concentratia plasmatica si eficacitatea corticosteroizilor, din cauza cresterii metabolizarii hepatice. Acest fapt are consecinte importante mai ales la pacientii cu boala Addison tratati cu hidrocortizon si la cei care au efectuat transplant. Se recomanda urmarire clinica si biologica si ajustarea dozelor de corticosteroid in timpul si dupa intreruperea tratamentului cu inductorul enzimatic.
Digitoxina: scaderea concentratiilor plasmatice si a eficacitatii digitoxinei cauzate prin metabolizare hepatica crescuta. Trebuie efectuate monitorizarea clinica si ECG si, dupa caz, determinarea concentratiilor serice ale digitoxinei. Daca este necesar, se ajusteaza doza de digitoxina in cazul administrarii concomitente si dupa intreruperea tratamentului cu fenobarbital sau, mai degraba, se prescrie digoxina, deoarece acest medicament este metabolizat intr-o mai mica proportie in ficat.
Digoxina: scad concentratia plasmatica si eficacitatea digoxinei (prin cresterea metabolizarii hepatice). Se recomanda urmarirea clinica, ECG si, eventual, urmarirea digoxinemiei.
Medicamente blocante ale canalelor de calciu (diltiazem, verapamil, dihidropiridine): scade concentratia plasmatica a acestor medicamente prin cresterea metabolizarii hepatice. Trebuie efectuate supraveghere clinica si, daca este necesar, ajustarea dozelor de medicamente blocante ale canalelor de calciu in timpul administrarii concomitente si dupa intreruperea administrarii fenobarbitalului.
Disopiramida: scad concentratia plasmatica si eficacitatea antiaritmica (prin cresterea metabolizarii hepatice). Trebuie efectuate supraveghere clinica, ECG si, daca se considera adecvat, controlul concentratiei plasmatice a disopiramidei. Daca este necesar, se ajusteaza dozele de disopiramida in timpul administrarii concomitente si dupa intreruperea administrarii fenobarbitalului.
Doxiciclina: scade concentratia plasmatica a doxiciclinei prin cresterea metabolizarii hepatice. Se recomanda supraveghere clinica si, daca este necesar, ajustarea dozelor de doxiciclina.
Estrogeni si progestative (care nu se utilizeaza ca metode contraceptive): scade eficacitatea estrogenilor si progestativelor prin cresterea metabolizarii hepatice. Se recomanda supraveghere clinica si, daca este necesar, ajustarea dozelor de estrogeni si progestative in timpul administrarii concomitente si dupa intreruperea administrarii fenobarbitalului.
Folati: scad concentratia plasmatica a fenobarbitalului, din cauza cresterii metabolizarii fenobarbitalului, la care folatii sunt unul dintre co-factori. Trebuie efectuata supraveghere clinica si, cand se considera adecvat, controlul concentratiei plasmatice. Doza de fenobarbital trebuie ajustata in timpul si dupa intreruperea administrarii acidului folic, daca este necesar.
Felbamat: scaderea concentratiilor plasmatice si a eficacitatii felbamatului si cresterea concentratiei plasmatice de fenobarbital, cu risc de supradozaj. Trebuie efectuata supraveghere clinica si monitorizarea concentratiei plasmatice de fenobarbital. Atunci cand este necesar, doza de fenobarbital trebuie ajustata.
Hormoni tiroidieni: risc de hipotiroidie clinica la pacientii cu hipotiroidie, din cauza cresterii catabolizarii T3 si T4. Trebuie monitorizate concentratiile plasmatice de T3 si T4, iar doza hormonilor tiroidieni ajustata in timpul si dupa intreruperea administrarii fenobarbitalului, daca este necesar.
Hidrochinidina, chinidina: scad concentratia plasmatica si eficacitatea antiaritmica a chinidinelor, din cauza cresterii metabolizarii hepatice. Trebuie efectuate supraveghere clinica si ECG si controlul concentratiilor plasmatice de chinidine. Doza de chinidine trebuie ajustata in timpul si dupa tratamentul cu fenobarbital, daca este necesar.
Inhibitori de proteaze: administrarea concomitenta cu amprenavir, indinavir, nelfinavir poate reduce eficacitatea inhibitorilor de proteaze, din cauza metabolizarii hepatice crescute.
Itraconazol: scad concentratia plasmatica si eficacitatea itraconazolului. Trebuie efectuata supraveghere clinica, determinata concentratia plasmatica a itraconazolului si ajustate dozele, daca este necesar.
Metadona: risc major de deprimare respiratorie, care poate fi letala, in caz de supradozaj. In plus, scade concentratia plasmatica a metadonei, cu posibila aparitie a sindromului de sevraj, din cauza cresterii metabolizarii hepatice. Trebuie efectuata supraveghere clinica in mod regulat, iar doza de metadona ajustata.
Montelukast: posibila scadere a eficacitatii montelukastului, provocata de metabolizarea hepatica crescuta a montelukastului. Trebuie efectuata supraveghere clinica, iar doza de antiastmatic trebuie ajustata, daca este necesar.
Progabid: posibila crestere a concentratiei plasmatice a fenobarbitalului. Scadere probabila a concentratiei plasmatice a progabidului (nu a fost documentata). Trebuie efectuata supraveghere clinica si controlul concentratiei plasmatice a fenobarbitalului, daca este necesar. Dozele trebuie ajustate, cand se considera adecvat.
Teofilina (baze si saruri) si aminofilina: scad concentratia plasmatica si activitatea teofilinei, din cauza cresterii metabolizarii hepatice. Trebuie efectuata supraveghere clinica si, daca este necesar, determinata concentratia plasmatica a teofilinei. Dozele de teofilina trebuie ajustate in timpul si dupa tratamentul cu fenobarbital, daca este necesar.
Zidovudina (prin extrapolarea datelor pentru rifampicina): scade eficacitatea zidovudinei, din cauza cresterii metabolizarii hepatice. Trebuie efectuata supraveghere clinica regulata.
Asocieri de care trebuie tinut cont:
Alprenolol, metoprolol, propranolol (beta-blocante): scade concentratia plasmatica a acestor beta-blocante, cu reducerea eficacitatii clinice (prin cresterea metabolizarii hepatice). Trebuie tinut cont ca aceste beta-blocante se elimina, mai ales, prin biotransformare hepatica.
Alte deprimante ale SNC: derivati morfinici (analgezice, antitusive si trerapie de substitutie), benzodiazepine, anxiolitice altele decat benzodiazepinele (carbamati, captodiama, etifoxina), hipnotice, antidepresive sedative, neuroleptice, antihistaminice H1 sedative, antihipertensive centrale, baclofen, talidomida: aceasta asociere creste deprimarea centrala. Alterarea vigilentei poate constitui un pericol in cazul conducerii vehiculelor sau folosirii utilajelor.
In plus, derivatii morfinici (analgezice, antitusive si tratamente de substitutie) si
benzodiazepinele: risc major de deprimare respiratorie, care poate fi letala in caz de supradozaj.
Carbamazepina: scaderea progresiva a concentratiei plasmatice a carbamazepinei si a metabolitului sau activ, fara modificare aparenta a eficacitatii anticomitiale. Trebuie tinut cont de acest lucru, mai ales pentru interpretarea concentratiei plasmatice.
Metotrexat: creste toxicitatea hematologica prin inhibitia aditiva a dihidrofolat-reductazei.
Fenitoina: la pacientii tratati deja cu fenobarbital, asocierea cu fenitoina creste concentratiile plasmatice de fenobarbital si poate determina simptome de toxicitate (inhibare competitiva a metabolizarii). Pot aparea modificari inpredictibile la pacientii tratati deja cu fenobarbital, in momentul asocierii fenitoinei:
cel mai frecvent, scad concentratiile plasmatice de fenitoina (metabolizare crescuta), fara ca aceasta scadere sa influenteze negativ activitatea anticonvulsivanta. Dupa intreruperea fenobarbitalului, pot aparea efecte toxice ale fenitoinei.
in unele cazuri, concentratia fenitoinei poate creste (inhibare competitiva a metabolizarii).
Procarbazina: cresterea incidentei reactiilor de hipersensibilitate (cu hipereozinofilie, eruptii cutanate), provocate de cresterea metabolizarii procarbazinei.
Medicamente pe baza de sunatoare (Hypericum perforatum): risc de diminuare a concentratiei plasmatice si eficacitatii fenobarbitalului.
Alte interactiuni medicamentoase: lopinavir, sirolimus, stiripentol, tiagabina.
Sarcina
Riscuri legate de fenobarbital
Sarcina
Studiile efectuate la animale, la o singura specie (soarece), au demonstrat un efect teratogen (palatoschizis).
Datele disponibile sugereaza ca monoterapia si politerapia cu fenobarbital se asociaza cu o crestere a incidentei malformatiilor congenitale, in special a cheilopalatoschizis si a anomaliilor cardiovasculare. Datele obtinute dintr-o meta-analiza (inclusiv din registre si studii de cohorta) au evidentiat o incidenta de 4,91% (II95% intre 3,22 si 6,59) a malformatiilor congenitale la copiii nascuti de femeile cu epilepsie, expuse la fenobarbital administrat in monoterapie in timpul sarcinii. Acesta este un risc de malformatii majore mai mare decat cel observat la populatia generala, la care riscul este de aproximativ 2-3%. Datele disponibile indica faptul ca acest efect este dependent de doza.
Administrarea fenobarbitalului atat in monoterapie, cat si impreuna cu alte medicamente, este asociata cu rezultate anormale cu privire la evolutia sarcinii. Datele disponibile sugereaza ca asocierea cu alte medicamente indicate in epilepsie, care includ valproat, este asociata cu un risc mai mare de malformatii congenitale, comparativ cu monoterapia cu fenobarbital.
Fenobarbitalul scade valorile acidului folic (vezi pct. 4.5).
Avand in vedere datele de mai sus:
Femeile aflate la varsta fertila trebuie informate cu privire la riscurile utilizarii Extraveral in timpul sarcinii.
In cazul in care o femeie intentioneaza sa ramana gravida sau ramane gravida, tratamentul cu Extraveral trebuie intrerupt.
Nou-nascuti
La nou-nascuti ale caror mame au urmat un tratament cu fenobarbital s-a putut constata:
in unele cazuri, hemoragie in primele 24 ore de viata. Pare a fi eficienta prevenirea prin tratarea mamei cu vitamina K1 administrata oral (10 – 20 mg pe zi) in ultima luna de sarcina si administrarea de suplimente adecvate nou-nascutului la nastere (1 pana la 10 mg prin injectare intravenoasa).
in cazuri rare, sindrom de sevraj moderat (miscari anormale, supt insuficient), deprimare respiratorie si perturbarea metabolismului fosfocalcic si a mineralizarii osoase.
Alaptarea
Prescrierea acestui medicament in timpul alaptarii nu este recomandata, deoarece fenobarbitalul trece in laptele matern si poate determina sedare, care duce la tulburari de supt, avand drept consecinta scaderea curbei ponderale in perioada imediat postnatala.
Riscuri legate de valeriana
Siguranta administrarii valerianei in timpul sarcinii sau alaptarii nu a fost stabilita.
De aceea, este contraindicata administrarea medicamentului in timpul sarcinii sau alaptarii.
Condus auto
Extraveral are influenta majora asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje, deoarece poate determina scaderea capacitatii de concentrare si a atentiei, sedare, somnolenta si vertij.
Reactii adverse
Reactiile adverse sunt clasificate in functie de frecventa, folosind urmatoarea conventie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 si mai putin de 1/10), mai putin frecvente (≥1/1000 si mai putin de 1/100), rare (≥1/10000 si mai putin de 1/1000), foarte rare (mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).
Tulburari ale sistemului imunitar
Frecvente: reactii de hipersensibilitate, reactii cutanate (apar la 1 – 3% din pacienti) precum eruptie cutanata maculopapuloasa, morbiliforma sau scarlatiniforma;
Foarte rare: alte reactii de hipersensibilitate multisistemica, cel mai frecvent manifestata prin febra, adenopatie, eozinofilie sau conjunctivita si insuficienta hepatica.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat
Foarte rare: S-au raportat, de asemenea, reactii adverse cutanate severe (RACS) de tip dermatita exfoliativa, sindrom Lyell, sindrom Stevens-Johnson (SSJ) si necroliza epidermica toxica (NET) (vezi pct. 4.4).
Tulburari ale sistemului nervos
Frecvente: somnolenta matinala.
Rare: ameteli, cefalee.
Cu frecventa necunoscuta: tulburari de coordonare si de echilibru. Dificultati de mers, insotite uneori de dificultati de vorbire.
Tulburari cognitive, cum sunt amnezie, afectarea memoriei, deficit de atentie. Tratamentul prelungit cu fenobarbital poate determina dependenta.
Tulburari psihice
Cu frecventa necunoscuta: iritabilitate, excitabilitate, schimbari bruste ale dispozitiei, stari confuzionale la varstnici.
Tulburari de comportament, cum sunt agitatie si agresivitate.
Tulburari hematologice si limfatice
Mai putin frecvente: anemie megaloblastica prin deficit de folati.
Cu frecventa necunoscuta: leucopenie, neutropenie, agranulocitoza, pancitopenie, anemie aplastica, trombocitopenie.
Tulburari gastro-intestinale
Cu frecventa necunoscuta: pot aparea simptome gastro-intestinale, cum sunt greata, varsaturi, crampe abdominale.
Tulburari hepatobiliare
Foarte rare: cazuri extrem de rare de hepatite.
Investigatii diagnostice
Cu frecventa necunoscuta: cresterea izolata a gamaglutamiltranspeptidazei, asociata cu natura de inductor enzimatic a fenobarbitalului. In general, aceasta crestere nu are nicio semnificatie clinica. S-au observat ocazional cresteri izolate sau moderate ale valorilor transaminazelor si/sau fosfatazei alcaline.
Tulburari musculo-scheletice si ale tesutului conjunctiv
Foarte rare: retractie a aponevrozelor palmare (contractura Dupuytren)
Cu frecventa necunoscuta: artralgii (sindrom umar-mana sau reumatism indus de fenobarbital); cazuri de retractie a aponevrozelor plantare (boala Ledderhose), de indurare a corpilor cavernosi (boala Peyronie).
Au fost raportate scaderea densitatii minerale osoase, osteopenie, osteoporoza si fracturi la pacientii cu tratament de lunga durata cu Extraveral. Mecanismul prin care Extraveral influenteaza metabolismul osos nu a fost identificat.
Tratamentul trebuie intrerupt in cazul aparitiei reactiilor adverse grave care afecteaza functia hepatica si/sau a reactiilor cutanate si/sau de hipersensibilitate.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
Supradozaj
Simptome
Supradozajul apare frecvent in mod voluntar si, rareori, se datoreaza ingestiei accidentale de doze excesive (ca urmare a dependentei sau starilor confuzionale).
In decursul orei dupa supradozajul semnificativ, clinic apar: vorbire incoerenta, confuzie mintala, incoordonare motorie, cefalee, greata, varsaturi, obsesie. Coma, care se poate instala brusc, este linistita, profunda, cu relaxare musculara si areflexie osteotendinoasa si cutaneomucoasa, insotita de o stare neurovegetativa caracteristica: bradipnee neregulata, cu obstructie traheobronsica si hipotensiune arteriala.
Bolnavul intra in colaps cu hipotermie si oligurie.
Valeriana, in doza de aproximativ 20 g, a provocat simptome benigne (fatigabilitate, crampe abdominale, senzatie de constrictie toracica, stare confuzionala, tremor al mainlor si midriaza), care s-au remis in decurs de 24 ore.
Tratament
Tratamentul consta in: provocarea varsaturilor si spalaturi gastrice (in cazurile mai usoare), aspiratia traheala, tratament antibiotic, suplimentare de potasiu, intubatie si ventilatie asistata (in cazurile mai severe). Eliminarea toxicului se face prin diureza fortata si alcalinizarea urinei, iar in cazuri mai grave prin hemodializa sau hemoperfuzie.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: hipnotice si sedative, barbiturice, barbiturice-combinatii, codul ATC: N05CB02.
Mecanism de actiune
Extractul de valeriana are actiune sedativa. Fenobarbitalul are efect sedativ si anticonvulsivant.
Dozele mici provoaca sedare, cu diminuarea performantelor psihomotorii si efect antianxios. Dozele mai mari au efect hipnotic, care se mentine cateva ore.
Barbituricele deprima sistemul reticulat ascendent activator. Au fost descrise si modificari ale functionalitatii sistemului limbic, dar mult mai putin selective decat pentru benzodiazepine.
Respiratia si circulatia nu sunt influentate semnificativ pentru dozele hipnotice. Au fost descrise efecte inhibitorii asupra motilitatii intestinale si secretiei gastrice, dar acestea sunt, probabil, consecinta sedarii si a somnului.
Are actiune inductoare asupra enzimelor microzomiale si a altor enzime hepatice. Efectul se instaleaza dupa 2 – 3 zile si este maxim dupa o saptamana de tratament (sau mai mult) si se mentine cateva zile – saptamani dupa intreruperea tratamentului. Este crescuta masa reticulului endoplasmic neted din hepatocite si continutul acestuia in enzime, proteine si fosfolipide. Se mareste cantitatea de citocrom P 450 si NADPH2- citocrom C reductaza, glucuroniltransferaza, ALA-sintetaza si aldehiddehidrogenaza.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Dupa administrare orala, aproximativ 80% din doza administrata de fenobarbital se absoarbe la nivelul tractului gastro-intestinal: valoarea maxima a concentratiei plasmatice este atinsa dupa aproximativ 8 ore la adult.
Distributie
Fenobarbitalul se leaga in proportie de 45-51% de proteinele plasmatice. Fenobarbitalul difuzeaza in tot organismul (atinge concentratii mari la nivelul creierului, datorita liposolubilitatii sale), traverseaza placenta si trece in laptele matern.
Metabolizare
Partial se metabolizeaza in ficat (75%). Principalul metabolit, derivatul para-hidroxifenil rezultat prin interventia enzimelor microzomale hepatice, este inactiv biologic, care dupa aceea, este glicuro- sau sulfo-conjugat.
Timpul de injumatatire plasmatic este de 50 – 140 ore la adult (creste la varstnici sau in caz de insuficienta hepatica sau renala).
Fenobarbitalul este un inductor enzimatic si de aceea este implicat in numeroase interactiuni medicamentoase.
Eliminare
Principalul metabolit excretat de rinichi intr-o forma neschimbata, cu atat mai mult cu cat urinele sunt mai alcaline.
Date preclinice de siguranta
Nu sunt disponibile.