Ferglurom Forte 50 mg/ml solutie picaturi orale, 30ml, Biofarm

Indicatii

Tratamentul carentei latente de fer.

Tratamentul anemiei feriprive (carenta de fer manifesta). Profilaxia carentei de fer in timpul sarcinii.

Diagnosticul si severitatea carentei de fer trebuie confirmate prin examene hematologice adecvate.

Dozaj

Doze

Dozele administrate precum si durata tratamentului depind de severitatea deficitului de fer. Tratamentul isi propune sa aduca la valori normale concentratia de hemoglobina si sa refaca depozitele de fer.

Doza zilnica recomandata de fer este in medie de 100 mg, dar in formele severe se pot administra 150- 200 mg fer elemental.

Cantitatea totala de fer pe care ar trebui sa o primeasca un bolnav cu anemie feripriva se calculeaza tinand cont ca pentru fiecare gram de hemoglobina lipsa sunt necesare 150 mg de fer, la care se mai adauga 400 mg – 1 g pentru refacerea depozitelor.

1 mililitru Ferglurom 50 mg/ml corespunde la 20 picaturi orale, solutie.’ 1 picatura contine 2,5 mg Fe (III).

La administrarea de doze terapeutice de fer, simptomele clinice ale deficitului (astenia si dispneea) se amelioreaza in cateva zile. Criza reticulocitara apare in 5-10 zile de la inceperea tratamentului. Concentratia hemoglobinei creste dupa aproximativ 2-4 saptamani, normalizandu-se in aproximativ 2 luni.

Tratamentul trebuie continuat pe o perioada de 4 pana la 6 luni, in scopul refacerii depozitelor de fer, sub controlul feritinei serice.

Mod de administrare

Se administreaza oral.

Doza zilnica poate fi divizata in mai multe prize sau poate fi administrata o singura data.

Pentru o absorbtie maxima, preparatele orale de fer trebuie administrate intre mese (cu 2 ore inainte sau cu 1 ora dupa masa). Administrarea se poate face insa si in timpul mesei sau imediat dupa masa pentru a reduce la minimum reactiile adverse gastro-intestinale, cand acestea sunt suparatoare. In acelasi scop, se poate incepe tratamentul fie cu doze mai mici si mai frecvente, fie cu doze care se cresc treptat.

Picaturile orale, solutie se pot dizolva intr-un pahar cu apa sau cu suc si administra prin intermediul unui pai, pentru a evita colorarea dintilor.

Contraindicatii

-Hipersensibilitate cunoscuta la complexul de hidroxid de fer sau la oricare dintre excipienti enumerati la pct. 6.1.

-Supraincarcarea cu fer (de exemplu hemocromatoza, hemosideroza).

-Tulburari in utilizarea ferului (anemia sideroacrestica, talasemia, anemia saturnina, porfiria cutanata).

-Anemia care nu este determinata de carenta de fer (de exemplu anemia hemolitica, anemia megaloblastica, tulburari de eritropoieza, hipoplazie medulara).

Atentionari

Anemia feripriva se trateaza intotdeauna sub control medical.

In cazul in care nu se observa o crestere a hemoglobinei de aproximativ 2-3 g/dl in 3 saptamani se recomanda revizuirea tratamentului.

In cazul anemiei datorata unei infectii sau unei afectiuni maligne, ferul substituit este stocat in sistemul reticulo-endotelial, din care este mobilizat si utilizat numai dupa tratarea afectiunii primare.

Nu se recomanda utilizarea preparatelor de fer la pacientii care primesc transfuzii repetate de sange. Se recomanda precautie la pacientii care au primit transfuzii repetate de sange, deoarece un aport de fer concomitent cu un aport de eritrocite poate determina supraincarcarea cu fer.

Inainte de inceperea tratamentului cu fer este important sa se excluda orice alta cauza de anemie (precum eroziuni gastrice, carcinom colonic, etc.).

Este necesara precautie la pacientii cu tulburari ale absorbtiei sau stocarii ferului, precum afectiuni gastro-intestinale (de exemplu, boli inflamatoare intestinale, stricturi intestinale, diverticuli).

Deoarece anemia determinata de un deficit combinat de fer si vitamina B12 sau acid folic poate fi o anemie microcitara, la pacientii cu anemie microcitara care este rezistenta la tratamentul cu fer se va investiga un deficit de vitamina B12 sau acid folic.

Deoarece contine zahar, pacientii cu afectiuni ereditare rare de intoleranta la fructoza, sindrom de malabsorbtie la glucoza-galactoza sau insuficienta a zaharazei-izomaltazei nu trebuie sa utilizeze acest medicament.

Para-hidroxibenzoatii din compozitia medicamentului, pot provoca reactii alergice (chiar intarziate).

Copii si adolescenti
Pacientii trebuie avertizati ca ingestia accidentala a preparatelor care contin fer poate conduce la intoxicatie care poate fi fatala la copiii sub 6 ani, de aceea medicamentul nu se va lasa la indemana copiilor.

Interactiuni

Deoarece ferul este legat sub forma unui complex, este putin probabil sa apara interactiuni ionice cu componentele din alimente (fitina, oxalati, tanin, alginat de sodiu, colina, vitamina A, vitamina D3, vitamina E).

Administrarea se poate face in timpul sau imediat dupa masa.

Administrarea concomitenta a tetraciclinelor si a ferului determina scaderea biodisponibilitatii acestora.

Antiacidele care contin aluminiu pot scadea de asemenea absorbtia ferului.

Absorbtia ferului mai poate fi scazuta de medicamente care contin bicarbonati, carbonati, oxalati, fosfati, saruri de zinc.

Administrarea concomitenta a medicamentelor care contin fer cu chinolone (ciprofloxacina, norfloxacina sau ofloxacina), va scadea absorbtia acestora, prin urmare si concentratia plasmatica si urinara a chinolonelor. De asemenea administrarea de fer reduce absorbtia bisfosfonatilor, levodopei, metildopei, micofenolatului mofetil si scade eficacitatea levotiroxinei.

Vitamina C creste absorbtia ferului la nivelul tractului gastro-intestinal.

Administrarea concomitenta a ferului cu cloramfenicol poate determina scaderea absorbtiei ferului. Administrarea orala a medicamentelor care contin fer concomitent cu penicilamina poate creste toxicitatea renala a penicilaminei.

Preparatele de fer nu se administreaza concomitent cu dimercaprol deoarece se pot forma complexe toxice.

Testul haemocult (selectiv pentru hemoglobina) pentru detectarea hemoragiilor oculte nu este influentat, de aceea tratamentul cu fer nu trebuie intrerupt in cazul in care este necesara efectuarea acestui test.

Ferul polimaltozat cu administrare injectabila nu poate fi administrat concomitent cu preparatele orale de fer deoarece absorbtia orala a ferului este redusa. Din acest motiv, un tratament oral cu fer poate fi inceput numai dupa cel putin o saptamana de la ultima injectie.

Sarcina

Studiile controlate efectuate la gravide, dupa primul trimestru de sarcina, nu au aratat niciun efect

nociv la mama sau la nou-nascut.

Alaptarea

Laptele matern contine fer legat sub forma de lactoferina. Nu se stie ce cantitate de fer trece din complexul de hidroxid de fer (III)- polimaltoza in laptele matern, dar este putin probabil sa provoace efecte nocive la copilul alaptat.

Condus auto

Ferglurom 50 mg/ml, nu influenteaza capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Reactii adverse

In cadrul clasificarii pe aparate, sisteme si organe, reactiile adverse sunt prezentate in ordinea frecventei de aparitie (numar de pacienti care pot prezenta reactia adversa), folosindu-se urmatoarele categorii de frecventa: foarte frecvente (mai mult sau egal cu 1/10); frecvente (mai mult sau egal cu 1/100 si mai putin de 1/10); mai pu.in frecvente (mai mult sau egal cu 1/1000 si mai putin de1/100); rare (mai mult sau egal cu 1/10000 si mai putin de 1/1000); foarte rare (mai putin de 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

Tulburari ale sistemului imunitar

Foarte rare: reactii alergice, urticarie, astm bronsic.

Tulburari ale sistemului nervos

Mai putin frecvente: cefalee.

Tulburari gastrointestinale

Frecvente: greata, constipatie, inchiderea la culoare (pana la negru) a materiilor fecale (fara semnificatie terapeutica).

Mai putin frecvente: dureri abdominale, dispepsie, epigastralgii, varsaturi, diaree, colorarea reversibila a dintilor.

Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat

Foarte rare: prurit, exantem cutanat, reactii cutanate localizate.

Tulburari renale si ale cailor urinare

Rare: colorarea urinei.

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la

Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1

Bucuresti 011478- RO

Tel: + 4 0757 117 259

Fax: +4 0213 163 497

e-mail: adr@anm.ro.

Supradozaj

Simptome

Doza acuta letala de fer elemental se estimeaza a fi 180-300 mg/kg.

Toxicitatea acuta datorata ferului rezulta din combinarea efectului coroziv asupra mucoasei gastro- intestinale cu efectele metabolice si hemodinamice determinate de prezenta ferului elemental in cantitate excesiva.

Intoxicatia acuta cu fer evolueaza in 4 faze.

Poate debuta in 10-60 minute de la ingestie sau poate intarzia pana la cateva ore.

In prima faza (la 6-8 ore de la ingestie) poate apare iritatie gastro-intestinala manifestata prin epigastralgii, greata, varsaturi, diaree, hematemeza sau melena, asociate cu somnolenta, paloare, cianoza, oboseala, pana la coma. Eroziunea locala de la nivelul stomacului si a intestinului subtire duce la cresterea absorbtiei ferului.

Urmatoarea faza, de aparenta refacere (daca nu a survenit moartea in prima faza), poate dura pana la 24 ore de la ingestie.

In cursul celei de a treia faze (intre 4 si 48 ore de la ingestie) pot apare anomalii SNC, acidoza metabolica, insuficienta hepato-renala, diateza hemoragica, afectare cardiovasculara, coma si exitus. Complicatiile tardive ale intoxicatiei cu fer (faza a patra) pot aparea la 2 pana la 6 saptamani de la ingestie si constau in ocluzie intestinala, stenoza pilorica, ciroza hepatica, ulceratii gastrice severe.

Tratament
Tratamentul intoxicatiei acute: daca ingestia depaseste 10 mg/kg fer elemental, in primele 4 ore stomacul trebuie evacuat imediat prin inducerea varsaturii folosind sirop de ipeca sau prin lavaj gastric. Daca pacientul a avut mai multe episoade de varsatura si mai ales daca a prezentat varsatura cu sange nu se va folosi siropul de ipeca. Lavajul gastric se va face cu solutie 1-5 % bicarbonat de sodiu sau cu apa calduta. Desferoxamina mesilat este utilizata ca metoda complementara lavajului gastric pentru a chela excesul de fer elemental de la nivel gastro-intestinal.

Cand a fost ingerata o doza potential letala de fer elemental (180-300 mg/kg) sau cand pacientii au simptome severe ale intoxicatiei cu fer, cum ar fi coma sau soc, se initiaza terapia chelatoare cu desferoxamina mesilat, impreuna cu tratamentul de sustinere: mentinerea permeabilitatii cailor respiratorii, corectarea acidozei, controlul simptomelor socului si a deshidratarii prin administrare delichide i.v. sau sange, oxigen, vasopresoare.

Proprietati farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutica: antianemice, preparate cu fer, fer trivalent, fer pentru administrare orala, codul ATC: B03AB05

Ferul este un constituent esential al organismului fiind necesar pentru formarea hemoglobinei si pentru sustinerea proceselor oxidative de la nivelul tesuturilor. Deficitul de fer duce la eritropoeza ineficienta avand drept consecinta anemia.

Miezul polinuclear de hidroxid de fer (III) este inconjurat la suprafata de molecule de polimaltoza legata non-covalent formand un complex cu o masa moleculara de ~ 50 kD, care difuzeaza prin membrana intestinala intr-un timp de 40 ori mai mic decat molecula de fer (II) x 6 H2O.

Complexul este stabil si nu elibereaza fer ionic in conditii fiziologice.

In miezul polinuclear ferul este legat prin legaturi asemanatoare cu cele fiziologice din feritina. Datorita acestei asemanari numai ferul trivalent din acest complex este absorbit printr-un proces activ. Datorita existentei unui schimb competitiv pentru ligand, orice proteina fixatoare de fer din sucul gastro-intestinal si de pe suprafata epiteliului poate fixa ferul trivalent.

Proprietati farmacocinetice

Absorbtie

Studiile cu izotopi radioactivi (55Fe si 59Fe) au aratat ca absorbtia ferului (masurata in hemoglobina din

eritrocite) este invers proportionala cu doza administrata (cu cat doza este mai mare, cu atat absorbtia este mai mica). Statistic exista o corelatie negativa intre gradul carentei de fer si cantitatea de fer absorbita (cu cat este mai mare deficitul de fer, cu atat este mai mare absorbtia). Cea mai buna absorbtie a ferului are loc in duoden si jejun.

Distributie si metabolizare

Concentratia maxima de fer se atinge dupa 24 ore de la administrare. Complexul macromolecular este eliminat din sange in sistemul reticulo-endotelial si metabolizat in cele doua componente: hidroxidul de fer si polimaltoza. Eliberarea lenta a ferului din complex explica buna sa tolerabilitate. Ferul circula legat in sange de transferina, este depozitat in tesuturi sub forma de feritina, incorporat in hemoglobina in maduva osoasa si utilizat pentru eritropoieza. Numai mici cantitati de fer sunt eliminate.

Polimaltoza este metabolizata prin oxidare sau eliminata.

In mici cantitati, complexul nemetabolizat poate traversa bariera placentara si in foarte mici cantitati poate trece in laptele matern. In mici cantitati, ferul traverseaza placenta legat de feritina sau transferina iar in lapte poate trece legat de lactoferina.

Nu sunt disponibile date farmacocinetice referitoare la bolnavi cu anemie feripriva.

Se stie ca incorporarea ferului depinde de gradul carentei de fer: este crescuta cand concentratia de hemoglobina este mica si scade odata cu normalizarea valorilor hemoglobinei. Nu poate creste peste capacitatea de transport a proteinelor transportoare.

Nu se cunoaste influenta insuficientei renale si hepatice asupra proprietatilor farmacocinetice ale complexului de hidroxid de fer (III) polimaltozat.

Eliminare
Ferul neabsorbit este excretat prin fecale. Excretia prin exfolierea celulelor epiteliale din tractul gastrointestinal si ale pielii, precum si prin transpiratie, bila si urina se face in cantitate de circa 1 mg fer/zi. La femei trebuie luate in calcul si pierderile de fer la menstruatie.

Date preclinice de siguranta
DL50 pentru complexul hidroxid de fer (III) – polimaltoza nu a putut fi detectat nici la doze de peste 2000 mg/kg.