Fevarin 50mg, 30 comprimate filmate, Solvay

Indicatii 
Boala depresiva majora.

Tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC).

Dozaj
Doze

Depresie

Adulti

Pacientii trebuie sa initieze tratamentul cu 50 mg sau 100 mg, administrate in doza unica, seara. Se

recomanda cresterea treptata a dozei pana se atinge efectul dorit. Doza uzuala eficace este de 100 mg si trebuie ajustata in functie de raspunsul individual al pacientului, pentru a mentine pacientii la cea mai mica

doza eficace. Este recomandat ca o doza zilnica totala de peste 150 mg sa se administreze in 2 sau 3 prize. Doza trebuie revizuita si ajustata, daca este necesar, in termen de 3 pana la 4 saptamani de la initierea tratamentului si ulterior in functie de necesitatea clinica. Desi la doze mai mari poate exista un potential

crescut de reactii adverse, daca dupa cateva saptamani de tratament la doza recomandata se observa un

raspuns insuficient, la unii pacienti poate fi benefica cresterea treptata a dozei pana la un maxim de 300 mg pe zi (vezi pct. 5.1). Dozele de pana la 150 mg se pot administra ca doza unica, preferabil seara.

Pacientii cu depresie trebuie tratati pentru o perioada suficienta de timp, de cel putin 6 luni pentru a se asigura absenta simptomelor.

Fevarin in doza zilnica fixa de 100 mg, este doza recomandata pentru prevenirea recurentei episoadelor depresive.

Copii si adolescenti

Fevarin nu trebuie utilizat la copii si adolescenti cu varsta sub 18 ani pentru tratamentul episoadelor depresive majore. Eficacitatea si siguranta Fevarin nu au fost stabilite in tratamentul episoadelor depresive majore la copii si adolescenti (vezi pct. 4.4).

Tulburarea obsesiv-compulsiva (TOC)

Adulti

Doza recomandata pentru initierea tratamentului este 50 mg pe zi, timp de 3-4 zile. Doza eficace este cuprinsa de obicei intre 100 mg si 300 mg. Doza trebuie crescuta treptat pana la obtinerea raspunsului terapeutic adecvat, pana la un maxim de 300 mg pe zi (vezi pct. 5.1).

Dozele de pana la 150 mg se pot administra ca doza unica, preferabil seara. Este recomandabil ca o doza zilnica totala de peste 150 mg sa se administreze in 2 sau 3 prize.

In cazul in care se obtine un raspuns terapeutic adecvat, tratamentul poate fi continuat la o doza ajustata pentru fiecare pacient in parte. Daca nu se observa nicio inbunatatire a starii de sanatate a pacientului in decurs de 10 saptamani de la initierea tratamentului, trebuie luata in considerare modificarea schemei de tratament. Desi nu exista studii sistematice care sa raspunda la intrebarea cat timp trebuie continuat tratamentul cu fluvoxamina, TOC este o afectiune cronica si este rezonabil sa se ia in considerare

continuarea tratamentului mai mult de 10 saptamani la pacientii care raspund la terapie. Ajustarea dozelor trebuie sa se faca cu atentie pentru fiecare pacient in parte, pentru a mentine pacientii la cea mai mica doza eficace. Necesitatea tratamentului trebuie reevaluata periodic. La pacientii care au obtinut rezultate bune in urma farmacoterapiei, unii clinicieni recomanda psihoterapia comportamentala concomitent.

Copii si adolescenti

La copii cu varsta de peste 8 ani si adolescenti, doza initiala este de 25 mg pe zi,administrata de preferat seara la culcare. Se recomanda cresterea dozei la un interval de 4-7 zile, cu cate 25 mg in functie de

tolerabilitate, pana la obtinerea dozei eficace. Doza eficace este cuprinsa de obicei intre 50 mg si 200 mg pe zi, doza maxima la copii nu trebuie sa depaseasca 200 mg pe zi. Se recomanda ca o doza zilnica totala de peste 50 mg sa se administreze in doua prize. In cazul in care cele doua doze nu sunt egale, doza mai mare trebuie administrata seara la culcare.

Simptome de sevraj observate la intreruperea tratamentului cu fluvoxamina

Trebuie evitata intreruperea brusca a tratamentului. La intreruperea definitiva a tratamentului cu fluvoxamina, doza trebuie redusa treptat pe o perioada de cel putin una sau doua saptamani, pentru a reduce

riscul aparitiei reactiilor de sevraj (vezi pct. 4.4 si pct. 4.8). Daca apar simptome intolerabile dupa o scadere a dozei sau dupa intreruperea tratamentului, atunci poate fi luata in considerare reluarea dozei prescrise

anterior. Ulterior, medicul poate continua sa scada doza, dar intr-un ritm mai lent.

Insuficienta hepatica sau renala

Pacientii care sufera de insuficienta hepatica sau renala trebuie sa inceapa tratamentul cu o doza mica si sa fie atent monitorizati.

Mod de administrare

Comprimatele de fluvoxamina trebuie inghitite cu apa si fara sa fie mestecate.

Contraindicatii
Hipersensibilitate la maleat de fluvoxamina sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.

Comprimatele Fevarin sunt contraindicate in asociere cu tizanidina si inhibitori ai monoaminooxidazei (IMAO) (vezi pct. 4.5).

Tratamentul cu fluvoxamina se poate initia:

dupa doua saptamani de la intreruperea tratamentului cu un IMAO ireversibil, sau

a doua zi dupa intreruperea tratamentului cu un IMAO reversibil (de exemplu: moclobemid, linezolid).

Trebuie sa treaca cel putin o saptamana intre intreruperea tratamentului cu fluvoxamina si initierea tratamentului cu orice IMAO.

Atentionari
Suicid/ideatie suicidara sau agravarea starii clinice

Depresia se asociaza cu un risc crescut de ideatie suicidara, auto-vatamare si suicid (evenimente legate de suicid). Acest risc persista pana la aparitia unei remisiuni semnificative. Deoarece ameliorarea poate sa nu apara in timpul primelor cateva saptamani sau mai mult de tratament, pacientii trebuie monitorizati indeaproape pana la aparitia acestei ameliorari. Experienta clinica generala demonstreaza ca riscul de suicid poate creste in stadiile initiale ale recuperarii.

Alte afectiuni psihice pentru care Fevarin este prescris pot fi, de asemenea, asociate cu un risc crescut de evenimente legate de suicid. In plus, aceste afectiuni pot fi comorbide cu tulburarea depresiva majora. Prin urmare, si in cazul tratamentului pacientilor cu alte afectiuni psihice ei trebuie indeaproape monitorizati.

Alte afectiuni psihiatrice pentru care fluvoxamina este prescira ca tratament pot fi de asemenea asociate cu o crestere a riscului de evenimente legate de suicid. In plus, aceste afectiuni pot reprezenta comorbiditate cu tulburarile depresive majore. Asadar, atunci cand sunt tratati pacienti care prezinta si alte afectiuni

psihiatrice, acestia trebuie monitorizati indeaproape.

Pacientii cu antecedente de evenimente legate de suicid, sau cei care prezinta un grad semnificativ de ideatie suicidara inainte de inceperea tratamentului, sunt cunoscuti a prezenta un risc crescut de ganduri suicidare sau tentative de suicid si trebuie sa beneficieze de o monitorizare atenta in timpul tratamentului.

Tratamentul medicamentos trebuie insotit de o supraveghere atenta a pacientilor si in special a celor cu risc crescut, mai ales in perioada de inceput a tratamentului si dupa modificarea dozei.

Pacientii (si persoanele care ingrijesc pacientii) trebuie atentionati cu privire la necesitatea de a monitoriza orice alterare a starii clinice, aparitia comportamentului sau a gandurilor suicidare si a modificarilor neobisnuite ale comportamentului si, in cazul aparitiei acestor simptome, sa solicite imediat asistenta

medicala.

Copii si adolescenti

Fluvoxamina nu trebuie utilizata in tratamentul copiilor si adolescentilor cu varsta sub 18 ani, cu exceptia pacientilor cu tulburare obsesiv-compulsiva. Din cauza lipsei datelor provenite din experienta clinica, utilizarea fluvoxaminei la copii pentru tratamentul depresiei nu este recomandata. Comportamente asociate

cu suicidul (tentativa de suicid si ganduri suicidare) si cu ostilitatea (predominant agresivitate, comportament opozitional si furie) au fost mai frecvent observate in studiile clinice la copii si adolescenti tratati cu

antidepresive comparativ cu cei tratati cu placebo. In cazul in care, pe baza necesitatii clinice, se ia totusi decizia de a utiliza acest medicament, pacientul trebuie monitorizat cu atentie pentru aparitia simptomelor

suicidare.

In plus, nu sunt disponibile date de siguranta pe termen lung la copii si adolescenti in ceea ce priveste cresterea, maturizarea si dezvoltarea cognitiva si comportamentala.

Adulti tineri (cu varsta cuprina intre 18 si 24 de ani)

O meta-analiza a studiilor clinice controlate placebo, cu medicamente antidepresive la pacienti adulti cu tulburari psihice, a aratat un risc crescut de comportament suicidar in cazul medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacientii cu varsta sub 25 de ani.

Varstnici

La pacientii varstnici, datele disponibile nu arata nicio informatie privind diferente semnificative clinic, la dozele zilnice uzuale, comparativ cu subiectii mai tineri. Cu toate acestea, cresterea dozei trebuie sa se faca mai lent la pacientii varstnici, iar administrarea trebuie sa se faca intotdeauna cu precautie.

Acatizia/nelinistea psihomotorie

Utilizarea fluvoxaminei a fost asociata cu aparitia acatiziei, caracterizata printr-o stare de neliniste subiectiv neplacuta sau deranjanta si prin nevoia de miscare insotita adesea de incapacitatea de a ramane asezat sau nemiscat. Aceasta este cel mai probabil sa apara in primele cateva saptamani de tratament. La pacientii care dezvolta aceste simptome, cresterea dozei poate fi daunatoare.

Insuficienta renala si hepatica

Pacientii care sufera de insuficienta hepatica sau renala trebuie sa inceapa tratamentul cu o doza mica si sa fie monitorizati atent.

Tratamentul cu fluvoxamina a fost rareori asociat cu o crestere a enzimelor hepatice, insotita in general de simptome clinice. In astfel de cazuri, tratamentul trebuie intrerupt.

Tulburari ale sistemului nervos

Desi in studiile la animale fluvoxamina nu a avut proprietati pro-convulsive, se recomanda prudenta atunci cand medicamentul este administrat la pacientii cu antecedente de tulburari convulsive. Fluvoxamina trebuie evitata la pacientii cu epilepsie instabila, iar pacientii cu epilepsie controlata trebuie monitorizati cu atentie. Tratamentul cu fluvoxamina trebuie intrerupt daca apar convulsii sau daca creste frecventa convulsiilor.

In cazuri rare, s-a raportat aparitia unui sindrom serotoninergic sau a evenimentelor de tip sindrom neuroleptic malign, in asociere cu tratamentul cu fluvoxamina mai ales atunci cand este administrata in

asociere cu alte medicamente serotoninergice si/sau neuroleptice. Deoarece aceste sindroame pot conduce la afectiuni cu potential letal, tratamentul cu fluvoxamina trebuie intrerupt in cazul in care apar astfel de evenimente (caracterizate prin asociere de simptome precum hipertermie, rigiditate, mioclonii, instabilitate vegetativa cu posibile fluctuatii rapide ale semnelor vitale, modificari ale statusului mental incluzand

confuzie, iritabilitate, agitatie extrema progresand catre delir si coma) si trebuie initiat tratament simptomatic de sustinere.

Tulburari metabolice si de nutritie

Ca si in cazul altor ISRS, a fost raportata rar hiponatremie si este aparent reversibila la intreruperea fluvoxaminei. Unele cazuri au fost probabil datorate sindromului de secretie inadecvata de hormon antidiuretic. Majoritatea raportarilor au fost la pacienti varstnici.

In special in primele etape ale tratamentului, controlul glicemic poate fi perturbat (de exemplu:

hiperglicemie, hipoglicemie, scaderea tolereantei la glucoza). In cazul in care fluvoxamina este administrata pacientilor cu diabet zaharat, poate fi necesara ajustarea dozei medicamentelor anti-diabetice.

Greata, insotita uneori de varsaturi este simptomul cel mai frecvent observat in asociere cu tratamentul cu fluvoxamina. De obicei, acest efect secundar se diminueaza in primele doua saptamani de tratament.

Tulburari oculare

La asocierea fluvoxaminei cu ISRS-uri a fost raportata midriaza. Prin urmare, trebuie manifestata precautie la prescrierea fluvoxaminei in cazul pacientilor cu presiune intraoculara crescuta sau in cazul celor cu risc de glaucom acut cu unghi inchis.

Tulburari hematologice

S-au raportata tulburari hemoragice cutanate, cum ar fi echimoza, purpura, precum si alte manifestari hemoragice, cum ar fi hemoragii gastro-intestinale sau hemoragii ginecologice. Se recomanda prudenta la pacientii

La administrarea ISRS, s-au raportat tulburari hemoragice cutanate, cum ar fi echimoza, purpura, precum si alte manifestari hemoragice cum ar fi hemoragie gastro-intestinala sau hemoragie genitala. Se recomanda prudenta la pacientii care sunt in tratament cu ISRS, in special la pacientii varstnici si la pacientii care utilizeaza concomitent medicamente care afecteaza functia plachetara (de exemplu antipsihotice atipice si fenotiazine, majoritatea ATC, acid acetilsalicilic, AINS) sau medicamente care cresc riscul de sangerare, precum si la pacientii cu antecedente de sangerare si la cei cu afectiuni predispozante (de exemplu trombocitopenie sau tulburari de coagulare).

Tulburari cardiace

Fluvoxamina nu trebuie administrata concomitent cu terfenadina, astemizol sau cisaprida deoarece pot creste concentratiile plasmatice, avand ca rezultat un risc crescut de prelungire a intervalului QT/torsada varfurilor.

Fluvoxamina poate cauza o scadere nesemnificativa a batailor inimii (2-6 batai pe minut).

Datorita lipsei experientei clinice, se recomanda o atentie deosebita in contextul infarctului miocardic post- acut.

Terapia electroconvulsivanta (TEC)

Experienta clinica in ceea ce priveste administrarea concomitenta de fluvoxamina si TEC este limitata, prin urmare, se recomanda prudenta.

Simptome de sevraj observate la intreruperea tratamentului cu fluvoxamina

Este posibil ca la intreruperea tratamentului cu fluvoxamina sa apara simptome de sevraj cu toate ca studiile preclinice si clinice disponibile nu sugereaza ca acest tratament poate produce dependenta. In studiile clinice, evenimentele adverse observate la intreruperea tratamentului au aparut la aproximativ 12% dintre pacientii tratati cu fluvoxamina, incidenta similara cu cea observata la pacientii care au luat placebo. Riscul aparitiei simptomelor de sevraj poate fi dependent de mai multi factori, inclusiv de durata si doza tratamentului si de ritmul de reducere a dozei.

Reactiile cel mai frecvente raportate sunt ameteli, tulburari senzoriale (inclusiv parestezii, tulburari de vedere si senzatii de soc electric), tulburari ale somnului (inclusiv insomnie si vise intense), agitatie si anxietate, iritabilitate, confuzie, instabilitate emotionala, greata si/sau varsaturi si diaree, transpiratii si palpitatii,

cefalee si tremor. In general, aceste simptome sunt usoare pana la moderate, cu toate acestea, la unii pacienti acestea pot fi de intensitate grava. Acestea apar de obicei in primele cateva zile de la intreruperea tratamentului, dar, foarte rar s-au raportat astfel de simptome la pacientii care au omis accidental o doza.

In general, aceste simptome sunt auto-limitante si dispar de obicei in decurs de 2 saptamani, chiar daca la unele persoane acestea pot fi prelungite (2-3 luni sau mai mult). Prin urmare, se recomanda ca la intreruperea tratamentului, fluvoxamina sa fie redusa treptat pe o perioada de cateva saptamani sau luni, in functie de necesitatile pacientului (vezi "Simptome de sevraj observate la intreruperea tratamentului cu fluvoxamina", pct. 4.2).

Manie/Hipomanie

Fluvoxamina trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu antecedente de manie/hipomanie. Tratamentul cu fluvoxamina trebuie intrerupt la orice pacient care intra intr-o faza maniacala.

Interactiuni
Inhibitori de monoaminoxidaza (IMAO)

Fluvoxamina nu trebuie utilizata in asociere cu IMAO, inclusiv linezolid, datorita riscului de sindrom seretoninergic (vezi pct. 4.3).

Efectul fluvoxaminei asupra metabolismului oxidativ al altor substante

Fluvoxamina poate inhiba metabolismul substantelor metabolizate prin intermediul izoenzimelor citocromului P450. Studiile in vivo si in vitro au demonstrat un efect puternic inhibitor asupra CYP1A2 si CYP2C19 si intr-o mai mica masura asupra CYP3A4 si CYP2C.

Medicamentele care sunt in mare parte metabolizate prin intermediul acestor izoenzime, in cazul

administrarii concomitente cu fluvoxamina, sunt eliminate mai lent si pot avea concentratii plasmatice mai mari. La initierea terapiei concomitente a fluvoxaminei cu aceste medicamente trebuie ajustata sau redusa doza pana la limita minima. Acest lucru este deosebit de relevant pentru medicamentele cu un indice terapeutic ingust.

Ramelteon

Atunci cand s-au administrat comprimate filmate de maleat de fluvoxamina de 100 mg de doua ori pe zi, timp de 3 zile inainte sa se administreze comprimate cu eliberare imediata de ramelteon in doza unica de 16 mg concomitent cu comprimate filmate de maleat de fluvoxamina, ASC pentru ramelteon a crescut de

aproximativ 190 de ori si Cmax a crescut de aproximativ 70 de ori comparativ cu administrarea separata de ramelteon.

Compusi cu indice terapeutic ingust

Administrarea concomitenta a fluvoxaminei si medicamentelor cu indice terapeutic ingust (precum: tacrina, teofilina, metadona, mexiletina, fenitoina, carbamazepina si ciclosporina) trebuie atent monitorizata, daca aceste medicamente sunt metabolizate exclusiv sau printr-o combinatie a izoenzimelor CYP inhibate de fluvoxamina.

Daca este necesar, se recomanda ajustarea dozei acestor medicamente. Antidepresivele triciclice si neuroleptice

Atunci cand sunt administrate impreuna cu fluvoxamina, s-a raportat o crestere a concentratiilor plasmatice

anterior stabile ale acelor antidepresive triciclice (de exemplu clomipramina, imipramina, amitriptilina) si neuroleptice (de exemplu clozapina, olanzapina, quetiapina) care sunt in mare parte metabolizate prin

izoenzima 1A2 a citocromului P450. In cazul in care este initiat tratamentul cu fluvoxamina, trebuie luata in considerare o scadere a dozei acestor medicamente.

Benzodiazepine

In cazul utilizarii concomitente cu fluvoxamina, concentratiile plasmatice ale benzodiazepinelor metabolizate prin oxidare (de exemplu triazolam, midazolam, alprazolam si diazepam) pot sa creasca. Doza acestor benzodiazepine trebuie redusa in timpul utilizarii concomitente cu fluvoxamina.

Cazuri de crestere a concentratiei plasmatice

Deoarece concentratiile plasmatice ale ropinirol pot creste in asociere cu fluvoxamina, crescand astfel riscul de supradozaj, pot fi necesare supravegherea si reducerea dozei de ropinirol in timpul tratamentului cu fluvoxamina si dupa intreruperea acestuia.

Poate fi necesara reducerea dozei de propranolol, deoarece concentratiile plasmatice ale propranolol cresc in cazul utilizarii concomitente cu fluvoxamina.

Atunci cand se utilizeaza impreuna cu fluvoxamina, concentratiile plasmatice ale warfarinei cresc semnificativ iar timpul de protrombina se prelungeste.

Cazuri de intensificare a reactiilor adverse

In cazul utilizarii concomitente a fluvoxaminei cu tioridazina s-au raportat cazuri izolate de toxicitate cardiaca.

In cazul utilizarii concomitente cu fluvoxamina, concentratiile plasmatice de cafeina pot sa creasca. Astfel, pacientii care consuma cantitati mari de bauturi ce contin cafeina si in cazul in care apar efecte adverse ale cafeinei (precum tremor, palpitatii, greata, agitatie, insomnie) trebuie sa reduca aportul acestor bauturi in timpul tratamentului cu fluvoxamina.

Terfenadina, astemizol, cisaprida, sildenafil (vezi, de asemenea, pct. 4.4). Glucuronidare

Fluvoxamina nu influenteaza concentratiile plasmatice ale digoxinei.

Excretia renala

Fluvoxamina nu influenteaza concentratiile plasmatice ale atenolol.

Interactiuni farmacodinamice

Efectele serotoninergice ale fluvoxaminei pot fi potentate atunci cand este utilizata concomitent cu alte medicamente serotoninergice (inclusiv tramadol, triptani, ISRS si preparate pe baza de sunatoare). (vezi, de asemenea, pct. 4.4).

Fluvoxamina a fost utilizata in asociere cu litiul in tratamentul pacientilor grav bolnavi, rezistenti la medicamente. Cu toate acestea, litiul (si, eventual si triptofanul) potenteaza efectele serotoninergice ale

fluvoxaminei. Aceasta asociere trebuie utilizata cu precautie la pacientii cu depresie severa, rezistenta la medicamente.

La pacientii in tratament cu anticoagulante orale si fluvoxamina, riscul de hemoragie poate sa creasca si prin urmare acesti pacienti trebuie monitorizati cu atentie.

Ca si in cazul altor medicamente psihotrope, pacientii trebuie sfatuiti sa evite consumul de alcool in timpul tratamentului cu fluvoxamina.

Sarcina 
Sarcina

Datele epidemiologice au sugerat ca utilizarea inhibitorilor selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS) in timpul sarcinii, mai ales in ultimul trimestru de sarcina, poate sa creasca riscul de hipertensiune pulmonara

persistenta la nou-nascuti (HTPP). Riscul observat a fost de aproximativ 5 cazuri la 1000 de sarcini. La populatia generala apar 1-2 cazuri de HTPP la 1000 de sarcini.

Fevarin nu trebuie utilizat in timpul sarcinii decat daca starea clinica a femeii necesita tratament cu fluvoxamina.

Dupa utilizarea fluvoxaminei la sfarsitul sarcinii au fost descrise cazuri izolate de simptome de sevraj la nou- nascuti.

Dupa expunerea la ISRS in al treilea trimestru de sarcina, la unii nou-nascuti pot sa apara dificultati de hranire si/sau respiratorii, convulsii, instabilitate termica, hipoglicemie, tremor, tonus muscular anormal, agitatie, cianoza, iritabilitate, letargie, somnolenta, varsaturi, tulburari de somn si plans continuu si pot necesita spitalizare prelungita.

Alaptarea

Fluvoxamina se elimina prin laptele matern in cantitati mici. Prin urmare, medicamentul nu trebuie utilizat de catre femeile care alapteaza.

Fertilitatea

Studiile la animale privind toxicitatea asupra functiei de reproducere au aratat ca Fevarin afecteaza

fertilitatea masculina si feminina. Limita de siguranta pentru acest efect nu a fost identificata. Nu se cunoaste relevanta acestor observatii la om (vezi pct. 5.3).

Fevarin nu trebuie utilizat la pacientii care incearca sa conceapa un copil decat daca starea clinica a

pacientului necesita tratament cu fluvoxamina.

Condus auto
Fluvoxamina in doze de pana la 150 mg nu are nicio influenta sau are o influenta neglijabila asupra capacitatii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.

Aceasta nu a demonstrat niciun efect asupra abilitatilor psihomotorii asociate cu conducerea vehiculelor si folosirea utilajelor la voluntarii sanatosi. Cu toate acestea, s-a raportat somnolenta in timpul tratamentului cu fluvoxamina. Prin urmare, se recomanda prudenta pana la stabilirea raspunsului individual la medicament.

Reactii adverse
Reactiile adverse, observate in studiile clinice aparute cu frecventa mentionata mai jos, sunt adesea asociate bolii si nu neaparat legate de tratament.

Estimarea frecventei: Foarte frecvente (peste 1/10), frecvente (peste 1/100 si sub 1/10), mai putin frecvente (peste 1/1000 si sub 1/100), rare (peste 1/10000 si sub 1/1000), foarte rare (sub 1/10000), cu frecventa necunoscuta (care nu poate fi estimata din datele disponibile).

*Studiile epidemiologice, efectuate in principal la pacientii cu varsta de 50 de ani si peste, indica un risc crescut de fracturi osoase la pacientii la care se administreaza inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei (ISRS) si antidepresive triciclice (ATC). Nu se cunoaste mecanismul care conduce la acest risc.

Simptome de sevraj observate la oprirea tratamentului cu fluvoxamina

Intreruperea tratamentului cu fluvoxamina (in special daca se face brusc) conduce frecvent la simptome de sevraj. Prin urmare, se recomanda ca atunci cand tratamentul cu fluvoxamina nu mai este necesar,

intreruperea sa se faca treptat, prin reducerea progresiva a dozei (vezi pct. 4.2 Doze si mod de administrare si pct. 4.4 Atentionari si precautii speciale pentru utilizare).

Raportarea reactiilor adverse suspectate

Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare, ale carui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.

Supradozaj 
Simptome

Simptomele includ acuze gastro-intestinale (greata, varsaturi si diaree), somnolenta si ameteli. S-au raportat, de asemenea, evenimente cardiace (tahicardie, bradicardie, hipotensiune arteriala), tulburari ale functiei hepatice, convulsii si coma.

Fluvoxamina dispune de o limita larga de siguranta in caz de supradozaj. De la punerea pe piata, s-au

raportat extrem de rar decese atribuite supradozajului cu fluvoxamina in monoterapie. Cea mai mare doza documentata de fluvoxamina ingerata de catre un pacient a fost de 12 grame. Acest pacient s-a recuperat complet. Ocazional, s-au observat complicatii mai grave in cazurile de supradozaj deliberat cu fluvoxamina atunci cand s-a utilizat concomitent cu alte medicamente.

Tratament

Nu exista un antidot specific pentru fluvoxamina. In caz de supradozaj trebuie golit continutul stomacului cat mai curand posibil dupa ingestia medicamentului si trebuie administrat tratament simptomatic. Se

recomanda, de asemenea, utilizarea repetata de carbune medicinal si daca este necesar sa fie insotit de un laxativ osmotic. Este putin probabil ca diureza fortata sau dializa sa fie utila.

Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei, codul ATC: N06AB08 Mecanism de actiune

Mecanismul de actiune al fluvoxaminei este considerat a fi legat de inhibitorii selectivi ai recaptarii

serotoninei la nivelul neuronilor cerebrali. Are loc o interferenta minima cu procesele noradrenergice. Studiile privind legarea de receptori au demonstrat ca fluvoxamina are o capacitate neglijabila de legare la receptori alfa-adrenergici, beta-adrenergici, histaminergici, colinergici muscarinici, dopaminergici sau receptori serotoninergici.

Fluvoxamina are o afinitate ridicata pentru receptorii sigma-1, pe care actioneaza ca agonist, la doze terapeutice.

Copii si adolescenti

Intr-un studiu controlat cu placebo la 120 pacienti cu TOC, cu varste cuprinse intre 8 si 17 ani, la 10

saptamani, s-a observat o ameliorare semnificativa statistic la populatia totala in favoarea fluvoxaminei. O analiza ulterioara de subgrup a aratat o imbunatatire pe scala de evaluare C-YBOCS la copii in timp ce la adolescenti nu s-a observat niciun efect. Doza medie a fost de 158 mg, si respectiv de 168 mg/zi.

Raspunsul in functie de doza

Nu s-au efectuat studii clinice pentru evaluarea raspunsului la fluvoxamina in functie de doza. Cu toate acestea, experienta clinica indica faptul ca la unii pacienti cresterea dozei poate fi benefica.

Proprietati farmacocinetice
Absorbtie

Fluvoxamina este complet absorbita dupa administrarea orala. Concentratiile plasmatice maxime apar la 3-8 ore de la administrare. Biodisponibilitatea absoluta medie este de 53% la primul pasaj hepatic.

Farmacocinetica fluvoxaminei nu este influentata de ingestia concomitenta de alimente.

Distributie

In vitro, legarea fluvoxaminei de proteinele plasmatice este de 80%. Volumul de distributie la om este de 25 l / kg.

Metabolizare

Fluvoxamina sufera o metabolizare extensiva in ficat. Desi in vitro CYP2D6 este izoenzima principala implicata in metabolizarea fluvoxaminei, concentratiile plasmatice la persoanele cu un metabolism lent al CYP2D6 nu sunt mult mai mari decat concentratiile plasmatice la persoanele cu un metabolism rapid.

Atunci cand concentratiile plasmatice in stare de echilibru sunt de obicei atinse in termen de 10-14 zile, timpul mediu de injumatatire plasmatica este de aproximativ 13-15 ore in cazul dozei unice si putin mai lung (17-22 ore) in timpul administrarii repetate. Fluvoxamina sufera transformari hepatice extensive, in principal prin demetilare oxidativa, in cel putin noua metaboliti care sunt excretati pe cale renala. Cei doi metaboliti principali au demonstrat o activitate farmacologica neglijabila. Nu se asteapta ca ceilalti metaboliti sa fie

farmacologic activi. Fluvoxamina este un inhibitor potent al CYP1A2 si CYP 2C19 si un inhibitor moderat al CYP3A4, CYP2D6 si CYP2C9.

Fluvoxamina prezinta o farmacocinetica liniara in cazul dozei unice. Concentratiile la starea de echilibru sunt mai mari decat cele calculate din informatiile obtinute in cazul dozei unice, si aceasta crestere disproportionta este mai accentuata in cazul administrarii unor doze zilnice mai mari.

Categorii speciale de pacienti

Farmacocinetica fluvoxaminei este similara la adulti sanatosi, la pacienti varstnici si la pacienti cu insuficienta renala. Metabolizarea fluvoxaminei este afectata la pacientii cu boli hepatice.

Concentratiile plasmatice ale fluvoxaminei la starea de echilibru au fost de doua ori mai mari la copii (6-11 ani) decat la adolescenti (cu varste intre 12-17 ani). Concentratiile plasmatice la adolescenti sunt similare cu cele la adulti.

Date preclinice de siguranta
Carcinogenitate si mutagenitate

Nu exista dovezi privind efectul carcinogen sau mutagen al fluvoxaminei.

Fertilitate si toxicitate reproductiva

Studiile privind toxicitatea asupra functiei de reproducere la sobolani au demonstrat afectarea fertilitatii, determinand cresterea decesului embriofetal si scaderea in greutate a fetusului. Efectele au fost observate la o expunere care depaseste de doua ori expunerea la doze terapeutice administrate la om. In plus, in studiile pre si post natale, s-a observat cresterea incidentei mortalitatii perinatale a puilor.

Dependenta fizica si psihica

Intr-un model non-uman la primate, a fost studiat potentialul de abuz, toleranta si dependenta fizica. Nu s-au observat dovezi ale fenomenelor de dependenta.