Indicatii
Tratament de intretinere in schizofrenie si alte psihoze, in special in prezenta unor simptome cum sunt halucinatiile, mania si tulburarile de gandire insotite de apatie, reactivitate scazuta, depresie si stari de abstinenta.
Dozaj
Doze Adulti
Dozele si intervalul intre injectii trebuie individualizate pentru a se obtine reducerea maxima a
simptomelor psihotice cu minimum de reactii adverse.
Fluanxol Depot 20 mg/ml solutie injectabila
In tratamentul de intretinere dozele uzuale variaza intre 20 si 40 mg (1-2 ml) la intervale de 2 pana la 4 saptamani in functie de reactivitatea pacientului.
Pentru unii pacienti sunt necesare doze mai mari sau intervale mai scurte intre injectii. Flupentixol decanoat 20 mg/ml nu este potrivit pentru pacientii care necesita sedare. Injectarea unui volum de solutie mai mare de 2 ml, se va face fractionat in doua locuri diferite.
Daca sunt necesare volume mai mari de 2-3 ml de solutie 20 mg/ml este preferabil sa se administreze solutii mai concentrate (flupentixol decanoat 100 mg/ml sau 200 mg/ml).
In cursul exacerbarilor sau al recaderilor, pot fi necesare injectii unice de ordinul a 400 mg la 14 zile (sau la nevoie o data pe saptamana pentru o perioada scurta).
In general un control adecvat al simptomelor psihotice severe prin utilizarea solutiilor cu concentratie mare se face in cursul a 4 pana la 6 luni si poate justifica revenirea treptata la doze mai reduse de intretinere.
In cazul trecerii de la medicatia cu flupentixol administrat oral la tratamentul de intretinere cu flupentixol decanoat trebuie respectate urmatoarele reguli privind dozele:
x mg flupentixol oral zilnic corespund la 4x mg flupentixol decanoat injectat la intervale de 2 saptamani
x mg flupentixol oral zilnic corespund la 8x mg flupentixol decanoat injectat la intervale de 4 saptamani
Administrarea de flupentixol pe cale orala trebuie continuata in cursul primei saptamani dupa prima injectie, dar micsorand doza.
In cazul trecerii de la tratamentul cu alte preparate neuroleptice depot trebuie avute in vedere urmatoarele echivalente de doza: 40 mg flupentixol decanoat echivaleaza cu 25 mg flufenazina decanoat, cu 200 mg zuclopentixol decanoat sau cu 50 mg haloperidol decanoat.
Dozele urmatoare de flupentixol decanoat si intervalul intre injectari trebuie sa fie adaptate in functie de reactivitatea pacientului.
Pacientii in varsta
La pacientii in varsta se recomanda utilizarea celor mai mici doze din cadrul intervalului de dozaj recomandat.
Insuficienta renala
Flupentixol decanoat poate fi administrat in doze uzuale pacientilor cu functie renala redusa.
Insuficienta hepatica
Este necesara prudenta in stabilirea dozei si se recomanda verificarea concentratiei plasmatice a medicamentului, daca se poate.
Copii
Flupentixol decanoat nu este recomandat pentru a fi utilizat la copii datorita lipsei de experienta clinica in utilizarea medicamentului la aceasta grupa de varsta.
Mod de administrare
Flupentixol decanoat se injecteaza intramuscular profund in cadranul supero-extern al regiunii gluteale. Cand este necesar un volum de solutie care depaseste 2 ml, acesta se administreaza impartit in doua injectii in locuri diferite. Toleranta locala este buna.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la flupentixol sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1.
Stare de soc-colaps, stari de deprimare a activitatii sistemului nervos central de diferite etiologii (de exemplu, intoxicatie acuta cu alcool etilic, barbiturice sau opiacee), stare de coma.
Atentionari
Pentru orice medicament neuroleptic exista posibilitatea dezvoltarii sindromului neuroleptic malign (manifestat prin hipertermie, rigiditate musculara, fluctuatii ale starii de constienta, instabilitatea sistemului nervos vegetativ). Este posibil ca riscul sa fie mai mare in cazul neurolepticelor cu potenta mare. Pacientii cu afectari cerebrale organice preexistente, retard mintal, persoanele care fac abuz de alcool etilic si opiacee sunt preponderente in grupul celor cu risc letal.
Tratament: se intrerupe administrarea neurolepticului. Se instituie tratament simptomatic si de sustinere a functiilor vitale. Poate fi utila administrarea de dantrolen si bromocriptina. Simptomele pot persista mai mult de o saptamana dupa intreruperea tratamentului oral cu neuroleptice si ceva mai mult daca preparatul administrat este sub forma retard.
Ca si celelalte neuroleptice flupentixol decanoat trebuie utilizat cu prudenta la pacientii cu sindrom organic cerebral, tulburari care predispun la convulsii si in cazurile de afectiune hepatica in stadii avansate.
Flupentixol decanoat in doze reduse nu este recomandat pacientilor cu stari de excitatie sau hiperactivitate, deoarece prin efectul sau poate duce la exagerarea acestor manifestari.
Similar altor psihotrope, flupentixol decanoat poate modifica raspunsul la insulina si glucoza, necesitand uneori modificarea dozelor medicatiei antidiabetice.
Pacientii supusi terapiei pe termen lung, in special la doze mari, trebuie monitorizati cu atentie si evaluati periodic pentru a decide cand poate fi redusa doza de intretinere.
Ca si alte medicamente apartinand clasei antipsihotice, decanoatul de flupentixol poate determina prelungirea intervalului QT. Persistenta prelungirii intervalului QT poate creste riscul aritmiilor maligne. De aceea, decanoatul de flupentixol trebuie utilizat cu precautie la persoanele susceptibile (cu hipokaliemie, hipomagneziemie sau predispozitii genetice) si la pacientii cu tulburari cardiovasculare in antecedente, de exemplu, QT prelungit, bradicardie semnificativa (mai mic 50 batai pe minut), infarct miocardic acut recent, insuficienta cardiaca decompensata sau aritmie cardiaca.
Trebuie evitata asocierea concomitenta cu alte antipsihotice (vezi pct. 4.5).
Cazuri de tromboembolism venos au fost raportate la administrarea de medicamente antipsihotice. Deoarece pacientii tratati cu antipsihotice adesea prezinta un risc dobandit pentru tromboembolism venos, toti factorii posibili pentru riscul de tromboembolism venos trebuie identificati inainte si in timpul tratamentului cu flupentixol depot si trebuie luate masuri preventive.
Leucopenia, neutropenia si agranulocitoza au fost raportate in legatura cu antipsihoticele, inclusiv cu flupentixol decanoat.
Antipsihoticele depot cu actiune prelungita trebuie utilizate cu precautie in combinatie cu alte medicamente cunoscute pentru potentialul mielosupresiv, deoarece acestea nu pot fi eliminate rapid din organism in stari cand acest lucru ar fi necesar.
Pacienti in varsta Accident vascular cerebral
In studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, la pacienti cu dementa, carora li s-au administrat
antipsihotice atipice a fost observata o crestere de aproximativ 3 ori a riscului evenimentelor adverse cerebro-vasculare. Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Acest risc crescut nu poate fi exclus si in cazul administrarii altor antipsihotice sau la alte grupuri de pacienti. Flupentixol decanoat trebuie administrat cu precautie pacientilor cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale.
Cresterea mortalitatii la pacientii in varsta cu dementa
Date din doua studii observationale arata ca pacientii varstnici cu dementa care sunt tratati cu antipsihotice prezinta un risc usor crescut de deces comparativ cu cei care nu sunt tratati cu antipsihotice. Nu sunt date suficiente pentru a prezenta o estimare ferma si precisa a gradului de risc si cauzele cresterii riscului sunt necunoscute.
Flupentixol decanoat nu are indicatie aprobata pentru tratamentul tulburarilor de comportament din dementa.
Interactiuni
Functia de verificare a Interactiunilor Medicamentoase
Selectati medicamentele si identificati interactiunile.
Asocieri care impun precautii la utilizare
Flupentixol decanoat poate creste efectul sedativ al alcoolului etilic, barbituricelor si al altor deprimante ale sistemului nervos central.
Neurolepticele pot creste sau reduce efectul medicamentelor antihipertensive; efectul guanetidinei si al compusilor similari este redus.
Utilizarea concomitenta a neurolepticelor si a litiului s-a asociat cu un risc crescut pentru efecte neurotoxice.
Antidepresivele triciclice si neurolepticele isi inhiba reciproc metabolizarea.
Flupentixol decanoat poate reduce efectul levodopei si efectul medicamentelor adrenergice. Utilizarea concomitenta cu metoclopramida si piperazina creste riscul aparitiei tulburarilor extrapiramidale.
Cresterea intervalului QT in legatura cu tratamentul cu antipsihotice poate fi exacerbata prin administrarea concomitenta a altor medicamente cunoscute pentru cresterea semnificativa a intervalului QT. Administrarea concomitenta a unor astfel de medicamente trebuie evitata. Clasele relevante includ:
clasa Ia si III antiaritmice (de exemplu, chinidina, amiodarona, sotalol, dofetilida);
unele antipsihotice (de exemplu, tioridazina);
unele macrolide (de exemplu, eritromicina);
unele antihistaminice (de exemplu, terfenadina, astemizol);
unele quinolone (de exemplu, gatifloxacina, moxifloxacina).
Lista de mai sus nu este exhaustiva si trebuie evitate si alte medicamente cunoscute pentru cresterea intervalului QT (de exemplu, cisaprida, litiu).
Medicamentele cunoscute pentru determinarea dezechilibrelor electrolitice, cum sunt diureticele tiazidice (hipokaliemie) si medicamentele cunoscute pentru cresterea concentratiei plasmatice de decanoat de flupentixol trebuie, de asemenea, utilizate cu precautie, deoarece pot creste riscul prelungirii intervalului QT si aparitia de aritmii maligne (vezi pct. 4.4).
Sarcina
Sarcina
Flupentixol decanoat nu trebuie administrat in cursul sarcinii, cu exceptia cazurilor in care beneficiul matern depaseste riscul potential fetal.
La nou nascutii expusi la medicatie antipsihotica (inclusiv flupentixol decanoat) in trimestrul al III-lea de sarcina, pot aparea reactii adverse, inclusiv reactii extrapiramidale si/sau simptome de intrerupere, care pot varia ca severitate si durata dupa nastere. S-au raportat simptome precum agitatie, hipertonie musculara, hipotonie musculara, tremor, somnolenta, tulburari respiratorii si dificultati de alimentatie. In consecinta, nou nascutii trebuie monitorizati cu atentie.
Studii la animale au demonstrat toxicitate reproductiva (a se veda pct. 5.3).
Alaptarea
Flupentixolul se excreta in laptele matern in cantitati mici; se presupune ca sugarul nu este afectat in cazul administrarii de doze terapeutice mamelor. Doza ingerata de sugar este mai mica de 0,5% din doza administrata mamei (exprimata in mg/kg).
Alaptarea poate fi continuata pe parcursul tratamentului cu flupentixol decanoat daca este considerata a fi de importanta clinica, dar supravegherea clinica a copilului este recomandata, in mod special in primele 4 saptamani dupa nastere.
Fertilitatea
La om, s-au raportat reactii adverse cum ar fi: hiperprolactinemie, galactoree, amenoree, libido redus, disfunctii erectile si tulburari de ejaculare (vezi pct. 4.8). Acestea pot avea un impact negativ asupra functiei sexuale si fertilitatii la femei si/sau barbati.
Daca apar semne clinice semnificative de hiperprolactinemie, galactoree, amenoree sau disfunctii sexuale, trebuie luata in considerare reducerea dozei (daca se poate) sau oprirea tratamentului. Aceste efecte sunt reversibile la oprirea tratamentului.
In studiile preclinice de fertilitate la sobolani, flupentixol a afectat usor procentul de gestatii la sobolanii-femela. Efectele au fost observate la doze mult mai mari decat cele utilizate in timpul studiului clinic.
Condus auto
Fluanxol Depot este un medicament care in doze mici pana la moderate (pana la 100 mg la 2 saptamani) nu are efect sedativ.
Cu toate acestea in conditiile prescrierii unei medicatii psihotrope este de asteptat ca pacientii sa manifeste o reducere a capacitatii de atentie si concentrare. Pacientii trebuie avertizati cu privire la posibilitatea modificarii capacitatii lor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Reactii adverse
Reactiile adverse sunt in majoritate dependente de doza. Frecventa si intensitatea reactiilor adverse sunt mai marcate la inceputul tratamentului si diminua pe parcursul continuarii tratamentului.
Pot sa apara simptome motorii de tip extrapiramidal, in special in cursul primelor zile dupa administrarea injectabila a medicamentului si in faza precoce a tratamentului.
In cele mai multe cazuri reactiile adverse pot fi controlate satisfacator prin reducerea dozelor si/sau administrarea de medicamente antiparkinsoniene. Administrarea de rutina, in scop preventiv, a medicatiei antiparkinsoniene nu este recomandata. Antiparkinsonienele nu inlatura diskinezia tardiva si o pot agrava. In caz de diskinezie tardiva se recomanda reducerea dozei de neuroleptic sau, daca este posibil, oprirea tratamentului. In caz de akatisie persistenta pot fi utile benzodiazepinele sau propranololul.
In tabelul de mai jos sunt prezentate reactiile adverse care au fost mentionate in literatura precum si cele rezultate din raportarile spontane
Frecventa este definita astfel:
Foarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100, mai mic 1/10); mai putin frecvente (≥ 1/1,000, mai mic 1/100); rare (≥ 1/10,000, mai mic 1/1,000); foarte rare (≤ 1/10,000); frecventa necunoscuta (nu se poate evalua din datele disponibile).
Afectiuni hematologice si ale sistemului limfatic | Rare | Trombocitopenie, neutropenie, leucopenie,agranulocitoza |
Tulburari ale sistemului imunitar | Rare | Hipersensibilitate, reactie anafilactica. |
Afectiuni endocrine | Rare | Hiperprolactinemie. |
Tulburari de nutritie si metabolism | Frecvente | Cresterea apetitului, cresterea greutatiicorporale. |
Mai putinfrecvente | Scaderea apetitului. | |
Rare | Hiperglicemie, modificarea tolerantei la glucoza. | |
Tulburari psihice | Frecvente | Insomnie, depresie, stare de nervozitate,agitatie, scaderea libidoului. |
Mai putinfrecvente | Stari confuzive. | |
Afectiuni ale sistemului nervos | Foarte frecvente | Somnolenta, akatisie, hiperkinezie, hipokinezie. |
Frecvente | Tremor, distonie, ameteli, cefalee. | |
Mai putin frecvente | Diskinezie tardiva, diskinezie, parkinsonism, tulburari de vorbire, convulsii. | |
Foarte rare | Sindrom neuroleptic malign. | |
Afectiuni oculare | Frecvente | Tulburari de acomodare, tulburari de vedere. |
Mai putin frecvente | Crize oculogire. | |
Tulburari cardiace | Frecvente | Tahicardie, palpitatii |
Rare | Prelungirea intervalului QT. | |
Afectiuni vasculare | Mai putinfrecvente | Hipotensiune, bufeuri. |
Foarte rare | Tromboembolism venos | |
Afectiuni ale aparatului respirator, ale toracelui si mediastinului | Frecvente | Dispnee |
Afectiuni gastrointestinale | Foartefrecvente | Xerostomie. |
Frecvente | Hipersecretie salivara, constipatie, varsaturi, dispepsie, diaree. | |
Mai putinfrecvente | Durere abdominala, greturi, flatulenta. | |
Afectiuni hepatobiliare | Mai putin frecvente | Modificari anormale ale testelor functionale hepatice. |
Foarte rare | Icter. | |
Afectiuni ale pielii si tesutului subcutanat | Frecvente | Hiperhidroza, prurit. |
Mai putin frecvente | Rash cutanat, reactie de fotosensibilitate, dermatita. | |
Afectiuni musculoscheletale si aletesutului conjunctiv | Frecvente | Mialgie. |
Mai putinfrecvente | Rigiditate musculara. | |
Afectiuni ale aparatului excretor | Frecvente | Tulburari de mictiune, retentie urinara. |
Conditii in legatura cu sarcina, perioada puerperala si perinatala | Necunoscuta | Sindrom de intrerupere la nou nascut (vezi pct. 4.6) |
Afectiuni ale aparatului reproducator si ale sânului | Mai putin frecvente | Tulburari de ejaculare, disfunctie erectila. |
Rare | Ginecomastie, galactoree, amenoree. | |
Tulburari ale starii generale si la locul de administrare | Frecvente | Astenie, fatigabilitate. |
Similar altor medicamente din clasa antipsihoticelor, au fost raportate pentru flupentixol decanoat prelungirea intervalului QT, aritmie ventriculara - fibrilatie ventriculara, tahicardie ventriculara, torsada varfurilor si moarte subita (vezi pct. 4.4).
Intreruperea brusca a administrarii flupentixolului decanoat poate fi insotita de simptome de discontinuitate. Cele mai frecvente simptome sunt greata, varsaturile, anorexia, diareea, rinoreea, transpiratiile, mialgiile, paresteziile, insomnia, nelinistea, anxietatea si agitatia. Pacientii ar putea manifesta de asemenea vertij, tulburari senzitive cu perceperea alternativa de cald si rece, precum si tremor. Simptomele in mod general debuteaza la 1 sau 4 zile de la intreruperea medicatiei si remit intr- un interval de 7 pana la 14 zile de la intrerupere.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata la
Agentia Nationala a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale Str. Aviator Sanatescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
Supradozaj
Avand in vedere forma farmaceutica si modul de administrare, este putin probabil sa se produca simptome de supradozaj.
Simptome
Somnolenta, coma, tulburari de miscare, convulsii, soc, hipertermie sau hipotermie.
In cazul supradozajului asociat cu medicamente cunoscute pentru afectarea inimii s-au raportat: modificari de ECG, prelungirea intervalului QT, torsada varfurilor, stop cardiac si aritmii ventriculare.
Tratament
Tratamentul este simptomatic si de sustinere. Trebuie instituite masuri pentru sustinerea aparatului respirator si cardiovascular. Adrenalina (epinefrina) nu trebuie utilizata, deoarece in aceasta situatie poate accentua hipotensiunea arteriala. Convulsiile pot fi tratate cu diazepam si simptomele extrapiramidale cu biperiden.
Proprietati farmacologice
Proprietati farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: neuroleptice (antipsihotice), codul ATC: N05AF01. Mecanism de actiune
Flupentixol este un neuroleptic din grupul tioxantenelor.
Efectul antipsihotic al neurolepticelor este datorat blocarii receptorilor dopaminergici, dar poate contribui si la blocarea receptorilor 5-HT (5-hidroxitriptaminei). Atat in vitro cat si in vivo, flupentixolul are afinitate mare pentru amandoua tipurile de receptori dopaminici D1 si D2 , flufenazina avand afinitate selectiva in vivo pentru receptorii D2. Clozapina un antipsihotic atipic are - ca si flupentixolul - afinitate echivalenta pentru receptorii D1 si D2 atat in vitro cat si in vivo.
Flupentixol are afinitate mare pentru α1-adrenoceptori si pentru receptorii 5-HT2, desi mai redusa decat cea a clorproxitenei, a dozelor mari de fenotiazine si clozapina, dar nu are afinitate pentru receptorii colinergici muscarinici. Are numai slabe proprietati antihistaminice si nu are activitate de blocare a
α2-adrenoceptorilor.
S-a dovedit ca flupentixol este un neuroleptic puternic in toate studiile privind comportamentul in cazul evaluarii activitatii neuroleptice (blocarea receptorilor dopaminergici). S-a constatat existenta unei corelatii intre modelele de teste in vivo, afinitatea pentru situsurile de legare la nivelul receptorilor D2 in vitro si media dozelor orale zilnice de antipsihotice.
Miscarile periorale la sobolan sunt dependente de stimularea receptorilor D1 sau blocarea receptorilor D2. Miscarile pot fi prevenite prin administrarea de flupentixol. Ca si acestea, rezultatele obtinute prin investigatii la maimute indica faptul ca hiperkinezia este mai mult in relatie cu stimularea receptorilor D1 si in mai mica masura cu hipersensibilitatea receptorilor D2. Aceasta duce la sugerarea ca activarea D1 este responsabila pentru efectele similare la om, cum ar fi diskinezia. De aceea, blocarea receptorilor D1 ar putea fi avantajoasa.
Ca majoritatea neurolepticelor, flupentixolul creste concentratia serica de prolactina.
Studiile farmacologice au demonstrat ca flupentixol decanoat in solutie uleioasa are efect neuroleptic prelungit si cantitatea de medicament necesara pentru a mentine anumit efect timp indelungat este considerabil mai mica cu preparate retard decat cea corespunzatoare preparatului flupentixol administrat zilnic pe cale orala. S-a demonstrat numai un efect modest si de scurta durata de potentare a somnului indus prin barbiturice la soarece si numai la doze mari. Este greu de crezut de aceea, sa apara o interferenta semnificativa cu anestezicele la pacientii care primesc preparatul retard.
Eficacitate si siguranta clinica
Utilizarea clinica a flupentixolului decanoat este utilizat pentru tratamentul de intretinere a pacientilor cu psihoza cronica. Efectul antipsihotic este dependent de doza. La doze mici pana la moderate (pana la 100 mg/2 saptamani) flupentixolul decanoat nu are efect sedativ, in timp ce dozele mai mari pot determina sedare.
Flupentixol decanoat este util indeosebi la pacientii cu apatie, autism, cu depresie si putin motivati.
Flupentixol decanoat permite un tratament continuu al bolnavilor, in special pentru pacientii care sunt necomplianti la medicatia orala prescrisa. In felul acesta flupentixolul decanoat previne recaderile frecvente semnalate la pacientii necomplianti la medicatia orala.
Proprietati farmacocinetice
Absorbtie
Prin esterificarea flupentixolului cu acid decanoic, flupentixolul este transformat intr-o substanta intens lipofila, flupentixol decanoat. Cand esterul este dizolvat in ulei si este injectat intramuscular acesta difuzeaza lent din ulei in faza apoasa din organismul uman unde este rapid hidrolizat eliberand substanta activa flupentixol.
Dupa injectarea intramusculara concentratia maxima serica este in general obtinuta intr-o perioada de 3-7 zile. Avand un timp de injumatatire plasmatica estimat la 3 saptamani (luand in considerare eliberarea din forma farmaceutica retard) starea de echilibru a concentratiei plasmatice va fi obtinuta dupa aproximativ 3 luni de administrari repetate.
Distributie
Volumul aparent de distributie al flupentixolului (Vd)β este de aproximativ 14,1 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice se face in proportie de 99%.
Biotransformare
Metabolizarea flupentixolului se face prin trei cai principale: sulfoxidare, N-dezalchilarea catenei laterale si conjugarea cu acid glucuronic. Metabolitii nu au activitate psihofarmacologica.
Flupentixolul predomina fata de metaboliti in creier si alte tesuturi.
Eliminare
Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare (T 1/2 β ) a flupentixolului este de aproximativ 35 ore si clearance-ul sistemic mediu (ClS) este de aproximativ 0,29 l/min.
Flupentixolul este excretat, in special prin fecale si mai putin prin urina. Administrandu-se la om flupentixol marcat cu tritiu, s-a evidentiat ca excretia prin materiile fecale este de 4 ori mai mare decat cea urinara.
La mamele care alapteaza, flupentixolul se excreta in cantitati mici in laptele matern. Raportul concentratiei in lapte/concentratia serica la femeile tratate este de aproximativ 1,3.
Linearitate
Cinetica flupentixolului este liniara. Concentratia plasmatica medie de echilibru inaintea injectarii, corespunzatoare unor doze de 40 mg cis(Z)-flupentixol decanoat injectate la intervale 2 saptamani, este de aproximativ 6 nmol/l.
Pacienti in varsta
Nu au fost efectuate investigatii privind farmacocinetica flupentixolului la pacienti varstnici. Totusi, pentru medicamente tioxantene inrudite cum este zuclopentixolul, parametrii farmacocinetici sunt independenti de varsta.
Insuficienta renala
Avand in vedere caracteristicile privind eliminarea, mentionate anterior se poate considera ca insuficienta renala nu influenteaza semnificativ concentratia plasmatica a substantei.
Insuficienta hepatica
Nu exista date disponibile.
Relatia farmacocinetica/farmacodinamie
O concentratie serica (plasmatica) de 1-3 ng/ml (2-8 nmol/l) si o fluctuatie max./min. mai mic 2,5 inaintea injectarii sunt sugerate drept ghid pentru tratamentul de intretinere la pacientii schizofrenici cu o forma usoara pana la moderata a afectiunii. Din punct de vedere farmacocinetic o doza de flupentixol decanoat 40 mg/2 saptamani este echivalenta cu doza zilnica orala de10 mg flupentixol.
Date preclinice de siguranta
Toxicitate acuta
Toxicitatea acuta flupentixolului este redusa.
Toxicitate cronica
In cursul studiilor privind toxicitatea cronica, nu au fost constatate date semnificative pentru utilizarea terapeutica a flupentixolului.
Toxicitatea asupra functiei de reproducere
In studiile preclinice de fertilitate la sobolani, flupentixol a afectat usor procentul de gestatii la sobolanii-femela. Efectele au fost observate la doze mult mai mari decat cele utilizate in timpul studiului clinic.
Studiile de reproducere la soareci, sobolani si iepuri nu au evidentiat efecte teratogene. Efecte embriotoxice in ceea ce priveste procentul de crestere a pierderilor post-implantare/crestere a procentului de absorbtie au fost observate la sobolani si iepuri la doze asociate cu toxicitatea materna.
Carcinogenitate
Flupentixolul nu are potential carcinogen.
Toxicitate locala
Toleranta locala este buna. In cazul neurolepticelor in solutie apoasa au fost remarcate leziuni locale dupa injectarea intramusculara a acestora. In cazul injectarii intramusculare de flupentixol decanoat in solutie uleioasa s-a remarcat o usoara hemoragie si edem.