Indicatii
Tratamentul simptomelor tractului urinar inferior asociate hiperplaziei benigne de prostata (HBP).
Dozaj
Doza uzuala recomandata este de 1 capsula pe zi, administrata dupa micul dejun sau dupa prima masa a zilei. Capsula trebuie inghitita intreaga, nu se poate zdrobi sau mesteca, deoarece poate influenta modul de eliberare controlata si prelungita a substantei active.
Copii si adolescenti
Nu a fost stabilita inca eficacitatea si siguranta tamsulosinului la copii si adolescenti cu varsta mai mica de 18 ani. Datele disponibile in prezent sunt prezentate la pct. 5.1.
Contraindicatii
Hipersensibilitate la substanta activa sau la oricare dintre excipientii enumerati la pct. 6.1. Antecedente de hipotensiune ortostatica.
Insuficienta hepatica severa.
Atentionari
Ca si in cazul altor antagonisti ai receptorilor α1 adrenergici, in cazuri individuale in timpul tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin, poate aparea o scadere a tensiunii arteriale, in urma careia, rar, poate aparea sincopa. La primele semne de hipotensiune ortostatica (ameteala, slabiciune), pacientul trebuie sa stea in pozitie culcata sau asezat pana cand simptomele dispar.
Inainte de initierea terapiei cu clorhidrat de tamsulosin, pacientul trebuie examinat in vederea excluderii prezentei altor afectiuni care pot produce aceleasi simptome ca si hiperplazia benigna de prostata. Inainte de tratament si la intervale regulate dupa inceperea acestuia, trebuie efectuat tuseul rectal si, atunci cand este necesar, trebuie determinat antigenul specific prostatei (PSA).
Tratamentul pacientilor cu insuficienta renala severa (clearance creatinina mai mic de 10 ml/min) trebuie abordat cu precautie, deoarece acesti pacienti nu au fost studiati.
Dupa utilizarea tamsulosinului a fost raportata rareori aparitia angioedemului. In cazul aparitiei angioedemului, tratamentul trebuie intrerupt imediat, pacientul trebuie monitorizat pana la disparitia edemului si tamsulosinul nu mai trebuie administrat ulterior.
S-a observat aparitia Sindromului Intraoperator de Iris Flasc (IFIS, o varianta a sindromului cu pupila mica) in timpul interventiei chirurgicala pentru cataracta la cativa pacienti aflati in tratament cu clorhidrat de tamsulosin sau care au utilizat clorhidrat de tamsulosin anterior de momentul operator. IFIS poate creste riscul complicatiilor oculare in timpul interventiei chirurgicale sau dupa interventia chirurgicala pentru cataracta.
Se considera empiric utila intreruperea tratamentului cu tamsulosin cu 1-2 saptamani inainte de interventie chirurgicala pentru cataracta, dar beneficiile intreruperii tratamentului inainte de interventia chirurgicala nu au fost inca stabilite. Aparitia IFIS a fost de asemenea raportata la pacienti care au intrerupt tamsulosinul cu mai mult timp inainte de interventia chirurgicala pentru cataracta.
Nu este recomandata inceperea tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin la pacienti programati pentru interventie chirurgicala pentru cataracta. In evaluarea preoperatorie, medicii chirurgi care vor efectua interventie chirurgicala pentru cataracta si echipa oftalmologica trebuie sa constate daca pacientii programati pentru interventie chirurgicala pentru cataracta sunt sau au fost tratati cu tamsulosin, pentru a se asigura ca sunt luate toate masurile necesare pentru controlul IFIS in cursul interventiei chirurgicale.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat in asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la pacienti cu fenotip CYP2D6 de metabolizatori lenti.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu precautie in asociere cu inhibitori puternici sau moderati ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
Fokusin contine azorubina, care poate provoca reactii alegice.
Interactiuni
Studiile de interactiune au fost efectuate doar la adulti.
Nu au fost observate interactiuni in cazul administrarii concomitente a clorhidratului de tamsulosin cu atenolol, enalapril sau teofilina. Administrarea concomitenta de cimetidina conduce la o crestere a concentratiei plasmatice a tamsulosinului, in timp ce furosemidul conduce la o scadere, dar concentratiile plasmatice raman intr-un interval normal, astfel incat dozele nu trebuie ajustate.
In vitro, diazepamul, propranololul, triclormetiazida, clormadinona, amitriptilina, diclofenacul, glibenclamida, simvastatina sau warfarina nu modifica fractiile libere de tamsulosin din plasma umana. Nici tamsulosin nu modifica fractiile libere de diazepam, propranolol, triclormetiazida si clormadinona.
Totusi, diclofenac si warfarina, pot creste rata de eliminare a tamsulosinului.
Administrarea concomitenta a clorhidratului de tamsulosin cu inhibitori puternici ai CYP3A4 poate conduce la cresterea expunerii la clorhidrat de tamsulosin. Administrarea concomitenta cu ketoconazol (un cunoscut inhibitor puternic al CYP3A4) a condus la cresterea ASC si Cmax a clorhidratului de tamsulosin de 2,8 respectiv de 2,2 ori.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat in asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la pacienti cu fenotip CYP2D6 de metabolizatori lenti.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu precautie in asociere cu inhibitori puternici sau moderati ai CYP3A4.
Administrarea concomitenta a clorhidratului de tamsulosin cu paroxetina, un inhibitor puternic al CYP2D6 a condus la cresterea Cmax si ASC a tamsulosinului de 1,3 respectiv de 1,6 ori, dar aceste cresteri nu sunt considerate relevante din punct de vedere clinic.
Administrarea concomitenta a altor antagonisti ai receptorilor α1-adrenergici poate conduce la scaderea tensiunii arteriale.
Sarcina
Utilizarea tamsulosin nu este indicata la femei.
In studii clinice de scurta si lunga durata cu tamsulosin, au fost observate tulburari de ejaculare. In experienta de dupa punerea pe piata, au fos raportate evenimente cum sunt tulburari de ejaculare, ejaculare retrograda si esec al ejacularii.
Condus auto
Nu au fost efectuate studii privind efectele asupra capacitatii de a conduce autovehicule si de a folosi utilaje. Totusi, pacientii trebuie avertizati asupra faptului ca pot aparea ameteli.
| Clasificare pe aparate si sisteme | Frecvente (>1/100,mai putin de 1/10) | Mai putin frecvente (>1/1000,mai putin de 1/100) | Rare (>1/10000,mai putin de 1/1000) | Foarte rare (mai putin de 1/10000) | Cu frecventa necunoscuta (care nupoate fi estimate din datele disponibile) |
| Tulburari ale sistemului nervos | Ameteli (1.3%) | cefalee | sincopa | ||
| Tulburari oculare | vedere incetosata* tulburari ale vederii* | ||||
| Tulburari cardiace | palpitatii | ||||
| Tulburari vasculare | hipotensiune ortostatica | ||||
| Tulburari respiratorii, toracice si mediastinale | rinita | epistaxis* | |||
| Tulburari gastro- intestinale | constipatie, diaree, greata, varsaturi | xerostomie | |||
| Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat | eruptie cutanata tranzitorie prurit, urticarie | angioedem | sindrom Stevens- Johnson | eritem polimorf* dermatita exfoliativa* | |
| Afectiuni ale aparatului genital si sanului | priapism | tulburari de ejaculare, inclusiv ejaculare retrogradasau incapacitatea de ejaculare | |||
| Afectiuni generale si la nivelul locului de administrare | astenie |
*observate dupa punerea pe piata
Ca si in cazul altor alfa-blocante pot sa apara xerostomia si edemul.
in timpul urmaririi dupa punerea pe piata, in cursul operatiei de cataracta, o situatie in care apare pupila mica, cunoscuta sub denumirea de Sindrom Intraoperator de Iris Flasc (IFIS), a fost asociata tratamentului cu tamsulosin (vezi si pct. 4.4).
Experienta de dupa punerea pe piata: in afara reactiilor adverse mentionate mai sus, administrarea tamsolusin a fost asociata cu fibrilatie atriala, tahicardie, aritmie si dispnee. Datorita raportarii spontane nu a putut fi estimata frecventa acestor evenimente si nu a putut fi documentata deplin asocierea cu administrarea tamsolusin.
Raportarea reactiilor adverse suspectate
Raportarea reactiilor adverse suspectate dupa autorizarea medicamentului este importanta. Acest lucru permite monitorizarea continua a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesionistii din domeniul sanatatii sunt rugati sa raporteze orice reactie adversa suspectata prin intermediul sistemului national de raportare al Agentiei Nationale a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale.
Simptome
Supradozajul cu clorhidrat de tamsulosin poate conduce la efecte grave determinate de scaderea tensiunii arteriale. La diferite grade de supradozare au fost observate efecte grave determinate de scaderea tensiunii arteriale.
Tratament
in cazul hipotensiunii acute aparute in urma supradozarii, trebuie asigurata sustinerea functiilor cardiovasculare. Restabilirea tensiunii arteriale si readucerea la normal a frecventei cardiace se pot realiza prin asezarea pacientului in clinostatism. Daca acest lucru nu ajuta, atunci se pot administra medicamente care sa mareasca volumul sanguin si, daca este necesar, vasopresoare. Este necesara monitorizarea functiei renale si aplicarea masurilor generale de sustinere. Este putin probabil ca dializa sa fie utila, deoarece tramsulosinul este puternic legat de proteinele plasmatice.
In vederea impiedicarii absorbtiei trebuie luate masuri cum ar fi emeza. in cazul in care sunt ingerate cantitati mari, se poate face lavaj gastric si se poate administra carbune activat si laxativ osmotic, cum este sulfat de sodiu.
Grupa farmacoterapeutica: medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostata, antagonisti ai receptorilor alfa1- adrenergici, codul ATC: G04CA02.
Medicamentul este destinat exclusiv pentru tratamantul afectiuinilor prostatei.
Mecanism de actiune
Tamsulosinul se leaga selectiv si competitiv de receptorii adrenergici alfa1 post-sinaptici, in special de subtipurile alfa1A si alfa1D. Astfel se produce o relaxare a muschilor netezi ai prostatei si uretrei, ceea ce duce la reducerea tonusului si la imbunatatirea debitului urinar.
Proprietati farmacodinamice
Tamsulosinul mareste debitul maxim de urina. Datorita relaxarii muschilor netezi ai prostatei si uretrei, obstructia este diminuata, ceea ce conduce la ameliorarea simptomelor care insotesc mictiunea. Tamsulosinul amelioreaza si simptomele care insotesc acumularea urinii, in dezvoltarea carora un rol important il are instabilitatea vezicii urinare. Efectele asupra simptomelor care insotesc umplerea si golirea vezicii urinare se mentin in timpul tratamentului de lunga durata. Datorita acestor efecte, necesitatea interventiei chirurgicale sau a cateterizarii este semnificativ intarziata.
α1-blocantele pot determina o scadere a tensiunii arteriale, din cauza reducerii rezistentei periferice. in decursul studiilor efectuate cu tamsulosin, nu a fost observata o reducere semnificativa a tensiunii arteriale la pacientii normotensivi.
Copii si adolescenti
Un studiu dublu-orb, randomizat, controlat cu placebo, cu doze variabile a fost efectuat la copii cu vezica neurogena. Un total de 161 copii (cu varsta cuprinsa intre 2 si 16 ani) au fost repartizati prin randomizare si tratati cu una din 3 valori ale dozelor de tamsulosin (mica [0,001 – 0,002 mg/kg], medie [0,002 – 0,004 mg/kg], si mare [0,004 – 0,008 mg/kg]) sau li s-a administrat placebo. Criteriul de evaluare principal a fost reprezent de numarul de pacienti la care a scazut presiunea de golire a detrusorului (PGD), la mai putin de 40 cm H2O, bazat pe doua evaluari in aceeasi zi. Criteriile de evaluare secundare au fost: schimbarea reala si procentuala fata de valoarea initiala a presiunii de golire a detrusorului; imbunatatirea sau stabilizarea hidronefrozei si hidroureterului; modificarile volumelor de urina obtinute prin cateterizare si numarul de inregistrari in jurnalele de cateterism ale lenjeriei ude in momentul cateterizarii. Nu a fost gasita nicio diferenta semnificativa statistic intre grupul la care s-a administrat placebo si oricare din cele 3 grupuri la care s-a administrat tamsulosin, in ceea ce priveste criteriul de evaluare principal si criteriile de evaluare secundare. Nu a fost observata nicio relatie doza-raspuns pentru orice valori ale dozelor.
Absorbtie
Tamsulosinul se absoarbe din intestin iar biodisponibilitatea lui este aproape completa. Absorbtia tamsulosinului scade daca medicamentul este administrat la scurt timp dupa masa. Uniformitatea absorbtiei poate fi sustinuta prin administrarea tamsulosinului dupa aceeasi masa a zilei.
Cinetica tamsulosinului este liniara.
Dupa administrarea postprandiala a unei doze unice de tamsulosin, concentratia plasmatica maxima este atinsa in aproximativ 6 ore. La starea de echilibru, care este atinsa in cea de-a cincia zi de administrare repetata a substantei, Cmax este cu aproximativ doua treimi mai mare decat cea obtinuta in
cazul administrarii unei doze unice. Aceasta crestere a fost observata mai ales la pacientii varstnici; totusi, aceeasi reactie poate fi asteptata si in cazul pacientilor tineri.
Ca si in cazul nivelelor plasmatice atinse atat dupa administrarea unei doze unice cat si dupa administrare repetata, exista diferente inter-individuale considerabile intre pacienti diferiti.
Distributie
La om, tamsulosinul se leaga aproximativ 99% de proteinele plasmatice si volumul de distributie este mic (aproximativ 0,2 l/kg).
Metabolizare
Metabolizarea tamsulosinului la ”primul pasaj hepatic” esteputin semnificativa. Cea mai mare parte a tamsulosinului este prezenta in plasma in forma neschimbata. Tamsulosinul se metabolizeaza la nivel hepatic.
La sobolani nu a fost practic observata inductia enzimelor hepatice microzomale de catre tamsulosin. Nu este demonstrata necesitatea modificarii dozei in cazul insuficientei hepatice.
Nici unul dintre metabolitii substantei nu prezinta activitate mai mare sau toxicitate mai mare decat substanta in sine.
Eliminare
Tamsulosinul si metabolitii sai se elimina mai ales pe cale renala; aproximativ 9% din doza administrata se elimina nemodificata.
Timpul de injumatatire plasmatica prin eliminare, dupa o doza unica de tamsulosin administrata post- prandial este de aproximativ 10 ore. Daca nivelul plasmatic al substantei este la starea de echilibru, timpul de injumatatire este de aproximativ 13 ore.
Nu este necesara reducerea dozei in cazul alterarii functiei renale.
Date preclinice de sigurantaS-au efectuat studii de toxicitate la soareci, sobolani si caini, cu doze unice si repetate. De asemenea s- au studiat efectele tamsulosinului asupra functiei de reproducere la sobolani, carcinogenitatea la soareci si sobolani, iar genotoxicitatea in conditii in vivo si in vitro.
Profilul toxic observat la doze mari de tamsulosin, este identic cu efectul farmacologic al altor blocante de receptori alfa adrenergici.
La caini, la doze foarte mari s-au observat modificari ale ECG considerate nesemnificative din punct de vedere clinic. Tamsulosinul nu prezinta genotoxicitate relevanta.
S-a observat cresterea incidentei modificarilor proliferative la nivelul glandelor mamare la soareci si sobolani femele. Aceste modificari pot fi consecinta hiperprolactinemiei si apar numai la doze mari fiind nesemnificative clinic.